Știri
Știri din categoria Știință
Blue Origin a făcut un pas operațional important spre lansări mai dese, reușind pentru prima dată să lanseze racheta New Glenn cu un propulsor deja folosit și să îl recupereze, însă misiunea a fost afectată de o problemă care a dus la plasarea încărcăturii pe o orbită diferită de cea planificată, potrivit Agerpres.
Racheta, cu o înălțime de aproape 100 de metri, a decolat de la Cap Canaveral (Florida) la 07:25 ora locală (14:25, ora României). După separarea treptelor, treapta superioară a continuat zborul pentru a livra în spațiu satelitul de comunicații al AST SpaceMobile.
În paralel, propulsorul a aterizat cu succes pe o platformă plutitoare din Oceanul Atlantic, la aproximativ nouă minute și 30 de secunde după decolare. Blue Origin a transmis ulterior pe X că satelitul a fost plasat „cu succes”, dar pe o orbită diferită de cea vizată, compania evaluând amploarea diferenței.
Reutilizarea și recuperarea propulsorului sunt esențiale pentru a crește ritmul lansărilor și pentru a reduce efortul de producție între misiuni, într-un sector în care SpaceX a impus deja acest model operațional, notează materialul citat de Agerpres (care preia informații transmise de France Presse).
Blue Origin mai reutilizase rachetele New Shepard, însă acestea sunt mai mici și folosite pentru zboruri turistice spațiale de scurtă durată. New Glenn este racheta „mare” pe care compania își bazează ambițiile de a recupera teren în fața SpaceX.
Propulsorul folosit acum este același care fusese recuperat în noiembrie, la a doua tentativă, când a aterizat controlat pe o barjă în Atlantic. Pentru această primă reutilizare, compania a decis să înlocuiască toate motoarele și să facă „câteva alte modificări” înainte de relansare.
Performanțele New Glenn sunt urmărite atent deoarece racheta se află în centrul planurilor lui Jeff Bezos de a concura cu SpaceX inclusiv în programul lunar Artemis al NASA, unde ambele companii dezvoltă module lunare.
Agerpres mai arată că Statele Unite depun eforturi pentru a readuce astronauți pe Lună în 2028, iar evoluțiile companiilor implicate sunt monitorizate îndeaproape în acest context.
Recomandate
NASA a activat pentru scurt timp proceduri rare de „adăpostire în siguranță” pe ISS , după ce o scurgere de aer din modulul rusesc „Zvezda” s-a agravat, iar cinci astronauți au fost trimiși în capsula Crew Dragon , pregătiți pentru o eventuală evacuare, potrivit Agerpres . Instrucțiunile au fost transmise vineri, la ora 13:04 GMT (16:04, ora României), când cei patru membri ai misiunii Crew-12 (doi astronauți americani, o astronaută franceză și un cosmonaut rus), împreună cu încă un astronaut american, au intrat în capsula SpaceX andocată la stație și au îmbrăcat costumele spațiale, a declarat purtătoarea de cuvânt a NASA, Bethany Stevens. Ordinul a fost revocat după aproximativ două ore, iar echipajului i s-a cerut să reia activitățile planificate, după ce Roscosmos a oprit temporar lucrările de reparație în interiorul modulului „Zvezda”, în timp ce partea americană și cea rusă reevaluează rata scurgerii. Într-un mesaj pe X, Bethany Stevens a transmis că NASA vrea să lucreze „colaborativ” cu Roscosmos pentru remedierea scurgerilor. De ce a intervenit NASA: scurgerea s-a dublat și au apărut divergențe privind reparația Conform unui oficial NASA citat în material, scurgerea s-a amplificat vineri de la 0,37 metri cubi pe zi la 0,74 metri cubi pe zi. În paralel, doi cosmonauți ruși au folosit un fierăstrău pentru a pătrunde într-o zonă din care credeau că pot ajunge la „crăpătura” prin care se pierde aer; oficialii NASA nu au fost de acord cu această metodă, iar centrul de control din Houston a ordonat procedurile de adăpostire. Roscosmos a anunțat că a detectat două scurgeri la bordul ISS, dar a susținut că nu există o amenințare imediată pentru echipaj. Agenția rusă a precizat că prima scurgere a fost reparată cu un compus ermetic și că se fac pregătiri pentru sigilarea celei de-a doua, aflată în partea conică a compartimentului camerei de tranziție a modulului „Zvezda”. Potrivit Roscosmos, presiunea la bord este stabilă și menținută la nivelul calculat. Context operațional: procedură rară, fără evacuări în 27 de ani ISS găzduiește în prezent șapte astronauți, din două echipaje. Pe lângă Crew-12, la bord se află un astronaut american și doi cosmonauți ruși sosiți în noiembrie 2025; cei doi cosmonauți nu au participat la procedurile de adăpostire. Ordinele de „adăpostire în siguranță” sunt rare pe ISS și au mai fost declanșate în ultimii ani de riscul unor coliziuni cu resturi spațiale sau de modificări ale ratelor de scurgere. Stația nu a fost evacuată niciodată în cei 27 de ani de funcționare, potrivit informațiilor din material. [...]
