Știri
Știri din categoria Știință
Revenirea în siguranță a capsulei Orion încheie prima misiune cu echipaj în jurul Lunii din ultimii 54 de ani, un test operațional critic pentru programul Artemis și pentru capacitatea NASA de a gestiona reintrarea la viteze extreme și recuperarea pe mare, potrivit arstechnica.com.
Capsula Orion a reintrat vineri în atmosferă cu o viteză de peste 30 de ori mai mare decât viteza sunetului și a amerizat în Pacific, într-o zonă situată la sud-vest de San Diego. În timpul reintrării, temperatura la exteriorul capsulei a urcat până la aproximativ 5.000 de grade Fahrenheit (circa 2.760°C), iar învelișul de plasmă format în jurul navei a întrerupt temporar comunicațiile cu centrul de control din Houston. Legătura radio cu comandantul misiunii, Reid Wiseman, a fost restabilită după un blackout de șase minute.
Imagini video transmise de avioane de urmărire au arătat desprinderea capacului parașutelor și desfășurarea succesivă a parașutelor de stabilizare, urmate de trei parașute principale. Fiecare parașută principală a avut o suprafață de 10.500 de picioare pătrate (aprox. 975 mp), rolul lor fiind să reducă viteza pentru amerizare.
Amerizarea a avut loc la ora 20:07, ora de pe Coasta de Est a SUA (sâmbătă 00:07 UTC). În 14 minute, Orion a redus aproape 25.000 mph (aprox. 40.200 km/h) din viteză, iar echipajul a fost supus la două intervale scurte de aproximativ 3,9 G (de circa 3,9 ori accelerația gravitațională).
Nava USS John P. Murtha a coordonat recuperarea, trimițând elicoptere și ambarcațiuni mici pentru extragerea echipajului Artemis II: Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen (astronaut canadian). După amerizare, Wiseman a raportat „patru membri ai echipajului în stare bună” în cockpit, indicând că toți sunt sănătoși și în formă bună.
Ordinea ieșirii din capsulă a fost: Koch, Glover, Hansen, iar Wiseman a fost ultimul. Astronauții au fost preluați pe o plută gonflabilă montată lângă capsulă, iar apoi urmau să fie ridicați cu elicopterul și transportați la USS John P. Murtha pentru evaluări medicale.
După verificările de la bord, planul menționat este ca echipajul să ajungă la San Diego, iar apoi să se întoarcă la Houston sâmbătă, pentru reîntâlnirea cu familiile.
Recomandate
Reintrarea capsulei Orion este testul-cheie care decide ce urmează pentru programul Artemis , iar NASA mizează pe o coborâre mai abruptă pentru a reduce riscurile identificate la scutul termic după misiunea Artemis I, potrivit NPR . Capsula Orion cu cei patru astronauți ai misiunii Artemis II este programată să intre în atmosferă vineri la 7:53 p.m. ET (sâmbătă, 02:53 ora României), cu amerizare estimată la 8:07 p.m. ET (03:07 ora României) în Oceanul Pacific. Înainte de reintrare, Orion trebuie să se separe de modulul de serviciu, care va reintra necontrolat și va arde în atmosferă. De ce contează reintrarea: scutul termic și „unghiul” corect Reintrarea este descrisă de echipaj ca o secvență cu marjă mică de eroare: capsula va lovi atmosfera la circa 25.000 mile pe oră (aprox. 40.200 km/h) și va trece prin temperaturi de peste 5.000°F (aprox. 2.760°C). În această fază, NASA se așteaptă la o întrerupere temporară a comunicațiilor cu centrul de control, de aproximativ șase minute. Miza operațională este „unghiul” de intrare în atmosferă: prea abrupt sau prea „plat” poate compromite reintrarea. Directorul de zbor al misiunii, Jeff Radigan, spune că succesul depinde de atingerea acestui unghi cu precizie, iar atenția este concentrată pe scutul termic, componenta care protejează capsula de încălzirea extremă. „Trebuie să nimerim unghiul corect. Altfel, nu vom avea o reintrare reușită.” NASA a ajuns la această abordare după ce, la Artemis I (misiune fără echipaj), scutul termic nu a funcționat conform proiectării. Pentru Artemis II, planificatorii au ales să evite profilul de reintrare de tip „săritură” prin atmosferă și să intre mai abrupt și mai rapid, pentru a limita timpul petrecut în cele mai intense momente ale reintrării. Cum decurge întoarcerea și recuperarea echipajului În ziua revenirii, echipajul se trezește la 11:35 a.m. ET (18:35 ora României) și reconfigurează capsula pentru reintrare. O corecție suplimentară de traiectorie este programată la 2:53 p.m. ET (21:53 ora României), pentru ajustarea fină a drumului spre zona de amerizare. După frânarea aerodinamică, o succesiune de parașute ar urma să reducă viteza până la aproximativ 20 mile pe oră (aprox. 