Știri
Știri din categoria Știință
Un nou studiu avertizează că economia globală consumă resurse peste „capacitatea de suport” a Pământului, iar fără schimbări rapide în energie, hrană și utilizarea terenurilor riscul de instabilitate pentru miliarde de oameni crește, potrivit Adevărul, care citează concluziile unei echipe conduse de ecologul Corey Bradshaw.
Cercetarea pornește de la conceptul de „capacitate de suport” – adică numărul de indivizi pe care un mediu îi poate susține pe termen lung, în funcție de resursele disponibile și de ritmul de regenerare. Autorii susțin că Homo sapiens a împins aceste limite prin soluții tehnologice, în special prin exploatarea combustibililor fosili, care „compensează artificial” limitele naturale ale resurselor.
Studiul leagă creșterea rapidă a populației din secolul XX de trecerea la combustibili fosili în transport și industrie, într-un context în care tensiunile globale privind aprovizionarea cu energie readuc în prim-plan dependența de aceste resurse. Populația actuală a Pământului este estimată la aproximativ 8,3 miliarde de oameni.
În același timp, autorii avertizează că această „extindere” a capacității de suport nu este o soluție viabilă: combustibilii fosili sunt utilizați inclusiv pentru producerea îngrășămintelor și susținerea stilului de viață actual, dar contribuie la schimbările climatice provocate de om, care afectează ecosistemele și resursele naturale.
Pe baza unor modele de creștere ecologică și a datelor demografice strânse timp de peste două decenii (menționate de Science Alert), echipa a analizat evoluția populației și a ratelor de creștere în ultimele două secole, global și regional. Autorii disting între:
Potrivit studiului, populația globală ar putea atinge un vârf între 11,7 și 12,4 miliarde spre sfârșitul anilor 2060 sau în anii 2070, dacă tendințele actuale continuă. În același timp, cercetătorii estimează că nivelul optim în condițiile actuale de consum ar fi de circa 2,5 miliarde de oameni, ceea ce ar însemna că populația de azi depășește deja pragul considerat sustenabil.
„Pământul nu poate ține pasul cu modul în care folosim resursele. Nu poate susține nici măcar cererea actuală fără schimbări majore. Rezultatele noastre arată că împingem planeta dincolo de ceea ce poate suporta”, spune Bradshaw.
Autorii indică faptul că sistemele care susțin viața pe planetă sunt deja sub presiune și avertizează că, fără schimbări rapide în modul în care sunt folosite energia, terenurile și hrana, „miliarde de oameni” se vor confrunta cu instabilitate tot mai mare. În material este menționat și un exemplu: în ianuarie, Organizația Națiunilor Unite a anunțat că lumea se află într-o stare de „faliment al apei”.
Studiul mai susține că variațiile temperaturii globale, amprenta ecologică și emisiile totale sunt explicate mai bine de creșterea populației decât de creșterea consumului individual.
Cercetătorii afirmă că „schimbări semnificative sunt încă posibile” dacă statele cooperează, dar avertizează că fereastra de acțiune se îngustează. În același timp, autorii recunosc limitele inerente ale modelărilor globale: sunt prea multe variabile pentru a fi incluse integral, iar estimările trebuie interpretate în contextul datelor disponibile.
Conceptul de „capacitate de suport” ridică și probleme etice, notează materialul: oamenii nu au oportunități egale și nu consumă la fel, iar discuțiile despre controlul populației rămân sensibile. Studiul a fost publicat în revista Environmental Research Letters.
