Știri
Știri din categoria Știință
Administrația Federală a Aviației din SUA (FAA) a consemnat la sol Starship V3 după un incident la lansarea din 22 mai, ceea ce blochează temporar următorul zbor până la finalizarea unei investigații și aprobarea măsurilor corective, potrivit HotNews.
Decizia FAA ridică o miză operațională directă pentru SpaceX: reluarea testelor depinde de concluzia autorității că „orice sistem, proces sau procedură legată de accident nu afectează siguranța publică”, conform unei actualizări a agenției din 27 mai.
Starship este un ansamblu în două trepte, proiectat pentru reutilizare: boosterul Super Heavy (prima treaptă) și nava Starship/„Ship” (a doua treaptă). Zborul suborbital din 22 mai a fost al 12-lea test al programului și primul pentru varianta V3, care are 124,4 metri înălțime.
Testul a reușit în mare parte, inclusiv prin:
Problema a apărut la Super Heavy: boosterul trebuia să execute o amerizare controlată în Golful Mexic, dar nu a reușit arderile necesare pentru întoarcere și a ajuns la o „amerizare dură”. FAA a tratat acest rezultat drept incident și a cerut o investigație înainte de orice nou zbor.
Investigația va fi condusă de SpaceX, însă FAA spune că va supraveghea procesul „în fiecare etapă” și va aproba raportul final, inclusiv acțiunile corective. Durata consemnării la sol nu este cunoscută.
Ca reper, HotNews notează că o consemnare la sol impusă de FAA pentru racheta Falcon 9, în februarie anul trecut, a durat patru zile — fără ca acest precedent să garanteze un calendar similar pentru Starship V3.
Varianta V3 este prezentată ca o componentă-cheie a planurilor SpaceX, fiind prima iterație a navei Starship capabilă de zboruri în spațiul cosmic, potrivit companiei. În același timp, Starship ar urma să transporte astronauți pe suprafața Lunii în misiunea Artemis 4 a NASA, la sfârșitul lui 2028, „dacă totul merge conform planului” — un calendar care depinde de ritmul testelor și de aprobările de siguranță.
Recomandate
NASA își mută o parte din investițiile spațiale către o infrastructură lunară permanentă , un program estimat la aproximativ 20 de miliarde de dolari, care ar urma să ducă la o bază la polul sud al Lunii până în 2032, potrivit G4Media . Miza nu este doar științifică, ci și operațională: agenția descrie o succesiune de tehnologii și misiuni care ar trebui să transforme Luna dintr-o destinație „de vizită” într-un punct de prezență umană pe termen lung. Planul include trimiterea pe suprafața selenară, în următorii ani, a unor module robotizate de aselenizare, drone și vehicule specializate, dezvoltate în colaborare cu sectorul privat. Printre companiile menționate se află Blue Origin , fondată de Jeff Bezos. Ce urmărește NASA să obțină prin baza de la polul sud Conform informațiilor prezentate, baza ar urma să fie alimentată atât cu energie nucleară, cât și solară. NASA argumentează că o astfel de infrastructură ar permite: experimente științifice pe termen lung; explorarea resurselor naturale; sprijin logistic pentru viitoare misiuni către Marte. Administratorul NASA, Jared Isaacman , a indicat o schimbare de strategie: SUA nu mai tratează Luna ca pe o destinație temporară, ci ca pe un punct permanent de prezență umană. Presiune de calendar și competiție cu China Strategia este plasată într-un context de competiție mai intensă cu China, care își propune să trimită astronauți pe Lună până în 2030. În paralel, Beijingul își dezvoltă programul spațial, inclusiv prin misiuni precum Shenzhou-23, lansată recent către stația spațială Tiangong. Pe partea americană, obiectivul de a readuce astronauți pe Lună înainte de finalul actualului ciclu politic adaugă presiune asupra programului. În același timp, o parte a comunității științifice consideră că termenele anunțate sunt dificil de respectat, iar unii experți estimează că China ar putea devansa SUA în trimiterea următorilor oameni pe Lună, în pofida avantajului istoric american în explorarea spațiului. În această logică, proiectul bazei lunare capătă o dimensiune dublă: investiție în capacități operaționale pentru explorare pe termen lung și instrument de poziționare geopolitică în noua cursă spațială. [...]
