Știri
Știri din categoria Știință
Rusia spune că noua rachetă Soyuz-5 este „absolut pregătită”, un pas cheie pentru reluarea lansărilor grele de la Baikonur, într-un context în care industria spațială rusă încearcă să-și stabilizeze capacitățile operaționale. Informația este relatată de The Jerusalem Post, care citează Reuters și agenții ruse de presă.
Dmitri Bakanov, șeful agenției spațiale ruse Roscosmos, a declarat sâmbătă că Soyuz-5 se află în testele finale și că este „absolut gata” pentru utilizare în proiecte spațiale. El a prezentat detalii despre rachetă președintelui Vladimir Putin, înaintea aniversării a 65 de ani de la primul zbor în spațiu al lui Iuri Gagarin.
Potrivit lui Bakanov, Soyuz-5 ar urma să fie primul nou vehicul de lansare dezvoltat în Rusia din 2014. Racheta este descrisă ca un model în două trepte, cu capacitatea de a plasa pe orbită încărcături de până la 17 tone metrice.
Oficialul a încadrat programul ca proiect comun cu Kazahstanul, sub numele „Baiterek”, și a precizat că „în prezent sunt în desfășurare testele tuturor unităților și ansamblurilor”.
Planurile prevăd ca Soyuz-5 să fie folosită în locul rachetelor Zenit, iar lansările să aibă loc la cosmodromul Baikonur, baza din epoca sovietică aflată astăzi pe teritoriul Kazahstanului. Bakanov a mai spus că, în cadrul testelor, racheta a fost deja ridicată în poziție verticală, pe măsură ce pregătirile au avansat.
Vladimir Putin, citat de agenții ruse, a afirmat că industria spațială a Rusiei „se simte acum mai încrezătoare”, adăugând că „multe probleme se acumulaseră acolo pe o perioadă lungă de timp”.
În materialul citat nu sunt oferite un calendar al primelor lansări sau detalii despre misiunile concrete care ar urma să folosească Soyuz-5, dincolo de faptul că programul se află în etapa finală de testare.
Recomandate
Rusia ia în calcul „teritorii suverane” pe Lună , deși tratatele internaționale interzic revendicarea spațiului cosmic, potrivit Libertatea . Declarația a fost făcută în contextul în care misiunea NASA Artemis 2 ajungea la Lună, într-un zbor pe care publicația îl descrie drept istoric. Anunțul îi aparține lui Serghei Cernîșev, vicepreședinte al Academiei Ruse de Științe și director al Institutului Central de Aerohidrodinamică N. Jukovski, în cadrul unei reuniuni oficiale despre explorarea spațiului, conform Agenției TASS, citată de Libertatea. „Programul lunar va permite Rusiei să rămână printre principalele puteri spațiale care explorează activ Luna. Va oferi noi cunoștințe și tehnologii pentru explorarea lunară. Și, în cele din urmă, ne va permite să stabilim teritorii suverane pentru Rusia pe suprafața Lunii”, a declarat acesta. Programul lunar rusesc ar urma să fie implementat în două etape: mai întâi dezvoltarea tehnologiilor pentru aselenizare și cercetare la suprafață, apoi construirea unor elemente de bază lunare și folosirea unor tehnologii pentru operare pe termen lung. Potrivit academicianului Anatoli Petrukovich, bugetul proiectului lunar până în 2036 este estimat la circa 700 de miliarde de ruble, iar programul național „Spațiu” ar urma să ajungă la 4,4 trilioane de ruble, notează Libertatea. În paralel, șeful Roscosmos, Dmitri Bakanov, a spus că Rusia va colabora cu China pentru o Stație Științifică Lunara Internațională, iar din 2026 ar urma să înceapă dezvoltarea de echipamente pentru studierea structurii interne a Lunii și scanarea suprafeței pentru alegerea amplasamentului unei baze. Libertatea mai consemnează că Roscosmos a anunțat în decembrie 2025, împreună cu Rosatom și Institutul Kurchatov, intenția de a construi o centrală electrică pe Lună până în 2036, iar lansările Luna-29 (posibil în 2032), Luna-30 (2034) și Luna-28 (2036) sunt incluse în planurile prezentate. Miza politică și juridică a declarațiilor despre „suveranitate” este însă limitată de cadrul internațional: Tratatul privind spațiul cosmic din 1967 prevede că spațiul cosmic, inclusiv Luna, nu poate fi revendicat de niciun stat „prin revendicare, utilizare, ocupație sau prin orice alte mijloace”, amintește Libertatea. Publicația reamintește și eșecul misiunii Luna-25, care s-a prăbușit în august 2023, episod ce a alimentat întrebări privind capacitatea Rusiei de a concura cu programele SUA și Chinei în noua etapă a competiției spațiale. [...]
