Știri
Știri din categoria Tehnologie
Microsoft testează în Windows 11 un panou centralizat pentru actualizările aplicațiilor, dar și o integrare opțională a Copilot în căutarea din bara de activități, o schimbare care reaprinde discuția despre cât de „voluntare” rămân în timp funcțiile AI, potrivit TechRadar.
Miza practică pentru utilizatori și companii este dublă: pe de o parte, un control mai bun al actualizărilor de securitate pentru aplicații terțe; pe de altă parte, o nouă etapă în integrarea AI în interfața Windows, chiar dacă Microsoft promite că opțiunea va fi dezactivată implicit.
Prima schimbare, descrisă ca fiind mai puțin controversată, este un „App Updates panel” în aplicația Settings, descoperit într-o versiune de test (preview build) de Windows 11 de publicația Windows Latest (citată de TechRadar).
Ideea este un hub unde utilizatorul vede dintr-o privire ce aplicații terțe au nevoie de actualizări, în loc să depindă de notificări separate de la fiecare aplicație sau de actualizări declanșate abia când programul este deschis. TechRadar notează și riscul operațional: dacă o aplicație este folosită rar, utilizatorul poate rata o corecție importantă de securitate, lăsând sistemul expus.
Funcția ar aduce aplicațiile terțe mai aproape de modelul de actualizare al aplicațiilor din Microsoft Store, însă există o limitare importantă: dezvoltatorii trebuie să își înregistreze aplicațiile pentru a apărea în acest panou, iar în acest moment nu există software înscris, ceea ce indică un stadiu incipient de testare.
A doua schimbare, semnalată de Windows Central (citată de TechRadar), ține de revizia majoră a căutării din Windows 11: Microsoft vrea să integreze Copilot în caseta de căutare din bara de activități, astfel încât utilizatorii să poată primi răspunsuri „inline” (direct în interfață) și, la nevoie, să sară în aplicația Copilot pentru o conversație mai amplă.
Conform unui articol de pe blogul Microsoft despre „hybrid intelligence”, compania spune că această experiență va fi „opt-in” (adică dezactivată implicit și activată doar la cererea utilizatorului) și că va începe să fie disponibilă în „piețe selectate” mai târziu în acest an.
TechRadar leagă această abordare de un concept mai vechi testat de Microsoft, „Ask Copilot”, care ar fi fost perceput ca prea radical dacă ar fi înlocuit efectiv căutarea. În noua variantă, căutarea rămâne, iar Copilot se poate integra opțional.
Chiar dacă Microsoft promite că funcția va fi opțională, TechRadar arată că o parte dintre utilizatori rămân sceptici, invocând un tipar: funcții introduse inițial ca opționale ajung ulterior să fie activate implicit sau integrate fără posibilitatea de dezactivare.
În acest context, publicația citează reacții de pe Reddit, inclusiv avertismentul unui utilizator că „opt-in” se transformă în timp în „opt-out”. Există însă și opinii favorabile, care apreciază faptul că Microsoft lasă alegerea la latitudinea utilizatorului.
Pentru moment, ambele schimbări sunt prezentate ca fiind în lucru și/sau în testare, iar TechRadar subliniază explicit că rămâne de văzut dacă panoul „App Updates” va ajunge în versiunea finală de Windows 11 și cum va arăta, în practică, implementarea Copilot în căutare pe măsură ce se extinde disponibilitatea.