NASA își pune planul de bază lunară pe o listă de achiziții sub presiune , într-o cursă accelerată cu China, care vizează și ea trimiterea de oameni pe Lună până în 2030, potrivit Mediafax . Agenția americană a publicat detalii despre module robotizate de aselenizare, drone și vehicule pe care intenționează să le trimită pe Lună, ca parte a planurilor SUA de construire a unei baze lunare. Pe lista companiilor selectate să construiască vehicule se află și Blue Origin , compania spațială a fondatorului Amazon, Jeff Bezos, conform BBC (citată de Mediafax). Miza este atât operațională, cât și geopolitică: SUA vor să trimită americani pe Lună înainte ca președintele Donald Trump să părăsească funcția în 2028, în timp ce NASA concurează direct cu China pentru următoarea aselenizare cu echipaj uman. Ce include „pachetul” de capabilități pentru Lună NASA a detaliat tipurile de echipamente pe care vrea să le trimită pe Lună pentru a susține o prezență permanentă: module robotizate de aselenizare; drone; vehicule pentru deplasare și operațiuni la sol. Calendarul și bugetul: ținte ambițioase, contestate de experți În martie, NASA a anunțat un program de 20 de miliarde de dolari (aprox. 92 de miliarde de lei) pentru construirea unei baze permanente, alimentate cu energie nucleară și solară, la polul sud al Lunii, cu termen până în 2032. Totuși, Mediafax notează că „majoritatea experților” consideră termenele stabilite de NASA nerealiste. Administratorul NASA, Jared Isaacman , a declarat marți: „SUA nu vor mai renunța niciodată la Lună”. Potrivit articolului, o bază lunară ar permite SUA să facă experimente științifice, să exploateze resurse valoroase și să faciliteze călătoriile spre Marte. Presiunea competiției cu China China își continuă planurile de a trimite oameni pe Lună până în 2030. Mediafax menționează că luni a fost lansată sonda spațială Shenzhou-23, care a trimis un echipaj de astronauți către stația spațială Tiangong. În acest context, deși SUA au trimis patru astronauți în jurul Lunii în cadrul misiunii Artemis II din aprilie, unii oameni de știință cred că următoarea țară care va trimite oameni pe suprafața lunară ar putea fi China. [...]
DARPA vrea să prelungească viața sateliților GEO prin reparații și realimentare pe orbită , reducând nevoia de înlocuire și riscul asociat deșeurilor spațiale, potrivit Agerpres , care citează Space.com. Programul american, numit Robotic Servicing of Geosynchronous Satellite (RSGS) , are în centru o „suită robotică de service” care ar urma să execute sarcini precum modernizări pe orbită, inspecții, rezolvarea anomaliilor și relocare. Ținta sunt sateliții aflați pe orbită geosincronă (GEO), la aproximativ 35.786 km deasupra Pământului, utilizați în special pentru telecomunicații, monitorizare climatică și misiuni de apărare pe termen lung. De ce contează: costuri mari blocate în orbită și puține opțiuni când se termină combustibilul La această altitudine, sateliții au, de regulă, opțiuni limitate când rămân fără combustibil, în afară de a fi scoși din uz pentru a face loc unui satelit nou. În contextul creșterii cantității de deșeuri spațiale și al riscului de coliziune, obiectivul declarat al DARPA și al partenerilor este prelungirea duratei de viață a sateliților GEO. Agenția americană argumentează că, în lipsa posibilităților de intervenție după lansare, sateliții GEO sunt proiectați cu redundanțe și cu capacitate maximă de combustibil, ceea ce le crește „complexitatea, greutatea și costul”. În materialele DARPA este menționat și impactul învechirii tehnologice asupra unor active scumpe: „Chiar și sateliții complet funcționali își au adesea durata de viață operațională scurtată pur și simplu pentru că transportă sarcini utile învechite – o situație frustrantă pentru proprietarii de active în valoare de sute de milioane de dolari.” Calendar și parteneri: lansare „în această vară”, operațional din 2027 Programul RSGS a fost anunțat inițial în 2017, dar a avut întârzieri; contractorul inițial, Maxar Technologies , a părăsit proiectul în 2019, iar pandemia a afectat lanțul de distribuție al industriei, potrivit Breaking Defense (citat de Space.com, preluat de Agerpres). Dacă lansarea va avea loc în această vară, primul robot RSGS ar urma să înceapă activitatea anul viitor, după o călătorie de 10 luni către orbita geosincronă, folosind propulsie electrică. Printre participanții menționați se numără NASA, SpaceLogistics (subsidiară Northrop Grumman) și Laboratorul de Cercetare Navală al SUA. Context: sateliții GEO au viață lungă, dar se învechesc greu de înlocuit Un satelit geostaționar tipic are o durată de viață de 15 ani, mult peste cea a sateliților de pe orbita terestră joasă (LEO) precum cei din constelația Starlink, indicați în material ca având aproximativ 5 ani. Diferența, potrivit informațiilor citate, este că sateliții LEO pot fi înlocuiți mai frecvent și la costuri mai reduse, în timp ce pentru GEO înlocuirea este mai dificilă și mai scumpă, ceea ce face relevantă ideea de „service” pe orbită. [...]
