Știri
Știri din categoria Știință
Japonia deschide o nouă etapă în explorarea marțiană printr-o misiune de aducere de mostre, cu implicații directe pentru viitoarele programe de explorare umană și robotică a planetei Marte, potrivit Mediafax. Ținta este Phobos, una dintre cele două luni ale lui Marte, de unde sonda MMX ar urma să aducă pe Pământ, în premieră mondială, mostre de sol.
Misiunea este coordonată de Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială (JAXA) și este prezentată ca un pas care poate furniza indicii despre formarea lunilor Phobos și Deimos, dar și despre originile vieții în sistemul solar. Informațiile sunt relatate de Associated Press, citată de Mediafax, cu link către materialul original: Associated Press.
Deși Marte a fost explorat de zeci de misiuni încă din anii 1960, sateliții săi naturali au rămas, în mare parte, insuficient studiați. O întrebare-cheie este dacă Phobos și Deimos s-au format din resturi rezultate în urma unei coliziuni cu Marte sau dacă sunt asteroizi capturați de gravitația planetei.
Coordonatorul proiectului MMX, Yasuhiro Kawakatsu, descrie lunile marțiene drept o zonă încă „necucerită” a sistemului solar:
„În ciuda importanței lor potențiale, lunile marțiene nu au fost niciodată investigate pe deplin. Sunt considerate cei mai importanți munți necuceriți din sistemul solar.”
În același timp, cercetătorii estimează că aproximativ 0,1% din materialul colectat de pe Phobos ar putea proveni chiar de pe Marte, ceea ce ar putea aduce date indirecte și despre planeta roșie.
Sonda MMX urmează să fie lansată cu o rachetă japoneză H-3. Conform planului prezentat, misiunea ar trebui să ajungă în apropierea planetei Marte în august 2027 și să petreacă aproximativ trei ani studiind Phobos și colectând date. Programul include și observarea celeilalte luni, Deimos.
Un element operațional important este roverul Idefix, dezvoltat în comun de Franța și Germania, care ar urma să aterizeze pe Phobos și să exploreze suprafața timp de aproximativ 100 de zile, în jurul anului 2029.
Ulterior, sonda japoneză ar urma să colecteze cel puțin 10 grame de sol, folosind două sisteme de prelevare dezvoltate în Japonia și Statele Unite:
Probele ar urma să fie aduse pe Pământ într-o capsulă proiectată să reziste reintrării în atmosferă, cu aterizare planificată în Australia în 2031, înainte ca mostrele să fie trimise în Japonia.
Aterizarea și colectarea probelor sunt descrise drept unele dintre cele mai dificile etape, din cauza gravitației foarte mici: aproximativ de 2.000 de ori mai redusă decât cea a Pământului. Pentru a limita riscul de ricoșare la contactul cu suprafața, modulul de explorare are patru picioare de aterizare cu sisteme de amortizare.
Roverul Idefix va folosi roți adaptate gravitației reduse, se va deplasa foarte lent și va avea capacitatea de a reveni singur în poziția normală dacă se răstoarnă.
Japonia are deja experiență în recuperarea de probe extraterestre: misiunile Hayabusa au adus mostre de pe asteroizi în 2010 și 2020.
