Știri
Știri din categoria Apărare
Arabia Saudită cumpără rachete interceptoare produse în Ucraina, pe fondul escaladării tensiunilor din Golf și al atacurilor cu drone și rachete atribuite Iranului. Potrivit Euronews, un producător de armament saudit a semnat deja un contract pentru aceste sisteme, iar negocierile pentru un acord militar mult mai amplu sunt în curs.
Decizia vine într-un moment în care statele din Golf își consolidează urgent capacitățile de apărare antiaeriană, după mai multe atacuri cu drone Shahed lansate asupra unor ținte din regiune. Aceste drone sunt relativ ieftine, fiind estimate la câteva zeci de mii de dolari fiecare, dar pot provoca pagube semnificative.
Rachetele interceptoare ucrainene sunt considerate atractive pentru statele din regiune deoarece sunt mai accesibile financiar decât alternativele occidentale. Spre exemplu, interceptoarele sistemelor Patriot sau THAAD pot costa milioane de dolari per unitate, ceea ce le face dificil de utilizat pe scară largă împotriva dronelor ieftine.
În acest context, tehnologia dezvoltată de Ucraina devine o soluție eficientă pentru combaterea amenințărilor aeriene cu costuri reduse. Surse din industria de apărare ucraineană spun că Riyadh și Kiev negociază mai multe contracte majore, unul dintre ele fiind descris drept „uriaș”.
Achizițiile vin în contextul războiului din regiune, după ce SUA și Israel au lansat atacuri împotriva Iranului la finalul lunii februarie. În replică, Iranul ar fi lansat drone și rachete asupra unor state din Golf.
Pentru a contracara aceste amenințări, țările din regiune folosesc în prezent sisteme de apărare precum:
Totuși, costul interceptării acestor drone este mult mai mare decât prețul lor de producție, ceea ce creează presiune asupra bugetelor militare.
Autoritățile de la Kiev încearcă să valorifice experiența acumulată în războiul cu Rusia pentru a-și promova tehnologia militară pe piața globală. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat recent că în doar câteva zile armata ucraineană a folosit peste 800 de rachete interceptoare pentru a respinge atacuri aeriene.
Succesul acestor sisteme pe câmpul de luptă a crescut interesul altor state pentru tehnologia ucraineană, iar contractele din Orientul Mijlociu ar putea deveni unele dintre cele mai importante pentru industria militară a Ucrainei.
Recomandate
Acordul pentru producția în Ucraina a obuzierului L119 deschide un test industrial cu miză strategică pentru Kiev: dacă poate trece de la asamblarea de sisteme relativ „mecanice” la fabricarea sub licență a unor arme occidentale mult mai sensibile tehnologic, precum interceptoarele Patriot, potrivit Adevărul , care citează The Wall Street Journal. Un producător ucrainean de armament urmează să demareze producția modelului L119, proiectat de BAE Systems. Este un obuzier ușor, tractabil sau transportabil cu elicopterul, cu o rază de acțiune de până la 17 kilometri, iar astfel de tunuri au devenit o componentă importantă a arsenalului Ucrainei în războiul cu Rusia. De ce contează: producția locală înseamnă mai mult decât „asamblare” Miza nu este doar creșterea numărului de sisteme disponibile pe front, ci capacitatea Ucrainei de a deveni o bază de producție pentru echipamente occidentale de vârf. Obuzierele sunt alcătuite din subsisteme metalice complexe (țeavă, mecanism de încărcare, sisteme hidraulice pentru reducerea reculului), iar Ucraina ar trebui să poată forja și prelucra intern o parte importantă a componentelor. BAE Systems ar urma să licențieze producția pornind de la un model de test, după discuții inițiate de președintele Volodimir Zelenski încă din 2023. Giles Ambrose, director de inginerie, tehnologie și strategie la BAE Systems, spune că obiectivul Ucrainei este să-și poată produce și întreține propriile sisteme și să construiască „o capacitate suverană” în jurul acestora. Obstacolele care au blocat alte proiecte occidentale Materialul indică faptul că, deși mai multe companii occidentale au discutat despre producție pe teritoriul ucrainean, până acum doar câțiva producători străini mai mici de drone au reușit să pornească efectiv fabricarea. Printre dificultățile invocate: temeri legate de siguranță (inclusiv riscul atacurilor rusești); lipsa investițiilor și a comenzilor ferme; îngrijorări privind pierderea proprietății intelectuale. Sunt menționate două precedente: Rheinmetall a discutat despre trei fabrici, inclusiv una cu o capacitate anunțată de 400 de tancuri noi pe an, dar directorul executiv Armin Papperger a spus ulterior că Ucraina nu a asigurat investițiile și comenzile necesare; iar Baykar anunțase în 2022 o fabrică ce urma să fie funcțională în doi ani, însă