Știri
Știri din categoria Apărare
Evaluarea serviciilor americane sugerează că Iranul își păstrează capacitatea de lovire prin infrastructura subterană, ceea ce complică obiectivul Washingtonului de a stabiliza armistițiul și de a securiza Strâmtoarea Ormuz, potrivit Adevărul, care citează o analiză relatată de The Wall Street Journal.
Informațiile provin de la oficiali americani familiarizați cu evaluarea și apar într-un moment în care SUA încearcă să consolideze armistițiul, să asigure redeschiderea completă a Strâmtorii Ormuz și să protejeze forțele americane și statele din regiune de noi atacuri. Pe acest fond, unii oficiali americani se tem că Teheranul ar putea folosi pauza în ostilități pentru a-și reface capacitățile militare, inclusiv arsenalul de rachete.
Potrivit evaluărilor citate, deși mai mult de jumătate dintre lansatoarele iraniene ar fi fost distruse, avariate sau blocate în subteran, o parte dintre cele rămase ar putea fi reparate sau repuse în funcțiune prin scoaterea lor din complexele subterane. În paralel, stocurile de rachete ale Iranului ar fi fost reduse la aproximativ jumătate în timpul conflictului, însă țara ar păstra încă mii de rachete balistice cu rază scurtă și medie, care pot fi desfășurate din adăposturi sau facilități subterane, potrivit unor oficiali americani și israelieni.
Pe lângă rachetele balistice, sursele citate susțin că Iranul ar mai avea:
Analiștii citați arată că limitarea capacităților militare viitoare ale Iranului nu depinde doar de eventuale noi acțiuni militare ale SUA și Israelului, ci și de menținerea sancțiunilor și a regimului de control al exporturilor (măsuri care restricționează accesul la tehnologii și echipamente sensibile). În același timp, printre condițiile Teheranului pentru încheierea conflictului s-ar număra ridicarea tuturor sancțiunilor, inclusiv a celor secundare, care vizează statele ce fac comerț cu Iranul.
Contextul este legat de armistițiul de două săptămâni anunțat pe 8 aprilie de președintele american Donald Trump, mediat de Pakistan, precum și de eșecul negocierilor de duminică din Pakistan, unde părțile nu ar fi ajuns la un acord de pace durabil. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a avertizat anterior că SUA ar putea relua atacurile dacă Iranul ar încerca să profite de armistițiu pentru a-și regrupa forțele.
Recomandate
Explozia dronei maritime de la Constanța a scos la iveală un gol de comandă și de lege în securizarea portului în situații de criză, cu riscul ca instituțiile să nu aibă un „comandant unic” și proceduri clare de intervenție, potrivit unei analize publicate de Adevărul , bazată pe explicațiile generalului (r) Virgil Bălăceanu. Miza nu este doar incidentul în sine, ci capacitatea statului de a reacționa rapid la amenințări similare, într-un context în care războiul de la graniță generează riscuri recurente: drone aeriene în derivă, mine marine și drone maritime scăpate de sub control. În lipsa unei arhitecturi de comandă și a unei legislații adaptate, timpul de reacție poate rămâne prea lung, iar responsabilitățile pot deveni disputate între instituții. Fereastra ratată de reacție și cooperarea cu Ucraina Generalul susține că, în cazul dronei maritime ajunse la Constanța, ar fi existat o „fereastră uriașă de oportunitate” de aproximativ patru ore pentru neutralizarea ei înainte să se autodistrugă sau să explodeze în port. În această logică, alerta privind pierderea controlului asupra dronei ar fi trebuit transmisă „în timp real” către partea română. Pe componenta de cooperare, Bălăceanu spune că există comunicare și relație bilaterală la nivel de stat și armată, însă nu ar exista o cooperare transfrontalieră „în sensul acordurilor clasice”, ci mai degrabă o înțelegere pentru schimb de date și informații în timp real. El indică drept posibilă soluție implicarea CSAT pentru stabilirea unor măsuri, inclusiv prin canale militare, astfel încât cooperarea să fie mai operativă, în special împotriva dronelor. În același timp, generalul punctează o limitare: Ucraina nu este membră NATO, iar Alianța este restrictivă privind transmiterea de informații către state din afara NATO. În interpretarea