32 km/h) la contactul cu apa. Nava USS John P. Murtha este poziționată în apropierea zonei de amerizare pentru recuperare: o echipă va ajunge la capsulă, va instala o plută gonflabilă lângă trapă, iar astronauții vor fi evaluați de un medic de zbor înainte de a fi scoși din Orion și transportați ulterior la Johnson Space Center din Houston. Ce urmează după amerizare: date pentru Artemis III Dincolo de întoarcerea în siguranță, Artemis II este un test de zbor esențial pentru Orion. Echipajul (Victor Glover, Reid Wiseman, Christina Koch și astronautul Agenției Spațiale Canadiene Jeremy Hansen) a testat controlul manual, sistemele de susținere a vieții și funcționarea capsulei cu patru oameni la bord. După misiune, Orion va fi trimis la Kennedy Space Center, unde inginerii vor evalua performanța navei, inclusiv „instalațiile” interne: NPR notează că toaleta testată în zbor a întâmpinat probleme, nu la unitatea în sine, ci la sistemul care evacuează urina peste bord când rezervorul se umple. Analiza post-zbor și eventualele modificări sunt relevante pentru pregătirea următoarei misiuni, Artemis III, programată să fie lansată anul viitor. [...]
Întoarcerea Artemis II poate fi urmărită integral live, iar NASA transmite pe YouTube toate etapele reintrării și amerizării . Miza pentru public este una operațională: fereastra de timp și momentele-cheie sunt deja programate, astfel că cei interesați pot urmări în direct separarea modulului, desfășurarea parașutelor și contactul cu apa. Misiunea Artemis II se întoarce pe Pământ după 10 zile în spațiu. Echipajul a plecat pe 1 aprilie și a realizat un survol lunar, ajungând la peste 250.000 de mile de Pământ (aprox. 402.000 km), inclusiv pe partea îndepărtată a Lunii. Înaintea reintrării, echipajul a finalizat a treia și ultima aprindere a motorului navei Orion, manevră care o pune pe traiectoria de amerizare. Conform programului menționat, amerizarea este așteptată în Pacific, în largul orașului San Diego. Programul estimat al momentelor-cheie (ora României) Separare modul Orion: 02:33 Parașute principale: 03:04 Amerizare: 03:07 Transmisiunea live este programată să înceapă cu câteva ore înainte de ora estimată a amerizării, astfel încât să acopere întregul segment final al revenirii. [...]
Astronauții Artemis II au stabilit un nou record de depărtare față de Pământ , potrivit Mediafax , în timpul zborului cu echipaj uman în jurul Lunii. Performanța depășește recordul misiunii Apollo 13 din 1970, de 248.655 mile (400.171 kilometri). Mediafax consemnează că echipajul a trecut de distanța atinsă de Apollo 13 și a continuat să se îndepărteze de Terra cu încă peste 6.600 de kilometri, informație atribuită de publicație agenției Associated Press. Misiunea este primul zbor cu echipaj uman spre Lună realizat de NASA după mai bine de 50 de ani, de la programul Apollo. La bordul capsulei Orion se află patru astronauți: Reid Wiseman (comandant), Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen. Zborul face parte din pregătirile pentru o viitoare aselenizare în apropierea polului sud lunar, în cadrul programului Artemis. Capsula urmează o traiectorie de tip „free-return” (o rută care folosește gravitația Pământului și a Lunii pentru a readuce nava spre casă cu consum minim de combustibil), similară cu cea folosită de Apollo 13 după avaria suferită în spațiu. Astronauții se apropie la aproximativ 6.550 de kilometri de Lună, înainte de a face virajul pentru întoarcerea spre Pământ. „Bine ați venit în vechiul meu cartier”, le-a transmis Jim Lovell, fostul comandant al Apollo 13, într-un mesaj înregistrat înainte de decesul său în 2025. Pe parcursul survolului, echipajul urmează să facă observații ale suprafeței lunare, inclusiv ale bazinului Orientale și ale unor situri istorice de aselenizare, și să observe o eclipsă totală de Soare din spatele Lunii, alături de alte planete din sistemul solar. În continuare, Artemis III este descrisă ca etapă cu manevre de andocare și pregătiri pentru aselenizare, iar o misiune ulterioară ar urma să trimită astronauți pe suprafața Lunii, în apropierea polului sud, până la finalul deceniului. [...]