Rusia amână până în 2036 trei misiuni lunare în plin avans al programului NASA , potrivit Digi24 , o decizie care subliniază decalajul tot mai mare dintre marile puteri în cursa spațială. Anunțul vine într-un moment simbolic: succesul misiunii Artemis 2, care a readus oameni în apropierea Lunii după mai bine de jumătate de secol. Conform informațiilor transmise de agenția rusă Interfax, Rusia a decis să amâne lansările misiunilor: Luna-28 Luna-29 Luna-30 Noile termene sunt plasate în intervalul 2032–2036 , fără ca autoritățile să ofere explicații clare pentru această întârziere. Decizia continuă seria de amânări din ultimii ani și vine după eșecul notabil al misiunii Luna-25, care s-a prăbușit pe suprafața Lunii în 2023. Un program în declin Deși Moscova consideră explorarea Lunii drept un obiectiv strategic, realitatea programului spațial rus indică dificultăți majore. După perioada de vârf a Uniunii Sovietice, când a fost lansat primul satelit și primul om în spațiu, Rusia a pierdut teren constant. Astăzi, competiția este dominată de: Actor Situația actuală SUA (NASA) Misiuni cu echipaj uman, program Artemis în plină desfășurare China Avans rapid, misiuni robotice și planuri pentru echipaj uman Rusia Întârzieri repetate, eșecuri tehnice și lipsă de calendar clar Contrast puternic cu NASA În aceeași perioadă, NASA marchează un moment istoric. Misiunea Artemis 2 a trimis patru astronauți în jurul Lunii, aceștia devenind primii oameni care realizează un astfel de zbor după peste 50 de ani. Mai mult, traiectoria lor a depășit distanțele atinse de misiunile anterioare, semnalând un progres tehnologic semnificativ. Această diferență de ritm între programele spațiale evidențiază o schimbare de echilibru în explorarea cosmică. Dacă în trecut rivalitatea era dominată de SUA și URSS, în prezent Rusia pare să rămână în urma unei competiții în care SUA și China dictează direcția. Miza rămâne ridicată În ciuda întârzierilor, Rusia continuă să considere Luna un obiectiv strategic, inclusiv pentru potențiala exploatare a resurselor naturale. Totuși, lipsa unui calendar clar și amânările repetate ridică semne de întrebare privind capacitatea sa de a reveni în prim-planul cursei spațiale. În acest context, decizia de a împinge misiunile până în anii 2030 nu este doar o ajustare tehnică, ci un semnal al dificultăților structurale cu care se confruntă programul spațial rus. [...]