sa, România nu poate partaja secrete militare ale sistemului de supraveghere și cercetare al NATO fără acordul Alianței, dar „informațiile stricte de avertizare în timp real” ar putea fi împărtășite. Gol legislativ: drone aeriene reglementate, drone maritime nu Un punct central al analizei este lipsa unui cadru legal specific pentru dronele maritime (de suprafață sau subacvatice). Bălăceanu afirmă că România are o lege pentru combaterea dronelor în spațiul aerian, însă nu are o lege care să reglementeze modul de reacție la drone maritime. În acest context, el ridică problema acoperirii legale a intervenției: dacă o navă a Gărzii de Coastă ar fi deschis focul asupra dronei în interiorul portului pentru a o neutraliza, era „complet acoperită de lege”? Generalul spune că nu poate răspunde cert și insistă că procedurile trebuie să fie „scrise negru pe alb” și cunoscute de comandanți. „Prea multe verigi” și lipsa unui coordonator unic în port Cea mai sensibilă consecință operațională, potrivit generalului, este că în Portul Constanța nu ar exista un coordonator central al activității de securitate pentru o criză de acest tip. Fiecare instituție are misiuni proprii și obligația de a coopera, dar fără un „comandant unic al acțiunii”, lanțul decizional se fragmentează. Bălăceanu enumeră actorii care ajung să se intersecteze în astfel de situații — Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării, Ministerul Transporturilor, Administrația Portului Constanța — și avertizează că sunt „prea multe verigi pe lanțul de decizie”. În lipsa unor clarificări, disputele de competență pot reapărea la fiecare incident, inclusiv pe tema controlului intrărilor și ieșirilor din port (Forțele Navale vs. MAI prin Poliția de Frontieră și Garda de Coastă). Ce urmează, în logica propusă de analiză Din perspectiva generalului, prioritățile sunt trei: cooperare transfrontalieră mai operativă (în limitele impuse de NATO), legislație adaptată pentru drone maritime și stabilirea rapidă a responsabilităților instituționale, inclusiv a unei comenzi unice în criză. Separat, el avertizează că exercițiile și simulările pentru populație sunt evitate de teama „psihozei de război”, deși ar fi utile, chiar dacă ar avea costuri economice și ar putea genera panică. În opinia sa, o prezență militară mai consistentă în zonă ar necesita și o strategie de comunicare publică, pentru a explica de ce astfel de măsuri nu înseamnă automat „militarizarea Dobrogei”. [...]
România își recalibrează apărarea litoralului după incidentul cu dronele din Portul Constanța , iar concluziile despre cum au ajuns dispozitivele în zonă ar urma să fie disponibile în 7–10 zile, potrivit declarațiilor președintelui Nicușor Dan, citate de G4Media . Șeful statului a pus lipsa detectării la timp pe seama unei „tehnologii noi” și a spus că autoritățile sunt „în proces de adaptare”. Incidentul a fost discutat sâmbătă, la sediul Brigăzii 243 Radioelectronică și Observare „Callatis” din Constanța, după ce o dronă marină ucraineană a explodat vineri dimineață. Nicușor Dan a confirmat proveniența ucraineană a dronelor, dar a susținut că Rusia este responsabilă „pentru acest incident” în contextul războiului, întrucât „Rusia este țara agresoare, iar Ucraina este agresată”. Ce știe, deocamdată, statul despre incident Președintele a spus că a fost vorba despre „o dronă ucraineană parte dintr-un set de patru care au pierdut controlul, încărcate cu explozibil”. Una dintre drone a explodat în dana 78 din Portul Constanța, lângă dana Oil Terminal, zonă de încărcare petrol, unde – potrivit surselor G4Media – se afla o navă cu încărcătură de metanol (lichid toxic și inflamabil). În privința speculațiilor despre ținta urmărită, Nicușor Dan a infirmat varianta „flotei fantomă” a Rusiei, afirmând că nava respectivă „nu este un vas din flota fantomă”, ci „un vas care a făcut tipul acesta de trasee comerciale”. Protocol, coordonare și reacția autorităților Pe componenta operațională, Nicușor Dan a respins ideea unei lipse de coordonare între instituții, afirmând că există un protocol care stabilește rolurile și că acesta „a fost respectat”. În descrierea sa, autoritatea