aceasta nu a fost încă inaugurată și ar fi fost lovită de mai multe ori în atacuri rusești, potrivit presei ucrainene. De la artilerie la Patriot: pragul tehnologic și politic În paralel, Ucraina încearcă să obțină licență pentru fabricarea interceptoarelor Patriot, descrise ca singura metodă fiabilă de a opri rachetele balistice. Textul notează că, în ultimele săptămâni, lipsa interceptoarelor a permis rachetelor balistice rusești să străpungă apărarea antiaeriană ucraineană. Președintele american Donald Trump a declarat că va acorda Ucrainei o licență pentru fabricarea rachetelor destinate sistemului Patriot, iar președintele francez Emmanuel Macron a spus că Ucraina ar putea produce și interceptoare Aster, alături de alte muniții europene. Totuși, fabricarea unui interceptor Patriot este prezentată ca un salt major de complexitate față de obuziere, iar SUA rămân prudente în privința transferului de tehnologie. Ca exemplu, Rheinmetall ar fi dorit să producă interceptoare PAC-3 (versiunea avansată a Patriot), dar nu a primit încă permisiunea. „A trece de la un anunț la o linie de producție funcțională nu este deloc simplu... iar realizarea acestui lucru în Ucraina nu ușurează procesul”, a declarat Ralph Savelsberg, expert în rachete la Academia de Apărare a Țărilor de Jos, pentru The Wall Street Journal. Context operațional: de ce rămâne relevantă artileria tractată Deși dronele ar provoca mai multe pierderi de vieți omenești decât artileria, tunurile grele rămân utile pentru saturarea unei zone cu explozibili și distrugerea clădirilor, într-un mod pe care dronele „încă nu îl pot egala”, potrivit materialului. În plus, artileria tractată este descrisă ca fiind mai ușor de camuflat, cu semnătură termică mai redusă și, astfel, mai greu de detectat de drone, fiind considerată și mai ușor de reparat și mai fiabilă de către artileriștii ucraineni. [...]
Retragerea unor sisteme S-300 și S-400 din nordul Rusiei riscă să slăbească protecția unor obiective navale strategice , pe fondul presiunii tot mai mari a atacurilor ucrainene cu drone, potrivit Focus . Publicația germană relatează, citând Barents Observer , că în zona Severodvinsk ar fi dispărut din pozițiile anterioare „cel puțin 20” sisteme mobile de apărare antiaeriană S-300 și S-400. Imagini satelitare ar indica faptul că amplasamente de pe insula Iagri și de pe muntele Mironova sunt acum goale. Miza operațională este ridicată: aceste sisteme asigurau protecția unor ținte considerate critice pentru capacitățile navale ale Rusiei, inclusiv șantierul Sevmash (singurul din Rusia care construiește submarine cu propulsie nucleară) și Zviozdocika, descris ca cel mai mare centru de reparații pentru astfel de submarine din țară. Conform aceleiași surse, indiciile ar sugera că, cel puțin temporar, aceste obiective ar fi acoperite doar de mijloace de apărare cu rază scurtă și medie. Presiunea dronelor și „redistribuirea” resurselor Unde au fost mutate sistemele nu este cunoscut oficial. Experți citați de Barents Observer indică însă o posibilă schimbare de priorități, pe fondul resurselor limitate și al intensificării atacurilor ucrainene. Kristian Åtland, expert pe zona arctică, afirmă că un deficit de rachete interceptoare, ca urmare a atacurilor ucrainene, ar fi putut forța Kremlinul să concentreze „o parte considerabilă” din apărarea antiaeriană în alte regiuni. Erik Solli, de la Institutul Norvegian pentru Afaceri Internaționale, spune că accentul ar fi „cel mai probabil” pe apărarea Moscovei, Sankt Petersburgului și a altor centre urbane strategice. Context: mutări similare și vulnerabilități la atacuri asupra rafinăriilor Kyiv Post susține că relocări similare ar fi vizibile și în alte regiuni, inclusiv în Arctica și în zona Saratov. Într-o analiză citată, se arată că înainte de război Rusia ar fi avut circa 116 batalioane cu 927 lansatoare din familia S-300/S-400, iar 580 de lansatoare ar fi fost mutate de la pozițiile permanente de atunci. Separat, publicația rusă din exil Meduza scrie că Rusia nu ar avea nici acum un sistem integrat capabil să respingă constant roiuri mari de drone, iar apărarea existentă ar întâmpina limite în special împotriva țintelor lente, care zboară la joasă altitudine. Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor de petrol din primăvara și vara lui 2026 ar fi scos în evidență aceste vulnerabilități. În ansamblu, informațiile sugerează o redistribuire a apărării antiaeriene către zone considerate mai urgente, cu potențialul cost operațional al unei protecții reduse pentru infrastructură militară sensibilă din nordul Rusiei. Unde au ajuns exact sistemele retrase rămâne, deocamdată, neconfirmat oficial. [...]