Recomandate
Imaginile cu capsula Orion confirmă că scutul termic a funcționat conform proiectării , un test operațional esențial pentru siguranța echipajului în programul Artemis, potrivit Antena 3 . NASA a publicat fotografii cu nava spațială Orion după revenirea pe Pământ, la finalul misiunii Artemis II. Imaginile surprind efectele reintrării în atmosferă, descrisă ca una dintre cele mai solicitante etape ale zborului, în care capsula a fost expusă la condiții extreme. În timpul coborârii, Orion a atins aproape 40.000 de kilometri pe oră. Contactul cu atmosfera a generat temperaturi de frecare de peste 2.000 de grade Celsius, iar urmele sunt vizibile pe exterior: coca apare arsă, înnegrită și afectată de căldura ridicată. De ce contează: validarea scutului termic, piesă-cheie pentru misiuni cu echipaj Aspectul „ars” al capsulei nu este un eșec, ci rezultatul rolului scutului termic, conceput să preia șocul termic al reintrării pentru a proteja astronauții și sistemele de la bord. NASA a transmis că, deși exteriorul pare sever afectat, totul a funcționat „exact așa cum era prevăzut”. Dincolo de impactul vizual, fotografiile sunt prezentate ca o confirmare a tehnologiei dezvoltate pentru programul Artemis, în condițiile în care reintrarea în atmosferă rămâne un punct critic pentru orice misiune cu echipaj. [...]
Salariul unui astronaut din programul Artemis este, în medie, comparabil cu al unui specialist bine plătit la sol , iar diferența față de alte profesii apare mai ales la capitolul bonusuri și sporuri, potrivit Adevărul . Datele citate indică un venit anual mediu de 152.258 de dolari (aprox. 700.000 lei), în 2024, pentru un astronaut NASA . Echipajul Artemis II – Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și canadianul Jeremy Hansen – este prezentat ca revenind după o misiune de 10 zile în jurul părții îndepărtate a Lunii, cu amerizare în Oceanul Pacific, în largul coastelor din San Diego. Pentru Hansen, plata ar fi asigurată de guvernul Canadei, la un nivel similar. Fără sporuri de risc sau bonusuri, indiferent de misiune Un element cu impact direct asupra veniturilor este că astronauții nu primesc bonusuri pentru misiunile spațiale: nu există sporuri pentru risc, ore suplimentare sau performanță, chiar dacă sunt supuși unor condiții fizice și psihologice extreme. Salariul rămâne același indiferent dacă astronautul se află în spațiu sau la sol. În schimb, pachetul de compensație include beneficii standard pentru angajații federali (asigurări, concedii plătite, planuri de pensii), plus facilități precum transport subvenționat, cazare, mese, parcare și acces la programe educaționale și burse oferite de NASA. De ce comparația cu „joburi obișnuite” contează economic În termeni de piață a muncii, articolul arată că venitul unui astronaut ajunge să fie apropiat de cel al unor roluri guvernamentale sau specializări bine plătite din sănătate și tehnologie. Sunt menționate, între altele, poziții precum agenți FBI care conduc birouri regionale, ingineri NASA sau consilieri politici seniori, dar și farmacişti, asistenți medicali specializați, manageri IT ori ingineri software seniori, cu intervale de 150.000–155.000 de dolari anual (aprox. 690.000–710.000 lei). În același timp, unele profesii pot depăși semnificativ veniturile astronauților, în special acolo unde compensația include sporuri, ore suplimentare, bonusuri sau pachete de acțiuni: copiloți și căpitani de companii aeriene, salvamari în Los Angeles (cu exemple punctuale de venituri totale de peste 463.000–510.000 de dolari) sau manageri de magazine Walmart Supercenter, care pot trece de 400.000 de dolari anual. Acces greu, salariu „de clasă medie superioară” Deși remunerația nu urcă la nivelul unor vârfuri din sectorul privat, accesul în profesie rămâne extrem de competitiv: NASA selectează aproximativ 10 candidați din peste 8.000 de aplicanți, conform informațiilor citate. În acest context, concluzia economică a materialului este că „spectaculosul” misiunilor nu se traduce automat în „spectaculos” pe fluturașul de salariu, diferența fiind făcută mai ales de mecanismele de bonusare care există în alte industrii, dar nu și aici. [...]