civilă a sesizat Armata și SRI, iar apoi au fost alertate autoritățile de protecție civilă pentru degajarea zonei. În evaluarea sa, reacția instituțiilor a fost, „pe datele pe care le am azi”, „relativ” satisfăcătoare, în condițiile în care „nu au fost victime”. A menționat și că măsurile IGSU ar fi putut părea „exagerate” (de exemplu, degajarea unui kilometru de plajă), dar le-a încadrat în logica evitării victimelor. De ce nu au fost detectate dronele și ce urmează Explicația oferită pentru faptul că dronele nu au fost observate la intrarea în port a fost legată de apariția unei amenințări noi, apărute în contextul războiului: „E o tehnologie nouă.” În același registru, președintele a spus că „până în acest moment nu văd o eroare umană”, ci o problemă de adaptare la acest tip de tehnologie. Tot el a indicat că, teoretic, Portul Constanța ar fi trebuit să aibă un echipament care să detecteze „orice obiect neidentificat” care intră în raza sa de acțiune. Pe termen scurt, Nicușor Dan a avansat două repere: un răspuns despre „ce s-a întâmplat și cum au ajuns dronele lângă Portul Constanța” în „7–10 zile”, după culegerea de informații; o sesiune în NATO „în săptămâna care începe la 10 iunie”, dedicată Mării Negre , la solicitarea României. Pentru înzestrare, președintele a afirmat că România este „în proces de înzestrare” și că „chiar luna viitoare vor veni niște echipamente în România”, fără a oferi detalii suplimentare despre tipul acestora. Contextual, a amintit și participarea recentă a Forțelor Navale Române la un exercițiu NATO dedicat acestui tip de amenințări. Context suplimentar despre întrebările rămase după incident a fost publicat de G4Media într-o analiză separată, aici: G4Media . [...]
Un rezultat de 9–0 revendicat de China pentru J-10CE ridică semne de întrebare despre competitivitatea Eurofighter în scenarii moderne , dar datele publice sunt insuficiente pentru a trage concluzii tehnice ferme, potrivit Focus . Informația este prezentată ca o serie de exerciții din 2024 în care un avion de luptă chinezesc ar fi învins de nouă ori Eurofighter Typhoon , însă nu sunt publicate detalii-cheie despre condițiile simulărilor. Publicația germană notează că relatarea este preluată de South China Morning Post, care citează postul de stat chinez CCTV. Miza pentru Europa este una operațională: Eurofighter se află în dotarea mai multor armate europene, iar un astfel de scor, chiar și într-o simulare, poate alimenta discuții despre modernizare, tactici și capabilități. Ce se știe despre exercițiile invocate China nu a indicat unde au avut loc confruntările simulate. Totuși, mai multe media presupun că ar fi fost o simulare cu participarea Pakistanului și Qatarului, iar descrierea ar corespunde exercițiului aerian „Zilzal-II”, desfășurat în 2024. Potrivit presei pakistaneze citate în material, ar fi fost: cinci lupte aeriene la distanță mică (dogfight); patru angajări „dincolo de raza vizuală” (fără contact vizual direct între aeronave). În ambele tipuri de confruntări, Pakistanul cu modelul chinezesc ar fi obținut victoria împotriva Qatarului, care ar fi folosit avionul european. De ce scorul nu poate fi tradus direct într-un avantaj tehnic Focus subliniază că lipsesc detalii esențiale pentru a evalua dacă diferențele tehnice au decis rezultatul. În absența informațiilor despre scenariu, reguli de angajare, încărcătura de armament și profilul misiunilor, rămâne deschisă posibilitatea ca: nivelul piloților, tipul armelor folosite, sau parametrii simulării să fi influențat decisiv rezultatul. Comparație tehnică: diferențe, dar fără „câștigător” cert Materialul indică câteva date comparative, fără a concluziona care platformă „este mai bună” per ansamblu: Dimensiuni : J-10CE are 16,43 m lungime și anvergură 9,75 m; Eurofighter are 15,96 m lungime și anvergură 10,95 m. Greutate la decolare : Eurofighter până la 23,5 tone; J-10CE până la 19,3 tone. Viteză maximă : Eurofighter până la Mach 2,35; J-10CE până la Mach 1,8. Implicații pentru Europa: modernizare pe termen scurt, înlocuire pe termen lung În contextul discuției despre relevanța Eurofighter, Focus amintește că Airbus a prezentat recent o