NASA a publicat imagini cu Pământul surprinse de echipajul Artemis II spre Lună , pentru prima dată după 1972, potrivit Mediafax . Fotografiile au fost realizate în a treia zi a misiunii, la bordul capsulei Orion, și arată planeta văzută din drumul către Lună. Imaginile au fost făcute de comandantul misiunii, Reid Wiseman, folosind un dispozitiv personal (o tabletă cu cameră). Una dintre fotografii a fost descrisă de centrul de control al misiunii NASA de la Centrul Spațial Johnson din Houston drept un memento că, indiferent cât de departe ajung oamenii, rămân „o singură lume”, notează CNN . A doua imagine a fost realizată dintr-una dintre ferestrele navei Orion și oferă o altă perspectivă asupra Pământului, descris ca un „punct albastru pal”, așa cum îl vede echipajul. Într-o transmisiune live cu presa din a doua zi a zborului, specialista de misiune Christina Koch a spus că priveliștea Pământului văzut „în întregime prin fereastră” a amplificat emoția echipajului înaintea momentelor în care vor avea imagini similare ale Lunii. Tot atunci, Wiseman a relatat că, după o reorientare a navei făcută de controlul misiunii, echipajul a putut vedea globul „de la un pol la altul”, inclusiv Africa și Europa, iar la o privire atentă și aurora boreală. Astronauții au povestit că au amânat prima masă împreună în spațiu pentru a rămâne la ferestre și a face fotografii. Specialistul de misiune Jeremy Hansen, astronaut al Agenției Spațiale Canadiene, a spus că echipajul urmărea partea întunecată a Pământului iluminată de Lună, în timp ce Wiseman a menționat și o consecință practică a acestui interes: ferestrele capsulei Orion s-au murdărit, iar echipajul a cerut indicații despre procedurile corecte de curățare. [...]
Misiunea Artemis II pornește astăzi spre Lună, prima cu echipaj după 50 de ani , marcând revenirea oamenilor în apropierea satelitului natural al Pământului fără a include, de această dată, o aselenizare. Lansarea are loc pe 1 aprilie 2026, iar momentul decolării este programat la ora 01:24 (ora României), după ce transmisiunea live începe în aceeași seară. Misiunea Artemis II este un pas esențial în programul NASA de revenire pe Lună, după mai bine de jumătate de secol de la ultimele zboruri Apollo. Scopul principal este testarea sistemelor în condiții reale, înaintea unei viitoare aselenizări și a construirii unei stații spațiale în apropierea Lunii. Echipajul este format din patru astronauți: Reid Wiseman (comandant) Victor Glover (pilot) Christina Koch (specialist de misiune) Jeremy Hansen (Agenția Spațială Canadiană) Misiunea aduce și premiere importante: prima femeie și primul astronaut de culoare vor ajunge în apropierea Lunii. Ce presupune zborul Capsula Orion, montată pe racheta Space Launch System de 98 de metri, va efectua un zbor în jurul Lunii și înapoi, fără aselenizare. Întreaga misiune va dura aproximativ 10 zile. Date esențiale ale misiunii: Element Detaliu Durată ~10 zile Distanță maximă 402.000 km de Pământ Pierdere contact ~50 minute (în spatele Lunii) Viteză reintrare ~40.200 km/h Astronauții vor experimenta inclusiv o perioadă fără comunicații cu Pământul, când nava va trece pe partea nevăzută a Lunii. Revenirea pe Terra este considerată una dintre cele mai riscante etape, deoarece capsula Orion va intra în atmosferă la viteze record, iar scutul termic va fi supus unor temperaturi extreme, peste orice s-a testat până acum în zboruri cu echipaj uman. Artemis II nu va ateriza pe Lună, dar reprezintă un test critic pentru viitoarele misiuni care ar putea duce din nou oameni pe suprafața lunară și ar putea deschide drumul unei prezențe umane permanente în apropierea acesteia. [...]