După amerizarea capsulei Orion , NASA intră în faza de analiză a datelor și pregătire pentru Artemis 3, programată anul viitor , un pas operațional esențial înaintea următoarei misiuni cu obiective mai complexe, potrivit Știrile Pro TV . Cei patru astronauți ai misiunii Artemis II, care au zburat în jurul Lunii, au fost primiți cu aplauze la centrul spațial din Houston, la o zi după revenirea pe Pământ. Membrii echipajului și-au revăzut familiile și au vorbit pentru prima dată în fața publicului despre experiența din spațiu. Comandantul misiunii, Reid Weisman , a descris tranziția rapidă de la imaginea Pământului văzut „atât de mare” prin geamul capsulei la reintrarea în atmosferă „cu o viteză hipersonică”. „Acum 24 de ore Pământul se vedea atât de mare pe geamul capsulei, apoi am coborât cu o viteză hipersonică și acum suntem din nou acasă” În fața publicului și a oficialilor NASA, astronauții au vorbit și despre presiunea resimțită de familii pe durata misiunii, dar și despre legătura creată între membrii echipajului. „Victor, Christina și Jeremy suntem legați pe viață! Nimeni n-are cum să știe cu adevărat prin ce sentimente au trecut familiile noastre. Nu le-a fost deloc ușor... Înainte de decolare simți că e cel mai tare sentiment de pe Pământ, dar când ești acolo sus, nu-ți dorești decât să te întorci la familie și la prieteni. E un lucru special să fii om și să te afli pe planeta Pământ.” Ce urmează: verificări tehnice și pregătirea Artemis 3 Capsula Orion, care i-a dus pe astronauți „la cea mai mare distanță de Pământ parcursă vreodată de oameni”, urmează să fie supusă unor analize detaliate la centrul spațial Kennedy . Specialiștii NASA vor examina datele colectate și, în paralel, vor pregăti misiunea Artemis 3, pe care Știrile Pro TV o indică drept programată pentru lansare anul viitor. Planul menționat în material include un test de andocare (cuplare între vehicule spațiale) cu echipaj uman pe orbita Pământului, folosind ambele module selenare. [...]
Rusia spune că noua rachetă Soyuz-5 este „absolut pregătită”, un pas cheie pentru reluarea lansărilor grele de la Baikonur , într-un context în care industria spațială rusă încearcă să-și stabilizeze capacitățile operaționale. Informația este relatată de The Jerusalem Post , care citează Reuters și agenții ruse de presă. Dmitri Bakanov, șeful agenției spațiale ruse Roscosmos , a declarat sâmbătă că Soyuz-5 se află în testele finale și că este „absolut gata” pentru utilizare în proiecte spațiale. El a prezentat detalii despre rachetă președintelui Vladimir Putin, înaintea aniversării a 65 de ani de la primul zbor în spațiu al lui Iuri Gagarin. Ce aduce Soyuz-5 și de ce contează operațional Potrivit lui Bakanov, Soyuz-5 ar urma să fie primul nou vehicul de lansare dezvoltat în Rusia din 2014 . Racheta este descrisă ca un model în două trepte, cu capacitatea de a plasa pe orbită încărcături de până la 17 tone metrice . Oficialul a încadrat programul ca proiect comun cu Kazahstanul, sub numele „ Baiterek ”, și a precizat că „în prezent sunt în desfășurare testele tuturor unităților și ansamblurilor”. Unde vor avea loc lansările și ce înlocuiește Planurile prevăd ca Soyuz-5 să fie folosită în locul rachetelor Zenit , iar lansările să aibă loc la cosmodromul Baikonur , baza din epoca sovietică aflată astăzi pe teritoriul Kazahstanului. Bakanov a mai spus că, în cadrul testelor, racheta a fost deja ridicată în poziție verticală, pe măsură ce pregătirile au avansat. Context: semnal politic despre industria spațială Vladimir Putin, citat de agenții ruse, a afirmat că industria spațială a Rusiei „se simte acum mai încrezătoare”, adăugând că „multe probleme se acumulaseră acolo pe o perioadă lungă de timp”. În materialul citat nu sunt oferite un calendar al primelor lansări sau detalii despre misiunile concrete care ar urma să folosească Soyuz-5, dincolo de faptul că programul se află în etapa finală de testare. [...]
