Știri
Știri din categoria Tehnologie & Știință
NASA a dus la Mach 1,08 noul rotor pentru elicoptere marțiene, un pas operațional spre „flote” capabile de misiuni științifice , după ce testele au arătat că palele pot atinge viteze supersonice fără semne de deteriorare, potrivit Space . Ingenuity, primul elicopter care a zburat pe Marte, a demonstrat fezabilitatea zborului într-o atmosferă foarte rarefiată, depășind așteptările echipei: a efectuat 72 de zboruri în aproape trei ani, începând cu 19 aprilie 2021. Însă Ingenuity a fost un demonstrator tehnologic, nu un vehicul științific complet, iar NASA își proiectează acum următoarea generație de elicoptere pentru a transporta instrumente și a susține misiuni mai ambițioase. Teste supersonice în „Space Simulator” la JPL Echipele de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) au montat un rotor cu trei pale într-o cameră modificată, unde palele au fost expuse și la vânt pentru a simula condițiile de zbor. Rotorul a fost accelerat treptat până când vârfurile palelor au ajuns la Mach 1,08, fără indicii de avarie, conform unei declarații JPL din 7 mai, citată de publicație. În aceeași serie de teste, inginerii au evaluat și un rotor mai lung, cu două pale, asociat conceptului de misiune „ SkyFall ”. Lungimea mai mare i-a permis să atingă viteze apropiate de cele supersonice cu mai puține rotații pe minut, iar datele obținute sunt integrate în specificațiile de proiectare ale echipei SkyFall, potrivit aceleiași declarații. De ce contează: acces la teren unde roverele ajung greu Miza acestor teste este una operațională: validarea unor configurații de rotor care să permită zborul în „medii mai solicitante”, ceea ce deschide drumul către o clasă nouă de vehicule de explorare pe Marte, capabile să transporte instrumente peste zone pe care roverele le-ar putea aborda dificil, iar orbiterele le-ar putea studia de la distanțe prea mari. În declarația citată, managerul programului Mars Exploration de la JPL, Al Chen, rezumă schimbarea de ambiție: „NASA a avut un parcurs excelent cu elicopterul marțian Ingenuity. Dar le cerem acestor aeronave de nouă generație să facă și mai mult pe Planeta Roșie.” Conceptul SkyFall este descris ca o misiune care ar urma să trimită trei elicoptere de nouă generație pe Marte în decembrie 2028, însă articolul precizează că este vorba despre un concept, nu despre o misiune confirmată. [...]
Google pare să pregătească migrarea cheilor de acces pe Android , prin opțiuni de import și export în Google Password Manager, un pas care ar reduce blocarea utilizatorilor într-un singur dispozitiv și ar face mai simplă trecerea la un telefon nou, potrivit GSMArena . Cheile de acces (passkeys) sunt o alternativă la parole, bazată pe criptografie: utilizatorul păstrează local pe dispozitiv o cheie privată, iar serviciile online primesc cheia publică asociată. Autentificarea se face apoi printr-o metodă sigură pe dispozitiv (de exemplu, biometrie), fără a mai introduce o parolă. De ce contează: transferul între dispozitive rămâne „veriga” sensibilă Principalul obstacol practic pentru adoptarea cheilor de acces este migrarea lor atunci când utilizatorul schimbă telefonul sau își pierde dispozitivul. Pentru asta există Credential Exchange Protocol (CXP) , un standard în dezvoltare susținut de FIDO Alliance , care permite transferul sigur al acreditărilor între furnizori și dispozitive. GSMArena notează că, deși Google se numără printre susținătorii CXP, compania nu a implementat oficial până acum CXP în Google Password Manager și, implicit, în Android. Ce a fost observat: interfață „ascunsă” pentru import/export Conform articolului, Android Authority a reușit să activeze o interfață încă ascunsă în Google Password Manager care permite atât importul, cât și exportul cheilor de acces. Miza este operațională: pe Android, transferul prin CXP se bazează pe Google Play Services și pe Google Password Manager pentru a „muta” cheile între furnizori, iar existența acestei interfețe sugerează că fundația tehnică necesară este deja pregătită. Ce ar putea urma Dacă funcționalitatea va fi lansată oficial, este probabil să apară opțiuni de migrare a cheilor de acces nu doar în Google Password Manager, ci și în alți manageri de parole care rulează pe Android și suportă passkeys, fiind menționat ca exemplu Samsung Pass. Publicația subliniază însă că, în acest moment, este vorba despre o funcție neanunțată oficial și încă ascunsă în aplicație. [...]
