Știri
Știri din categoria Știință
NASA a stabilit echipajul Artemis III, un pas operațional esențial pentru testarea revenirii pe Lună, potrivit CNET, într-un moment în care programul Artemis are nevoie de repere concrete pentru a valida arhitectura de zbor și pregătirea pentru o aselenizare cu echipaj.
Decizia fixează, în termeni practici, „cine” va executa misiunea și permite trecerea la etape de pregătire și integrare mai avansate, de la antrenamente specifice până la coordonarea cu sistemele și procedurile de misiune. În logica unui program spațial, nominalizarea echipajului nu este doar un anunț de personal, ci o condiție pentru planificarea operațională detaliată.
Artemis III este prezentată ca o misiune „crucială” de testare pe Lună, în cadrul efortului NASA de a reveni cu astronauți pe suprafața lunară. Publicația notează că miza este validarea unei misiuni cu echipaj într-un profil care implică operațiuni lunare și verificarea capabilităților necesare pentru pașii următori ai programului.
În materialul disponibil în input nu apar numele astronauților, calendarul exact al misiunii sau alte detalii tehnice (vehicule, furnizori, bugete). În lipsa acestor informații în sursa furnizată, consecințele cuantificabile și următorii pași calendaristici nu pot fi detaliate fără a specula.
Recomandate
Eșecul rachetei New Glenn riscă să împingă NASA spre o dependență și mai mare de SpaceX , pentru că blochează, pe termen nedefinit, testele necesare pentru landerul lunar Blue Moon și complică planificarea misiunilor Artemis, potrivit Ars Technica . De ce nu e ușor de „mutat” Blue Moon pe altă rachetă În teorie, Blue Moon Mark 1 ar putea fi lansat spre Lună cu alte rachete grele, precum Falcon Heavy (SpaceX) sau Vulcan (United Launch Alliance), care „probabil” au capacitatea de a trimite vehiculul către Lună. În practică, opțiunile sunt limitate: Vulcan este și ea indisponibilă în acest moment și are „o coadă lungă” de încărcături utile ale Space Force, ceea ce reduce șansele de a prelua rapid un program suplimentar. Pentru Falcon Heavy , publicația notează posibile probleme de compatibilitate : Mark 1 folosește motorul BE-7 (hidrogen lichid și oxigen lichid), iar etajul superior al rachetei Falcon este alimentat cu kerosen. Ars Technica precizează că aceste incompatibilități nu sunt confirmate . În plus, este „puțin probabil” ca Blue Origin să colaboreze astfel cu un rival direct , SpaceX. Efectul în lanț: întârzieri la „Moon Base” și presiune pe Artemis Dacă Mark 1 rămâne blocat, consecința imediată este fie întârzierea semnificativă , fie restructurarea fazelor timpurii ale programului de bază lunară („Moon Base”), arată analiza. Un exemplu: roverele lunare dezvoltate de Astrolab și Lunar Outpost au o masă de circa 1 tonă , iar, potrivit publicației, doar Mark 1 și Starship ar avea capacitatea de livrare necesară pentru astfel de încărcături. Impactul major este însă asupra misiunilor cu echipaj din programul Artemis: Artemis III : NASA a modificat recent misiunea astfel încât capsula Orion să se întâlnească pe orbită joasă cu unul sau ambele sisteme de aselenizare dezvoltate de Blue Origin (Blue Moon) și SpaceX (Starship). NASA „pare hotărâtă” să lanseze misiunea în 2027 și intenționează să anunțe cei patru astronauți „în câteva săptămâni”. Totuși, Ars Technica susține că este „aproape sigur” că un lander Blue Moon nu va fi gata în următoarele 18 luni , ceea ce obligă NASA să aleagă între a aștepta Blue Origin sau a merge înainte doar cu Starship. Artemis IV : eșecul „complică și mai mult” planul. Publicația spune că este greu de imaginat un scenariu în care un Blue Moon „certificat pentru echipaj” să fie gata în 2028 , mai ales că Blue Origin trebuie să zboare misiuni de test cu Mark 1, iar acestea sunt acum suspendate pe termen nedefinit . În interiorul NASA, unii oficiali ajunseseră să vadă drept opțiune principală pentru Artemis IV o versiune „subțiată” a landerului Mark 2, care nu ar necesita realimentare în spațiu . În contextul actual, concluzia analizei este că NASA — „ca o mare parte din industria spațială americană” — devine și mai dependentă de capacitatea SpaceX de a livra cu Starship . Notă: Ars Technica precizează că articolul a fost editat pentru a clarifica posibilele probleme de interoperabilitate dintre Blue Moon Mark 1 și Falcon Heavy. [...]
