Șocul energetic din Strâmtoarea Ormuz împinge inflația peste creșterea salariilor în SUA și Marea Britanie - risc de consum mai slab și presiuni pe piața muncii

Șocul energetic din Strâmtoarea Ormuz împinge inflația peste ritmul salariilor în SUA, Marea Britanie și alte economii dezvoltate, ceea ce riscă să frâneze consumul și să pună presiune pe piața muncii, potrivit Economedia , care citează o analiză Financial Times. Creșterile bruște la benzină și la biletele de avion, declanșate de închiderea Strâmtorii Ormuz pe fondul războiului din Iran, au reaprins problema salariilor reale (puterea de cumpărare a veniturilor după inflație) în țări care abia începeau să recupereze pierderile din valul inflaționist anterior. SUA și Marea Britanie: salariile rămân în urmă În SUA, inflația anuală a urcat la 3,8% în aprilie, în timp ce câștigurile orare medii au crescut cu 3,6% în ultimul an. Diferența arată că, pentru prima dată în doi ani, prețurile au avansat mai repede decât veniturile, ceea ce erodează puterea de cumpărare. Diane Swonk, economist-șef la KPMG US, avertizează că efectele conflictului asupra lanțurilor de aprovizionare pot menține presiunea pe prețuri chiar și în scenariul redeschiderii rapide a strâmtorii: „Războiul zdruncină lanțurile de aprovizionare și va împinge prețurile mai sus decât înainte, chiar dacă strâmtoarea s-ar deschide mâine.” În Marea Britanie, câștigurile medii au crescut cu doar 0,1% în termeni reali în cele trei luni până în martie (fără bonusuri) și sunt așteptate să scadă pe măsură ce inflația accelerează, pe fondul unor angajări foarte slabe. James Smith, economist-șef la Resolution Foundation, spune că măsurile anunțate de guvern (inclusiv reduceri de TVA pentru unele cheltuieli de vară și amânarea unei creșteri a accizei la combustibil) ajută, dar nu ar preveni o nouă perioadă de scădere a salariilor reale. Zona euro: risc de stagnare a salariilor reale și recesiune ușoară În zona euro, șocul energetic este descris ca un nou regres pentru lucrători, după ce aceștia abia își recuperaseră terenul pierdut în 2022. Claus Vistesen (Pantheon Macroeconomics) se așteaptă ca avansul salariilor reale să fie aproape de zero în 2026 la nivelul zonei euro și avertizează că în unele țări ar putea deveni „profund negativ”, dând exemplul Franței, unde spațiul fiscal pentru măsuri de protecție a consumatorilor este limitat. Deși remunerația pe angajat a crescut cu aproape 2% în 2025, o măsură a salariilor negociate urmărită de Banca Centrală Europeană sugerează că sindicatele obțin mai greu creșteri în acest an, pe fondul îngrijorărilor legate de siguranța locului de muncă. Andrew Kenningham (Capital Economics) apreciază că devine tot mai probabil ca zona euro să intre într-o recesiune ușoară. De ce contează pentru economie: două riscuri pentru decidenți Analiza indică două scenarii care complică deciziile de politică economică: dacă gospodăriile își reduc cheltuielile, șocul energetic poate amplifica încetinirea creșterii economice și poate împinge companiile să taie din locuri de muncă; dacă angajații reușesc să obțină majorări salariale, acestea pot alimenta o inflație mai persistentă, chiar și după o eventuală scădere a prețurilor la energie. Michael Feroli, economist-șef american la JPMorgan, leagă scăderea salariilor reale „în totalitate” de conflictul din Orientul Mijlociu și anticipează că redeschiderea Strâmtorii Ormuz și ieftinirea energiei ar putea permite reluarea creșterii salariilor reale. În schimb, Swonk avertizează că episoadele de inflație ridicată pot ajunge să lovească direct în marjele companiilor și în angajări, transformând inflația într-o problemă a pieței muncii. [...]