Iranul susține că a introdus în luptă o dronă kamikaze cu reacție , iar mesajul implicit este că poate crește presiunea asupra apărării antiaeriene americane într-un moment în care Washingtonul caută spațiu pentru negocieri, potrivit Adevărul . Potrivit Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), noua generație a dronei Hadid 110 ar fi fost folosită pentru prima dată în ultimele două săptămâni, în atacuri asupra unor baze și nave militare americane din regiune. Informația apare pe fondul unei confruntări încă tensionate între Teheran și Washington, în condițiile în care discuțiile privind reducerea ostilităților rămân incerte; The Telegraph este citat de publicație în acest context. Ce schimbă Hadid 110 din perspectiva apărării antiaeriene Elementul central este trecerea la propulsie cu reacție, într-un portofoliu iranian în care multe drone de atac folosesc motoare cu elice și au viteze mai mici. Surse iraniene citate în material susțin că noul model poate depăși 500 km/h, ceea ce ar reduce fereastra de timp pentru detectare și interceptare. Lansarea ar folosi un propulsor cu combustibil solid pentru accelerare inițială, înainte ca motorul cu reacție să intre în funcțiune, ceea ce ar permite desfășurarea rapidă a operațiunilor, conform descrierii din articol. Cum ar încerca să „păcălească” radarele Specialiști militari iranieni susțin că drona a fost proiectată pentru o semnătură radar redusă (adică pentru a fi mai greu „văzută” de radar). Materialul menționează mai multe soluții de design: fuselaj cu design continuu, fără îmbinări vizibile; admisie de aer în formă de „S”, care ar ascunde paletele motorului (un element cu reflexie radar puternică); acoperire cu materiale care ar absorbi radiațiile radar. Combinația dintre viteză și aceste caracteristici ar diminua timpul disponibil sistemelor de apărare pentru detectare, urmărire și interceptare, potrivit prezentării iraniene. Datele de performanță invocate de Teheran Conform informațiilor prezentate de autoritățile iraniene, Hadid 110 ar avea: focos de aproximativ 30 kg; rază de acțiune de circa 350 km; autonomie de aproximativ o oră. Adevărul notează că aceste performanțe ar permite lovirea unor obiective militare din apropierea coastelor Iranului, fără ca arma să fie una „strategică” cu rază foarte lungă. Contextul politic și miza negocierilor Teheranul afirmă că drona este produsă integral în Iran, deși analiști occidentali citați în material consideră că dezvoltarea unor astfel de sisteme ar putea beneficia de sprijin tehnologic extern. În plan intern, programele de drone și rachete balistice sunt controlate de IRGC, nu de armata regulată, iar fiecare nouă capacitate ar consolida influența Gardienilor Revoluției în arhitectura de securitate a țării, potrivit analizei prezentate. Prezentarea dronei vine într-o perioadă de relativă acalmie după două săptămâni de schimburi intense de atacuri, fără un acord oficial de încetare a focului. În același timp, Iranul menține închisă Strâmtoarea Ormuz și spune că nu va accepta ca Washingtonul să stabilească ritmul unui eventual armistițiu. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, a declarat: Iranul își va apăra interesele „atât timp cât va fi necesar”. El a mai spus că Teheranul discută cu Omanul despre gestionarea traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz, fără implicarea Statelor Unite. De partea americană, președintele Donald Trump a afirmat că pauza actuală a operațiunilor militare urmărește crearea unui spațiu pentru reluarea negocierilor diplomatice. În plus, potrivit unor informații apărute în presa americană, oficialii de la Washington sunt preocupați de diminuarea stocurilor de rachete interceptoare folosite în apărarea antiaeriană, muniții considerate esențiale pentru contracararea unor amenințări precum noua dronă iraniană. În acest cadru, introducerea unei drone mai rapide și mai greu de detectat este văzută de analiști ca un element care poate influența echilibrul militar și negocierile dintre cele două state. Pentru context despre modernizarea altor capabilități iraniene, Adevărul trimite și la analiza despre racheta balistică Kheibar Shekan: Adevărul . [...]
