Știri
Știri din categoria Știință
China a testat cu succes racheta Long March-10, pregătind reutilizarea lansatoarelor, potrivit Xinhua, un pas important pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman spre Lună. Testele au avut loc pe 11 februarie 2026, la centrul spațial Wenchang din provincia Hainan, iar ora anunțată local – 20:08 (14:08 în România).
În cadrul exercițiului, autoritățile chineze au efectuat:
Racheta, aflată încă în fază de prototip, are aproximativ 55 de metri lungime și este echipată cu șapte motoare cu oxigen lichid și kerosen, dezvoltând o tracțiune de aproape 1.000 de tone – cea mai mare pentru un modul unic construit până acum în China. Seria Long March-10 va avea două versiuni: una cu trei trepte și propulsoare auxiliare și varianta Long March-10A, cu două trepte, fără propulsoare laterale.
Testul a verificat trei elemente esențiale: condițiile de evacuare în timpul urcării navei Mengzhou, funcționarea simultană a mai multor etaje și tehnologiile de revenire controlată. După separarea capsulei, prima treaptă a continuat zborul până la altitudinea stabilită, a oprit motoarele și a intrat într-o fază de planare, ajustându-și poziția pentru reintrare. La circa 110 kilometri altitudine, au fost desfășurate patru aripioare de ghidaj pentru stabilizare.
Secvența de revenire a inclus reaprinderea motoarelor pentru frânare, corecții aerodinamice și o coborâre controlată în mare, în zona prestabilită. La aproximativ 120 de metri deasupra apei a fost activat un sistem care simulează capturarea cu o plasă montată la sol, parte a viitoarei soluții de recuperare coordonată rachetă-sol.
Potrivit experților companiei China Aerospace Science and Technology Corporation, reutilizarea rachetelor ar putea reduce costurile de lansare și crește frecvența misiunilor. În 2025, aceeași rachetă a trecut prin două teste statice ale motoarelor, iar folosirea repetată a aceluiași prototip a permis acumularea de date și reducerea cheltuielilor de dezvoltare. Programul Long March-10 este esențial pentru ambițiile Chinei de a trimite echipaje umane pe Lună în următorii ani.
Recomandate
China ar putea testa o lansare de rachetă de pe o platformă plutitoare în ape deschise din Marea Chinei de Sud , o mutare care ar extinde opțiunile operaționale pentru misiuni comerciale și ar reduce constrângerile tot mai mari ale rampelor terestre, potrivit Interesting Engineering . Publicația scrie, citând South China Morning Post (SCMP), că lansarea ar urma să aibă loc în jurul orei 19:30, ora locală, sâmbătă, 18 aprilie, cu o rachetă cu combustibil solid Jielong-3 , de 31 de metri. Platforma de lansare ar fi o barjă de 532 de picioare (aprox. 162 metri) lungime și 131 de picioare (aprox. 40 metri) lățime, „Dong Fang Hang Tian Gang”, convertită special pentru acest rol și modificată pentru a opera în siguranță în ape internaționale. Ce schimbă, operațional, o „rampă” pe mare Miza principală este flexibilitatea: lansările offshore (de pe mare) pot ocoli aglomerarea tot mai mare a spațioporturilor terestre, unde ferestrele de lansare sunt limitate de programări, infrastructură și zone de siguranță. Interesting Engineering notează că atât lansările comerciale, cât și cele militare pun presiune pe capacitatea siturilor existente. În acest context, o platformă mobilă ar permite: acces la mai multe locații posibile de lansare, în funcție de orbită și condiții meteo; programare mai flexibilă, cu mai puțină „congestie” a calendarului; evitarea nevoii de noi spațioporturi terestre, care cer teren, timp și investiții mari. De ce contează și din perspectiva siguranței Materialul subliniază că lansările de pe mare pot reduce riscurile pentru zonele populate: resturile (de exemplu, boostere sau carene) ar cădea în ocean, nu pe uscat. În plus, zgomotul și undele de șoc asociate lansărilor ar afecta mai puțin comunitățile din proximitatea rampelor. Context: racheta și traseul raportat Potrivit SCMP, citat de Interesting Engineering, racheta ar urma să fie transportată împreună cu barja din Haiyang, în provincia Shandong (estul Chinei), către zona de lansare din Marea Chinei de Sud, ceea ce ar reprezenta o desfășurare „pe distanță lungă” de acest tip. Racheta Jielong-3 ar fi fost dezvoltată de China Academy of Launch Vehicle Technology , „în mod specific” pentru misiuni spațiale comerciale, mai notează publicația. Ce urmează Informațiile sunt prezentate ca „rapoarte” și nu ca un calendar confirmat oficial în articolul Interesting Engineering. Dacă testul are loc, el ar indica o accelerare a trecerii către lansări offshore, într-un moment în care infrastructura terestră devine un blocaj operațional pentru ritmuri mai mari de zbor. [...]