Primele imagini cu huse „clare” pentru iPhone 18 Pro sugerează costuri și riscuri de compatibilitate pentru accesorii , într-un moment în care producătorii terți își calibrează din timp stocurile pentru următorul val de iPhone-uri, potrivit Notebookcheck . Deși decupajele par aproape identice cu cele ale iPhone 17 Pro, publicația notează că husele ar putea să nu fie interschimbabile, din cauza unor posibile modificări la modulul foto. Imaginile arată huse pentru iPhone 18 Pro (6,3 inci) și iPhone 18 Pro Max (6,9 inci), cu un decupaj mare pentru „insula” camerei și suport pentru MagSafe. Mesajul implicit pentru piața de accesorii: chiar și schimbări minore de grosime sau relief la cameră pot face ca o husă „de anul trecut” să nu se potrivească, ceea ce crește riscul de retururi și de stocuri greu vandabile. De ce s-ar putea să nu fie compatibile cu iPhone 17 Pro Notebookcheck indică faptul că, deși amprenta externă pare aliniată cu designul actual al seriei iPhone 17 Pro, scurgeri anterioare ar fi sugerat o „cocoașă” a camerei mai groasă la iPhone 18 Pro. Asta ar putea fi legat de o cameră principală de 48 MP cu diafragmă variabilă (un mecanism care ajustează deschiderea obiectivului pentru a controla lumina), despre care se vehiculează că ar fi o premieră pentru Apple pe iPhone. Publicația mai menționează și posibilitatea unui senzor principal mai mare, de 1/1,12 inci, ceea ce ar putea impune modificări fizice ale ansamblului foto. Din imaginile cu huse nu se poate confirma direct această schimbare, dar ea ar explica de ce două huse aparent identice ar putea să nu fie, în practică, compatibile. Ce se mai așteaptă pentru iPhone 18 Pro, potrivit zvonurilor În același material sunt enumerate câteva așteptări pentru lansarea din septembrie 2026: cip A20 Pro, construit pe proces de fabricație de 2 nm al TSMC , cu un posibil plus de performanță de 15%; un decupaj mai mic pentru camera frontală, printr-o versiune rafinată a Dynamic Island (cu senzori „ascunși”); upgrade-uri foto „Pro”, inclusiv diafragmă variabilă și, posibil, senzor principal mai mare; o nouă culoare „Dark Cherry”, cu retragerea „Cosmic Orange”; iOS 27 cu Apple Intelligence și un nou Siri. Notebookcheck mai notează că un „iPhone Ultra” pliabil ar putea apărea ca anunț de tip „one more thing”, iar iPhone 18 „standard” și un refresh pentru iPhone Air ar urma să fie lansate în primăvara lui 2027. Pentru producătorii și retailerii de accesorii, miza imediată rămâne una operațională: dacă modulul camerei se schimbă chiar și marginal, planificarea gamei de huse pentru generații consecutive devine mai puțin predictibilă, iar compatibilitatea „din mers” între modele poate să nu mai fie un argument de vânzare. [...]