Recomandate
Datele strânse de Perseverance indică existența unor sisteme hidrotermale pe Marte , un tip de mediu care pe Pământ poate susține microbi și care ridică miza științifică a craterului Jezero ca țintă pentru căutarea urmelor de viață. Potrivit WinFuture , roverul NASA a identificat în rocile din zona „Margin Unit” semnături minerale compatibile cu circulația apei fierbinți, pe lângă urme ale altor episoade de interacțiune cu apa. Ce au găsit cercetătorii: trei episoade distincte de „apă în rocă” Analiza indică faptul că apa a modificat rocile din Jezero în cel puțin trei momente separate, prin mecanisme diferite: Fază 1 (ape subterane bogate în CO₂): apa subterană ar fi reacționat cu mineralul olivină, formând minerale carbonat în fisurile rocii. Fază 2 (apă de lac): urme de compuși ai siliciului sugerează o etapă în care apa provenită dintr-un lac existent în trecut ar fi contribuit la alterarea rocilor, mai ales în zone care ar fi putut fi sub nivelul apei. Fază 3 (apă fierbinte / hidrotermal): în partea estică a „Margin Unit” au fost observate vene minerale de sulfat de calciu și fluorit , considerate indicii că apă încălzită a circulat prin roci de origine vulcanică. De ce contează: mediile hidrotermale sunt „candidați” pentru habitabilitate Relevanța principală a descoperirii este legată de potențialul biologic: pe Pământ, sistemele hidrotermale pot crea habitate pentru microorganisme. În acest context, semnăturile de apă fierbinte din Jezero sugerează că, pe lângă un posibil mediu lacustru, regiunea ar fi putut oferi mai multe tipuri de condiții favorabile vieții în trecutul îndepărtat al planetei. Context operațional: așteptări infirmate despre „țărmul” unui lac antic Perseverance investighează „Margin Unit” din 2023. Cercetătorii se așteptau inițial să găsească roci sedimentare depuse pe malul unui lac de acum miliarde de ani, însă roverul a întâlnit roci magmatice (formate din magmă răcită în subteran sau prin procese vulcanice). Tocmai aceste roci par să fi păstrat un „istoric” mai complex al interacțiunilor cu apa. Studiul s-a bazat pe măsurători realizate cu instrumentul SuperCam , care a analizat peste 185 de puncte de pe roci. Ce nu se știe încă Publicația notează că momentul exact al fiecărei faze de interacțiune cu apa nu poate fi stabilit deocamdată. Totuși, succesiunea urmelor minerale arată că zona nu a fost doar un simplu țărm de lac, ci un loc unde ape subterane, ape de suprafață și fluide fierbinți au acționat în etape diferite, lăsând un registru geologic valoros despre evoluția timpurie a lui Marte. Rezultatele sunt prezentate într-un studiu semnat de Candice Bedford și echipa sa, publicat la 21 septembrie în Nature Communications Earth & Environment : Nature Communications Earth & Environment . [...]
China își poate reduce costurile și riscurile tehnice în cursa pentru aducerea pe Pământ a probelor de pe Marte , mizând pe o arhitectură de misiune mai simplă decât planul NASA, potrivit Notebookcheck . Misiunea Tianwen-3 este programată pentru lansare în 2028 și vizează returnarea probelor în 2031, în timp ce programul american Mars Sample Return rămâne fără un calendar ferm, pe fondul incertitudinilor de finanțare. Șeful de proiect științific al Tianwen-3, Hou Zengqian, a declarat pentru presa de stat din China că misiunea este „pe drumul cel bun” pentru țintele 2028/2031 și că intră în etapa de prototipare, deși persistă provocări tehnice semnificative înainte ca nava să fie considerată pregătită de lansare. O arhitectură mai simplă, cu două lansări și un lander staționar Conform planului descris, Tianwen-3 ar urma să folosească două rachete Long March 5 : una pentru un modul de asolizare (lander) și alta pentru un orbiter. După sosirea la Marte, landerul staționar ar urma să foreze aproximativ șapte picioare (circa 2,1 metri) în sol, să colecteze aproximativ 18 uncii (aprox. 500 grame) de roci și sol și să lanseze containerul cu probe direct pe orbită marțiană. Orbiterul ar urma să captureze containerul și să îl aducă pe Pământ. Misiunea de la suprafață este estimată să dureze aproximativ două luni. De ce contează: comparația implicită cu NASA și presiunea bugetară Publicația notează că această abordare este „considerabil mai simplă” decât conceptul NASA pentru Mars Sample Return. Roverul Perseverance colectează și depozitează probe încă din 2021, însă planul de aducere pe Pământ ar necesita o misiune separată de recuperare, lansarea probelor de pe Marte și transferul lor către o altă navă pentru drumul spre Terra. Prin faptul că își colectează și își lansează propriile probe de la un lander staționar, Tianwen-3 ar evita etapa de recuperare a unui „depozit” de probe lăsat de rover (cache-retrieval), reducând complexitatea operațională — și, potențial, costurile. În paralel, programul NASA s-a confruntat cu estimări de 7–11 miliarde de dolari (aprox. 32–50 miliarde lei), pe fondul temerilor că bugetul ar putea crește și mai mult, ceea ce a alimentat incertitudinea privind finanțarea și calendarul. Miza științifică și geopolitică Tianwen-3 este așteptată să caute indicii ale vieții trecute sau prezente pe Marte. Dacă China ar reuși să aducă probe în 2031, ar fi un reper științific major și un nou episod relevant în competiția SUA–China pentru explorarea Lunii și a spațiului îndepărtat. [...]