NATO își întărește apărarea aeriană pe flancul estic printr-un detașament spaniol cu capabilități antidronă , care va fi desfășurat la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu , potrivit HotNews . Pe lângă avioane de vânătoare, Spania trimite și trei elicoptere NH-90 alocate misiunilor de combatere a dronelor, într-un context în care România a avut recent incidente repetate cu drone care au pătruns în spațiul aerian. Spania va disloca la Kogălniceanu șapte avioane F-18, trei elicoptere NH-90 „în faza finală a desfășurării” și o aeronavă A400M pentru sprijin de realimentare în zbor, alături de aproximativ 200 de militari din Forțele Aeriene și Spațiale spaniole, conform comunicatului NATO citat de publicație. De ce contează: capabilități dedicate pentru combaterea dronelor Elicopterele NH-90 sunt, în principal, platforme de transport tactic sau pentru misiuni navale, însă pot fi folosite și împotriva dronelor. În acest scop, pot fi echipate cu mitraliere montate în ușă, de calibrul 7,62 mm sau 12,7 mm, utilizabile direct împotriva vehiculelor aeriene fără pilot. HotNews notează că forțele navale ale NATO au folosit anterior armamentul de pe NH-90 pentru a combate drone în zone de conflict. Mutarea are relevanță operațională pentru România prin faptul că adaugă, la o bază-cheie de pe litoral, o componentă explicit orientată spre amenințările cu drone, pe lângă misiunile clasice de poliție aeriană. Context: incidente recente cu drone și reacția României În zilele recente, forțele române au doborât trei drone care au pătruns în spațiul aerian al României, în urma atacurilor Rusiei asupra Ucrainei, însă doborârea a fost realizată cu avioane de vânătoare F-16. Publicația mai arată că, luni dimineață, sistemul radar al MApN a detectat o nouă dronă intrată în spațiul aerian, iar două avioane F-16 au fost ridicate de la sol; ulterior, a fost detectat și un grup de ținte aeriene în proximitatea frontierei fluviale cu Ucraina. Ce spune partea spaniolă și cum se leagă de „ Eastern Sentry ” Comandantul detașamentului spaniol, locotenent-colonelul Alberto Calvo, a indicat obiectivul misiunii în termeni de descurajare și protecție a spațiului aerian aliat: „Scopul nostru este clar: să contribuim la descurajarea aliată, să protejăm spațiul aerian al NATO și să consolidăm poziția Alianței pe flancul estic.” NATO a precizat că, după activarea operațiunii „Eastern Sentry” în septembrie anul trecut, misiunea de apărare aeriană urmărește consolidarea sistemelor integrate de apărare aeriană și antirachetă la nivelul întregii Alianțe, pentru a răspunde amenințărilor „emergente și viitoare”. În același pachet de decizii, Turcia va desfășura pentru prima dată cinci avioane F-16 și aproximativ 80 de militari în Estonia, iar Italia va trimite patru Eurofighter Typhoon și peste 100 de militari în Lituania. Totodată, avioanele F-16 ale României dislocate în Lituania din martie urmează să revină în țară. [...]
Imagini difuzate de televiziunea de stat arată integrarea „câinilor-robot” în exerciții amfibii , inclusiv în roluri de sprijin cu armament greu la nivel de infanterie, potrivit IT Home . Într-un material video publicat de CCTV News, „lupul mecanic” apare în timpul unui antrenament de debarcare purtând, între altele, un lansator de rachete individual, alături de pușcă și mitralieră. Ce se vede în exercițiu și de ce contează operațional În secvențele prezentate, unități amfibii chineze sunt descrise ca operând „multi-arme”, cu cooperare între mai multe tipuri de trupe, iar robotul este prezentat drept „ajutor” pentru militari în scenarii de luptă la sol și în zona litorală. Relevanța practică a imaginilor ține de faptul că platforma este arătată nu doar ca mijloc de recunoaștere, ci și ca purtător de armament de sprijin, ceea ce sugerează o extindere a rolului în misiuni tactice. Cum este descrisă platforma „mașină-lup” Publicația reamintește informații prezentate anterior despre platformă, atribuite proiectantului-șef Chen Peng de la institutul chinez de cercetare în automatizarea industriei de armament . „Mașină-lup” ar avea un „creier în cloud” (un sistem de coordonare și alocare a sarcinilor prin rețea) care permite distribuirea rapidă a misiunilor între unități. În funcție de rol, fiecare robot ar putea fi folosit pentru: cercetare și recunoaștere (inclusiv „deschiderea drumului”); transport și sprijin logistic (livrare de materiale și asigurare); lovire / sprijin de foc . Încărcături și variante menționate Conform aceluiași material, generația mai nouă ar putea transporta mai multe tipuri de armament, inclusiv: micro-rachete ; lansatoare de grenade , cu scopul de a asigura „suprimarea” țintelor prin foc. Totodată, sunt menționate trei denumiri asociate rolurilor: „Shadow” (recunoaștere), „Yuxue” (lovire) și „Jidi” (sprijin/garanție logistică). Informațiile din articol nu includ date tehnice (autonomie, masă, calibru, rază de acțiune) sau detalii despre intrarea în dotare, ci doar utilizarea ilustrată în exercițiul prezentat la televiziunea de stat. [...]