Organizația Meteorologică Mondială estimează o probabilitate de 80% ca El Niño să se formeze până în septembrie , ceea ce ridică riscul de temperaturi neobișnuit de mari, ploi extreme și episoade de secetă în următoarele luni, potrivit Biziday . Conform datelor prezentate de OMM, șansele ca fenomenul să se instaleze între iunie și august sunt de 80%, iar probabilitatea urcă la 90% pentru formarea până în noiembrie. În plus, intensitatea ar urma să fie cel puțin moderată, posibil până la puternică, în clasificarea oficială a OMM. De ce contează: El Niño poate amplifica încălzirea globală și extremele meteo Secretarul general al ONU, António Guterres , a cerut ca situația să fie tratată ca o „urgență climatică”. În declarația citată, el a avertizat că efectele vor fi mai dure într-o lume deja încălzită: „Fenomenul El Niño va pune paie pe focul unei lumi care se încălzește. Impactul va lovi și mai puternic, va ajunge și mai departe și va traversa granițele cu o viteză devastatoare.” Pentru următoarele trei luni, OMM anticipează temperaturi neobișnuit de ridicate în aproape toată lumea și avertizează asupra unei probabilități mai mari de ploi extreme și secetă. Avertismentul vine după ce Europa s-a confruntat deja în luna mai cu temperaturi record. Ce este El Niño și ce indică măsurătorile recente El Niño apare o dată la câțiva ani și durează, de regulă, între nouă și doisprezece luni. Fenomenul este legat de slăbirea (sau schimbarea direcției) vânturilor care împing apele calde spre vest, ceea ce permite încălzirea apelor de suprafață în estul Pacificului. OMM precizează că temperaturile la suprafața mării în anumite zone de referință din Pacific se apropie de pragurile El Niño, pe baza observațiilor din intervalul de la sfârșitul lunii aprilie până la mijlocul lunii mai, pe fondul temperaturilor neobișnuit de ridicate la nivel global. Context: precedentul din 2023–2024 și tiparele regionale Ultimul episod El Niño (2023–2024) a fost unul dintre cele mai puternice cinci înregistrate și a contribuit la faptul că anul 2024 a fost extrem de cald, cu multiple recorduri globale de temperatură. Deși fiecare eveniment are particularități, experții asociază frecvent El Niño cu: ploi mai puternice în părți din America de Sud, sudul SUA, Cornul Africii și Asia Centrală; secetă în America Centrală, nordul Americii de Sud, Caraibe, Australia, Indonezia și părți din Asia de Sud; un potențial de alimentare a uraganelor în centrul și estul Pacificului, dar și de reducere a formării lor în bazinul Atlanticului. Materialul citează informații preluate de The Guardian și Reuters. [...]