După Artemis II, NASA intră în faza scumpă și riscantă a programului lunar , în care succesul nu mai depinde doar de racheta SLS și capsula Orion, ci de integrarea unor sisteme încă imature – în special landerele lunare comerciale și costumele spațiale – potrivit arstechnica.com . Misiunea Artemis II s-a încheiat vineri seară, când capsula Orion, după un zbor de circa 700.000 de mile (aprox. 1,13 milioane km) în jurul Lunii cu patru astronauți la bord, a amerizat în Pacific, în largul Californiei. Reușita marchează revenirea omenirii în spațiul îndepărtat după mai bine de o jumătate de secol, dar ridică imediat întrebarea operațională: ce urmează, în condițiile în care următoarele misiuni sunt mai complexe și cer coordonarea mai multor vehicule. NASA și-a revizuit recent planurile pentru Artemis III și IV, introducând o misiune „de treaptă” înaintea unei aselenizări cu echipaj. „Munca din față este mai mare decât munca din spatele nostru”, a declarat Amit Kshatriya, administrator asociat al NASA, după amerizare. SLS: performanță bună, dar cu întrebări la etajul superior Oficiali NASA au lăudat performanța rachetei Space Launch System (SLS) la lansarea Artemis II din 1 aprilie, afirmând că a atins orbita-țintă cu o acuratețe de peste 99%. Pentru Artemis III, treapta centrală este așteptată să plece din fabrica Michoud (Louisiana) spre Kennedy Space Center (Florida) mai târziu în această lună, iar alte elemente ale rachetei au ajuns deja sau urmează să sosească. În paralel, turnul mobil de lansare a suferit avarii moderate și va fi dus înapoi în Vehicle Assembly Building pentru reparații, înainte de operațiunile de asamblare pentru următoarea misiune. Întrebările rămase țin mai ales de etajul superior: NASA mai are un singur „Interim Cryogenic Propulsion Stage” disponibil și ar putea să îl folosească (sau nu) pentru Artemis III pe orbită terestră, dar scenariul „cel mai probabil” indicat în analiză este păstrarea lui pentru Artemis IV și introducerea etajului Centaur V la Artemis V. Orion: ritm de producție, scut termic și o problemă la sistemul de propulsie Deși Orion a performat bine pe Artemis II, pentru următoarele zboruri rămân teme deschise. Cu câteva luni în urmă, producția capsulei Orion pentru Artemis III era aliniată la o dată internă de „pregătire” în ianuarie 2028. Între timp, administratorul NASA Jared Isaacman a anunțat modificarea planului pentru Artemis III, care vizează acum o lansare la mijlocul lui 2027 și o întâlnire pe orbită terestră cu un lander lunar, în timp ce Artemis IV devine misiunea de aselenizare, cu țintă 2028. Consecința directă: NASA și contractorul principal Lockheed Martin trebuie să crească ritmul de producție. NASA a început evaluarea scutului termic după reintrarea de vineri, însă analiza notează că lecțiile sunt limitate, deoarece de la următorul vehicul Orion agenția va folosi un scut termic mai permeabil, care ar trebui să îmbunătățească performanța. Pentru Artemis III, scutul termic ar fi oricum o preocupare mai mică, întrucât capsula nu va reveni cu viteze lunare (24.000 mph sau mai mult, adică aprox. 