Știri
Știri din categoria Apărare
Armata SUA a doborât o dronă iraniană care s-a apropiat de portavionul USS Abraham Lincoln în Marea Arabiei, potrivit Fox News, într-un incident care amplifică tensiunile deja ridicate dintre Washington și Teheran în zona Golfului.
Conform relatării, un purtător de cuvânt al Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), căpitanul Tim Hawkins, a spus că drona iraniană s-a apropiat „agresiv” de un portavion al Marinei SUA, cu „intenție neclară”, iar forțele americane au intervenit după ce aparatul a continuat să se îndrepte spre navă în pofida unor măsuri de detensionare.
Hawkins a precizat că USS Abraham Lincoln tranzita Marea Arabiei, la aproximativ 500 de mile de coasta sudică a Iranului, când o dronă iraniană de tip Shahed-139 a manevrat către navă. Potrivit CENTCOM, un avion de vânătoare F-35C de la bordul portavionului a doborât drona „în legitimă apărare” și pentru protejarea navei și a personalului.
Oficialul american a mai spus că nu au existat răniți în rândul militarilor SUA și nu au fost raportate pagube la echipamentele americane. Din perspectiva escaladării, incidentul este relevant nu doar ca episod tactic, ci ca semnal al riscului de confruntări neintenționate într-un spațiu maritim intens militarizat, unde distanțele de reacție sunt scurte, iar interpretarea „intenției” devine critică.
În aceeași zi, relatează Fox News, a avut loc și un al doilea incident, separat, în Strâmtoarea Hormuz, un punct de trecere strategic pentru transporturile de petrol. Hawkins a afirmat că forțe ale Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) au „hărțuit” o navă comercială sub pavilion american, cu echipaj american, aflată în tranzit legal prin pasajul maritim internațional.
Potrivit declarațiilor citate, două ambarcațiuni IRGC și o dronă iraniană Mohajer s-ar fi apropiat cu viteză de petrolierul M/V Stena Imperative și ar fi amenințat că îl vor aborda și captura. Distrugătorul american USS McFaul (DDG 74), aflat în zonă, a intervenit pentru escortă, cu sprijin aerian defensiv din partea Forțelor Aeriene ale SUA, iar situația s-a detensionat, nava continuându-și drumul „în siguranță”.
Contextul politic menționat de Fox News indică o creștere a presiunii americane asupra Iranului și o prezență militară americană consolidată în Orientul Mijlociu. Publicația notează că USS Abraham Lincoln se află în regiune după ce președintele Donald Trump a scris săptămâna trecută că „o armadă masivă” se îndreaptă spre Iran, cerând Teheranului să revină la negocieri pentru un acord care să excludă armele nucleare.
Dincolo de retorica politică, succesiunea rapidă a celor două episoade – doborârea dronei în Marea Arabiei și incidentul cu nava comercială în Strâmtoarea Hormuz – subliniază degradarea climatului de securitate dintre SUA și Iran. Pentru piețele energetice și pentru companiile de transport maritim, orice creștere a riscului operațional în Hormuz poate însemna costuri mai mari de asigurare, rute ajustate și volatilitate sporită, chiar și atunci când incidentele se încheie fără victime sau avarii.