NASA a adus X-59 la parametrii necesari pentru zboruri deasupra zonelor locuite , un pas operațional esențial înaintea testelor în care agenția vrea să măsoare reacția populației la „bubuitura” atenuată a unui avion supersonic, potrivit IT之家 . Aeronava de cercetare X-59 a finalizat la începutul acestei luni primul său zbor supersonic, iar NASA spune că a fost verificată atingerea vitezei și altitudinii cerute pentru viitoarele zboruri de test deasupra zonelor rezidențiale din SUA. Miza programului este demonstrarea unui zbor supersonic fără „boom sonic” puternic, înlocuit de un sunet mai slab, descris ca un zgomot surd. În cel mai recent zbor de test (vinerea trecută), X-59 a atins 1,4 Mach (aprox. 924 mile/oră, adică circa 1.487 km/h) și a urcat la 55.000 de picioare (aprox. 16,8 km). În testul anterior, din 5 iunie, aeronava a zburat cu 1,1 Mach. De ce contează testul: pregătirea pentru misiunea Quesst NASA a indicat că acest zbor a fost mai „cheie” decât cel precedent, deoarece avionul a îndeplinit mai mulți indicatori de bază care urmează să fie replicați în misiunea „Quiet Supersonic Technology Demonstration” (Quesst). Lansarea efectivă a misiunii este estimată peste câteva luni. Ce urmează: validare acustică și feedback de la populație Înainte de zborurile peste zone dens populate, X-59 intră într-o etapă de validare acustică, în care echipa va măsura caracteristicile sonore la regim supersonic pentru a confirma că, la trecerea barierei sunetului, nu apare un boom sonic clasic. În testele Quesst, X-59 va survola zone locuite, iar NASA va colecta feedback de la oamenii de la sol pentru a evalua cum este perceput în practică acest tip de zgomot redus — un element critic pentru orice discuție viitoare despre acceptabilitatea zborului supersonic deasupra uscatului. [...]
NASA a activat pentru scurt timp proceduri rare de „adăpostire în siguranță” pe ISS , după ce o scurgere de aer din modulul rusesc „Zvezda” s-a agravat, iar cinci astronauți au fost trimiși în capsula Crew Dragon , pregătiți pentru o eventuală evacuare, potrivit Agerpres . Instrucțiunile au fost transmise vineri, la ora 13:04 GMT (16:04, ora României), când cei patru membri ai misiunii Crew-12 (doi astronauți americani, o astronaută franceză și un cosmonaut rus), împreună cu încă un astronaut american, au intrat în capsula SpaceX andocată la stație și au îmbrăcat costumele spațiale, a declarat purtătoarea de cuvânt a NASA, Bethany Stevens. Ordinul a fost revocat după aproximativ două ore, iar echipajului i s-a cerut să reia activitățile planificate, după ce Roscosmos a oprit temporar lucrările de reparație în interiorul modulului „Zvezda”, în timp ce partea americană și cea rusă reevaluează rata scurgerii. Într-un mesaj pe X, Bethany Stevens a transmis că NASA vrea să lucreze „colaborativ” cu Roscosmos pentru remedierea scurgerilor. De ce a intervenit NASA: scurgerea s-a dublat și au apărut divergențe privind reparația Conform unui oficial NASA citat în material, scurgerea s-a amplificat vineri de la 0,37 metri cubi pe zi la 0,74 metri cubi pe zi. În paralel, doi cosmonauți ruși au folosit un fierăstrău pentru a pătrunde într-o zonă din care credeau că pot ajunge la „crăpătura” prin care se pierde aer; oficialii NASA nu au fost de acord cu această metodă, iar centrul de control din Houston a ordonat procedurile de adăpostire. Roscosmos a anunțat că a detectat două scurgeri la bordul ISS, dar a susținut că nu există o amenințare imediată pentru echipaj. Agenția rusă a precizat că prima scurgere a fost reparată cu un compus ermetic și că se fac pregătiri pentru sigilarea celei de-a doua, aflată în partea conică a compartimentului camerei de tranziție a modulului „Zvezda”. Potrivit Roscosmos, presiunea la bord este stabilă și menținută la nivelul calculat. Context operațional: procedură rară, fără evacuări în 27 de ani ISS găzduiește în prezent șapte astronauți, din două echipaje. Pe lângă Crew-12, la bord se află un astronaut american și doi cosmonauți ruși sosiți în noiembrie 2025; cei doi cosmonauți nu au participat la procedurile de adăpostire. Ordinele de „adăpostire în siguranță” sunt rare pe ISS și au mai fost declanșate în ultimii ani de riscul unor coliziuni cu resturi spațiale sau de modificări ale ratelor de scurgere. Stația nu a fost evacuată niciodată în cei 27 de ani de funcționare, potrivit informațiilor din material. [...]
NASA va face public pe 9 iunie echipajul „ Artemis 3 ”, un pas-cheie pentru validarea andocării lunare cu echipaj , într-un anunț programat la Centrul Spațial Lyndon B. Johnson din Houston, potrivit IT之家 . Evenimentul este stabilit pentru 9 iunie, ora 11:00 (ora Coastei de Est a SUA), respectiv 23:00 ora României, iar după prezentarea noutăților despre misiune, astronauții desemnați vor răspunde întrebărilor presei. Miza operațională a „Artemis 3” este testarea capabilității de „întâlnire și andocare” (rendezvous & docking) între capsula Orion și un sistem comercial de aselenizare cu echipaj — o etapă critică pentru transferul astronauților din orbită către suprafața Lunii și pentru validarea tehnologiilor necesare unor misiuni lunare de durată mai mare. Ce știm despre arhitectura misiunii Conform informațiilor publicate, „Artemis 3” ar urma să fie lansată de la Centrul Spațial Kennedy din Florida, cu: 4 astronauți la bord; capsula Orion ; racheta SLS (Space Launch System), care va plasa nava în spațiu. NASA nu a comunicat în materialul citat alte detalii despre calendarul complet al misiunii sau despre configurația exactă a sistemului comercial de aselenizare, urmând ca actualizările și numele echipajului să fie anunțate în cadrul evenimentului din 9 iunie. [...]