Recomandate
Moto Watch Ultra mizează pe conectivitate independentă prin eSIM și pe integrarea cu Wear OS 6 , dar intră pe piață la un nivel de preț care îl pune direct în competiție cu rivali consacrați, potrivit Mobilissimo . Modelul testat este poziționat ca un smartwatch „high-end” pentru ecosistemul Android, cu accent pe funcții complete (apeluri, plăți, aplicații) fără telefon, atunci când e folosit cu LTE prin eSIM. La capitolul cost, ceasul este listat pe Amazon Germania la 436,21 euro (aprox. 2.330 lei), preț la care diferențierea vine din combinația dintre Wear OS, eSIM și algoritmii „Powered by Polar” pentru monitorizarea activității. În același timp, recenzia notează că prețul este „destul de măricel” raportat la alternative precum Pixel Watch 5 sau Galaxy Watch Ultra2 și sugerează posibilitatea unei scăderi rapide. Ce primești pentru banii ceruți: eSIM, Wear OS 6 și hardware de smartwatch „complet” Moto Watch Ultra rulează Android Wear OS 6 și include conectivitate eSIM LTE, Wi‑Fi, GPS (L1+L5) și NFC, ceea ce îl face potrivit pentru utilizare fără telefon: apeluri, mesaje, plăți cu Google Wallet și acces la magazinul de aplicații. În recenzie este menționată și prezența Google Gemini, plus un asistent vocal numit Qira în zona „Ask Everything”. Pe partea de specificații, sunt enumerate: ecran LTPO pOLED de 1,5 inch, rezoluție 466 x 466 pixeli, luminozitate maximă 2.700 niți, protecție Gorilla Glass 3, chipset Snapdragon W5+ Gen1, 32 GB stocare și 2 GB RAM, baterie de 550 mAh. Carcasa este din oțel inoxidabil, iar rezistența la apă și praf este certificată IP68 și 5ATM. Autonomie și utilizare: promisiunea de „până la 2 zile”, confirmată în test Motorola promite până la două zile de autonomie, iar în testul descris ceasul a fost încărcat la 100% pe 23 octombrie, ora 14:30, ajungând la 15% în dimineața zilei de 25 octombrie. Încărcarea se face cu un adaptor magnetic, cu USB‑C la celălalt capăt. Diferențiatori și limite: Polar la tracking, dar fără EKG și fără iOS Un element de poziționare este colaborarea cu Polar, prin algoritmi avansați pentru monitorizare și analiză (inclusiv pentru somn și indicatori precum stresul, pe baza HRV și a altor factori). În același timp, recenzia indică drept minus lipsa analizei EKG. Operațional, limitarea majoră este compatibilitatea: fiind un ceas cu Wear OS, Moto Watch Ultra nu este compatibil cu iPhone (iOS), fiind orientat exclusiv către utilizatorii Android. Pachetul include două curele (silicon și piele), iar varianta testată este pe negru; este menționată și o variantă argintie („Silver”). Materialul include și un video review publicat pe YouTube: YouTube . [...]
Apple pare să uniformizeze platforma hardware pentru iPhone 18 și 18e , o mișcare care poate simplifica producția și aprovizionarea, potrivit GSMArena . Un leak de pe Weibo indică faptul că ambele modele ar urma să vină cu aceeași capacitate a bateriei și cu ecrane de aceeași dimensiune, diferențierea urmând să se facă mai ales prin display și camere. Conform unei postări Weibo atribuite contului Fixed Focus Digital , iPhone 18 (nume de cod „Taycan”) ar primi o baterie de 4.430 mAh, ceea ce ar însemna un plus de 20% față de iPhone 17 (3.692 mAh). Aceeași sursă susține că iPhone 18e („Nevera”) va avea aceeași capacitate a bateriei ca modelul standard. Ce se aliniază între iPhone 18 și 18e Raportul menționează două elemente comune între cele două telefoane: Baterie: 4.430 mAh pentru iPhone 18, iar iPhone 18e ar urma să o egaleze. Ecran: ambele ar urma să aibă panouri OLED de 6,3 inci . Asta contrazice zvonuri anterioare care indicau un ecran de 6,12 inci pentru iPhone 18e, potrivit aceleiași relatări. Unde rămâne diferențierea: display, camere și construcție Chiar dacă dimensiunea ecranului ar fi aceeași, diferențele ar rămâne la nivel de tehnologie și dotări: Ecran iPhone 18: LTPO OLED cu rată de refresh de 120 Hz iPhone 18e: limitat la 60 Hz Chipset: ambele sunt așteptate cu versiuni „binned” ale Apple A20 (adică variante selectate/încadrate pe anumite praguri de performanță), pe proces de fabricație TSMC de 2 nm. Camere iPhone 18: wide + ultrawide, cu senzor principal fizic mai mic, dar tot 48 MP iPhone 18e: o singură cameră pe spate, 48 MP Separat, pentru iPhone 18 se mai menționează eliminarea slotului fizic de SIM, plus un Taptic Engine redesenat și un difuzor orientat în jos. Când ar urma să fie lansate Apple ar urma să anunțe iPhone 18, 18e și modelele Air 2 în primăvara lui 2027 (martie–aprilie), conform informațiilor citate. Detaliile rămân, însă, la nivel de leak și pot suferi modificări până la confirmarea oficială. [...]