Iranul ar urma să primească în câteva săptămâni până la 400 de lansatoare antiaeriene portabile din China , într-o achiziție de 60–70 de milioane de dolari (aprox. 270–320 milioane lei), care i-ar întări rapid apărarea la joasă altitudine după loviturile SUA și Israel, potrivit HotNews , care citează Reuters . Contractul vizează 300–400 de sisteme MANPADS (sisteme portabile de apărare antiaeriană), inclusiv rachete chinezești QW-12 și FN-16, au declarat pentru Reuters trei surse familiarizate cu acordul. Acordul ar fi fost semnat cu Zhongqing Baoshang International Investment , companie cu sediul în Hong Kong, descrisă de surse drept intermediar între partea iraniană și furnizorul chinez. De ce contează: un „strat” mobil de apărare, greu de neutralizat Miza operațională este creșterea rapidă a capacității Iranului de a lovi ținte aeriene care zboară la altitudini joase – aeronave, elicoptere și drone – cu sisteme ușor de dispersat și relocat. În contextul războiului din Orientul Mijlociu, sursa notează că luptele au scos la iveală limitele Iranului în protejarea obiectivelor militare și a infrastructurii strategice, mai ales în fața aeronavelor avansate și a munițiilor ghidate cu precizie. În material se arată că astfel de sisteme au fost folosite cu succes și de Ucraina în primele faze ale invaziei ruse, pentru a doborî avioane militare care zburau la altitudini joase și medii. Ce sisteme sunt vizate și ce pot face QW-12 și FN-16 sunt descrise ca sisteme sol-aer portabile, lansate de pe umăr și ghidate în infraroșu, destinate angajării țintelor la joasă altitudine. Experți citați în articol susțin că, deși QW-12 ar fi mai puțin performant decât variante mai noi (QW-18 și QW-19), poate oferi în continuare protecție eficientă pe rază scurtă, în special împotriva dronelor și a altor ținte care zboară jos. O sursă europeană din domeniul securității a declarat că autoritățile din țara sa sunt la curent cu mai multe contracte aflate în discuție privind posibila vânzare către Iran a unor sisteme din seria QW, inclusiv QW-12, QW-18 și QW-19. Livrare: rută aeriană, apoi tranzit prin Pakistan; detaliile pot fi schimbate Potrivit unui plan convenit, livrările ar urma să fie făcute inițial pe cale aeriană din Urumqi (vestul Chinei), apoi să tranziteze Pakistanul către Iran. Sursele au avertizat însă că, deși acordul ar fi fost semnat, calendarul, cantitățile și alte elemente de implementare pot suferi modificări. Două surse din serviciile occidentale de informații și un oficial iranian au mai spus că Teheranul a analizat și rute terestre, pentru transport mai discret al echipamentelor militare și al componentelor cu dublă utilizare, pentru a reduce riscul de perturbare a livrărilor. Reacții: Beijingul neagă, Trump spune că ar fi „surprinzător” Ministerul chinez de Externe a respins informațiile: „Relatările respective sunt complet nefondate. China a jucat în mod constant un rol în promovarea păcii și încheierea conflictului.” Întrebat separat, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez al Apărării, Jiang Bin, a spus că „nu este familiarizat cu situația respectivă”. La Washington, președintele american Donald Trump a declarat că ar fi surprinzător ca Iranul să primească astfel de echipamente din China, invocând asigurări pe care spune că le-a primit de la Xi Jinping că Beijingul nu se va implica în război de partea Iranului. Reuters a relatat anterior și despre negocieri pentru un posibil acord separat privind rachete de croazieră antinavă; agenția precizează că nu a putut stabili dacă acel acord a fost finalizat. [...]