Apple Watch Series 12 ar urma să fie o actualizare incrementală , cu puține schimbări față de modelul actual, ceea ce sugerează că Apple mizează în 2026 mai degrabă pe optimizări și întreținere decât pe un salt de produs, potrivit Apple Insider , care citează un raport Bloomberg. Conform informațiilor, Apple ar intenționa să facă „puține schimbări” față de Apple Watch Series 11 , dincolo de cel puțin un cadran (watch face) nou. Bloomberg mai indică îmbunătățiri de performanță, dar în rest ar fi vorba „probabil” de corecții și, implicit, actualizări de securitate, cu cel mult posibilitatea unor mici ajustări hardware, fără detalii. Ce înseamnă, practic, „fără actualizare majoră” Raportul descrie un pachet de noutăți limitat, centrat pe rafinări, nu pe funcții sau design noi: cel puțin un cadran nou; îmbunătățiri de performanță; corecții și actualizări de securitate; eventuale modificări hardware minore (neconfirmate). Context: Apple Intelligence rămâne, cel mai probabil, în afara ceasului În paralel, publicația amintește că așteptările anterioare erau ca Apple Watch să nu includă direct funcții Apple Intelligence. În material se menționează că unele rapoarte estimează memoria RAM a ceasului între 1 GB și 1,5 GB, ceea ce ar limita capabilitățile unor funcții de inteligență artificială direct pe dispozitiv. Totuși, există ipoteza că Apple Watch ar putea afișa rezultate generate de solicitări (prompts) procesate prin Apple Intelligence, fără ca funcțiile să ruleze efectiv pe ceas. Ce urmează: watchOS 27 și WWDC Nu există indicii în noul raport că aceste capabilități ar apărea odată cu watchOS 27, care urmează să fie anunțat la WWDC. În același timp, alte relatări anterioare au susținut ideea că în 2026 ar putea fi puține sau chiar deloc actualizări hardware pentru Apple Watch, în timp ce unele predicții merg până la un posibil redesign „all-glass” în 2028. [...]
Un manifest de livrare vechi sugerează că Googlebook ar putea urca în zona „premium” cu Intel Panther Lake , inclusiv variante cu grafică integrată Xe3 de 12 nuclee, ceea ce ar repoziționa noua familie de laptopuri Google mai aproape de segmentul dominat de Apple, potrivit Wccftech . Publicația notează că primele referințe la un dispozitiv asociat proiectului ar fi apărut anul trecut în manifeste de transport, unde era menționat un laptop Chromebook cu procesoare Intel Panther Lake „12Xe”. Informația este, însă, indirectă: documentele sunt mai vechi decât lansarea Panther Lake și anterioare momentului în care piața știa de existența gamei Googlebook, astfel că poate indica fie o configurație planificată, fie un design inițial amânat. Ce indică documentele despre configurație În listări apare un identificator comun („Q7AP”), care ar face trimitere la o placă de bază Panther Lake „12Xe”. Tot acolo este menționat un nume de cod pentru un Chromebook („Felino”), descris cu: ecran de 16 inci; 32 GB memorie LPDDR5X; stocare de 1 TB; o platformă care ar fi proiectată și pentru configurații de 14 inci. Wccftech mai scrie că în manifest este menționată familia Intel Panther Lake „ Core Ultra Series 3 ”, cu iGPU (grafică integrată) Xe3 de 12 nuclee. De ce contează: poziționare și presiune pe preț Dacă aceste indicii se confirmă în produse comerciale, Googlebook ar putea avea o separare pe două niveluri: modele „premium” cu Panther Lake și modele mai accesibile cu procesoare Wildcat Lake. În același timp, Google ar lucra cu mai mulți furnizori de procesoare pentru Googlebook, Intel fiind unul dintre ei, alături de Qualcomm și MediaTek. Miza comercială, potrivit materialului, este competiția directă cu „MacBook Neo” de la Apple, unde prețul este un factor critic: Wccftech menționează un preț de pornire de 599 dolari (aprox. 2.750 lei), dar și faptul că recente constrângeri în lanțul de aprovizionare ar fi împins prețurile în sus. [...]