Explozia unui meteorit deasupra nord-estului SUA a generat un boom sonic resimțit la sol , un tip de eveniment rar în regiune, care a produs vibrații raportate inclusiv către autorități, potrivit HotNews . Fenomenul a avut loc sâmbătă, puțin după ora locală 14:00 (aprox. 21:00 în România), la o altitudine de 40 de mile (aprox. 64 km), deasupra nord-estului statului Massachusetts și a sud-estului statului New Hampshire. Obiectul a intrat în atmosferă cu peste 120.000 km/h și s-a dezintegrat, iar energia eliberată la fragmentare a fost estimată la echivalentul a aproximativ 300 de tone de TNT, ceea ce explică bubuiturile puternice. Ce spun NASA și monitorii de meteori NASA a transmis, prin Jennifer Dooren (adjunctul șefului departamentului de presă), că „mingea de foc” nu a fost asociată cu vreun curent activ de meteori și că a fost un obiect natural, nu reintrarea unor resturi spațiale sau a unui satelit, într-o declarație pentru AFP. Robert Lunsford, monitor al programului Societății Americane de Meteori, a spus că organizația a primit zeci de relatări dintr-o arie extinsă, de la Delaware până la Montreal. Martorii au descris o dublă explozie, zguduirea pământului sau observarea bilei de foc, iar Lunsford a apreciat că obiectul a fost „cu siguranță mai mare decât o minge de foc obișnuită”, cu o lățime de aproximativ un metru. Impact la sol: vibrații raportate către USGS Locuitorii din mai multe state au relatat pe rețelele sociale că au simțit unda de șoc, iar unii au spus că bubuiturile au fost atât de puternice încât „casele se zguduiau”. În paralel, mai multe persoane au sesizat Serviciul Geologic al Statelor Unite (USGS) cu privire la vibrațiile resimțite, iar purtătorul de cuvânt al agenției, Steve Sobie, a confirmat că tremurul a fost înregistrat la Centrul Național de Informații despre Cutremure. În privința posibilității ca meteoritul să fi ajuns la sol, Lunsford a indicat că este puțin probabil, precizând că ar fi nevoie de mai multe date despre traiectorie și viteză pentru o concluzie sigură; în scenariul în care nu ar fi ars complet, ar fi putut ajunge în ocean. De ce contează Deși atmosfera este intersectată zilnic de corpuri spațiale, oficialii NASA au subliniat că un eveniment izolat de o asemenea intensitate, vizibil în timpul zilei și capabil să producă un boom sonic resimțit la sol, este considerat rar pentru această regiune. Contextul e relevant și operațional: un astfel de episod poate genera alerte în lanț (raportări de „cutremur”, apeluri către autorități) și necesită confirmări rapide din partea agențiilor științifice pentru a elimina ipoteze precum reintrarea de resturi spațiale. [...]
Explozia unei rachete Blue Origin a avariat singura rampă de lansare a companiei, riscând să împingă cu luni de zile calendarul misiunilor lunare ale NASA , într-un moment în care SUA vizează revenirea oamenilor pe Lună până în 2028, potrivit Mediafax , care citează Politico. Incidentul a avut loc la Cape Canaveral , în noaptea de joi spre vineri, când una dintre rachetele Blue Origin a explodat pe platforma de lansare. Miza este operațională: explozia a produs „daune mari” la rampa de lansare, iar experții citați estimează că reparațiile ar putea dura luni, ceea ce ar amâna următoarele lansări. De ce contează: blocaj de infrastructură într-un program cu termene strânse Blue Origin este una dintre companiile pe care NASA se baza pentru a ajunge pe Lună, iar avarierea singurei rampe de lansare a companiei creează un punct unic de vulnerabilitate (un „single point of failure”) pentru ritmul testelor și al zborurilor planificate. În acest context, incidentul este descris drept un eșec major pentru Blue Origin, compania spațială fondată de Jeff Bezos, aflată în competiție directă cu SpaceX, compania lui Elon Musk. Ce urmează: NASA ar putea muta accentul către SpaceX Potrivit informațiilor citate, explozia ar putea „da peste cap” planurile care vizează întoarcerea oamenilor pe Lună până în 2028 și construirea unei baze lunare înaintea Chinei. NASA ar putea să se orienteze mai mult către SpaceX. Agenția își propune, totuși, să testeze anul viitor module de aselenizare de la ambele companii, ceea ce sugerează că strategia de redundanță (mai mulți furnizori) rămâne, cel puțin deocamdată, în picioare. [...]