Un PlayStation 6 care ar ajunge la peste 1.000 de dolari (aprox. 4.600 lei) riscă să frâneze creșterea bazei de utilizatori , iar o ieșire din această capcană ar putea veni dintr-o strategie cu dispozitive mai ieftine și jocuri rulate din cloud, potrivit unei analize publicate de Wccftech . Ideea este susținută de Shawn Layden , fost președinte al PlayStation Worldwide Studios, care spune că discuția despre generația următoare a alunecat prea mult spre „mai mult ray tracing și mai mulți teraflopi” (o măsură a puterii de calcul), ceea ce împinge inevitabil costurile în sus. În acest context, Layden consideră că „adevărata inovație” ar fi, mai degrabă, să poți livra din nou o consolă la 300 de dolari (aprox. 1.400 lei), nu una la 1.200 de dolari (aprox. 5.500 lei). „Pentru PlayStation 5 vorbim despre ray tracing și teraflopi. Iar discuția despre PlayStation 6 este și mai mult ray tracing și mai mulți teraflopi.” De ce contează: prețul mare poate lovi direct în adopție Miza, dincolo de specificații, este una operațională și de piață: un preț de peste 1.000 de dolari ar veni la pachet cu o bază instalată („install base”) care „nu crește cum ar trebui”, în formularea lui Layden. El dă și un exemplu istoric: spre finalul ciclului PS2, consola ajunsese la 99 de dolari, ceea ce a accelerat extinderea numărului de utilizatori. În lectura lui Layden, problema nu este că hardware-ul și sistemul de operare ar fi insuficiente, ci că industria riscă să urmărească o escaladare a puterii care nu mai este sustenabilă la prețuri de masă, mai ales într-un moment în care costurile componentelor cresc. „Intrare” mai ieftină în generația următoare: Portal și cloud gaming Analiza leagă această presiune de costuri de o posibilă schimbare de strategie: dacă devine dificil să construiești un sistem nou atractiv la 300 de dolari în 2027 și după, alternativa ar fi un pariu mai mare pe cloud gaming (jocuri rulate pe servere, transmise prin internet pe dispozitivul utilizatorului). În acest scenariu, PlayStation Portal este prezentat ca un potențial „punct de intrare” mai ieftin în generația următoare, mai ales că dispozitivul a evoluat de la rolul inițial de remote play (redare la distanță de pe consolă) către funcții de cloud gaming. Wccftech mai notează că un brevet recent depus de Sony descrie o tehnologie bazată pe inteligență artificială menită să reducă constant latența (întârzierea dintre comandă și reacția din joc), un factor critic pentru experiența de cloud gaming. Ce rămâne neclar Sony nu a comunicat oficial detalii despre PlayStation 6 sau despre o eventuală familie de sisteme (inclusiv un model portabil), astfel că direcția finală rămâne de văzut. În lipsa unor anunțuri, concluzia rămâne una de tendință: dacă prețurile componentelor continuă să împingă consolele spre praguri „premium”, diferențierea ar putea veni mai puțin din „mai multă putere” și mai mult din modele de acces mai ieftine, sprijinite de cloud. [...]