Recomandate
Fostul oficial al Pentagonului Seth Cropsey susține că SUA ar trebui să trimită trupe în Iran , potrivit Antena 3 CNN , care rezumă o analiză publicată de acesta în Wall Street Journal. În text, Cropsey argumentează că președintele Donald Trump „nu are altă variantă decât să invadeze terestru Iranul”, în contextul unui conflict care, în opinia autorului, a depășit așteptările inițiale ale administrației americane. Miza imediată indicată este Strâmtoarea Hormuz , un punct-cheie pentru transportul global de petrol. Cropsey afirmă că Trump ar trebui să acționeze pentru „a deschide Strâmtoarea Hormuz” și pentru a demonstra credibilitatea puterii americane, avertizând că o oprire a campaniei ar avea consecințe strategice mai largi. În același timp, articolul notează că prețurile petrolului au crescut brusc, iar prelungirea războiului ar putea afecta producția de petrol a statelor din Golf. „Singura modalitate de a realiza acest lucru cu o șansă rezonabilă de succes este de a trimite soldați pe teren.” În analiza citată, Cropsey trece în revistă relația conflictuală dintre SUA și Republica Islamică Iran după 1979 și susține că influența Teheranului a distorsionat securitatea în Orientul Mijlociu, regiune pe care o leagă de interese energetice și de rutele strategice dintre Europa și Asia. El invocă și un precedent istoric, criza Suezului din 1956, pentru a argumenta că retragerea sub presiune poate eroda credibilitatea unei puteri și poate încuraja adversarii. Pe plan operațional, Cropsey susține că desfășurarea „a câteva mii” de forțe de operațiuni speciale în sudul Iranului ar putea fi suficientă pentru redeschiderea strâmtorii „după câteva săptămâni de lupte”, dar anticipează victime și necesitatea sprijinirii lor cu trupe regulate. În text sunt menționați și comandanți americani despre care autorul spune că ar înțelege capabilitățile forțelor speciale și avantajele loviturilor de precizie. Materialul publicat de Antena 3 CNN include și o prezentare a autorului: Seth Cropsey este președintele Yorktown Institute și a ocupat funcții în Departamentul Apărării al SUA în administrațiile Reagan și George H.W. Bush, inclusiv în zona operațiunilor speciale și a conflictelor de intensitate redusă. [...]
Armata SUA a primit primul elicopter Black Hawk care poate zbura fără pilot potrivit Interesting Engineering , marcând un pas important spre integrarea zborului autonom în operațiunile militare. Noul model, denumit H-60Mx, a fost livrat pe 20 martie 2026 și va intra într-o etapă extinsă de testare în condiții reale, inclusiv în medii ostile. Elicopterul introduce un concept flexibil: poate fi operat în trei moduri – cu pilot la bord, controlat de la distanță sau complet autonom. Scopul este reducerea riscurilor pentru echipaje în misiuni periculoase, fără a compromite eficiența operațională. Cum funcționează noul Black Hawk autonom H-60Mx este construit pe platforma UH-60M, dar integrează un sistem avansat de autonomie dezvoltat de Sikorsky, parte a Lockheed Martin. Tehnologia, cunoscută drept MATRIX, funcționează ca un „copilot digital” capabil să gestioneze întregul zbor. Printre funcțiile cheie: navigație autonomă și evitare a obstacolelor decolare și aterizare automate coordonare cu alte aeronave, pilotate sau fără echipaj operare în condiții de bruiaj electronic Un element esențial este sistemul „fly-by-wire”, care înlocuiește comenzile mecanice clasice și permite manevre precise controlate de software. Ce misiuni va putea îndeplini Armata SUA vizează utilizarea elicopterului în scenarii unde riscul pentru oameni este ridicat. Printre misiunile planificate: transport logistic în zone de conflict evacuare medicală recunoaștere și supraveghere sprijin pentru trupe în teren Capacitatea rămâne similară modelelor actuale: până la 11 militari echipați sau transport de încărcături externe de peste 4 tone. Teste și planuri de extindere În 2026, aeronava va fi supusă unor teste complexe coordonate de Army Combat Capabilities Development Command. Se urmărește validarea trecerii fără probleme între modurile de operare și funcționarea în condiții dificile. Programul face parte dintr-o strategie mai amplă: dezvoltarea unui kit universal de autonomie pentru întreaga flotă Black Hawk integrarea treptată a sistemelor autonome în operațiunile curente explorarea utilizărilor civile, precum intervențiile în caz de incendii Originea tehnologiei Sistemul are la bază programul ALIAS al agenției DARPA, început în urmă cu peste un deceniu. Inițial conceput ca un modul adaptabil, acesta a evoluat într-o soluție completă, testată atât pe aeronave militare, cât și civile. În paralel, Sikorsky dezvoltă și varianta UHawk , un elicopter complet autonom, fără cockpit, gândit exclusiv pentru operare fără pilot. În ansamblu, H-60Mx devine o platformă de test pentru viitorul aviației militare , unde autonomia nu mai este un experiment, ci o direcție concretă de dezvoltare. [...]