NASA a început să caute alternative comerciale la racheta SLS , un program Boeing estimat la 24 mld. dolari (aprox. 110 mld. lei), ceea ce pune sub semnul întrebării arhitectura actuală a misiunilor Artemis și crește presiunea pe calendarul unei aselenizări cu echipaj până în 2028 , potrivit IT Home . Demersul apare înainte ca misiunea Artemis II să trimită patru astronauți într-un zbor de circa o săptămână în jurul Lunii, și s-a reflectat rapid în cererea de buget a Casei Albe. În esență, NASA a cerut competitorilor din industrie să indice ce opțiuni pot oferi pentru viitoarele misiuni lunare, într-un context în care SLS este considerată prea scumpă și prea rigidă pentru o creștere a frecvenței zborurilor. Jared Isaacman, miliardar și antreprenor în zona fintech, numit anul trecut de președintele Donald Trump la conducerea NASA, urmărește o agenție „mai eficientă și mai agilă” și mizează pe companii precum SpaceX pentru a înlocui sisteme costisitoare dezvoltate de contractori tradiționali. Costuri și calendar: de ce contează pentru Artemis Sursa citează o evaluare potrivit căreia costul per lansare pentru a trimite o misiune Artemis pe orbită ar fi de aproximativ 4 miliarde de dolari (aprox. 18,4 mld. lei), de circa patru ori peste estimările inițiale, iar programul a acumulat întârzieri de mai mulți ani. În paralel, termenul-țintă pentru o aselenizare cu echipaj până în 2028 se apropie, iar mandatul lui Trump se încheie în 2029, ceea ce amplifică presiunea de livrare asupra conducerii NASA. „Conform viziunii președintelui, dacă vrem să construim o bază pe Lună, nu putem folosi asta pentru a face naveta de câteva ori pe an”, a spus Isaacman în februarie, potrivit materialului. Miza operațională: trecerea de la „sistem guvernamental” la competiție comercială Materialul descrie o repoziționare care favorizează competiția de piață și furnizorii comerciali, dar cu o problemă practică: contractorii tradiționali (Boeing, Lockheed Martin) au tehnologie „validată”, însă au livrat greu, în timp ce noii competitori (SpaceX, Blue Origin) „nu au demonstrat încă” că pot susține capabilități de aselenizare. În acest cadru, Isaacman a luat deja decizii care schimbă planificarea programului: a anunțat în februarie anularea unui contract Boeing de „câteva miliarde de dolari” pentru dezvoltarea unei trepte superioare mai puternice pentru SLS, deși proiectul era în lucru de ani de zile; în martie a anunțat suspendarea programului Gateway (stație spațială planificată pe orbită lunară), forțând partenerii internaționali și companiile implicate să se adapteze; a propus, în loc, o bază la suprafața Lunii și accelerarea unei serii de misiuni pentru atingerea acestui obiectiv. Blocajul politic: SLS și Orion, protejate de Congres Artemis are furnizori în toate cele 50 de state americane, iar această rețea de susținere a ajutat programul să supraviețuiască în pofida întârzierilor și depășirilor de buget. În 2024, guvernul SUA a propus în buget eliminarea treptată a SLS și a capsulei Orion (Lockheed Martin), dar Congresul s-a opus și a blocat reducerile. Potrivit materialului, în mai 2024 Casa Albă a propus ca SLS și Orion să fie eliminate treptat după doar trei zboruri, iar ulterior lobby-ul contractorilor a vizat, între alții, senatorul Ted Cruz și congresmanul Brian Babin, ale căror circumscripții depind de locurile de muncă generate de program. Până în iulie, Cruz a susținut restabilirea a circa 6,7 miliarde de dolari (aprox. 30,8 mld. lei) pentru a menține proiectul. În propunerea bugetară din acest an, nu există un termen explicit pentru eliminarea SLS și Orion, ci o cerință mai vagă de a găsi alternative comerciale. NASA a indicat, totodată, că evaluează opțiuni pentru misiunile Artemis lansate după 2028. Ce urmează: alternativă căutată, dar SLS rămâne „singura opțiune” deocamdată Deși Casa Albă spune că va încerca din nou să găsească înlocuitori comerciali, materialul notează că, în prezent, SLS este încă singura rachetă de pe piață care îndeplinește cerințele NASA. În lipsa unei alternative validate, echilibrul dintre „a folosi echipamentele existente” și a schimba arhitectura programului rămâne, de fapt, o decizie politică și bugetară, nu doar tehnică. Boeing a transmis, printr-un purtător de cuvânt, că este „mândră” de rolul de partener în Artemis, iar Lockheed Martin a susținut că Orion este în prezent singurul vehicul cu echipaj pentru spațiul îndepărtat „verificat prin zbor” și că va continua modernizările pentru a crește frecvența misiunilor. NASA nu a răspuns solicitărilor de comentarii, conform sursei. [...]