versiune modernizată, „Tranche 4”, care include un nou sistem radar capabil să detecteze ținte la distanțe mai mari, mai rapid și mai precis decât radarele mai vechi, cu scanare mecanică. Pe termen lung, Eurofighter ar urma să fie înlocuit în Germania de programul „ Future Combat Air System ” (FCAS). Proiectul franco-german este estimat la 100 miliarde (moneda nu este precizată în sursă) și a fost însoțit de controverse; în material este menționat și faptul că șeful Airbus a admis recent că FCAS nu este „la zi” pentru lupta împotriva dronelor. În lipsa datelor complete despre exercițiile invocate, rezultatul de 9–0 rămâne mai degrabă un semnal de dezbatere decât o concluzie tehnică, însă pune presiune pe discuțiile despre modernizarea flotelor existente și despre ritmul programelor de înlocuire. [...]
Ucraina își reorganizează armata în jurul dronelor, mizând pe un ministru al apărării fără experiență militară, într-o încercare de a compensa deficitul de personal de pe front , potrivit Focus . Președintele Volodîmîr Zelenski l-a adus în fruntea apărării pe Mykhailo Fedorov , un antreprenor tech de 35 de ani, cu mandatul de a accelera trecerea la sisteme fără pilot și alte soluții tehnologice. Unghiul operațional: dronele ca răspuns la lipsa de soldați Miza principală a numirii este una operațională: extinderea „masivă” a utilizării dronelor și a altor sisteme fără pilot pentru a reduce pierderile și a „tampona” lipsa de militari de pe linia frontului. Publicația notează că această direcție este menționată și de „National Security Journal”, care leagă planul de presiunea tot mai mare asupra resursei umane a armatei ucrainene după mai mult de patru ani de război, în condițiile în care Rusia rămâne superioară numeric. Concret, conceptul descris în material presupune ca sistemele fără pilot să preia o parte din sarcinile cele mai riscante, astfel încât mai puțini soldați să fie expuși direct în sectoarele periculoase. Rolurile indicate includ: menținerea unor poziții, misiuni de recunoaștere, sprijinirea atacurilor. Un civil la conducerea apărării, cu profil de „transformare digitală” Fedorov nu are background militar. A devenit cunoscut ca apropiat al lui Zelenski și ca arhitect al campaniei digitale din 2019. Ulterior, la 28 de ani, a fost numit ministru al transformării digitale, cu responsabilități în digitalizarea serviciilor publice. Printre proiectele sale emblematice se află aplicația „Diia”, prin care cetățenii pot accesa documente și servicii administrative în format digital. În timpul războiului, potrivit unui material din „New York Times” citat de Focus, el ar fi contribuit la menținerea funcțională a structurilor statului în condiții de conflict și la dezvoltarea infrastructurii digitale. Ce i-a cerut Zelenski: implementare cu armata, industria și partenerii externi În justificarea deciziei, Zelenski a invocat contribuția lui Fedorov la dezvoltarea capabilităților cu drone în armată și a spus că acesta a lucrat „foarte eficient”. Potrivit declarației redate de Focus, noul ministru ar urma să implementeze schimbări în sectorul apărării împreună cu conducerea militară, producătorii de armament și partenerii internaționali. Materialul mai amintește că, după invazia pe scară largă din februarie 2022, Fedorov a avut un rol important în obținerea terminalelor Starlink pentru Ucraina, care au asigurat o bază critică de comunicații pentru forțele armate. Vulnerabilități: controverse și acuzații de corupție în trecutul recent Ascensiunea lui Fedorov nu a fost lipsită de probleme: în 2024, numele său a fost asociat cu un caz de corupție, iar la un moment dat a fost nevoit să renunțe la unele atribuții. Ulterior, sprijinul pentru el ar fi crescut din nou, inclusiv pe fondul opoziției sale față de planuri care ar fi slăbit instituțiile anticorupție independente, potrivit relatării citate. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre calendar, bugete sau ținte cantitative, rămâne de urmărit cât de repede poate fi transformată această strategie într-o capacitate operațională la scară, într-un război în care presiunea pe personal și pe lanțurile de aprovizionare rămâne ridicată. [...]