China își extinde capacitatea de cercetare polară după ce a forat până la 3.413 metri în gheața Antarcticii, un prag care îi poate oferi acces controlat la lacuri subglaciare și la probe relevante pentru studiile climatice, potrivit antena3.ro . Forajul a fost realizat cu un sistem de apă fierbinte (jeturi de apă la presiune și temperatură ridicate, care topesc gheața) și a fost finalizat duminică în zona unui lac subglaciar din apropierea stației Kunlun, în Antarctica de Est. Ministerul Resurselor Naturale din China a prezentat operațiunea drept un record internațional și primul foraj adânc de acest tip efectuat de China pe continent. De ce contează: acces la „arhive” climatice și probe fără contaminare Tehnica de foraj cu apă fierbinte este descrisă ca o metodă care reduce riscul de contaminare, deoarece permite deschiderea canalelor de acces fără introducerea de substanțe externe. Miza științifică este majoră: ecosistemele subglaciare au rămas izolate timp de milioane de ani, iar accesul la apă și sedimente poate susține cercetări despre: evoluția climei terestre și „registre” climatice antice; posibile forme de viață în medii extreme sub gheață; colectarea de probe de apă și sedimente în condiții controlate. Echipa a trecut printr-un strat de gheață de peste trei kilometri și a creat un canal stabil pentru observații „in situ” (la fața locului), într-o operațiune care a implicat și progrese tehnice legate de controlul poluării, manipularea echipamentelor la adâncimi mari și lucru la temperaturi extreme. Recordul și limita metodei Potrivit agenției chineze Xinhua, adâncimea atinsă depășește recordul internațional anterior pentru forajul cu apă fierbinte, de aproximativ 2.540 de metri, stabilit între 2004 și 2011 de proiectul internațional IceCube la Polul Sud. În același timp, sursa notează că metoda, deși mai rapidă și mai „curată” decât forajul mecanic tradițional, devine mai dificil de controlat pe măsură ce crește adâncimea. Ce urmează Forajul face parte din a 42-a Expediție chineză în Antarctica, lansată în noiembrie 2025 și estimată să dureze câteva luni. În acest cadru, China urmărește să își extindă capacitățile de cercetare polară și să avanseze studiile despre schimbările climatice și ecosistemele continentului. [...]
Blue Origin susține că a dezvoltat un reactor compact care poate produce oxigen respirabil direct din praful lunar , o evoluție care ar putea reduce semnificativ dependența viitoarelor baze de pe Lună de transporturile costisitoare de pe Pământ, potrivit WinFuture . Compania americană a prezentat un reactor funcțional, „Air Pioneer”, care eliberează oxigen din regolit (praful și rocile fine de la suprafața Lunii) folosind curent electric. Regolitul conține aproape 50% oxigen, însă acesta este legat chimic de metale precum fierul și titanul, ceea ce îl face inutilizabil fără un proces de separare. Miza este una operațională și de cost: oxigenul este necesar atât ca aer pentru astronauți, cât și ca ingredient pentru combustibil. Transportul unor cantități mari de oxigen de pe Pământ este considerat prea scump și riscant, iar producția locală este văzută drept o tehnologie-cheie pentru misiuni de durată. De ce contează: trecerea de la laborator la un sistem „pregătibil” pentru Lună Până acum, metodele de obținere a oxigenului din regolit fuseseră testate doar în condiții de laborator și erau considerate prea complexe pentru utilizare în spațiu. În schimb, „Air Pioneer” este descris ca fiind compact și proiectat astfel încât, în perspectivă, să poată fi pregătit pentru operare pe Lună. Conform companiei, ar putea însemna „prima respirație pentru o bază lunară sustenabilă”. Cum funcționează procesul și ce se mai obține pe lângă oxigen Tehnologia se bazează pe electroliză la temperaturi foarte ridicate: praful lunar este încălzit la aproximativ 1.600°C, apoi prin masa topită este trecut curent electric. În acest proces, ionii de oxigen se separă de ionii de metal și siliciu; oxigenul se ridică sub formă de bule de gaz și poate fi colectat, iar metalele se depun și pot fi valorificate ulterior. Pe lângă oxigen, procedura ar permite obținerea unor materii prime precum: fier, aluminiu, siliciu, care ar putea fi folosite la infrastructură sau componente electronice. În logica unei baze lunare, acest lucru ar reduce livrările de pe Pământ și ar coborî costurile de operare pe termen lung. Rolul NASA Proiectul a fost sprijinit de NASA, inclusiv prin finanțare și prin punerea la dispoziție a unor probe de praf lunar din misiuni anterioare. Tehnologia este prezentată ca parte a unui program mai amplu de utilizare a resurselor „la fața locului” (adică direct pe Lună, fără transport de pe Pământ). [...]