China își extinde testele operaționale pentru zboruri de lungă durată , după ce un nou echipaj de trei taikonauți a ajuns la stația spațială Tiangong , iar autoritățile pregătesc, în premieră, o ședere de aproximativ un an pentru unul dintre astronauți, potrivit Agerpres . Misiunea Shenzhou 23 a fost lansată duminică de la Centrul Spațial Jiuquan, din nord-vestul Chinei, cu o rachetă Long March 2F, conform relatărilor din media de stat. La bord se află Zhu Yangzhu, Zhang Zhiyuan și Li Jiaying. Echipajul Shenzhou-21 aflat deja pe Tiangong a deschis trapa la ora locală 05:13 și i-a întâmpinat pe noii sosiți, potrivit agenției spațiale chineze CMSA, citată de Xinhua. Cele două echipaje au făcut fotografii de grup, eveniment descris drept a opta întâlnire spațială din istoria aerospațială a Chinei. Miza operațională: prima ședere de circa un an pe orbită Elementul cu impact direct asupra programului este planul ca, pentru prima dată, un astronaut chinez să rămână în spațiu aproximativ un an. Decizia privind cine va fi selectat pentru această ședere prelungită urmează să fie luată în timpul misiunii pe orbită. Obiectivul anunțat de China pentru această etapă este cercetarea efectelor misiunilor de lungă durată asupra corpului uman, un pas necesar pentru extinderea capabilităților de operare continuă în spațiu. Rotația echipajelor și recordul probabil al misiunii precedente Noul echipaj urmează să îi înlocuiască pe Zhang Lu, Wu Fei și Zhang Hongzhang. Potrivit autorităților, echipajul care este înlocuit a petrecut deja 203 zile în spațiu și este probabil să stabilească un record pentru cea mai lungă durată a unei singure misiuni realizate de un echipaj de astronauți chinezi. CMSA mai precizează că Li Jiaying este prima persoană din Hong Kong care participă la o misiune spațială chineză. [...]