Meta extinde funcționalitatea ochelarilor Ray-Ban Display printr-o actualizare care aduce tastare „în aer” și, mai important, deschide platforma către dezvoltatori terți , o mișcare care poate accelera apariția de aplicații și servicii dedicate acestui tip de dispozitiv, potrivit GSMArena . Actualizarea vizează Ray-Ban Display, modelul „de vârf” din gama de ochelari inteligenți Meta care include suprapunere de informații pe display (nu variantele mai populare doar cu cameră, notează publicația). Pachetul de noutăți este inclus în „Meta update 125”. Tastare prin gesturi și condiția hardware După luni în beta cu acces limitat în Messenger și WhatsApp, funcția „ Neural Handwriting ” devine disponibilă pentru toți utilizatorii. Ea permite căutarea contactelor, trimiterea și răspunsul la mesaje, inclusiv din notificările de mesaje ale telefonului. Funcția merge pe iOS și Android și este integrată în: Instagram WhatsApp Messenger notificările de mesaje ale telefonului Pentru utilizare este necesară purtarea accesoriului Neural Band, inclus în cutia ochelarilor de 800 de dolari (aprox. 3.700 lei). Brățara folosește tehnologie sEMG (electromiografie de suprafață) pentru a recunoaște mișcările degetelor atunci când utilizatorul „scrie” litere pe diverse suprafețe (de exemplu birou, palmă sau picior). Deschiderea către dezvoltatori terți, schimbarea cu impact pe termen lung În aceeași actualizare, Meta „deschide oficial” Ray-Ban Display pentru dezvoltatori terți. Conform informațiilor, există mai multe opțiuni: folosirea Device Access Toolkit SDK (pentru iOS și Android) pentru a adăuga interfețe dedicate într-o aplicație mobilă existentă; dezvoltarea unei aplicații noi, dedicată ochelarilor; dezvoltarea unei aplicații web (WebApp) care, cu suficientă optimizare, poate rula și arăta bine pe ochelari. Publicația menționează că utilizatorii au găsit deja modalități de a rula videoclipuri YouTube pe ochelari, iar aplicații timpurii din comunitate indică utilizări precum instrumente pentru aviație, liste de cumpărături, navigație pentru transport public și jocuri. Alte noutăți din update 125 Pe lângă tastarea prin gesturi și accesul pentru dezvoltatori, update-ul adaugă: funcție de înregistrare a display-ului, care capturează într-un singur fișier video imaginea din display, perspectiva camerei și sunetul ambiental; extinderea hărților cu rezultate mai bogate, direcții pietonale care acoperă acum întreg teritoriul SUA și orașe internaționale majore (Londra, Paris, Roma), locații „acasă/serviciu” salvate și navigație vocală; suport WhatsApp pentru apeluri video de grup și subtitrări pentru apeluri; îmbunătățiri Instagram pentru navigarea în Reels și mesaje directe; widgeturi Facebook pentru zile de naștere și sport. În lipsa altor detalii în material, nu este precizat calendarul de lansare pe regiuni sau eventuale condiții suplimentare de eligibilitate pentru accesul la SDK, dincolo de disponibilitatea anunțată în update. [...]
OLED-ul imprimat (IJP) ar putea reduce cu 30–35% costul de fabricație al ecranelor pentru laptopuri și monitoare , ceea ce ar deschide calea către dispozitive IT cu panouri OLED mai accesibile, potrivit unei analize citate de HDSatelit . Estimarea aparține Omdia și compară imprimarea cu inkjet (IJP – „imprimare cu jet de cerneală”) cu metoda clasică Fine Metal Mask (FMM), folosită pe scară largă în producția OLED. Reducerea de cost este relevantă mai ales în segmentul IT, unde presiunea pe preț este mai mare decât în zona premium, iar volumele pot amplifica rapid orice economie de materiale și de proces. Omdia folosește ca exemplu un panou OLED de notebook de 16,3 inch realizat pe substrat Gen 8.6 (o placă mare de sticlă utilizată în fabricarea panourilor). De unde ar veni economia: echipamente, materiale și randament pe substrat Potrivit Omdia, diferența de cost ar fi susținută de mai multe elemente operaționale: echipamente și mentenanță mai ieftine pentru imprimarea inkjet decât pentru procesul FMM; consum mai mic de material OLED; un flux de fabricație mai eficient. În exemplul companiei, pe un substrat Gen 8.6 încap 66 de panouri