Un fost comandant NATO spune că Armata Română a rămas în urmă la adaptarea la războiul cu drone , iar semnalele transmise către București ar fi fost ignorate, cu efect direct asupra interoperabilității în exercițiile cu aliații, potrivit Adevărul . Generalul (r) Dorin Toma , fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, afirmă că, deși misiunea sa a inclus implementarea pe Flancul Estic a lecțiilor din războiul din Ucraina, „testul real al interoperabilității” a scos la iveală „un decalaj periculos”: comunicare slabă cu autoritățile de la București, rapoarte rămase fără răspuns și o atitudine „opacă” la vârful Armatei Române față de utilizarea noilor tehnologii. În discuția cu publicația, Toma leagă problema de obligațiile din Articolul 3 al NATO , care vizează consolidarea capacității naționale de apărare și integrarea ei în planurile Alianței, inclusiv prin tranziția către „noile tehnologii” și „noile sisteme”. Ce reclamă generalul: dotare și tactici neschimbate la exerciții Punctul central al acuzațiilor este că, în exercițiile militare comune, militarii români ar fi venit repetat fără capabilități considerate esențiale în contextul actual, în timp ce structurile și modul de operare ar fi rămas neschimbate. „Adică soldații veneau la exercițiile militare tot fără drone, tot fără sisteme antidronă, organizați în aceeași structură învechită, din punct de vedere tactic acționau în același mod, deși existau tactici noi cu care îi țineam la curent”, susține generalul Toma. El spune că observațiile proveneau din monitorizarea atentă a conflictului din Ucraina și din experiența acumulată de aliați, iar recomandările vizau echipamentele folosite, reorganizarea structurilor, achizițiile și instruirea. Blocaj de comunicare cu Bucureștiul, în contrast cu aliații Generalul afirmă că a „raportat” în mod repetat către autoritatea națională problemele identificate, însă fără răspuns și fără schimbări vizibile la exercițiile următoare. În același timp, descrie o diferență de reacție în relația cu armatele aliate (Franța, Belgia, Italia), unde feedbackul ar fi fost urmat rapid de adaptări în organizare, dotare și mod de operare. „Diferența era că la ceilalți se observa imediat o transformare, se observa o schimbare a modului de operare, o adaptare și receptivitate la ceea ce li se transmitea. Doar la noi nu se întâmpla nimic”, spune el. Toma precizează că nu a urmărit „politețuri” sau răspunsuri formale, ci măsuri concrete: reorganizare, achiziții și regândirea instruirii, pe care le consideră „o responsabilitate națională”. De ce contează: interoperabilitatea depinde de modernizare, nu doar de efective Miza relatată de fostul comandant NATO este operațională: exercițiile comune și interoperabilitatea (capacitatea armatelor aliate de a lucra împreună cu proceduri și echipamente compatibile) ar fi afectate atunci când o parte rămâne în urmă cu dotarea și adaptarea tacticilor. În relatarea sa, decalajul devine vizibil tocmai în exercițiile mari, unde aliații ar fi venit cu „echipamente noi” și „sisteme noi”, în timp ce partea română ar fi arătat „de fiecare dată la fel”. Generalul subliniază că nu critică „militarul român în general”, ci factorii de decizie care ar fi trebuit să fie receptivi la nevoia de transformare și adaptare. [...]