După amerizarea capsulei Orion , NASA intră în faza de analiză a datelor și pregătire pentru Artemis 3, programată anul viitor , un pas operațional esențial înaintea următoarei misiuni cu obiective mai complexe, potrivit Știrile Pro TV . Cei patru astronauți ai misiunii Artemis II, care au zburat în jurul Lunii, au fost primiți cu aplauze la centrul spațial din Houston, la o zi după revenirea pe Pământ. Membrii echipajului și-au revăzut familiile și au vorbit pentru prima dată în fața publicului despre experiența din spațiu. Comandantul misiunii, Reid Weisman , a descris tranziția rapidă de la imaginea Pământului văzut „atât de mare” prin geamul capsulei la reintrarea în atmosferă „cu o viteză hipersonică”. „Acum 24 de ore Pământul se vedea atât de mare pe geamul capsulei, apoi am coborât cu o viteză hipersonică și acum suntem din nou acasă” În fața publicului și a oficialilor NASA, astronauții au vorbit și despre presiunea resimțită de familii pe durata misiunii, dar și despre legătura creată între membrii echipajului. „Victor, Christina și Jeremy suntem legați pe viață! Nimeni n-are cum să știe cu adevărat prin ce sentimente au trecut familiile noastre. Nu le-a fost deloc ușor... Înainte de decolare simți că e cel mai tare sentiment de pe Pământ, dar când ești acolo sus, nu-ți dorești decât să te întorci la familie și la prieteni. E un lucru special să fii om și să te afli pe planeta Pământ.” Ce urmează: verificări tehnice și pregătirea Artemis 3 Capsula Orion, care i-a dus pe astronauți „la cea mai mare distanță de Pământ parcursă vreodată de oameni”, urmează să fie supusă unor analize detaliate la centrul spațial Kennedy . Specialiștii NASA vor examina datele colectate și, în paralel, vor pregăti misiunea Artemis 3, pe care Știrile Pro TV o indică drept programată pentru lansare anul viitor. Planul menționat în material include un test de andocare (cuplare între vehicule spațiale) cu echipaj uman pe orbita Pământului, folosind ambele module selenare. [...]
NASA a început să caute alternative comerciale la racheta SLS , un program Boeing estimat la 24 mld. dolari (aprox. 110 mld. lei), ceea ce pune sub semnul întrebării arhitectura actuală a misiunilor Artemis și crește presiunea pe calendarul unei aselenizări cu echipaj până în 2028 , potrivit IT Home . Demersul apare înainte ca misiunea Artemis II să trimită patru astronauți într-un zbor de circa o săptămână în jurul Lunii, și s-a reflectat rapid în cererea de buget a Casei Albe. În esență, NASA a cerut competitorilor din industrie să indice ce opțiuni pot oferi pentru viitoarele misiuni lunare, într-un context în care SLS este considerată prea scumpă și prea rigidă pentru o creștere a frecvenței zborurilor. Jared Isaacman, miliardar și antreprenor în zona fintech, numit anul trecut de președintele Donald Trump la conducerea NASA, urmărește o agenție „mai eficientă și mai agilă” și mizează pe companii precum SpaceX pentru a înlocui sisteme costisitoare dezvoltate de contractori tradiționali. Costuri și calendar: de ce contează pentru Artemis Sursa citează o evaluare potrivit căreia costul per lansare pentru a trimite o misiune Artemis pe orbită ar fi de aproximativ 4 miliarde de dolari (aprox. 18,4 mld. lei), de circa patru ori peste estimările inițiale, iar programul a acumulat întârzieri de mai mulți ani. În paralel, termenul-țintă pentru o aselenizare cu echipaj până în 2028 se apropie, iar mandatul lui Trump se încheie în 2029, ceea ce amplifică presiunea de livrare asupra conducerii NASA. „Conform viziunii președintelui, dacă vrem să construim o bază pe Lună, nu putem folosi asta pentru a face naveta de câteva ori pe an”, a spus Isaacman în februarie, potrivit materialului. Miza operațională: trecerea de la „sistem guvernamental” la competiție comercială Materialul descrie o repoziționare care favorizează competiția de piață și furnizorii comerciali, dar cu o problemă practică: contractorii tradiționali (Boeing, Lockheed Martin) au tehnologie „validată”, însă au livrat