OLED de 16,3 inch, cu 10% mai multe decât într-un proces FMM echivalent. Asta înseamnă utilizare mai bună a sticlei și mai puține pierderi de material, cu impact direct în costul pe unitate. Cine împinge tehnologia spre volum: TCL CSOT și investiția în Gen 8.6 În paralel cu estimările de cost, TCL CSOT este indicată drept unul dintre producătorii care au trecut de la demonstrații la producție de masă. Compania a prezentat la CES 2024 un display hibrid OLED imprimat de 14 inch (2,8K, 240 PPI), iar în noiembrie 2024 a anunțat producția de masă pentru un panou IJP OLED de 21,6 inch, 4K, pentru segmentul profesional. La MWC 2025, TCL CSOT a descris tehnologia, între altele, printr-o aranjare RGB regulată a pixelilor și a indicat pentru modelul profesional de 21,6 inch o acoperire de 99% DCI-P3, o suprafață emițătoare de 50–60%, eficiență materială de peste 90% și o reducere de 20% a emisiilor de carbon față de OLED-ul tradițional. În octombrie 2025, compania a anunțat începerea construcției primei linii IJP OLED Gen 8.6 din lume, la Guangzhou , proiect descris ulterior ca linie de producție de masă, cu o investiție totală de 4,34 miliarde de dolari (aprox. 19,7 miliarde lei) și o capacitate lunară de 22.500 de substraturi de sticlă de 2290 x 2620 mm. Ce poate întârzia ieftinirea: eficiența cernelii și durata de viață Deși imprimarea inkjet este văzută de ani buni ca o soluție pentru a coborî OLED-ul din zona de produs scump, Omdia avertizează că OLED-ul imprimat a avut și continuă să aibă provocări, în special la eficiența cernelii și la durata de viață, chiar dacă echipamentele și materialele s-au îmbunătățit treptat. Dacă reducerea de 30–35% se confirmă în producția reală, primele aplicații ar putea apărea în laptopuri, monitoare și tablete, acolo unde avantajul de cost și utilizarea substraturilor mari sunt cele mai evidente. Ritmul adoptării va depinde însă de stabilizarea randamentului, a duratei de viață și a costurilor după trecerea de la proiecte pilot la volume mari. Linkuri menționate în materialul sursă: comunicatul Omdia despre reducerea costurilor OLED IT: Omdia ; anunțuri TCL CSOT: TCL CSOT (producție de masă) , TCL CSOT (linie IJP OLED Gen 8.6) , TCL CSOT (MWC 2025) . [...]
Greg Brockman preia strategia de produs la OpenAI, semnalând o consolidare a portofoliului potrivit TechCrunch , într-o mișcare care întărește direcția companiei de a unifica produsele-cheie (ChatGPT și Codex) și de a reduce inițiativele secundare pentru a concentra resursele pe „viitorul agentic” (produse care pot acționa autonom în numele utilizatorului). Schimbarea este relatată inițial de Wired și vine în contextul în care Brockman superviza deja interimar produsele OpenAI, în perioada în care Fidji Simo, CEO pentru „AGI deployment” (implementarea în piață a capabilităților avansate de inteligență artificială), se află în concediu medical. Ce se schimbă operațional: ChatGPT și Codex, spre o experiență unificată Într-un memo intern către angajați, Brockman ar fi descris planuri de a combina ChatGPT cu produsul de programare Codex într-o singură experiență unificată. Potrivit relatării, el ar fi spus: „Ne consolidăm eforturile de produs pentru a executa cu focus maxim către viitorul agentic, pentru a câștiga atât pe zona de consumatori, cât și pe cea enterprise.” OpenAI a confirmat pentru TechCrunch că, deși Simo rămâne în concediu medical, a lucrat împreună cu Brockman la aceste schimbări. Compania a mai precizat că discută deja de mai mult timp despre planuri de a combina ChatGPT, Codex și API-ul (interfața prin care dezvoltatorii integrează tehnologia OpenAI în propriile aplicații) într-o singură platformă, cu o echipă centrală de produs. Context: „code red” și tăierea „side quests” La finalul anului trecut, CEO-ul Sam Altman a declarat un „code red” și a spus că OpenAI trebuie să se reorienteze către experiența de bază ChatGPT. De atunci, compania a oprit „side quests” (inițiative secundare), inclusiv generatorul video Sora și OpenAI for Science. TechCrunch notează că materialul a fost actualizat cu informații suplimentare furnizate de OpenAI. [...]