Un semnal luminos detectat de două ori de James Webb, dar absent din observații anterioare, pune sub semnul întrebării cât de „complet” este inventarul obiectelor din câmpurile cosmice intens studiate , potrivit Mediafax . Astronomii au găsit o linie de emisie izolată în infraroșu, într-o zonă celebră pentru densitatea de galaxii observate, fără să poată identifica sursa cu datele disponibile. Descoperirea vine din regiunea Ultra Deep Field (în constelația Fornax), un petic minuscul de cer care include aproape 10.000 de galaxii. Echipa a folosit o metodă de analiză a luminii menită să scoată la iveală obiecte îndepărtate care pot trece neobservate în imagini obișnuite, relatează Science Alert. Ce a văzut James Webb și de ce nu e ușor de explicat Cercetătorii au detectat șapte semnale: șase au putut fi asociate unor galaxii cunoscute, însă al șaptelea a rămas fără explicație. Acesta constă într-o singură linie de emisie în infraroșu apropiat, la o lungime de undă de aproximativ 1,6 micrometri. Observațiile au fost realizate în august și noiembrie 2023, la 88 de zile distanță și din unghiuri diferite, tocmai pentru a verifica dacă semnalele ar putea fi erori instrumentale. Semnalul neobișnuit a apărut în ambele serii și în toate cele patru seturi de expuneri combinate, ceea ce face mai dificilă atribuirea lui unei probleme tehnice. Context: o zonă „bătută” de Hubble, revizitată cu instrumentele Webb Regiunea este cunoscută drept Hubble Ultra Deep Field . Telescopul Hubble a urmărit-o peste 270 de ore, obținând imagini cu mii de galaxii aflate la distanțe de miliarde de ani-lumină. După lansarea James Webb, astronomii au revenit asupra aceleiași zone, folosind observațiile în infraroșu pentru a identifica obiecte foarte îndepărtate sau prea slabe pentru a fi detectate anterior. Echipa coordonată de astrofizicianul Mason Huberty (Universitatea din Minnesota) a testat o metodă prin care telescopul ar putea găsi obiecte necunoscute fără a le selecta dinainte ca ținte. Pentru asta, cercetătorii au folosit instrumentul Near-Infrared Spectrograph (NIRSpec), deschizând aproape toate obturatoarele sale minuscule și închizându-le doar pe cele corespunzătoare obiectelor din prim-plan deja cunoscute, astfel încât să analizeze lumina dintr-o zonă extinsă. De ce o singură „linie” spectrală nu ajunge Liniile de emisie apar când atomii sau moleculele eliberează energie sub formă de lumină la anumite lungimi de undă; analiza lor (spectroscopia) ajută la determinarea compoziției și proprietăților unui obiect. În acest caz, existența unei singure linii de emisie nu oferă suficiente informații pentru a stabili sigur distanța și procesul fizic care a produs semnalul. În plus, fără o măsurare sigură a „deplasării spre roșu” (efectul prin care expansiunea Universului mută lumina spre lungimi de undă mai mari), astronomii nu pot spune dacă semnalul vine dintr-o galaxie extrem de îndepărtată sau de la un obiect mai apropiat. Un element suplimentar complică interpretarea: semnalul nu a fost identificat în observații anterioare cu James Webb și Hubble. Potrivit autorilor, intensitatea ar fi trebuit să permită detectarea în imaginile James Webb din programul JADES (octombrie 2022), dacă sursa ar fi fost prezentă în aceeași stare. Diferența sugerează fie o creștere temporară a luminozității, fie un fenomen apărut ulterior. Ipotezele luate în calcul și ce nu se potrivește Cercetătorii au analizat patru explicații, fără ca vreuna să se potrivească complet cu observațiile: Galaxie din Universul timpuriu : ar putea avea dificultăți în a „trece” prin hidrogenul neutru din primele etape ale Universului, iar semnalul ar fi trebuit să apară și în observațiile JADES. Galaxie mai apropiată : ar fi de așteptat să existe și alte linii de emisie, nu doar cea de la 1,6 micrometri. Supernovă (explozia unei stele): ar fi trebuit să producă și alte semnale spectrale, care nu au fost detectate. Eveniment în care o gaură neagră dezintegrează o stea : poate genera o emisie luminoasă puternică, chiar dacă alte radiații sunt prea slabe pentru a fi observate; însă datele actuale nu permit confirmarea. Ce urmează Studiul a fost publicat în The Astrophysical Journal , iar autorii spun că sunt necesare observații suplimentare, cu instrumente capabile să măsoare spectrul la o sensibilitate mai mare, pentru a identifica eventuale linii de emisie suplimentare și a stabili distanța până la sursă. „Observațiile de urmărire sunt esențiale pentru a confirma deplasarea spre roșu și pentru a determina originea fizică a emisiei”, au scris cercetătorii în studiu. Deocamdată, semnalul nu demonstrează existența unui obiect cosmic necunoscut și nu confirmă una dintre ipoteze, dar indică faptul că inclusiv în regiuni observate intens de decenii pot apărea fenomene care cer investigații noi. [...]