Europa trebuie să-și schimbe mentalitatea pentru a se pregăti de război , avertizează șeful apărării din Danemarca, potrivit POLITICO , într-un mesaj transmis marți la Paris, pe fondul evaluărilor tot mai apăsate din mediul militar și de informații privind riscul unei agresiuni ruse asupra teritoriului NATO până la finalul deceniului. Gen. Michael Wiggers Hyldgaard, șeful Statului Major al Apărării din Danemarca, a spus la Paris Defence and Strategy Forum că statele europene „nu sunt încă pe deplin pregătite” pentru un conflict. Conferința, ajunsă la a treia ediție, a început marți și se desfășoară până joi, Danemarca fiind invitatul de onoare. „Trebuie să ne schimbăm mentalitatea de la diagnostic la livrare. Nu mai suntem foarte surprinși, dar nici nu suntem cu adevărat pregătiți”, a declarat gen. Michael Wiggers Hyldgaard. În intervenția sa, generalul a insistat că obiectivul nu este o pregătire „perfectă”, ci una superioară adversarului. El a vorbit în fața unei audiențe formate din comandanți militari europeni și oficiali francezi, inclusiv secretarul de stat adjunct pentru apărare Alice Rufo, conform relatării POLITICO. Danemarca și-a majorat semnificativ cheltuielile de apărare după declanșarea războiului din Ucraina în 2022 și a urmărit să aprofundeze legăturile militare cu alte state europene, inclusiv prin exerciții comune. În același timp, Copenhaga a accelerat cooperarea în contextul amenințărilor repetate ale președintelui american Donald Trump privind anexarea Groenlandei, notează publicația. Un punct central al mesajului a fost legătura dintre descurajare și capacitatea industrială. Hyldgaard a argumentat că descurajarea există doar atunci când adversarul consideră costul agresiunii prea mare, iar acest calcul depinde nu doar de forța de luptă și alianțe, ci și de stocuri și producție, inclusiv de lanțurile de aprovizionare. „Dacă în Europa vrem să fim capabili să ne apărăm până în 2030, trebuie să ne pregătim pentru asta acum. Războiul de mare intensitate nu este un scenariu, este o realitate”, a adăugat el, avertizând că timpul pierdut nu mai poate fi recuperat. [...]
Armata SUA a comandat peste 2.500 de drone Skydio X10D într-un contract de peste 52 milioane de dolari, potrivit DroneDJ . Acordul este prezentat ca cea mai mare achiziție de drone mici de la un singur producător din istoria Armatei SUA, iar procedura de la ofertare la atribuire s-ar fi încheiat în mai puțin de 72 de ore. Tranzacția este relevantă nu doar prin valoare și volum, ci și prin viteza de atribuire, care sugerează o urgență crescută în dotarea unităților cu sisteme autonome de dimensiuni mici. În contextul conflictelor recente, astfel de drone au devenit instrumente uzuale pentru supraveghere și sprijin în luarea deciziilor tactice, reducând dependența de platforme aeriene mai mari și mai costisitoare. Modelul comandat, Skydio X10D, este descris ca fiind destinat misiunilor de informații, recunoaștere și supraveghere (ISR) la nivel de pluton, astfel încât militarii din teren să îl poată lansa rapid pentru a obține o imagine operațională în timp real, fără a aștepta sprijin de la eșaloane superioare. Un element tehnic important este capacitatea de operare fără GPS: drona folosește camere de navigație la bord pentru a cartografia mediul în timp real, ceea ce îi permite zbor autonom în zone unde semnalul GPS este indisponibil sau bruiat. DroneDJ mai notează că X10D este proiectată să funcționeze în condiții de interferențe electronice, printr-un sistem radio multibandă care își ajustează automat frecvențele pentru a menține conexiunea. La nivel de senzori, X10D include camere vizuale de înaltă rezoluție și senzori termici radiometrici, pentru utilizare ziua și noaptea, inclusiv în condiții de lumină scăzută. Scopul este furnizarea de informații de la distanță, cu expunere redusă pentru militarii din teren. Compania afirmă că este furnizor pentru toate categoriile de forțe armate ale SUA și pentru 29 de națiuni aliate. Armata SUA ar fi selectat Skydio de două ori în programul Short Range Reconnaissance (SRR) Program of Record, în 2022 și din nou în 2025, ceea ce ar face din Skydio singurul producător cu această performanță în ambele cicluri. Producția ar avea loc integral în SUA, la unitatea Skydio din Hayward, California, iar fiecare dronă ar trece prin 550 de puncte de verificare a calității înainte de livrare. [...]