Ucraina a creat o apărare antiaeriană „low-cost” care schimbă ecuația costurilor , iar modelul începe să fie căutat de armate occidentale și de state din Golf, pe fondul presiunii tot mai mari asupra stocurilor de interceptori scumpi, potrivit Adevărul . Conceptul, numit de specialiști „mica apărare antiaeriană”, combină drone-interceptoare, război electronic (tehnologii de bruiaj și deturnare a semnalelor) și echipe mobile de intervenție. Ținta principală: dronele ieftine, produse în masă, care au schimbat regulile războiului modern și pot forța adversarul să consume muniție mult mai scumpă. De ce contează: apărarea devine mai ieftină decât atacul Până recent, logica apărării antiaeriene era că interceptorul costă mai mult decât ținta. În cazul dronelor de atac, Ucraina susține că a inversat raportul: un interceptor ar costa aproximativ 2.500 de dolari (aprox. 11.500 lei), în timp ce rachetele dedicate apărării antiaeriene pot ajunge la costuri de ordinul milioanelor de dolari, în funcție de sistem. Această diferență de cost, notează publicația, explică de ce Ucraina poate face față unor atacuri cu sute de drone într-o singură noapte fără să își epuizeze rapid stocurile de rachete strategice. Ce include „mica apărare antiaeriană” și cum funcționează Arhitectura descrisă are trei componente care se completează: Drone-interceptoare produse de companii private ucrainene. Un exemplu este modelul Sting (Wild Hornets) , despre care se afirmă că poate depăși 300 km/h și poate intercepta drone la altitudini de câțiva kilometri. Război electronic , printr-o rețea națională care poate bruia sau redirecționa drone și rachete, inclusiv prin modificarea semnalelor de navigație. Grupuri mobile de foc , echipe care se deplasează rapid și intervin cu mitraliere grele și sisteme optice împotriva dronelor care trec de celelalte straturi. În 2024, aceste unități ar fi fost responsabile pentru aproape jumătate dintre dronele doborâte în timpul atacurilor nocturne, potrivit datelor citate. Producție și rezultate raportate: cifrele invocate de Kiev Adevărul citează date prezentate de autoritățile ucrainene, potrivit cărora în martie 2026 dronele-interceptoare ar fi distrus peste 33.000 de aparate fără pilot rusești . În primele patru luni ale anului, forțele armate ar fi primit de două ori mai multe interceptoare decât în întreg anul precedent . În același timp, industria ucraineană ar produce deja mai mult decât poate absorbi armata națională, iar companiile ar căuta activ clienți externi. Cerere externă: de la infrastructură energetică la proiecte comune Modelul testat în luptă începe să atragă interes în afara Ucrainei. Publicația menționează discuții purtate de reprezentanți ai unor state din Golf, ai Pentagonului și ai unor armate europene cu producători ucraineni. Printre exemplele date: Saudi Aramco ar analiza utilizarea dronelor-interceptoare pentru protejarea infrastructurii energetice; Marea Britanie ar fi lansat proiecte comune de producție cu firme din Ucraina. În paralel, industria americană ar încerca să dezvolte sisteme inspirate din experiența ucraineană. Miza pentru Kiev: potențial de export în industria de apărare Dincolo de efectul militar, Adevărul notează că această categorie de sisteme anti-drone ar putea deveni un produs important de export pentru Ucraina în următorul deceniu, tocmai pentru că poate fi produsă relativ rapid, modernizată constant și adaptată cerințelor diferitelor armate. În concluzie, „marea” apărare antiaeriană rămâne necesară împotriva rachetelor balistice și a armelor hipersonice, însă războiul din Ucraina arată că fără un strat inferior, ieftin și scalabil, chiar și cele mai sofisticate sisteme riscă să își consume rapid resursele. [...]