Apple își pregătește relansarea „Apple Intelligence” și Siri în 2026 fără să relaxeze standardele de confidențialitate , potrivit AppleInsider , într-un moment în care presiunea publică și de reglementare pe modul în care sunt folosite datele pentru antrenarea modelelor de inteligență artificială crește. Mesajul-cheie: compania pariază că poate recupera întârzierea în AI fără să facă compromisuri pe „privacy” (protecția vieții private) și securitatea datelor. AppleInsider scrie că Apple ar urma să relanseze platformele Apple Intelligence și Siri cu noi „Apple Foundation Models” (modele de bază, folosite ca infrastructură pentru funcții AI). În același timp, publicația notează că, deși există implicarea Google în ecuație, Apple nu ar intenționa să-și schimbe poziția tradițională privind confidențialitatea utilizatorilor. Ce se schimbă operațional: relansare în 2026, după întârzieri Contextul pornește de la prezentarea Apple Intelligence la WWDC 2024 , când Apple ar fi avut un sistem „hibrid” care, în final, „nu a livrat”, iar apoi au urmat întârzieri. Materialul indică faptul că „așteptarea lungă” pentru strategia AI „adevărată” a Apple ar fi pe cale să se încheie, cu WWDC 2026 văzut ca moment de referință pentru direcția pe următorul an. Totuși, articolul subliniază și o limitare importantă: nu apar „detalii noi” despre eforturile Apple pe AI, ci mai degrabă o recapitulare a informațiilor deja cunoscute și o interpretare a poziționării companiei. De ce contează: AI cu „garduri” de confidențialitate, într-o piață tot mai contestată AppleInsider leagă strategia Apple de nemulțumirea tot mai vizibilă față de costurile dezvoltării AI: folosirea pe scară largă a datelor, efecte asupra piețelor financiare, disponibilității componentelor și asupra mediului. În acest cadru, Apple mizează pe diferențiere printr-o abordare care nu „sacrifică” confidențialitatea pentru demonstrații spectaculoase, dar cu utilitate limitată în viața reală. Publicația face trimitere și la newsletterul „Power On” al Bloomberg, care ar susține că Apple nu va compromite confidențialitatea în noile sale eforturi de AI, deși raportarea ar fi „colorată” de presupuneri despre ce urmează. Relația cu Google: fără indicii că Apple își înlocuiește modelele În privința colaborării cu Google (menționată în contextul Gemini), AppleInsider notează că WWDC 2026 ar putea aduce mai multă lumină asupra planurilor Apple, dar nu neapărat „detalii explicite” despre modul de lucru cu Google Gemini. Mesajul transmis este că Apple nu își va înlocui propriile modele cu Gemini, cel puțin pe baza informațiilor discutate în material. În lipsa unor specificații tehnice sau a unui calendar detaliat în sursă, rămâne de urmărit ce anume va prezenta Apple la WWDC 2026 și cum va traduce, practic, promisiunea de AI „cu confidențialitate” în funcții și produse. [...]
