Știri
Știri din categoria Știință
Rusia spune că noua rachetă Soyuz-5 este „absolut pregătită”, un pas cheie pentru reluarea lansărilor grele de la Baikonur, într-un context în care industria spațială rusă încearcă să-și stabilizeze capacitățile operaționale. Informația este relatată de The Jerusalem Post, care citează Reuters și agenții ruse de presă.
Dmitri Bakanov, șeful agenției spațiale ruse Roscosmos, a declarat sâmbătă că Soyuz-5 se află în testele finale și că este „absolut gata” pentru utilizare în proiecte spațiale. El a prezentat detalii despre rachetă președintelui Vladimir Putin, înaintea aniversării a 65 de ani de la primul zbor în spațiu al lui Iuri Gagarin.
Potrivit lui Bakanov, Soyuz-5 ar urma să fie primul nou vehicul de lansare dezvoltat în Rusia din 2014. Racheta este descrisă ca un model în două trepte, cu capacitatea de a plasa pe orbită încărcături de până la 17 tone metrice.
Oficialul a încadrat programul ca proiect comun cu Kazahstanul, sub numele „Baiterek”, și a precizat că „în prezent sunt în desfășurare testele tuturor unităților și ansamblurilor”.
Planurile prevăd ca Soyuz-5 să fie folosită în locul rachetelor Zenit, iar lansările să aibă loc la cosmodromul Baikonur, baza din epoca sovietică aflată astăzi pe teritoriul Kazahstanului. Bakanov a mai spus că, în cadrul testelor, racheta a fost deja ridicată în poziție verticală, pe măsură ce pregătirile au avansat.
Vladimir Putin, citat de agenții ruse, a afirmat că industria spațială a Rusiei „se simte acum mai încrezătoare”, adăugând că „multe probleme se acumulaseră acolo pe o perioadă lungă de timp”.
În materialul citat nu sunt oferite un calendar al primelor lansări sau detalii despre misiunile concrete care ar urma să folosească Soyuz-5, dincolo de faptul că programul se află în etapa finală de testare.
Recomandate
Cercetătorii au identificat un aliaj „nou” format în explozia de la Hiroshima , iar rezultatul sugerează că reziduurile istorice ale detonărilor nucleare pot funcționa ca o arhivă materială a unor condiții extreme, greu de reprodus în laborator, potrivit Mediafax . Pe 6 august 1945, bomba „Little Boy” a fost detonată deasupra orașului Hiroshima, cu o putere estimată la aproximativ 15 kilotone. Explozia a generat, în câteva secunde, temperaturi de mii de grade Celsius, vaporizând sau topind materiale din clădiri, sol și obiecte metalice. În urma ei au rămas particule microscopice vitrificate, numite „hiroshimate”, care păstrează urme ale proceselor fizice și chimice din interiorul mingii de foc, notează publicația, citând Science Alert. Ce au găsit în „hiroshimate” O echipă coordonată de geologul Luca Bindi (Universitatea din Florența) a analizat 34 de probe pentru a identifica faze metalice neobișnuite. Într-una dintre probe, cercetătorii au descoperit fragmente microscopice de aliaj fier-crom, dintre care unul s-a remarcat printr-o concentrație neobișnuit de mare de siliciu. Particula are aproximativ 10 micrometri și conține în principal fier, alături de crom, siliciu, nichel, molibden, mangan și aluminiu. Pentru a stabili structura, cercetătorii au extras manual patru granule și le-au analizat prin difracție de raze X pe monocristal. Trei fragmente aveau o structură cubică simplă, tipică oțelurilor obișnuite, însă al patrulea a prezentat o structură diferită. De ce contează: condiții „imposibil de reprodus ușor” în laborator Analiza a indicat că atomii din noul aliaj sunt organizați într-o structură cubică mai complexă, de tip AlAu₄, derivată din structura beta-manganului. Cercetătorii consideră că materialul s-a format în timpul exploziei nucleare: temperaturile extreme au vaporizat și amestecat materiale din surse diferite, iar răcirea foarte rapidă ar fi „înghețat” o structură atomică neobișnuită înainte de a se transforma într-una mai stabilă. „O explozie nucleară expune multe materiale la căldură extremă, amestecare violentă și răcire extraordinar de rapidă, toate în câteva secunde”, a explicat Luca Bindi. Potrivit lui Bindi, astfel de explozii pot produce, fără control, numeroase combinații de materiale și structuri care ar necesita ani de cercetare pentru a fi explorate în laborator. Ce urmează: posibilitatea altor materiale rare în reziduuri istorice Descoperirea sugerează că particulele rezultate din explozii nucleare istorice ar putea conține și alte faze metastabile (structuri temporar stabile, rare și greu de identificat). Echipa amintește că a făcut anterior o descoperire similară în materialele rezultate în urma testului Trinity (iulie 1945), prima explozie nucleară din istorie. Studiul despre noul aliaj a fost publicat în revista Science Advances . Cercetătorii subliniază, totodată, că valoarea științifică a rezultatului nu poate fi separată de tragedia umană produsă de bombardamentul de la Hiroshima. [...]