O explicație „naturală” pentru disparițiile din Triunghiul Bermudelor ar putea ține de busole dereglate de magnetit , un mineral foarte magnetic identificat în rocile din zonă, potrivit Libertatea . Ipoteza mută discuția din registrul legendelor către un posibil risc operațional: erori de navigație generate de anomalii locale ale câmpului magnetic. Triunghiul Bermudelor este descris ca o zonă aproximativ triunghiulară din Atlantic, între Insulele Bermude, Puerto Rico și Fort Lauderdale (Florida), cu o suprafață de circa 1,2 milioane km². De-a lungul timpului, regiunea a fost asociată cu dispariții de nave și aeronave și cu teorii care merg până la fenomene paranormale. Ce susține ipoteza cu „rocile magnetice” Explicația este prezentată într-un documentar difuzat de postul britanic Channel 5, „Secrets of the Bermuda Triangle”, menționat în material ca fiind citat de Daily Star . În documentar, Nick Hutchings, prospector de minerale, spune că ar fi găsit magnetit în mostre de rocă prelevate din zonă. Magnetitul este descris drept „cel mai magnetic material natural de pe Pământ”. Într-o demonstrație prezentată în documentar, Hutchings arată cum un ac de busolă trecut deasupra unei bucăți de rocă se mișcă haotic, ceea ce ar indica influența unui câmp magnetic local. De ce contează: impact asupra navigației, nu „mister” Miza practică a ipotezei este că astfel de roci ar putea deruta instrumentele de navigație ale navelor care trec prin zonă, crescând riscul de erori de orientare, mai ales în condiții dificile pe mare. Materialul punctează și dimensiunea istorică a problemei, printr-o observație despre cât de greu ar fi fost pentru marinarii din vechime să navigheze în apropiere de Bermuda. În același context, este amintit cazul navei americane de transport SS Cotopaxi , dispărută în decembrie 1925; epava a fost identificată oficial în 2020, ceea ce a închis acel episod, dar nu și discuția mai largă despre cauzele unor dispariții atribuite Triunghiului Bermudelor. Limitări ale informației Articolul prezintă ipoteza ca explicație posibilă și o leagă de un documentar TV și de observațiile unui prospector de minerale. În lipsa unor detalii suplimentare despre o cercetare publicată și evaluată științific (care nu apar în sursă), concluzia rămâne una de tip „plauzibil”, nu o confirmare definitivă. [...]
Descoperirea unui tunel subteran de mari dimensiuni în Ierusalim complică planificarea unui nou cartier , după ce săpăturile preventive au scos la iveală o structură a cărei origine și funcție nu pot fi, deocamdată, stabilite, potrivit Mediafax . Tunelul a fost identificat în timpul lucrărilor realizate de Autoritatea pentru Antichități din Israel , înainte de demararea amenajării unui nou cartier planificat de Autoritatea Funciară din Israel . Mediafax notează că informația este atribuită publicației Daily Galaxy. Ce au găsit arheologii și de ce e greu de încadrat Elementul care a atras atenția cercetătorilor este tocmai lipsa indiciilor care, în mod normal, permit datarea și interpretarea: nu au fost descoperite artefacte, materiale databile sau indicii clare privind scopul tunelului. În plus, mai multe secțiuni sunt blocate de prăbușiri, ceea ce limitează evaluarea completă a sitului. Accesul în complex se face printr-o scară săpată în piatră, care coboară spre intrarea în tunel. În interior au fost observate straturi compacte de pământ acumulate treptat, pe o perioadă îndelungată. Dimensiuni și urme de lucru, dar fără autor identificabil Potrivit unei declarații a Autorității pentru Antichități din Israel, citată în material, săpăturile de probă indică faptul că pasajul ajunge până la 5 metri înălțime și aproximativ 3 metri lățime. Pereții păstrează urme de tăiere intenționată, iar aspectul relativ neted și geometria regulată i-au determinat pe cercetători să considere că este vorba despre un proiect planificat de excavare, nu despre o cavitate naturală. Chiar și așa, nu există dovezi care să arate cine a realizat lucrarea. Ipoteze de lucru: carieră subterană sau proiect abandonat O ipoteză inițială a legat tunelul de un sistem antic de alimentare cu apă către o sursă subterană, însă această variantă și-a pierdut credibilitatea pe parcursul analizei. Arheologii iau în calcul că scopul ar fi putut fi atingerea unui strat de cretă potrivit pentru producția de var sau pentru extragerea de materiale de construcție. Interpretarea este susținută de existența unui puț vertical săpat în tavan, asociat frecvent cu ventilația în spații de lucru subterane, precum și de resturi de carieră identificate pe porțiuni ale podelei. Un alt scenariu menționat este abandonarea proiectului înainte de finalizare, ceea ce ar putea explica absența urmelor care ar fi indicat mai clar utilizarea planificată. Ce urmează: datarea rămâne blocată de lipsa probelor Datarea tunelului este, în acest stadiu, imposibilă pe baza dovezilor disponibile: nu au fost recuperate fragmente de ceramică, unelte, monede sau resturi organice care ar putea fixa un interval de timp. În lipsa acestor repere și cu porțiuni încă inaccesibile din cauza prăbușirilor, evaluarea completă a structurii rămâne deschisă. [...]