Misiunea de aprovizionare SpaceX către ISS aduce un plus de energie și noi experimente biomedicale , odată cu livrarea ultimului set de panouri solare IROSA, care ar urma să crească capacitatea stației de a genera electricitate pentru operațiuni și cercetare, potrivit Science Daily . Capsula Dragon a SpaceX a ajuns la Stația Spațială Internațională pe 15 octombrie, la 10:27 a.m. EDT (17:27, ora României), andocându-se la portul orientat spre spațiu al modulului Harmony. La bord au fost peste 6.300 de livre de alimente, consumabile esențiale și echipamente științifice pentru echipajul Expedition 75 (aprox. 2.860 kg). Aceasta este a 35-a misiune comercială de reaprovizionare SpaceX către laboratorul orbital, în baza contractului cu NASA . Ce aduce „marfa ciudată”: energie și cercetare cu potențial medical Cel mai important element operațional este livrarea ultimului set de International Space Station Roll-Out Solar Arrays (IROSA) . Aceste panouri sunt proiectate să extindă capacitatea de producție de energie electrică a stației, ceea ce se traduce în mai multă putere disponibilă pentru funcționare și pentru experimente. Instalarea este planificată pentru mai târziu în această toamnă. Pe lângă componenta energetică, Dragon a transportat o serie de experimente neobișnuite, cu miză în special pentru biomedicină și știința materialelor: echipamente pentru fabricarea de retine artificiale în microgravitație, cu speranța că producția în spațiu ar putea contribui, în timp, la tehnologii de restaurare a vederii pe Pământ; modele 3D de țesut cardiac , destinate dezvoltării metodelor de testare a unui număr mare de potențiale medicamente în viitoare misiuni spațiale; materiale pentru a studia formarea unui nou tip de sticlă în microgravitație, pentru a înțelege mai bine cum se dezvoltă și cum se comportă fără influența gravitației terestre; organoizi cerebrali (modele tridimensionale miniaturale de țesut cerebral crescute din celule), folosiți pentru a investiga procese greu de studiat direct la oameni; cercetătorii speră să identifice ținte potențiale de tratament pentru afecțiuni neurologice, inclusiv boala Alzheimer, boala Parkinson și scleroza multiplă. Calendarul misiunii și întoarcerea pe Pământ Dragon ar urma să rămână andocat la stație până la mijlocul lunii noiembrie, după care este așteptat să aducă înapoi pe Pământ materiale de cercetare sensibile la timp și alte încărcături. Încheierea misiunii este planificată prin amerizare în Oceanul Pacific, în largul coastei Californiei. Misiunea a început pe 13 octombrie, la 6:33 a.m. EDT (13:33, ora României), când o rachetă Falcon 9 a decolat de la Space Launch Complex 40, Cape Canaveral Space Force Station, Florida. [...]
SpaceX lansează în această seară o misiune clasificată pentru Forța Spațială a SUA , într-un nou zbor Falcon 9 care arată ritmul operațional ridicat al companiei în 2026, potrivit space.com . Lansarea este programată de la baza Vandenberg Space Force Base din California, într-o fereastră de patru ore care se deschide la 19:44 EDT (02:44, ora României, pe 16 octombrie; 23:44 GMT). Transmisiunea video a SpaceX ar urma să înceapă cu aproximativ 10 minute înainte de decolare, prin webcastul companiei. Misiunea, denumită USSF-481, va transporta „încărcături misterioase” către o destinație neprecizată. Publicația notează că SpaceX nu este așteptată să ofere detalii suplimentare în timpul transmisiunii, care probabil se va încheia la scurt timp după aterizarea primei trepte. Recuperarea treptei și un booster cu 28 de zboruri Prima treaptă a rachetei Falcon 9 este așteptată să aterizeze la circa opt minute după lansare pe nava-dronă „Of Course I Still Love You”, poziționată în Oceanul Pacific. Zborul USSF-481 va fi al 28-lea pentru acest booster, identificat ca 1081. Conform descrierii de misiune citate, 16 dintre cele 27 de lansări anterioare ale boosterului 1081 au fost dedicate constelației Starlink (internet prin satelit) pe orbită joasă a Pământului. Context: 114 lansări Falcon 9 în 2026, majoritatea pentru Starlink USSF-481 va fi a 114-a misiune Falcon 9 din acest an. Potrivit aceleiași surse, „marea majoritate” a zborurilor Falcon 9 din 2026 — peste 70% — au fost misiuni Starlink. În paralel, SpaceX a lansat de trei ori în 2026 și rachetele Falcon Heavy și Starship. Falcon Heavy este operațională, în timp ce Starship rămâne în faza de test; cea mai recentă lansare a ajuns pentru prima dată pe orbită, pe 28 septembrie. [...]