O analiză a identificat peste 150 de portofele care ar fi pariat pe informații militare confidențiale pe platforma de predicții Polymarket , un tip de activitate care, dincolo de câștigurile financiare, poate face „vizibile” în timp real indicii despre operațiuni înainte ca acestea să aibă loc, potrivit Futurism . Investigația aparține organizației non-profit Anti-Corruption Data Collective (ACDC) și este relatată de Reuters, citată de publicație. Concluzia centrală: tranzacționarea cu informații privilegiate (insider trading) pe piețe de predicție nu ar fi doar o problemă de etică sau de integritate a pieței, ci ar putea ajunge să compromită secrete militare, tocmai pentru că pariurile și mișcările de capital sunt public observabile. Cum ar funcționa mecanismul: pariuri „long-shot” și efectul de imitație ACDC a analizat pariuri „long-shot”, definite ca mize de cel puțin 2.500 de dolari, plasate la cote care implică o probabilitate de 35% sau mai mică, ceea ce poate genera câștiguri mari dacă evenimentul se produce. După analiza tuturor piețelor închise până la 5 mai, ACDC spune că a identificat 566 de portofele pe care le numește „orcas”: conturi care ar fi plasat pariuri profitabile pe conturi nou create, apoi ar fi încasat și dispărut. Dintre acestea, 152 de portofele ar fi pariat pe „piețe militare”, cu o rată medie de câștig de 97,2% și profituri totale de 8 milioane de dolari (aprox. 36,8 milioane lei), conform analizei. ACDC afirmă și că multe dintre aceste portofele nu fuseseră semnalate anterior de alți cercetători sau de presă. Organizația avertizează că pariurile suspecte pot declanșa un „efect de turmă”: alți participanți urmăresc activitatea neobișnuită și o copiază, amplificând semnalul. Într-un exemplu menționat, după ce un astfel de portofel ar fi pariat pe o acțiune militară a SUA în Iran cu câteva ore înainte de bombardamente, doi „imitatori” ar fi plasat pariuri de 200.000 de dolari (aprox. 920.000 lei) și 100.000 de dolari (aprox. 460.000 lei). De ce contează pentru reglementare: presiune pe CFTC și un bilanț redus de dosare Potrivit materialului, aceste suspiciuni pun presiune pe Commodity Futures Trading Commission (CFTC) , autoritatea americană care a reglementat istoric și alte piețe (de exemplu, petrol și agricultură). CFTC a interzis Polymarket în 2022 să opereze în SUA și a încercat să blocheze rivalul Kalshi să ofere pariuri pe alegeri pentru Congres. În același timp, publicația notează că administrația Trump ar fi renunțat la investigații începute în perioada Biden privind Polymarket și ar fi permis platformei să își formeze o entitate în SUA. Donald Trump Jr. este menționat ca membru al consiliului consultativ al Polymarket și, separat, ca „strategic advisor” la Kalshi din 2025, pentru care ar fi primit, potrivit relatării, o participație de 300.000 de dolari (aprox. 1,38 milioane lei). În mai, președintele CFTC, Michael Selig, a spus că agenția „supraveghează piețele la nivel global” și a promis măsuri împotriva tranzacționării cu informații privilegiate pe piețele de predicție. Până acum, însă, doar doi americani au fost acuzați pentru astfel de fapte pe aceste platforme, potrivit articolului; unul dintre cazuri ar fi implicat un militar american arestat în aprilie pentru un pariu legat de capturarea președintelui venezuelean Nicolás Maduro. Polymarket nu a răspuns solicitărilor de comentarii ale Reuters, mai notează materialul. [...]