Samsung a obținut prima aprobare de reglementare în India pentru Galaxy S27 , un pas care sugerează că lanțul de certificări și pregătirea pentru producție intră în linie dreaptă înaintea unei lansări așteptate la începutul lui 2027, potrivit Gizmochina . Modelul apărut în baza BIS (Bureau of Indian Standards) este SM-S952B/DS, iar sufixul „/DS” indică varianta cu două cartele SIM destinată unor piețe precum India. Este prima confirmare oficială, la nivel de autoritate de reglementare indiană, pentru un telefon din viitoarea familie Galaxy S27. Ce indică certificarea pentru calendarul de lansare În mod obișnuit, astfel de aprobări apar cu câteva luni înainte ca producția de masă să se accelereze. În această logică, apariția Galaxy S27 în BIS ar pune Samsung într-o poziție mai bună pentru a-și fixa aprovizionarea cu componente și logistica, în vederea unei ferestre de lansare „early 2027”, aliniată cu intervalul tradițional ianuarie–februarie pentru seria Galaxy S. Ce se știe (și ce nu) despre configurație Documentele BIS nu oferă, de regulă, detalii tehnice consistente, însă același număr de model a mai apărut în alte baze de date, notează publicația. O intrare anterioară NBD ar fi asociat SM-S952B cu: ecran de 6,3 inci; cip Exynos 2700 (dezvoltat intern de Samsung); 12 GB RAM; 256 GB stocare. Separat, certificări din China (autoritatea 3C) și UL Solutions ar indica încărcare pe fir de 25 W, o valoare descrisă ca „conservatoare” în linie cu modelele de bază recente din seria Galaxy S. Implicații pentru strategia de producție pe regiuni Informațiile se potrivesc cu abordarea Samsung de a folosi platforme hardware diferite în funcție de regiune, combinând cipuri Exynos și Snapdragon. În acest context, Exynos 2700 este așteptat să ajungă pe unele piețe din Asia și Europa. Deocamdată, certificarea BIS nu spune nimic despre camere, capacitatea bateriei, prețuri sau date exacte de disponibilitate. Semnalul principal rămâne unul operațional: modelul standard Galaxy S27 parcurge pașii de pre-lansare pentru India, iar în următoarele săptămâni ar putea apărea și listări pentru restul gamei, pe măsură ce Samsung se apropie de următorul eveniment Unpacked și de lansările regionale ulterioare. [...]
Elon Musk susține că o constelație de circa 100.000 de sateliți Starlink V4 ar putea „depăși cablurile submarine” , mizând pe redundanță și pe legături laser între sateliți, într-un moment în care riscurile de securitate pentru infrastructura fizică de internet revin în prim-plan, potrivit Wccftech . Miza, dincolo de ambiția tehnologică, este una operațională: construirea unei „coloane vertebrale” (backbone) redundante pentru internet în orbită joasă (LEO – Low Earth Orbit), mai greu de afectat „în masă” de actori ostili decât rețelele fizice de cabluri. Ce spune Musk despre Starlink V4: capacitate și „redundanță” la scară mare Într-o discuție de tip „fireside chat” cu Ron Baron, Elon Musk a descris sateliții Starlink V4 ca fiind un salt major față de generațiile anterioare, mai ales prin legăturile laser pe distanțe lungi (conexiuni optice între sateliți, folosite pentru transportul datelor fără a depinde permanent de stații la sol). Declarația redată de publicație indică o țintă de performanță pentru legăturile laser de „10 terabiți pe secundă” și intenția de a instala mai multe astfel de legături pe fiecare satelit. Ulterior, într-o postare pe X, Musk a adăugat că ar fi vorba de aproximativ 100 de lasere pe satelit, fiecare operând „peste 10 Tb/s”, iar o constelație de peste 100.000 de sateliți ar putea „depăși cablurile submarine”. „~100 lasere per satelit, fiecare operând peste 10 Tb/s, cu peste 100k sateliți ar trebui să poată depăși cablurile submarine.” Tot Musk