SOL$89.52-0.08%TSLA$358.20-10.21%INDA$50.91+4.33%

Elon Musk susține că o constelație de circa 100.000 de sateliți Starlink V4 ar putea „depăși cablurile submarine”, mizând pe redundanță și pe legături laser între sateliți, într-un moment în care riscurile de securitate pentru infrastructura fizică de internet revin în prim-plan, potrivit Wccftech.

Miza, dincolo de ambiția tehnologică, este una operațională: construirea unei „coloane vertebrale” (backbone) redundante pentru internet în orbită joasă (LEO – Low Earth Orbit), mai greu de afectat „în masă” de actori ostili decât rețelele fizice de cabluri.

Ce spune Musk despre Starlink V4: capacitate și „redundanță” la scară mare

Într-o discuție de tip „fireside chat” cu Ron Baron, Elon Musk a descris sateliții Starlink V4 ca fiind un salt major față de generațiile anterioare, mai ales prin legăturile laser pe distanțe lungi (conexiuni optice între sateliți, folosite pentru transportul datelor fără a depinde permanent de stații la sol).

Declarația redată de publicație indică o țintă de performanță pentru legăturile laser de „10 terabiți pe secundă” și intenția de a instala mai multe astfel de legături pe fiecare satelit. Ulterior, într-o postare pe X, Musk a adăugat că ar fi vorba de aproximativ 100 de lasere pe satelit, fiecare operând „peste 10 Tb/s”, iar o constelație de peste 100.000 de sateliți ar putea „depăși cablurile submarine”.

„~100 lasere per satelit, fiecare operând peste 10 Tb/s, cu peste 100k sateliți ar trebui să poată depăși cablurile submarine.”

Tot Musk argumentează și prin latență (întârzierea semnalului): viteza luminii în spațiu ar fi cu aproximativ 40% mai mare decât în cablu, iar traseul ar fi mai direct decât rutele cablurilor care ocolesc masele continentale.

Comparația cu cablurile submarine și ce ar însemna, teoretic, o „înlocuire”

Wccftech notează că, în logica calculelor prezentate, 100.000 de sateliți V4 ar ajunge la un debit cumulat „de ordinul” a 100 milioane Tb/s (echivalentul a 100.000 petabiți pe secundă). În paralel, publicația indică pentru rețeaua globală de cabluri submarine un total de circa 6,4 petabiți pe secundă.

Pe această bază, articolul susține că „este posibil” ca o constelație V4 să poată înlocui rețeaua extinsă de cabluri submarine – o concluzie atribuită evaluării lui Musk. Materialul nu oferă însă un calendar, costuri, detalii de implementare sau limitări tehnice (de exemplu, acoperire, congestie, reglementare de spectru), astfel că afirmația rămâne, în forma prezentată, una de viziune și capacitate teoretică.

De ce revine tema în actualitate: riscul fizic asupra cablurilor din zona Hormuz

Componenta de securitate este accentuată de contextul regional: Wccftech scrie că Iranul ar fi amenințat explicit cablurile submarine în cazul unei noi escaladări cu SUA și/sau Israel.

În acest cadru, publicația menționează observații recente privind nave „legate de Iran” care ar fi staționat deasupra unor cabluri submarine în Golful Oman, posibil pentru cartografierea traseelor sau pentru plasarea de mine marine. Un exemplu dat este nava „Celestial Sea”, care ar fi fost văzută în apropierea cablului 2Africa timp de peste patru ore pe 14 octombrie și, ulterior, în zona cablurilor Europe India Gateway și Transworld. Articolul mai notează că prin Strâmtoarea Hormuz trec până la șapte cabluri majore de internet.

În acest context, mesajul central al lui Musk – redundanță în orbită ca alternativă la infrastructura fizică vulnerabilă – capătă relevanță operațională: nu doar „mai multă capacitate”, ci o rețea mai greu de întrerupt prin acțiuni punctuale asupra unor noduri critice.