Misiunea Artemis II a validat operațional capsulei Orion pentru următoarele zboruri spre Lună , iar primele declarații publice ale echipajului după amerizarea din Pacific conturează atât miza umană, cât și următorii pași ai programului, potrivit CNN . Echipajul format din Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch (NASA) și Jeremy Hansen (Agenția Spațială Canadiană) a fost întâmpinat sâmbătă la Ellington Field, la Johnson Space Center (Houston), după o „amerizare ca la carte” vineri seara. Cei patru au încheiat o călătorie de 10 zile în jurul Lunii, descrisă drept un zbor de test menit să pună bazele misiunilor viitoare. Ce înseamnă, operațional, Artemis II pentru programul lunar Dincolo de componenta simbolică, Artemis II a fost prezentată ca un experiment de validare: echipajul a realizat un survol lunar „record”, ajungând mai departe în spațiu decât orice om până acum, într-o capsulă Orion cu diametrul de 5 metri. Mesajul central al conducerii NASA, în relatarea CNN, este că această etapă „deschide drumul” pentru Artemis III. Administratorul NASA, Jared Isaacman, a spus că Artemis III este așteptată să fie lansată în 2027, iar asamblarea vehiculului și anunțarea echipajului ar urma să aibă loc „în curând”. Ce au spus astronauții după revenire: presiunea distanței și coeziunea echipei Reid Wiseman, comandantul misiunii, a vorbit despre dificultatea de a fi la peste 200.000 de mile de casă (aprox. 322.000 km) și despre faptul că, odată ajunși acolo, dorința dominantă devine întoarcerea la familie. „Nu a fost ușor să fim la peste 200.000 de mile de casă.” Tot Wiseman a descris legătura creată între cei patru ca fiind irepetabilă și a spus că nimeni „de jos” nu va ști exact prin ce au trecut împreună. Victor Glover a spus că nu a procesat încă pe deplin misiunea, dar a insistat pe ideea de recunoștință, inclusiv față de familii. Christina Koch a povestit despre „momentele umane” din timpul recuperării pe nava Marinei și a definit, în termeni practici, ce înseamnă să fii „echipaj”: sincronizare, sacrificiu, responsabilizare și sprijin reciproc. „Planeta Pământ: ești un echipaj.” Jeremy Hansen a adus în discuție un termen intern al echipajului, „trenul bucuriei”, ca disciplină de a reveni la o stare de funcționare bună într-o echipă care are de dus la capăt o sarcină dificilă. Ce urmează: Artemis III și pregătirea următoarelor echipaje În mesajul final către astronauții NASA prezenți în sală, Wiseman a vorbit despre nevoia de curaj și determinare pentru etapele următoare ale explorării spațiale, subliniind că echipajul Artemis II va susține viitoarele misiuni. Isaacman a legat explicit Artemis II de Artemis III, iar directoarea Johnson Space Center, Vanessa Wyche, a spus că „bucuria Lunii” transmisă de echipaj ar putea influența o nouă generație să aleagă cariere în știință și inginerie. [...]