Ritmul accelerat al lansărilor pentru megaconstelații riscă să transforme atmosfera superioară într-o „zonă de poluare” cu efect climatic disproporționat , potrivit unei analize prezentate de HDSatelit , care citează un studiu al cercetătorilor de la University College London (UCL) , publicat pe 14 mai în revista Earth’s Future . Cercetarea UCL se uită la emisiile generate între 2020 și 2022 de lansările de rachete, de corpurile de rachetă abandonate și de sateliții scoși din uz care reintră în atmosferă, apoi proiectează evoluția până în 2029 dacă trendul actual continuă. Concluzia este că megaconstelațiile au accelerat atât de mult numărul lansărilor, încât chimia straturilor superioare ale atmosferei „începe deja să se schimbe”. De ce contează: funinginea „sus” încălzește/răcește altfel decât la sol O parte importantă a lansărilor este realizată cu rachete care folosesc combustibil pe bază de kerosen, care produce carbon negru (funingine fină). Diferența, subliniază studiul, este locul: în atmosfera de la altitudini mari, circulația aerului este lentă, iar particulele pot rămâne suspendate ani întregi, fără a fi „spălate” rapid de ploi sau de amestecul obișnuit al aerului de la altitudini joase. În aceste condiții, UCL estimează că funinginea produsă de lansări are un efect climatic de aproximativ 540 de ori mai mare decât aceeași cantitate emisă la nivelul solului. Estimări până în 2029: 870 de tone/an și o pondere în creștere a megaconstelațiilor Pe baza datelor analizate, echipa UCL estimează că până în 2029 industria spațială va elibera aproximativ 870 de tone de funingine pe an în atmosfera superioară. Ca ordin de mărime, studiul compară această cantitate cu totalul funinginii emis de toate mașinile de pasageri din Regatul Unit, aproximativ 728 de tone pe an . În același timp, megaconstelațiile ar urma să ajungă să contribuie la o parte tot mai mare din impactul climatic al sectorului spațial: de la circa 35% în 2020 la 42% în 2029 , potrivit scenariului analizat. Ozonul: efect global mic în scenariu, dar cu riscuri de schimbare a trendului Studiul discută și posibile efecte asupra stratului de ozon, care filtrează o mare parte din radiația ultravioletă. În scenariul UCL, pierderea globală de ozon până în 2029 rămâne redusă, de aproximativ 0,03% pentru toate tipurile de misiuni, comparativ cu aproximativ 2% atribuite substanțelor deja reglementate prin Protocolul de la Montreal . Totuși, autorii notează că situația se poate modifica dacă viitoarele rețele vor folosi mai des lansatoare care lasă în urmă compuși cu clor, deoarece lansările pot elibera astfel de compuși, iar reintrarea sateliților și a treptelor de rachetă produce particule care accelerează reacțiile ce duc la pierderea ozonului. Ce urmează: estimări „prudente” și presiune pentru reguli și tehnologii mai curate Un mesaj central al studiului este că estimările ar putea fi prudente, deoarece ritmul real al lansărilor dintre 2023 și 2025 ar fi depășit deja previziunile inițiale. În acest context, cercetătorii nu cer oprirea sateliților de comunicații, dar indică o „fereastră” pentru reducerea efectelor negative, prin: combustibili mai curați; reguli mai clare pentru emisiile din atmosfera superioară; sateliți proiectați să rămână operaționali mai mult timp, pentru a reduce frecvența înlocuirilor și a reintrărilor. [...]
ANCOM pune la bătaie peste 13,4 milioane de lei pentru licențe software închiriate pe 3 ani , într-o procedură de achiziție care vizează conformitatea legală a utilizării produselor Microsoft în instituție, potrivit Agerpres . Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) a publicat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) un anunț de participare pentru un acord-cadru de „închiriere de licențe software”, cu o valoare estimată de peste 13,4 milioane lei, fără TVA. Contractul ar urma să fie încheiat pe o perioadă de 36 de luni. Ce cumpără ANCOM și de ce contează Conform anunțului, acordul-cadru are ca obiect închirierea de licențe software „pentru asigurarea legalității utilizării produselor și serviciilor software Microsoft utilizate în ANCOM”. În pachet sunt incluse și subscripții cu componenta SA (Software Assurance) – un tip de abonament care, de regulă, acoperă actualizări și drepturi de utilizare pe durata contractului – precum și servicii de suport tehnic. Procedura este o licitație deschisă, iar ANCOM urmărește încheierea acordului-cadru cu un singur operator economic. Calendarul licitației Termenul-limită pentru depunerea ofertelor sau a cererilor de participare este 22 iunie 2026, ora 15:00. ANCOM este instituția care reglementează domeniul comunicațiilor electronice, comunicațiilor audiovizuale și serviciilor poștale. [...]