greu, în timp ce noii competitori (SpaceX, Blue Origin) „nu au demonstrat încă” că pot susține capabilități de aselenizare. În acest cadru, Isaacman a luat deja decizii care schimbă planificarea programului: a anunțat în februarie anularea unui contract Boeing de „câteva miliarde de dolari” pentru dezvoltarea unei trepte superioare mai puternice pentru SLS, deși proiectul era în lucru de ani de zile; în martie a anunțat suspendarea programului Gateway (stație spațială planificată pe orbită lunară), forțând partenerii internaționali și companiile implicate să se adapteze; a propus, în loc, o bază la suprafața Lunii și accelerarea unei serii de misiuni pentru atingerea acestui obiectiv. Blocajul politic: SLS și Orion, protejate de Congres Artemis are furnizori în toate cele 50 de state americane, iar această rețea de susținere a ajutat programul să supraviețuiască în pofida întârzierilor și depășirilor de buget. În 2024, guvernul SUA a propus în buget eliminarea treptată a SLS și a capsulei Orion (Lockheed Martin), dar Congresul s-a opus și a blocat reducerile. Potrivit materialului, în mai 2024 Casa Albă a propus ca SLS și Orion să fie eliminate treptat după doar trei zboruri, iar ulterior lobby-ul contractorilor a vizat, între alții, senatorul Ted Cruz și congresmanul Brian Babin, ale căror circumscripții depind de locurile de muncă generate de program. Până în iulie, Cruz a susținut restabilirea a circa 6,7 miliarde de dolari (aprox. 30,8 mld. lei) pentru a menține proiectul. În propunerea bugetară din acest an, nu există un termen explicit pentru eliminarea SLS și Orion, ci o cerință mai vagă de a găsi alternative comerciale. NASA a indicat, totodată, că evaluează opțiuni pentru misiunile Artemis lansate după 2028. Ce urmează: alternativă căutată, dar SLS rămâne „singura opțiune” deocamdată Deși Casa Albă spune că va încerca din nou să găsească înlocuitori comerciali, materialul notează că, în prezent, SLS este încă singura rachetă de pe piață care îndeplinește cerințele NASA. În lipsa unei alternative validate, echilibrul dintre „a folosi echipamentele existente” și a schimba arhitectura programului rămâne, de fapt, o decizie politică și bugetară, nu doar tehnică. Boeing a transmis, printr-un purtător de cuvânt, că este „mândră” de rolul de partener în Artemis, iar Lockheed Martin a susținut că Orion este în prezent singurul vehicul cu echipaj pentru spațiul îndepărtat „verificat prin zbor” și că va continua modernizările pentru a crește frecvența misiunilor. NASA nu a răspuns solicitărilor de comentarii, conform sursei. [...]
Misiunea Artemis II a validat operațional capsulei Orion pentru următoarele zboruri spre Lună , iar primele declarații publice ale echipajului după amerizarea din Pacific conturează atât miza umană, cât și următorii pași ai programului, potrivit CNN . Echipajul format din Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch (NASA) și Jeremy Hansen (Agenția Spațială Canadiană) a fost întâmpinat sâmbătă la Ellington Field, la Johnson Space Center (Houston), după o „amerizare ca la carte” vineri seara. Cei patru au încheiat o călătorie de 10 zile în jurul Lunii, descrisă drept un zbor de test menit să pună bazele misiunilor viitoare. Ce înseamnă, operațional, Artemis II pentru programul lunar Dincolo de componenta simbolică, Artemis II a fost prezentată ca un experiment de validare: echipajul a realizat un survol lunar „record”, ajungând mai departe în spațiu decât orice om până acum, într-o capsulă Orion cu diametrul de 5 metri. Mesajul central al conducerii NASA, în relatarea CNN, este că această etapă „deschide drumul” pentru Artemis III. Administratorul NASA, Jared Isaacman, a spus că Artemis III este așteptată să fie lansată în 2027, iar asamblarea vehiculului și anunțarea echipajului ar urma să aibă loc „în curând”. Ce au spus astronauții după revenire: presiunea distanței și coeziunea echipei Reid Wiseman, comandantul misiunii, a vorbit despre dificultatea de a fi la peste 200.000 de mile de casă (aprox. 