Un nou studiu avertizează că economia globală consumă resurse peste „capacitatea de suport” a Pământului , iar fără schimbări rapide în energie, hrană și utilizarea terenurilor riscul de instabilitate pentru miliarde de oameni crește, potrivit Adevărul , care citează concluziile unei echipe conduse de ecologul Corey Bradshaw . Cercetarea pornește de la conceptul de „capacitate de suport” – adică numărul de indivizi pe care un mediu îi poate susține pe termen lung, în funcție de resursele disponibile și de ritmul de regenerare. Autorii susțin că Homo sapiens a împins aceste limite prin soluții tehnologice, în special prin exploatarea combustibililor fosili, care „compensează artificial” limitele naturale ale resurselor. De ce contează: combustibilii fosili au susținut creșterea, dar nu rezolvă deficitul de resurse Studiul leagă creșterea rapidă a populației din secolul XX de trecerea la combustibili fosili în transport și industrie, într-un context în care tensiunile globale privind aprovizionarea cu energie readuc în prim-plan dependența de aceste resurse. Populația actuală a Pământului este estimată la aproximativ 8,3 miliarde de oameni. În același timp, autorii avertizează că această „extindere” a capacității de suport nu este o soluție viabilă: combustibilii fosili sunt utilizați inclusiv pentru producerea îngrășămintelor și susținerea stilului de viață actual, dar contribuie la schimbările climatice provocate de om, care afectează ecosistemele și resursele naturale. Ce arată estimările: vârf demografic posibil, dar sustenabilitatea e sub nivelul actual Pe baza unor modele de creștere ecologică și a datelor demografice strânse timp de peste două decenii (menționate de Science Alert), echipa a analizat evoluția populației și a ratelor de creștere în ultimele două secole, global și regional. Autorii disting între: capacitatea maximă de suport : limita teoretică absolută, indiferent de foamete, boli sau războaie; capacitatea optimă de suport : nivelul la care populația este sustenabilă și asigură un nivel minim de trai. Potrivit studiului, populația globală ar putea atinge un vârf între 11,7 și 12,4 miliarde spre sfârșitul anilor 2060 sau în anii 2070, dacă tendințele actuale continuă. În același timp, cercetătorii estimează că nivelul optim în condițiile actuale de consum ar fi de circa 2,5 miliarde de oameni, ceea ce ar însemna că populația de azi depășește deja pragul considerat sustenabil. „Pământul nu poate ține pasul cu modul în care folosim resursele. Nu poate susține nici măcar cererea actuală fără schimbări majore. Rezultatele noastre arată că împingem planeta dincolo de ceea ce poate suporta”, spune Bradshaw. Presiunea se vede deja: apă, biodiversitate și risc de instabilitate Autorii indică faptul că sistemele care susțin viața pe planetă sunt deja sub presiune și avertizează că, fără schimbări rapide în modul în care sunt folosite energia, terenurile și hrana, „miliarde de oameni” se vor confrunta cu instabilitate tot mai mare. În material este menționat și un exemplu: în ianuarie, Organizația Națiunilor Unite a anunțat că lumea se află într-o stare de „faliment al apei”. Studiul mai susține că variațiile temperaturii globale, amprenta ecologică și emisiile totale sunt explicate mai bine de creșterea populației decât de creșterea consumului individual. Ce urmează și limitele concluziilor Cercetătorii afirmă că „schimbări semnificative sunt încă posibile” dacă statele cooperează, dar avertizează că fereastra de acțiune se îngustează. În același timp, autorii recunosc limitele inerente ale modelărilor globale: sunt prea multe variabile pentru a fi incluse integral, iar estimările trebuie interpretate în contextul datelor disponibile. Conceptul de „capacitate de suport” ridică și probleme etice, notează materialul: oamenii nu au oportunități egale și nu consumă la fel, iar discuțiile despre controlul populației rămân sensibile. Studiul a fost publicat în revista Environmental Research Letters . [...]