38.600 km/h). Mai critică este o problemă la valvele de heliu din sistemul de propulsie al modulului de serviciu Orion. Deși remedierea scurgerii observate la Artemis II nu este necesară pentru o misiune pe orbită terestră precum Artemis III, ea trebuie rezolvată înainte de Artemis IV, când Orion va opera pe orbită lunară. „Sunt destul de sigur că va trebui, cel puțin, să ajustăm designul pentru a preveni rata de scurgere pe care o avem, dacă nu să schimbăm fundamental modul în care funcționează valva”, a spus Kshatriya. Landerele lunare: „cel mai lung par” pentru Artemis III și IV Cele mai mari incertitudini pentru Artemis III și Artemis IV sunt legate de dezvoltarea landerelor lunare de către SpaceX și Blue Origin. Șefa explorării NASA, Lori Glaze, a spus într-un interviu recent pentru Ars Technica că ambele companii arată un „angajament real” față de cerințele NASA, însă drumul de la prototipurile testate acum la vehicule specializate, capabile să aselenizeze și să decoleze în siguranță, rămâne lung. Chiar și pentru Artemis III – descrisă ca o misiune mai simplă, mai aproape de Pământ – există obstacole serioase: Starship (SpaceX) și Blue Moon (Blue Origin) trebuie să treacă prin procesul NASA de „certificare pentru zbor uman” (human rating) înainte să se poată apropia și andoca la Orion. Integrarea cu Orion este prezentată ca dificilă, inclusiv din cauza limitelor stricte privind managementul termic și a altor constrângeri; până și egalizarea presiunii din cabine între două vehicule este o sarcină importantă. Finalizarea acestor pași în următoarele 12–18 luni este descrisă ca o provocare majoră. Pentru Artemis IV, miza crește: SpaceX trebuie să testeze și să devină eficientă în realimentarea Starship pe orbită joasă pentru un zbor dus-întors la Lună, iar Blue Origin – cu experiență limitată în operațiuni de zbor spațial – trebuie să dezvolte o versiune mai capabilă a landerului Blue Moon Mk. 1, care este încă netestat. Ambele companii trebuie, de asemenea, să învețe operarea pe orbită lunară și să stăpânească aterizarea și decolarea de pe suprafața Lunii. Costume spațiale și landere comerciale: dependențe care pot bloca calendarul Axiom Space este, în acest moment, singurul furnizor NASA pentru costumele care ar permite astronauților să meargă pe suprafața Lunii. Isaacman a spus că ar dori să zboare cel puțin un costum AxEMU pe Artemis III, pentru testare în microgravitație, însă analiza subliniază că există vizibilitate limitată asupra stadiului de dezvoltare; sunt menționate actualizări punctuale, inclusiv trei teste subacvatice cu echipaj finalizate cu succes în august anul trecut. Presiunea pe Axiom a crescut după ce Collins Aerospace s-a retras din program în 2024, invocând dificultăți. Separat, NASA mizează pe programul Commercial Lunar Payload Services (CLPS), prin care plătește companii private să livreze încărcături pe Lună. Până acum, trei companii au încercat aselenizări: misiunea Astrobotic a eșuat, Firefly a reușit, iar Intuitive Machines a avut o misiune „în mare parte” reușită și una „în mare parte” eșuată. În următoarele 12 luni ar putea zbura până la patru misiuni CLPS, iar NASA vrea ca aceste firme să își crească treptat capacitatea de la sute de kilograme la tone, în cadrul unui plan în trei faze pentru o bază lunară, anunțat de Isaacman la un eveniment Ignition la Washington. Deși aceste servicii comerciale nu sunt prezentate ca esențiale pentru primele aselenizări cu echipaj, ele sunt descrise ca vitale pentru livrarea de cargo necesar unei prezențe susținute – energie, comunicații și alte elemente. Ce urmează Concluzia implicită a analizei este că Artemis II a fost „cea mai la îndemână” misiune din program, iar de acum NASA intră într-o etapă în care riscurile se mută către integrare și maturizarea furnizorilor comerciali. Pe termen scurt, agenția are de gestionat simultan pregătirea hardware-ului SLS, accelerarea producției Orion și închiderea problemelor tehnice (valvele de heliu), în timp ce landerele și costumele spațiale rămân dependențele cu cel mai mare potențial de a împinge calendarul. [...]