China a amânat lansarea misiunii Chang’e-7, iar întârzierea poate schimba calendarul competiției pentru resurse la polul sud lunar , unde atât Beijingul, cât și Washingtonul vizează accesul la gheață de apă cu potențial strategic pentru viitoare baze și logistică spațială, potrivit CNN . Misiunea robotică Chang’e-7, proiectată să caute gheață de apă la polul sud al Lunii, „nu poate avea loc în fereastra planificată în acest an”, conform unui comunicat al China Manned Space Engineering Office , preluat de presa de stat chineză. Lansarea era așteptată cel mai devreme duminică seara sau luni dimineața, ora Beijingului, însă nu este clar când ar putea fi reprogramată. Motivul exact al amânării nu a fost precizat. Presa de stat a indicat doar că „sonda lunară nu îndeplinește condițiile de lansare”, iar evaluarea a fost făcută „în baza principiului prudenței, fiabilității și a succesului absolut al misiunii”. De ce contează: apă, combustibil și avantaj operațional Polul sud lunar a devenit punctul central al competiției internaționale deoarece se crede că în craterele permanent umbrite există cantități mari de apă înghețată. Resursa ar putea fi folosită pentru aer respirabil, apă potabilă sau chiar combustibil de rachetă, ceea ce ar reduce dependența de transporturi de pe Pământ și ar susține o prezență pe termen lung. CNN notează că nicio misiune nu a analizat direct apa de pe Lună, așa cum își propune Chang’e-7. SUA au detectat și au început să estimeze depozitele de gheață cu senzori de la distanță, de pe sateliți aflați pe orbită, dar nu au reușit să trimită o sondă care să foreze pentru această resursă. Cum se repoziționează „cursa” în următorul an Întârzierea Chang’e-7 poate readuce „acest capitol al cursei spațiale” pe un teren mai echilibrat, în condițiile în care SUA au mai multe misiuni care vizează aceeași regiune în următoarele 12 luni. Publicația menționează: Astrobotic Technologies (Pittsburgh) ar putea lansa landerul Griffin spre polul sud lunar chiar de la finalul lui 2026. Blue Origin, compania spațială a lui Jeff Bezos, are planuri pentru până la două landere robotice anul viitor; unul ar putea include roverul VIPER , proiectat de NASA pentru prospectarea gheții de apă și a altor resurse. În 2025, compania americană Intuitive Machines a trimis un burghiu pentru căutarea apei, dar vehiculul s-a răsturnat la aterizare pe terenul dificil al polului sud și nu și-a putut îndeplini obiectivele, mai arată CNN. Un geolog lunar de la University of Hong Kong, Yuqi Qian, a declarat pentru CNN că Chang’e-7 ar putea aduce „progrese importante” în clarificarea întrebării dacă gheața de apă există în cantități suficient de mari pentru utilizare, adăugând că programul lunar al Chinei „trece de la explorare la utilizarea resurselor”. [...]
Marile erupții vulcanice pot produce șocuri climatice care se traduc rapid în pierderi agricole, scumpiri și migrație , iar lecția istorică este că reziliența depinde de accesul la transport și comerț, nu doar de vreme, arată o analiză publicată de Ars Technica . După erupția Krakatau din 27 august 1883, particulele din atmosferă au înconjurat globul, iar sulful eliberat a format aerosoli (particule fine) care reflectă lumina solară și răcesc planeta. În lunile și anii următori, temperatura medie de vară a scăzut cu 0,6°C în regiunile non-tropicale ale emisferei nordice, un exemplu de impact climatic suficient de puternic încât să afecteze agricultura și condițiile de trai. De ce contează economic: lanțul „climă–recolte–prețuri–mobilitate” Textul pune accent pe faptul că schimbările climatice rapide au consecințe sociale și economice măsurabile: recolte ratate, foamete, epidemii și tensiuni. În cazul erupției Tambora (1815), răcirea ulterioară a dus la eșecuri agricole în părți din Europa și America de Nord, iar 1816 a rămas cunoscut drept „anul fără vară”. Consecințele au inclus foamete în Elveția, Irlanda și alte zone, în timp ce „prețurile cerealelor și malnutriția au crescut” în unele regiuni ale Europei, potrivit articolului. În același episod, analiza evidențiază o diferență cu relevanță directă pentru economie: porturile și orașele conectate la rute comerciale au avut acces mai bun la cereale importate, în timp ce în interiorul continentului („hinterlands”) prețurile au urcat abrupt. În paralel, estul Europei și vestul Rusiei au avut condiții de creștere relativ mai bune și suficient grâu pentru export, ceea ce a atenuat șocul în alte părți. Exemple istorice: când șocul climatic se suprapune peste vulnerabilități Articolul trece în revistă mai multe episoade în care cercetătorii au încercat să lege urmele fizice ale erupțiilor (în special sulful din carote de gheață și semnalele din inelele copacilor) de evenimente istorice: Anul 536 : cronici din Europa, Orientul Mijlociu și Asia descriu o ceață care a ascuns soarele timp de 18 luni; carotele de gheață indică mult sulf, dar vulcanul rămâne necunoscut (posibil Islanda, nepopulată atunci, deci fără relatări locale). Erupția din 1257 (Samalas, Indonezia) : datările din 2013 au legat depozitele din jurul vulcanului de acel eveniment; studiile pe inele de copaci indică răcire extinsă între 1257 și 1259, cu recolte slabe și efecte regionale (de la foamete în Anglia la afectarea producției de orez în Japonia). Există speculații că schimbările climatice ar fi putut contribui la contextul care a precedat declinul Imperiului Mongol, fără ca relația cauzală să poată fi demonstrată. În jurul anului 1345 : carotele de gheață sugerează o erupție majoră (sau mai multe), iar datele dendrocronologice indică veri neobișnuit de reci și umede în sudul Europei în 1345–1347; autorii unui studiu menționat în articol argumentează un posibil lanț de evenimente în care eșecurile agricole au crescut importurile de grâne, iar navele ar fi putut aduce șobolani purtători ai bacteriei Yersinia pestis (ciuma). Laki (1783–1784) : o fisură vulcanică din Islanda a emis lavă timp de opt luni; erupția a provocat „ceață toxică” și schimbări climatice care au ruinat recolte, omorând cel puțin o cincime din populația Islandei și o parte importantă din animale. Ce urmează: „următoarea mare explozie” și testul infrastructurii Concluzia analizei este că o erupție majoră de tipul celor descrise este inevitabilă la scara istoriei, iar în prezent lumea ar afla imediat despre eveniment datorită sateliților și rețelelor sociale. Însă lecția practică rămâne una de reziliență economică: șocurile climatice rapide lovesc diferit în funcție de vulnerabilitățile existente și de capacitatea de a muta rapid resurse prin transport și comerț. [...]
Vaccinul personalizat anti-melanom se administrează post-operator în până la nouă doze și vine „la pachet” cu un an de imunoterapie , ceea ce îl transformă într-un tratament cu implicații operaționale importante pentru spitale și pacienți, nu într-un vaccin preventiv clasic, potrivit Adevărul . Tratamentul experimental, denumit intismeran și dezvoltat de Moderna împreună cu Merck, este testat în combinație cu pembrolizumab (Keytruda), un medicament folosit deja în imunoterapia cancerului. Într-un studiu clinic de fază a treia, combinația a redus riscul ca melanomul să reapară sau să se răspândească, comparativ cu administrarea Keytruda singur. Schema de administrare: până la 9 doze la 3 săptămâni, plus Keytruda circa un an În studiul de fază a treia au fost incluși 1.137 de pacienți cu melanom în stadiile IIB–IV, împărțiți în două grupuri: unii au primit vaccinul personalizat împreună cu Keytruda, iar ceilalți Keytruda și placebo, conform informațiilor comunicate de Merck. Protocolul de administrare descris în articol include: intismeran : doză de 1 mg , o dată la trei săptămâni , pentru maximum nouă doze ; Keytruda : administrat la intervale de șase săptămâni , pentru maximum nouă cicluri (aprox. un an ). Tratamentul putea fi oprit mai devreme dacă boala revenea, dacă apăreau efecte adverse care impuneau întreruperea sau la finalul perioadei stabilite în protocol. De ce e „personalizat”: vaccinul se construiește pe mutațiile tumorii fiecărui pacient Intismeran nu este identic pentru toți pacienții. După îndepărtarea chirurgicală a tumorii, o probă este analizată pentru identificarea mutațiilor din celulele canceroase. Pe baza acestor date, cercetătorii selectează așa-numitele neoantigene (elemente specifice pe care sistemul imunitar le poate recunoaște) și construiesc vaccinul. Vaccinul folosește ARN mesager (moleculă care transmite „instrucțiuni” celulelor) și poate include informații pentru până la 34 de neoantigene . Cum acționează combinația: „ținte” pentru imunitate + „deblocarea” răspunsului imun Mecanismul descris este complementar: vaccinul urmărește să ajute sistemul imunitar să recunoască mai ușor celulele canceroase rămase, iar Keytruda blochează o cale prin care celulele tumorale pot frâna răspunsul imun. Astfel, vaccinul „arată” țintele, iar imunoterapia permite reacția împotriva lor. Ce arată rezultatele și ce nu se știe încă Rezultatele preliminare ale studiului de fază a treia indică atingerea obiectivelor pentru supraviețuirea fără recidivă și supraviețuirea fără metastaze la distanță , cu rezultate mai bune pentru pacienții care au primit combinația față de cei tratați doar cu Keytruda. În același timp, datele complete urmează să fie prezentate, iar analiza privind supraviețuirea generală continuă, ceea ce înseamnă că nu se poate stabili încă efectul asupra duratei totale de viață . Tratamentul rămâne experimental și nu trebuie confundat cu un vaccin disponibil curent în practica obișnuită. Extinderea cercetării: alte tipuri de cancer vizate Moderna și Merck testează aceeași abordare și pentru alte tumori, inclusiv: cancer pulmonar fără celule mici , cancer renal , cancerul vezicii urinare . Articolul subliniază însă că rezultatele din melanom nu se transferă automat la alte cancere, fiecare indicație necesitând evaluare separată în studii clinice și, ulterior, o posibilă analiză pentru aprobarea de către autoritățile de reglementare. [...]