O nouă metodă de „inginerie” a imunității plantelor ar putea extinde protecția cerealelor împotriva unei ciuperci care afectează grav producția de orez și amenință tot mai mult grâul și orzul, potrivit Science Daily . Miza este una de securitate alimentară: boala „blast” la orez distruge anual o cantitate suficientă pentru a hrăni aproximativ 60 de milioane de oameni, iar extinderea geografică a agentului patogen crește presiunea pentru soluții mai robuste. Cercetarea, coordonată de John Innes Centre (Marea Britanie) împreună cu colaboratori de la Kobe University (Japonia), propune o abordare experimentală care modifică receptori imunitari ai plantelor astfel încât să recunoască mai multe amenințări fungice. Ținta este Magnaporthe oryzae , ciuperca responsabilă de boala „blast”, descrisă ca cea mai serioasă boală fungică a orezului cultivat și o amenințare majoră pentru grâu și orz în părți din Asia și Africa. De ce contează: o boală fungică ce se extinde și lovește culturi-cheie Ciuperca infectează plantele printr-o strategie biologică sofisticată: introduce în celulele frunzelor și tulpinilor molecule specializate numite „efectori”, care dereglează funcțiile normale ale plantei și facilitează instalarea infecției. În replică, plantele au receptori imunitari care pot detecta aceste molecule străine și pot declanșa un răspuns de apărare, inclusiv moartea controlată a celulelor infectate într-o zonă limitată, pentru a opri răspândirea. Pe fondul apariției bolii în regiuni noi, presiunea operațională asupra fermierilor crește, iar riscul agricol se amplifică. În plus, publicația notează că, deși boala nu a fost detectată în Regatul Unit, schimbările climatice ar putea crea în timp condiții favorabile pentru a amenința producția de cereale în nordul Europei. Ce au găsit cercetătorii: receptori care pot fi „reprogramați” să vadă mai multe ținte Timp de decenii, o mare parte din cercetarea imunității plantelor s-a concentrat pe receptorii NLR (receptori cu domeniu de legare a nucleotidelor și repetiții bogate în leucină). Mai recent, echipa a investigat o altă clasă de proteine imunitare din cereale, numite TKP (proteine kinază „în tandem”), care par să ofere oportunități suplimentare de întărire a apărării. Un element-cheie este un segment numit domeniu HMA („asociat metalelor grele”), prezent în unele TKP și, de asemenea, în anumiți receptori NLR. Cercetătorii au analizat, cu tehnici biofizice și cristalografie (metodă care arată structura tridimensională a moleculelor), cum interacționează aceste domenii HMA cu efectorii eliberați de ciupercă. Concluzia: domeniile HMA pot funcționa ca o „momeală” biologică, legând moleculele folosite de agentul patogen și ajutând planta să detecteze invazia. Pe baza acestei imagini structurale, echipa a modificat receptori TKP astfel încât să recunoască doi efectori fungici diferiți asociați infecțiilor la grâu și orz. Această „specificitate dublă” (capacitatea de a detecta două ținte) este neobișnuită la receptorii imunitari naturali, iar demonstrarea ei prin inginerie proteică sugerează o cale de a lărgi spectrul de amenințări pe care îl poate recunoaște sistemul imunitar al culturilor. Ce urmează: de la teste pe celule la plante întregi și, eventual, „straturi” de imunitate Rezultatele sunt prezentate ca promițătoare, dar tehnologia este încă într-o fază timpurie. Testele inițiale au fost făcute pe protoplaști (celule individuale de grâu, folosite ca model simplificat), iar pasul următor este verificarea eficienței receptorilor modificați în plante întregi, în condiții controlate de seră. O direcție considerată promițătoare este combinarea mai multor tipuri de receptori imunitari în aceeași cultură. Argumentul echipei este că NLR și TKP par să activeze apărarea prin mecanisme diferite, ceea ce ar putea crea mai multe „straturi” de protecție și ar putea îngreuna adaptarea ciupercii. Rămâne însă de demonstrat dacă aceste apărări modificate funcționează eficient în plante întregi și în condiții agricole reale. [...]
