Știri
Jordan Bardella își leagă proiectul pentru Franța de o „rescriere” a regulilor UE și NATO , mizând pe mai multă suveranitate națională în apărare și pe „preferință europeană” în achizițiile militare, potrivit unui interviu acordat Politico . Pentru mediul de afaceri, miza este creșterea incertitudinii de reglementare și a riscului de blocaj în deciziile europene, dacă o Franță condusă de extrema dreaptă ar împinge Uniunea spre o arhitectură mai interguvernamentală (cu putere mai mare la capitale și mai mică la Bruxelles). Bardella, europarlamentar în vârstă de 30 de ani și protejat al lui Marine Le Pen, a ajuns în prim-planul cursei prezidențiale după condamnarea acesteia, în 2025, pentru deturnare de fonduri europene, condamnare care a adus o interdicție de cinci ani de a ocupa funcții publice. Pe 7 iulie, o curte de apel urmează să decidă dacă menține condamnarea, ceea ce ar influența direct cine va fi candidatul partidului. UE „fără a distruge nimic”, dar cu putere redusă pentru Comisie În interviu, Bardella spune că partidul său nu vrea ieșirea Franței din Uniunea Europeană, ci „să schimbe totul fără a distruge nimic”, argumentând că UE ar trebui să-și schimbe modul de funcționare. În aceeași logică, el respinge ideea transferului de suveranitate în domeniul apărării către Comisia Europeană și afirmă că nu ar accepta ca aceasta să aibă puterea de a decide trimiterea de soldați francezi. Din perspectiva pieței, o astfel de poziționare sugerează o Franță mai puțin dispusă să susțină inițiativele de integrare în apărare și, mai larg, un stil de negociere mai conflictual în dosare unde Comisia are un rol central (reguli industriale, achiziții comune, condiționalități). NATO și Ucraina: ieșire din comanda integrată, dar „nu în timp de război” Bardella afirmă că nu susține ieșirea Franței din NATO, dar este în favoarea retragerii din comanda militară integrată a Alianței, pentru a recâștiga „libertate și independență” în deciziile diplomatice și militare. Totuși, el condiționează o astfel de mișcare de încheierea războiului „de la ușa Europei”, susținând că nu este momentul „să redefinești cadrul tratatelor” în plin conflict. Pe Ucraina, Bardella spune că prioritatea ar fi un armistițiu, urmat de garanții de securitate. El se opune trimiterii de trupe franceze în Ucraina, cu excepția unui scenariu în care acestea ar acționa ca forțe de menținere a păcii sub egida ONU, după un acord de încetare a focului. Industria de apărare: „cumpărați Rafale, nu F-35” Un punct cu impact economic direct este mesajul său privind achizițiile militare: Bardella pledează pentru „preferință europeană” și, în particular, pentru cumpărarea de echipamente franceze. El invocă riscul „extrateritorialității” americane — adică aplicarea unor reguli și restricții ale SUA dincolo de teritoriul lor — și susține că dependența de platforme americane ar putea oferi partenerilor transatlantici pârghii operaționale (inclusiv posibilitatea de a împiedica decolarea aeronavelor). În același timp, Bardella admite nevoi europene unde cooperarea industrială „trebuie pusă pe masă” (capabilități de lovire la distanță, supraveghere cu drone, apărare antirachetă) și critică eșecul cooperării franco-germane, inclusiv în programul FCAS (viitor avion de luptă franco-german). Relația cu SUA și Trump: aliat „mai greu de citit”, cu risc de retragere din Europa Bardella descrie SUA ca aliat care „va rămâne” aliat, dar care nu mai intenționează să „vină în salvarea Europei” în același fel. Despre Donald Trump, el spune că poziționarea este „eratică” și „instabilă”, iar al doilea mandat ar fi diferit de primul, fiind legat de o strategie de securitate care ar prefigura o revenire la doctrina Monroe (accent pe sfera de influență în emisfera vestică). În această cheie, Bardella consideră că evoluțiile de la Washington sunt „amenințătoare” pentru Europa prin riscul de dezangajare americană. Pentru Europa, mesajul central este că o eventuală conducere Bardella ar încerca să reconfigureze echilibrele UE-NATO-SUA dintr-o perspectivă suveranistă, cu efecte potențiale asupra deciziilor comune în apărare și asupra direcției politicilor industriale europene. [...]