China testează o ședere de un an pe orbită, un pas operațional cheie pentru misiuni lunare și marțiene , odată cu lansarea Shenzhou-23, potrivit Economica . Miza principală a zborului este evaluarea efectelor expunerii îndelungate la microgravitație, o capacitate considerată esențială pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman pe Lună și, ulterior, pe Marte. Racheta Long March 2-F a decolat la ora 23:08 (15:08 GMT) de la centrul de lansare Jiuquan, din deșertul Gobi, propulsând nava cu trei astronauți către stația spațială Tiangong („Palatul Ceresc”), conform imaginilor difuzate de televiziunea de stat CCTV. Experimentul care poate influența calendarul misiunilor cu echipaj Elementul definitoriu al Shenzhou-23 este planul ca unul dintre cei trei membri ai echipajului să rămână pe orbită timp de un an. Scopul este studierea efectelor unei perioade lungi în microgravitație, informații necesare pentru a pregăti misiuni mai ambițioase, inclusiv zboruri cu echipaj către Lună și Marte. În paralel, echipajul va derula proiecte în mai multe domenii, între care: științe naturale; știința materialelor; fizica fluidelor; medicină. Cine sunt astronauții și ce semnificație are echipajul Misiunea marchează primul zbor spațial al unui astronaut din Hong Kong, teritoriu chinez semi-autonom: Li Jiaying (Lai Ka-ying în cantoneză), în vârstă de 43 de ani, care a lucrat anterior pentru poliția din Hong Kong. Li este și a patra femeie astronaut a Chinei care ajunge în spațiu. Ceilalți membri ai echipajului sunt comandantul Zhu Yangzhu (39 de ani), inginer spațial, și Zhang Zhiyuan (39 de ani), fost pilot al forțelor aeriene; pentru ambii acesta este primul zbor spațial. Context: cursa pentru Lună până în 2030 Obiectivul Chinei este să trimită astronauți pe Lună înainte de 2030, într-o competiție în care sunt implicate și Statele Unite, prin programul Artemis . În acest context, testarea unei șederi de un an pe orbită este prezentată drept o etapă practică pentru a valida rezistența umană și procedurile necesare misiunilor de durată. [...]
China își testează capacitatea de misiuni lungi în spațiu prin trimiterea a trei astronauți la stația Tiangong, dintre care unul ar urma să rămână pe orbită un an, un pas cu miză operațională pentru obiectivul Beijingului de a trimite oameni pe Lună până în 2030, potrivit Știrile Pro TV . Lansarea navei Shenzhou-23 a avut loc la ora 15:08 GMT (18:08, ora României), cu o rachetă Long March-2F Y23, de la Centrul de Lansare a Sateliților Jiuquan din nord-vestul Chinei, având la bord trei astronauți. În echipaj se află Li Jiaying, fost inspector de poliție din Hong Kong, prezentat drept primul astronaut din acest oraș care participă la o misiune spațială chineză. Ceilalți doi sunt comandantul Zhu Yangzhu și pilotul Zhang Yuanzhi, ambii din divizia de astronauți a Armatei Populare de Eliberare. De ce contează misiunea de un an Unul dintre cei trei astronauți va rămâne pe stația Tiangong timp de un an, o durată record pentru China, menită să permită studierea fiziologiei umane în condiții de expunere îndelungată la mediul spațial. Numele astronautului care va rămâne un an urmează să fie decis ulterior, în funcție de evoluția misiunii, potrivit Agenției Spațiale Chineze pentru Zboruri, citată de publicație. Durata este descrisă ca fiind „una dintre cele mai lungi misiuni spațiale din istorie”, dar sub recordul de 14 luni și jumătate stabilit de un cosmonaut rus în 1995. Contextul: cursa către Lună și presiunea termenului 2030 Beijingul își urmărește ambiția de a trimite un echipaj pe Lună până în 2030, într-un context de competiție tot mai intensă cu SUA. În material este menționat că Washingtonul a avertizat cu privire la ceea ce susține că ar fi planurile Beijingului de a coloniza și exploata teritoriul și resursele lunare, acuzații respinse de China. În paralel, NASA își propune o aselenizare cu echipaj uman în 2028, iar Statele Unite urmăresc o prezență lunară pe termen lung, ca etapă pentru o eventuală explorare umană a planetei Marte. Pentru China, miza operațională este accelerarea dezvoltării de echipamente și programe informatice noi, specifice misiunii lunare, astfel încât astronauții obișnuiți cu „siguranța relativă” a stației Tiangong din orbita joasă să poată face tranziția către o misiune mai riscantă la suprafața Lunii. Ce urmează în programul Tiangong China trimite din 2021 echipaje de câte trei astronauți la Tiangong pentru șederi de șase luni. În plus, agenția spațială chineză pregătește doi astronauți pakistanezi, dintre care unul ar putea participa la o misiune către Tiangong în acest an, pentru o perioadă scurtă. Materialul amintește și că misiunea anterioară, Shenzhou-22, a fost lansată înainte de termen, în noiembrie, pentru a-i readuce pe Pământ pe cei trei astronauți chinezi, după ce nava lor Shenzhou-20 a fost avariată de resturi spațiale pe orbită. [...]
