Externe15 iun. 2026
Donald Trump combină negocierile cu lovituri împotriva Iranului - riscul pentru Israel: un acord rapid care calmează Hormuz, dar lasă nerezolvat dosarul uraniului
Loviturile SUA după incidentul din Strâmtoarea Hormuz riscă să se transforme într-un acord rapid cu Iranul, care să calmeze piețele energetice, dar să lase nerezolvată problema nucleară – un rezultat pe care Israelul îl consideră potențial nefavorabil , potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Incidentul care a declanșat escaladarea a fost prăbușirea unui elicopter american Apache în apropierea uneia dintre cele mai sensibile rute maritime din lume. Doi membri ai echipajului au fost salvați, iar Donald Trump a pus responsabilitatea pe seama Iranului, urmat de lovituri americane asupra Iranului. Publicația notează însă că împrejurările sunt încă investigate și că, inclusiv potrivit versiunii iraniene, nu există certitudine privind intenția din spatele evenimentului – nuanță care contează, deoarece Trump a tratat episodul ca pe un act de război. Miza Washingtonului: presiune militară, dar fără război lung și fără șocuri la pompă Analiza descrie o strategie în care amenințările și loviturile sunt folosite ca pârghie pentru a obține negocieri, fără a împinge situația până la colapsul discuțiilor. Un element central este sensibilitatea politică internă a SUA la prețurile combustibililor, mai ales în apropierea alegerilor de la mijlocul mandatului (midterms), ceea ce face ca orice perturbare în Hormuz să fie resimțită rapid la Washington. Trump a invocat și o dimensiune direct legată de energie și comerț: a susținut că armata americană ar fi ajutat „în secret” la transportul a peste 100 de milioane de barili de petrol prin Hormuz, cu 22 de nave care ar fi navigat noaptea fără lumini, după ce capacitățile radar iraniene ar fi fost afectate. Chiar și „după ce este îndepărtat stratul obișnuit de exagerare”, scrie autoarea, rămâne ideea-cheie că această criză se concentrează în jurul Hormuz – petrol, comerț, prețuri la energie și presiune politică asupra Casei Albe. În paralel cu loviturile, negocierile continuă, cu Qatar în rol de intermediar, într-un format pe care analiza îl descrie ca fiind departe de „diplomația clasică”: între comunicate ale US Central Command , postări pe rețele sociale și contacte în Doha. De ce se teme Israelul: „calm” în Hormuz, dar uraniu rămas în joc Diferența de obiective dintre SUA și Israel devine, în această lectură, structurală: Washingtonul ar putea urmări un acord limitat care să redeschidă fluxurile prin Hormuz și să reducă atacurile, în timp ce Israelul vizează neutralizarea durabilă a amenințării iraniene. Un punct de presiune recent este decizia Consiliului Guvernatorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA/IAEA), care cere Iranului să raporteze stocul de uraniu îmbogățit și să permită verificări. Rezoluția a trecut cu 21 de voturi pentru, trei împotrivă și 10 abțineri. Potrivit AIEA, Iranul avea 440,9 kilograme de uraniu îmbogățit la 60% înainte de lovituri – „testul critic” pentru Israel, dar care, în logica unui acord rapid dorit de Trump, ar putea ajunge „împins în plan secund”. Analiza sugerează că aici se află tensiunea reală în relația Trump–Netanyahu: SUA pot folosi forța pentru a obține un acord rapid, fără ca acesta să desființeze complet capacitățile care îngrijorează Israelul. În acest context, publicația afirmă că Trump ar fi blocat o lovitură israeliană la Beirut, după avertismente iraniene că operațiunile continue în Liban ar pune în pericol contactele cu Washingtonul, și că i-ar fi cerut premierului israelian „reținere”. Patru scenarii, cu un risc major pentru piețe și pentru regiune Analiza conturează patru evoluții posibile: continuarea loviturilor limitate în paralel cu negocieri intensive (scenariul considerat cel mai probabil); un incident mortal care implică americani (atac asupra unei baze, nave sau personal), ce ar impune un răspuns mult mai amplu; prăbușirea negocierilor și revenirea la un război regional deschis, cu Israel implicat direct; „succesul” prea rapid: un acord care calmează Hormuz, reduce prețurile petrolului și îi oferă lui Trump o victorie politică, dar amână dosarul nuclear. În scenariul unui acord rapid, analiza susține că detaliile tehnice ar decide dacă înțelegerea are substanță sau doar efect de calmare a piețelor: unde este uraniul, cine verifică, când se verifică, ce se întâmplă la refuz, cine reactivează sancțiunile și ce rămâne din arsenalul de rachete al Iranului. Pentru Israel, riscul este să rămână cu un acord „lustruit”, prețuri mai mici la petrol și o capacitate nucleară iraniană care nu a fost pe deplin contabilizată. [...]