NASA va face public pe 9 iunie echipajul „ Artemis 3 ”, un pas-cheie pentru validarea andocării lunare cu echipaj , într-un anunț programat la Centrul Spațial Lyndon B. Johnson din Houston, potrivit IT之家 . Evenimentul este stabilit pentru 9 iunie, ora 11:00 (ora Coastei de Est a SUA), respectiv 23:00 ora României, iar după prezentarea noutăților despre misiune, astronauții desemnați vor răspunde întrebărilor presei. Miza operațională a „Artemis 3” este testarea capabilității de „întâlnire și andocare” (rendezvous & docking) între capsula Orion și un sistem comercial de aselenizare cu echipaj — o etapă critică pentru transferul astronauților din orbită către suprafața Lunii și pentru validarea tehnologiilor necesare unor misiuni lunare de durată mai mare. Ce știm despre arhitectura misiunii Conform informațiilor publicate, „Artemis 3” ar urma să fie lansată de la Centrul Spațial Kennedy din Florida, cu: 4 astronauți la bord; capsula Orion ; racheta SLS (Space Launch System), care va plasa nava în spațiu. NASA nu a comunicat în materialul citat alte detalii despre calendarul complet al misiunii sau despre configurația exactă a sistemului comercial de aselenizare, urmând ca actualizările și numele echipajului să fie anunțate în cadrul evenimentului din 9 iunie. [...]
Explozia unui meteorit deasupra nord-estului SUA a generat un boom sonic resimțit la sol , un tip de eveniment rar în regiune, care a produs vibrații raportate inclusiv către autorități, potrivit HotNews . Fenomenul a avut loc sâmbătă, puțin după ora locală 14:00 (aprox. 21:00 în România), la o altitudine de 40 de mile (aprox. 64 km), deasupra nord-estului statului Massachusetts și a sud-estului statului New Hampshire. Obiectul a intrat în atmosferă cu peste 120.000 km/h și s-a dezintegrat, iar energia eliberată la fragmentare a fost estimată la echivalentul a aproximativ 300 de tone de TNT, ceea ce explică bubuiturile puternice. Ce spun NASA și monitorii de meteori NASA a transmis, prin Jennifer Dooren (adjunctul șefului departamentului de presă), că „mingea de foc” nu a fost asociată cu vreun curent activ de meteori și că a fost un obiect natural, nu reintrarea unor resturi spațiale sau a unui satelit, într-o declarație pentru AFP. Robert Lunsford, monitor al programului Societății Americane de Meteori, a spus că organizația a primit zeci de relatări dintr-o arie extinsă, de la Delaware până la Montreal. Martorii au descris o dublă explozie, zguduirea pământului sau observarea bilei de foc, iar Lunsford a apreciat că obiectul a fost „cu siguranță mai mare decât o minge de foc obișnuită”, cu o lățime de aproximativ un metru. Impact la sol: vibrații raportate către USGS Locuitorii din mai multe state au relatat pe rețelele sociale că au simțit unda de șoc, iar unii au spus că bubuiturile au fost atât de puternice încât „casele se zguduiau”. În paralel, mai multe persoane au sesizat Serviciul Geologic al Statelor Unite (USGS) cu privire la vibrațiile resimțite, iar purtătorul de cuvânt al agenției, Steve Sobie, a confirmat că tremurul a fost înregistrat la Centrul Național de Informații despre Cutremure. În privința posibilității ca meteoritul să fi ajuns la sol, Lunsford a indicat că este puțin probabil, precizând că ar fi nevoie de mai multe date despre traiectorie și viteză pentru o concluzie sigură; în scenariul în care nu ar fi ars complet, ar fi putut ajunge în ocean. De ce contează Deși atmosfera este intersectată zilnic de corpuri spațiale, oficialii NASA au subliniat că un eveniment izolat de o asemenea intensitate, vizibil în timpul zilei și capabil să producă un boom sonic resimțit la sol, este considerat rar pentru această regiune. Contextul e relevant și operațional: un astfel de episod poate genera alerte în lanț (raportări de „cutremur”, apeluri către autorități) și necesită confirmări rapide din partea agențiilor științifice pentru a elimina ipoteze precum reintrarea de resturi spațiale. [...]