Pentagonul ar urma să trimită încă 3.000–4.000 de militari în Orientul Mijlociu , potrivit Reuters , care citează două persoane familiarizate cu subiectul. Mișcarea ar adăuga noi efective la consolidarea militară americană din regiune, în timp ce președintele Donald Trump vorbește despre posibilitatea unui acord cu Teheranul pentru a pune capăt războiului. Sursele Reuters spun că militarii ar proveni din Divizia 82 Aeropurtată , o unitate de elită a armatei SUA, staționată la Fort Bragg, Carolina de Nord. Oficialii au vorbit sub protecția anonimatului și nu au indicat unde anume în Orientul Mijlociu ar urma să fie dislocați soldații sau când ar ajunge în regiune. Dislocarea și ce se știe despre misiune Potrivit Reuters, nu a fost luată o decizie privind trimiterea de trupe americane pe teritoriul Iranului, însă dislocarea ar crește capacitatea pentru eventuale operațiuni viitoare în regiune. Armata SUA a direcționat întrebările către Casa Albă, care nu a răspuns imediat solicitării de comentariu. Divizia 82 Aeropurtată este descrisă ca având capacitatea de a se desfășura în 18 ore de la primirea ordinelor și este specializată în asalturi cu parașuta. În termeni operaționali, o astfel de unitate este folosită, de regulă, pentru reacție rapidă și pentru misiuni care cer mobilitate ridicată. Consolidarea prezenței SUA în regiune, pe fondul războiului Reuters amintește că a relatat anterior, pe 20 martie, despre decizia SUA de a trimite mii de pușcași marini și marinari la bordul navei USS Boxer (navă de asalt amfibiu), împreună cu unitatea sa expediționară de pușcași marini și navele însoțitoare, tot către Orientul Mijlociu. Înainte de aceste întăriri, în regiune se aflau aproximativ 50.000 de militari americani, potrivit aceleiași surse. Reuters notează că războiul este deja în a patra săptămână și a afectat piețele globale. Opțiuni discutate de administrația Trump și mizele politice Conform Reuters, administrația Trump a analizat opțiuni care ar putea include acțiuni legate de Strâmtoarea Hormuz , inclusiv posibilitatea de a desfășura forțe americane pe țărmul Iranului. De asemenea, au fost discutate variante privind trimiterea de forțe terestre pe insula Kharg, descrisă drept nod pentru 90% din exporturile de petrol ale Iranului. În același timp, știrea despre întăriri vine la o zi după ce Trump a amânat amenințările de a bombarda centrale electrice iraniene, invocând discuții „productive” cu Iranul, potrivit Reuters. Iranul a negat ulterior că ar fi avut loc discuții. Date despre sprijinul public și amploarea loviturilor Reuters relatează că o eventuală folosire a trupelor terestre americane, chiar și pentru o misiune limitată, ar putea aduce riscuri politice pentru Trump, în contextul sprijinului public redus pentru campania din Iran și al promisiunilor electorale de a evita noi implicări în conflicte din Orientul Mijlociu . Un sondaj Reuters/Ipsos publicat marți arată că 35% dintre americani aprobă loviturile SUA asupra Iranului, în scădere de la 37% într-un sondaj realizat săptămâna trecută, în timp ce 61% le dezaprobă (față de 59% anterior). Reuters mai notează că SUA au efectuat lovituri asupra a 9.000 de ținte din interiorul