Un mecanism de „autoprotecție” al reginelor ar putea accelera colapsul coloniilor : potrivit Science Daily , cercetări noi arată că reginele de albine pot reduce încărcătura de pesticide din propriul corp transferând o parte din substanțe în ouă, un proces numit de cercetători „maternal offloading” (descărcare maternă). Studiul, publicat în Current Biology și coordonat de University of California, Davis , oferă primele dovezi la albinele melifere că regina poate „împinge” povara chimică spre ouă pentru a se proteja. Mecanismul apare în timp, pe măsură ce expunerea la pesticide continuă și capacitatea albinelor lucrătoare de a filtra contaminanții este depășită. „Pentru a se proteja, regina descarcă aceste substanțe chimice în ouă ca să scape de ele.” De ce contează pentru apicultură și agricultură Rezultatele sugerează că pesticidele pot continua să se acumuleze într-o colonie după debutul expunerii, mai ales când „filtrarea” realizată de albinele lucrătoare nu mai este suficientă. Implicația practică este un risc de degradare treptată a sănătății coloniei, cu efecte întârziate, relevante pentru apicultori, cultivatori și pentru planificarea combaterii integrate a dăunătorilor (strategii care combină mai multe metode pentru a reduce folosirea pesticidelor). Autorii avertizează asupra unui posibil prag critic: dacă ouăle ajung suficient de încărcate cu pesticide încât să nu se mai dezvolte normal, coloniile ar putea intra într-o spirală de declin. „Când pesticidele se acumulează până la punctul în care regina are ouă atât de încărcate încât s-ar putea să nu se mai dezvolte corect, ar putea exista un punct de cotitură.” Cum a fost testat mecanismul: „nanocolonii” și urmărirea pesticidului Cercetătorii au folosit „nanocolonii” – sisteme experimentale mici care reproduc funcții-cheie din stup – fiecare cu o regină și 60 de albine lucrătoare. Albinele au primit polen, apă și hrană contaminate cu metil paration, un pesticid marcat cu un indicator radioactiv de nivel redus, pentru a putea fi urmărit traseul substanței în colonie. În prima zi, albinele lucrătoare au filtrat 95% din pesticid și l-au transferat în fagure. Până în ziua 10, proporția filtrată a scăzut la 86%, indicând că protecția oferită reginei de lucrătoare are limite și poate fi „copleșită” în timp. Tehnologia care a permis măsurarea la concentrații foarte mici Proiectul a fost realizat împreună cu Lawrence Livermore National Laboratory (LLNL) și serviciul de cercetare agricolă al Departamentului Agriculturii din SUA (USDA-ARS). La LLNL, echipa a folosit spectrometrie cu accelerator pentru aplicații biologice (BioAMS), o metodă care poate detecta markeri radioactivi la concentrații extrem de mici. Cercetătorii precizează că nivelurile de pesticid folosite nu au fost letale și au fost „relevante pentru mediu”, comparabile cu cele întâlnite în natură. Ce rămâne neclar Studiul nu stabilește cât timp pot continua reginele să transfere contaminanți în ouă, care sunt consecințele pe termen lung pentru colonie sau dacă mecanismul diferă în funcție de pesticid. Aceste întrebări sunt indicate ca direcții pentru cercetări viitoare, pe fondul importanței economice a albinelor: reginele pot produce 1.500–2.000 de ouă pe zi, iar albinele polenizează aproximativ o treime din culturile alimentare la nivel global, ceea ce face ca pierderile de colonii să fie o problemă pentru productivitatea agricolă și securitatea alimentară. [...]