argumentează și prin latență (întârzierea semnalului): viteza luminii în spațiu ar fi cu aproximativ 40% mai mare decât în cablu, iar traseul ar fi mai direct decât rutele cablurilor care ocolesc masele continentale. Comparația cu cablurile submarine și ce ar însemna, teoretic, o „înlocuire” Wccftech notează că, în logica calculelor prezentate, 100.000 de sateliți V4 ar ajunge la un debit cumulat „de ordinul” a 100 milioane Tb/s (echivalentul a 100.000 petabiți pe secundă). În paralel, publicația indică pentru rețeaua globală de cabluri submarine un total de circa 6,4 petabiți pe secundă. Pe această bază, articolul susține că „este posibil” ca o constelație V4 să poată înlocui rețeaua extinsă de cabluri submarine – o concluzie atribuită evaluării lui Musk. Materialul nu oferă însă un calendar, costuri, detalii de implementare sau limitări tehnice (de exemplu, acoperire, congestie, reglementare de spectru), astfel că afirmația rămâne, în forma prezentată, una de viziune și capacitate teoretică. De ce revine tema în actualitate: riscul fizic asupra cablurilor din zona Hormuz Componenta de securitate este accentuată de contextul regional: Wccftech scrie că Iranul ar fi amenințat explicit cablurile submarine în cazul unei noi escaladări cu SUA și/sau Israel. În acest cadru, publicația menționează observații recente privind nave „legate de Iran” care ar fi staționat deasupra unor cabluri submarine în Golful Oman, posibil pentru cartografierea traseelor sau pentru plasarea de mine marine. Un exemplu dat este nava „Celestial Sea”, care ar fi fost văzută în apropierea cablului 2Africa timp de peste patru ore pe 14 octombrie și, ulterior, în zona cablurilor Europe India Gateway și Transworld. Articolul mai notează că prin Strâmtoarea Hormuz trec până la șapte cabluri majore de internet. În acest context, mesajul central al lui Musk – redundanță în orbită ca alternativă la infrastructura fizică vulnerabilă – capătă relevanță operațională: nu doar „mai multă capacitate”, ci o rețea mai greu de întrerupt prin acțiuni punctuale asupra unor noduri critice. [...]
O investigație ridică semne de întrebare asupra controlului SUA la exportul de cipuri Nvidia către China , după ce două companii chineze aprobate să cumpere acceleratoare Nvidia H200 apar, în practică, greu de identificat la adresele declarate, potrivit Tom's Hardware . Investigația arată că adresele celor două firme duc la birouri goale, iar recepționerii clădirilor nu le cunoșteau. Informațiile provin dintr-un material al The New York Times , citat de publicația de tehnologie. De ce contează: riscul de „aprobare automată” a licențelor de export Cazul alimentează îngrijorarea că Departamentul Comerțului din SUA ar putea aproba licențe de export pentru GPU-uri (procesoare grafice folosite și la inteligență artificială) fără verificări suficient de riguroase privind legăturile cu entități asociate armatei chineze. Potrivit investigației citate, executivi ai celor două companii ar fi adesea conectați cu alte firme sancționate de Statele Unite pentru colaborare cu armata Chinei și pentru furnizarea de tehnologie avansată. Reacții și implicații pentru Nvidia și autorități În material este citată Liza Tobin, fost director pentru China în cadrul Consiliului Național de Securitate al Casei Albe, care spune că are „multe îngrijorări” că nici Departamentul Comerțului, nici Nvidia nu fac verificările necesare pentru a se asigura că sunt respectați termenii licențelor. Dacă aceste suspiciuni se confirmă, miza este una de reglementare și control al exporturilor: licențele ar putea deveni o vulnerabilitate prin care tehnologia avansată ajunge, indirect, la furnizori militari sancționați, în pofida restricțiilor existente. [...]