322.000 km) și despre faptul că, odată ajunși acolo, dorința dominantă devine întoarcerea la familie. „Nu a fost ușor să fim la peste 200.000 de mile de casă.” Tot Wiseman a descris legătura creată între cei patru ca fiind irepetabilă și a spus că nimeni „de jos” nu va ști exact prin ce au trecut împreună. Victor Glover a spus că nu a procesat încă pe deplin misiunea, dar a insistat pe ideea de recunoștință, inclusiv față de familii. Christina Koch a povestit despre „momentele umane” din timpul recuperării pe nava Marinei și a definit, în termeni practici, ce înseamnă să fii „echipaj”: sincronizare, sacrificiu, responsabilizare și sprijin reciproc. „Planeta Pământ: ești un echipaj.” Jeremy Hansen a adus în discuție un termen intern al echipajului, „trenul bucuriei”, ca disciplină de a reveni la o stare de funcționare bună într-o echipă care are de dus la capăt o sarcină dificilă. Ce urmează: Artemis III și pregătirea următoarelor echipaje În mesajul final către astronauții NASA prezenți în sală, Wiseman a vorbit despre nevoia de curaj și determinare pentru etapele următoare ale explorării spațiale, subliniind că echipajul Artemis II va susține viitoarele misiuni. Isaacman a legat explicit Artemis II de Artemis III, iar directoarea Johnson Space Center, Vanessa Wyche, a spus că „bucuria Lunii” transmisă de echipaj ar putea influența o nouă generație să aleagă cariere în știință și inginerie. [...]
China ar putea testa o lansare de rachetă de pe o platformă plutitoare în ape deschise din Marea Chinei de Sud , o mutare care ar extinde opțiunile operaționale pentru misiuni comerciale și ar reduce constrângerile tot mai mari ale rampelor terestre, potrivit Interesting Engineering . Publicația scrie, citând South China Morning Post (SCMP), că lansarea ar urma să aibă loc în jurul orei 19:30, ora locală, sâmbătă, 18 aprilie, cu o rachetă cu combustibil solid Jielong-3 , de 31 de metri. Platforma de lansare ar fi o barjă de 532 de picioare (aprox. 162 metri) lungime și 131 de picioare (aprox. 40 metri) lățime, „Dong Fang Hang Tian Gang”, convertită special pentru acest rol și modificată pentru a opera în siguranță în ape internaționale. Ce schimbă, operațional, o „rampă” pe mare Miza principală este flexibilitatea: lansările offshore (de pe mare) pot ocoli aglomerarea tot mai mare a spațioporturilor terestre, unde ferestrele de lansare sunt limitate de programări, infrastructură și zone de siguranță. Interesting Engineering notează că atât lansările comerciale, cât și cele militare pun presiune pe capacitatea siturilor existente. În acest context, o platformă mobilă ar permite: acces la mai multe locații posibile de lansare, în funcție de orbită și condiții meteo; programare mai flexibilă, cu mai puțină „congestie” a calendarului; evitarea nevoii de noi spațioporturi terestre, care cer teren, timp și investiții mari. De ce contează și din perspectiva siguranței Materialul subliniază că lansările de pe mare pot reduce riscurile pentru zonele populate: resturile (de exemplu, boostere sau carene) ar cădea în ocean, nu pe uscat. În plus, zgomotul și undele de șoc asociate lansărilor ar afecta mai puțin comunitățile din proximitatea rampelor. Context: racheta și traseul raportat Potrivit SCMP, citat de Interesting Engineering, racheta ar urma să fie transportată împreună cu barja din Haiyang, în provincia Shandong (estul Chinei), către zona de lansare din Marea Chinei de Sud, ceea ce ar reprezenta o desfășurare „pe distanță lungă” de acest tip. Racheta Jielong-3 ar fi fost dezvoltată de China Academy of Launch Vehicle Technology , „în mod specific” pentru misiuni spațiale comerciale, mai notează publicația. Ce urmează Informațiile sunt prezentate ca „rapoarte” și nu ca un calendar confirmat oficial în articolul Interesting Engineering. Dacă testul are loc, el ar indica o accelerare a trecerii către lansări offshore, într-un moment în care infrastructura terestră devine un blocaj operațional pentru ritmuri mai mari de zbor. [...]