NASA a urcat la 120 kW cu un propulsor electric experimental , un prag care mută discuția despre zborul cu echipaj spre Marte din zona „posibil” în zona „scalabil, dar dificil”, potrivit HDSatelit . Testul, realizat la Jet Propulsion Laboratory (JPL) în California de Sud, vizează o tehnologie pe care agenția o vede drept componentă a viitoarelor sisteme de propulsie electrică nucleară, menite să reducă durata călătoriei și, implicit, expunerea astronauților la riscuri. De ce contează: timpul spre Marte înseamnă risc operațional mai mic NASA enumeră cinci riscuri majore ale zborului uman spre Marte: radiația spațială, izolarea și confinarea, depărtarea de Pământ, gravitația redusă și mediile închise sau ostile. În acest context, scurtarea misiunii devine un obiectiv operațional, nu doar o ambiție tehnologică: mai puțin timp înseamnă expunere mai mică la radiații și la efectele microgravitației asupra corpului și psihicului. Propulsia electrică (de tip „ionic”) nu oferă o accelerație mare la început, dar furnizează o tracțiune mică și continuă, cu un consum de propulsant cu până la 90% mai mic față de rachetele chimice clasice. Abordarea este deja folosită de NASA la sonda Psyche, bazată pe propulsie electrică solară. Ce a testat NASA: un propulsor MPD alimentat cu litiu Experimentul de la JPL a vizat un propulsor magnetoplasmadinamic (MPD) care folosește vapori de litiu metalic, curenți mari și un câmp magnetic pentru a accelera plasma. Diferența față de alte propulsoare ionice este mecanismul: nu „împinge” ioni individuali prin câmpuri electrostatice, ci accelerează plasma electromagnetic. Conceptul există din anii ’60, însă astfel de sisteme nu au fost utilizate operativ în spațiu, în principal din cauza cerințelor foarte mari de putere, greu de acoperit cu panouri solare obișnuite. De aici interesul pentru propulsia electrică nucleară, unde energia ar proveni din fisiune. Rezultatul-cheie: 120 kW, peste nivelul sistemelor operaționale Testul a avut loc pe 24 februarie 2026, în camera de vid CoMeT de la JPL, o instalație răcită cu apă, lungă de 8 metri. Inginerii au pornit propulsorul de cinci ori, iar electrodul central de tungsten a depășit 2.800°C (peste 5.000°F). Datele indică atingerea unei puteri de până la 120 kW, iar NASA precizează că este primul caz din SUA în care un sistem de propulsie electrică a funcționat la un asemenea nivel de putere. Comparativ, propulsoarele de pe Psyche — descrise ca cele mai puternice sisteme electrice operaționale ale NASA — sunt depășite de noul MPD de peste 25 de ori ca putere. În plus, NASA indică faptul că multe sisteme electrice aflate în uz funcționează, de regulă, în intervalul 1–10 kW, ceea ce pune în perspectivă saltul realizat în laborator. Ce urmează: scalare la MW și testul de anduranță Ținta declarată pentru testele viitoare este creșterea la 500 kW și apoi la 1 MW pe unitate. NASA estimează că o misiune umană spre Marte ar putea necesita 2–4 MW, ceea ce ar însemna mai multe propulsoare MPD pe aceeași navă și peste 23.000 de ore de funcționare pentru fiecare. Aici apar provocările majore, descrise în material: rezistența la temperaturi extreme, uzura electrozilor și stabilitatea pe termen lung — aspecte care, la durate de funcționare atât de mari, pot transforma defecte minore în probleme critice. În paralel, NASA are un program mai larg de propulsie nucleară spațială și menționează proiectul Space Reactor-1 Freedom , o navă interplanetară cu propulsie nucleară pe care agenția vrea s-o trimită spre Marte înainte de sfârșitul lui 2028, ca demonstrație pentru propulsia electrică nucleară în spațiul profund. [...]