Imaginile cu capsula Orion confirmă că scutul termic a funcționat conform proiectării , un test operațional esențial pentru siguranța echipajului în programul Artemis, potrivit Antena 3 . NASA a publicat fotografii cu nava spațială Orion după revenirea pe Pământ, la finalul misiunii Artemis II. Imaginile surprind efectele reintrării în atmosferă, descrisă ca una dintre cele mai solicitante etape ale zborului, în care capsula a fost expusă la condiții extreme. În timpul coborârii, Orion a atins aproape 40.000 de kilometri pe oră. Contactul cu atmosfera a generat temperaturi de frecare de peste 2.000 de grade Celsius, iar urmele sunt vizibile pe exterior: coca apare arsă, înnegrită și afectată de căldura ridicată. De ce contează: validarea scutului termic, piesă-cheie pentru misiuni cu echipaj Aspectul „ars” al capsulei nu este un eșec, ci rezultatul rolului scutului termic, conceput să preia șocul termic al reintrării pentru a proteja astronauții și sistemele de la bord. NASA a transmis că, deși exteriorul pare sever afectat, totul a funcționat „exact așa cum era prevăzut”. Dincolo de impactul vizual, fotografiile sunt prezentate ca o confirmare a tehnologiei dezvoltate pentru programul Artemis, în condițiile în care reintrarea în atmosferă rămâne un punct critic pentru orice misiune cu echipaj. [...]
Salariul unui astronaut din programul Artemis este, în medie, comparabil cu al unui specialist bine plătit la sol , iar diferența față de alte profesii apare mai ales la capitolul bonusuri și sporuri, potrivit Adevărul . Datele citate indică un venit anual mediu de 152.258 de dolari (aprox. 700.000 lei), în 2024, pentru un astronaut NASA . Echipajul Artemis II – Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și canadianul Jeremy Hansen – este prezentat ca revenind după o misiune de 10 zile în jurul părții îndepărtate a Lunii, cu amerizare în Oceanul Pacific, în largul coastelor din San Diego. Pentru Hansen, plata ar fi asigurată de guvernul Canadei, la un nivel similar. Fără sporuri de risc sau bonusuri, indiferent de misiune Un element cu impact direct asupra veniturilor este că astronauții nu primesc bonusuri pentru misiunile spațiale: nu există sporuri pentru risc, ore suplimentare sau performanță, chiar dacă sunt supuși unor condiții fizice și psihologice extreme. Salariul rămâne același indiferent dacă astronautul se află în spațiu sau la sol. În schimb, pachetul de compensație include beneficii standard pentru angajații federali (asigurări, concedii plătite, planuri de pensii), plus facilități precum transport subvenționat, cazare, mese, parcare și acces la programe educaționale și burse oferite de NASA. De ce comparația cu „joburi obișnuite” contează economic În termeni de piață a muncii, articolul arată că venitul unui astronaut ajunge să fie apropiat de cel al unor roluri guvernamentale sau specializări bine plătite din sănătate și tehnologie. Sunt menționate, între altele, poziții precum agenți FBI care conduc birouri regionale, ingineri NASA sau consilieri politici seniori, dar și farmacişti, asistenți medicali specializați, manageri IT ori ingineri software seniori, cu intervale de 150.000–155.000 de dolari anual (aprox. 690.000–710.000 lei). În același timp, unele profesii pot depăși semnificativ veniturile astronauților, în special acolo unde compensația include sporuri, ore suplimentare, bonusuri sau pachete de acțiuni: copiloți și căpitani de companii aeriene, salvamari în Los Angeles (cu exemple punctuale de venituri totale de peste 463.000–510.000 de dolari) sau manageri de magazine Walmart Supercenter, care pot trece de 400.000 de dolari anual. Acces greu, salariu „de clasă medie superioară” Deși remunerația nu urcă la nivelul unor vârfuri din sectorul privat, accesul în profesie rămâne extrem de competitiv: NASA selectează aproximativ 10 candidați din peste 8.000 de aplicanți, conform informațiilor citate. În acest context, concluzia economică a materialului este că „spectaculosul” misiunilor nu se traduce automat în „spectaculos” pe fluturașul de salariu, diferența fiind făcută mai ales de mecanismele de bonusare care există în alte industrii, dar nu și aici. [...]