Iranului de la începutul operațiunilor militare americane și israeliene, pe 28 februarie. Efective suplimentare discutate: între 3.000 și 4.000 de militari, potrivit uneia dintre surse Unitatea indicată: Divizia 82 Aeropurtată (reacție rapidă, asalturi cu parașuta) Prezența SUA în regiune înainte de întăriri: circa 50.000 de militari Sprijin public în SUA pentru lovituri (Reuters/Ipsos): 35% aprobă, 61% dezaprobă Număr de ținte lovite în Iran, potrivit Reuters: 9.000 de la 28 februarie [...]
Volkswagen discută cu Rafael mutarea unei fabrici de la auto la apărare antirachetă , potrivit Mediafax , în cadrul unui plan care vizează salvarea a 2.300 de locuri de muncă. Proiectul ar presupune ca uzina VW din Osnabrück să producă componente pentru sistemul israelian de apărare aeriană Iron Dome, pe fondul creșterii cheltuielilor europene pentru apărare în contextul războiului din Ucraina. Volkswagen poartă discuții cu compania israeliană Rafael Advanced Defence Systems pentru un acord care ar reorienta producția de la automobile către echipamente pentru apărare antirachetă. Publicația notează că planul este relatat pe baza a două surse citate de Financial Times și ar implica o uzină „aflată în dificultate”, amenințată anterior cu închiderea. Miza este dublă: păstrarea locurilor de muncă și valorificarea capacităților industriale într-o perioadă în care industria auto germană se confruntă cu scăderea profiturilor, pe fondul concurenței chineze și al tranziției către vehicule electrice. În paralel, sectorul apărării este în expansiune, iar guvernele europene își accelerează programele de consolidare a apărării aeriene. „Scopul este de a salva pe toată lumea, poate chiar de a crește afacerea”, a spus una dintre persoanele familiarizate cu planurile. „Potențialul este foarte mare. Dar este, de asemenea, o decizie individuală a lucrătorilor dacă vor să facă parte din idee.” Conform planurilor descrise, fabrica din Osnabrück ar urma să producă mai multe elemente asociate sistemului Iron Dome, însă nu și rachetele propriu-zise. În forma prezentată în articol, ar intra în sarcina uzinei: camioanele grele care transportă rachetele sistemului; lansatoarele; generatoarele de electricitate. Mediafax mai scrie că producția ar putea fi pornită în 12–18 luni, dacă angajații acceptă trecerea la producția de armament, iar investițiile noi ar fi „minime”. Separat, Rafael ar intenționa să înființeze în Germania o unitate distinctă pentru producția rachetelor, care necesită un amplasament specializat. Pe partea de cerere, compania israeliană ar urmări vânzarea sistemului către guverne din întreaga Europă, inclusiv către Germania. În același timp, articolul menționează că unii experți pun sub semnul întrebării adecvarea Iron Dome pentru amenințări pe distanțe lungi, în condițiile în care sistemul are o rază de acțiune de circa 70 km și a fost folosit în principal împotriva rachetelor lansate din Gaza. În Germania, guvernul ar susține activ propunerea, iar contextul mai larg include intenția Berlinului de a cheltui peste 500 de miliarde de euro pentru apărare până la finalul deceniului, cu apărarea aeriană între priorități, mai notează publicația. [...]
