Știri
Știri din categoria Știință
O baterie nucleară solid-state care ar putea alimenta senzori timp de peste 100 de ani ar reduce semnificativ costurile și riscurile operaționale ale mentenanței în infrastructuri greu accesibile, potrivit interestingengineering.com. Dispozitivul, prezentat de compania americană NRD LLC, țintește electronice cu consum extrem de mic, unde înlocuirea sau reîncărcarea bateriilor este nepractică.
NBV este descrisă ca o baterie „betavoltaică”, adică transformă energia eliberată în urma dezintegrării beta în curent electric. Sursa de energie este izotopul radioactiv Nickel-63, iar arhitectura este „solid-state” (fără lichid), într-un ansamblu etanș, gândit pentru funcționare îndelungată fără intervenții.
Miza este una operațională: pentru senzori și sisteme de monitorizare instalate în zone izolate sau ostile, costul total nu este dat doar de baterie, ci de acces, opriri, personal și logistică. NRD poziționează produsul pentru scenarii în care o defecțiune a unei componente din „matricea de alimentare” poate compromite o misiune sau un sistem.
Compania indică drept utilizări-țintă monitorizarea industrială, senzori de mediu, sisteme de securitate și platforme autonome cu funcții de inteligență artificială care au nevoie de un nivel constant, redus, de energie pentru menținerea stărilor de funcționare.
Conform datelor prezentate, bateria ar livra:
Aceste valori o plasează strict în zona „ultra-low power”, potrivită pentru senzori, înregistrare de date (data logging) și echipamente de monitorizare care au nevoie de energie continuă, dar minimă.
NRD afirmă că durata de viață revendicată se bazează pe timpul de înjumătățire al Nickel-63, însă performanța în utilizare reală depinde de eficiență, ecranare și constrângeri de integrare, elemente care nu sunt confirmate independent în material. De asemenea, compania nu oferă detalii despre un calendar de implementare la scară largă sau despre disponibilitatea comercială.
Recomandate
Întoarcerea Artemis II poate fi urmărită integral live, iar NASA transmite pe YouTube toate etapele reintrării și amerizării . Miza pentru public este una operațională: fereastra de timp și momentele-cheie sunt deja programate, astfel că cei interesați pot urmări în direct separarea modulului, desfășurarea parașutelor și contactul cu apa. Misiunea Artemis II se întoarce pe Pământ după 10 zile în spațiu. Echipajul a plecat pe 1 aprilie și a realizat un survol lunar, ajungând la peste 250.000 de mile de Pământ (aprox. 402.000 km), inclusiv pe partea îndepărtată a Lunii. Înaintea reintrării, echipajul a finalizat a treia și ultima aprindere a motorului navei Orion, manevră care o pune pe traiectoria de amerizare. Conform programului menționat, amerizarea este așteptată în Pacific, în largul orașului San Diego. Programul estimat al momentelor-cheie (ora României) Separare modul Orion: 02:33 Parașute principale: 03:04 Amerizare: 03:07 Transmisiunea live este programată să înceapă cu câteva ore înainte de ora estimată a amerizării, astfel încât să acopere întregul segment final al revenirii. [...]
Reintrarea capsulei Orion este testul-cheie care decide ce urmează pentru programul Artemis , iar NASA mizează pe o coborâre mai abruptă pentru a reduce riscurile identificate la scutul termic după misiunea Artemis I, potrivit NPR . Capsula Orion cu cei patru astronauți ai misiunii Artemis II este programată să intre în atmosferă vineri la 7:53 p.m. ET (sâmbătă, 02:53 ora României), cu amerizare estimată la 8:07 p.m. ET (03:07 ora României) în Oceanul Pacific. Înainte de reintrare, Orion trebuie să se separe de modulul de serviciu, care va reintra necontrolat și va arde în atmosferă. De ce contează reintrarea: scutul termic și „unghiul” corect Reintrarea este descrisă de echipaj ca o secvență cu marjă mică de eroare: capsula va lovi atmosfera la circa 25.000 mile pe oră (aprox. 40.200 km/h) și va trece prin temperaturi de peste 5.000°F (aprox. 2.760°C). În această fază, NASA se așteaptă la o întrerupere temporară a comunicațiilor cu centrul de control, de aproximativ șase minute. Miza operațională este „unghiul” de intrare în atmosferă: prea abrupt sau prea „plat” poate compromite reintrarea. Directorul de zbor al misiunii, Jeff Radigan, spune că succesul depinde de atingerea acestui unghi cu precizie, iar atenția este concentrată pe scutul termic, componenta care protejează capsula de încălzirea extremă. „Trebuie să nimerim unghiul corect. Altfel, nu vom avea o reintrare reușită.” NASA a ajuns la această abordare după ce, la Artemis I (misiune fără echipaj), scutul termic nu a funcționat conform proiectării. Pentru Artemis II, planificatorii au ales să evite profilul de reintrare de tip „săritură” prin atmosferă și să intre mai abrupt și mai rapid, pentru a limita timpul petrecut în cele mai intense momente ale reintrării. Cum decurge întoarcerea și recuperarea echipajului În ziua revenirii, echipajul se trezește la 11:35 a.m. ET (18:35 ora României) și reconfigurează capsula pentru reintrare. O corecție suplimentară de traiectorie este programată la 2:53 p.m. ET (21:53 ora României), pentru ajustarea fină a drumului spre zona de amerizare. După frânarea aerodinamică, o succesiune de parașute ar urma să reducă viteza până la aproximativ 20 mile pe oră (aprox. 32 km/h) la contactul cu apa. Nava USS John P. Murtha este poziționată în apropierea zonei de amerizare pentru recuperare: o echipă va ajunge la capsulă, va instala o plută gonflabilă lângă trapă, iar astronauții vor fi evaluați de un medic de zbor înainte de a fi scoși din Orion și transportați ulterior la Johnson Space Center din Houston. Ce urmează după amerizare: date pentru Artemis III Dincolo de întoarcerea în siguranță, Artemis II este un test de zbor esențial pentru Orion. Echipajul (Victor Glover, Reid Wiseman, Christina Koch și astronautul Agenției Spațiale Canadiene Jeremy Hansen) a testat controlul manual, sistemele de susținere a vieții și funcționarea capsulei cu patru oameni la bord. După misiune, Orion va fi trimis la Kennedy Space Center, unde inginerii vor evalua performanța navei, inclusiv „instalațiile” interne: NPR notează că toaleta testată în zbor a întâmpinat probleme, nu la unitatea în sine, ci la sistemul care evacuează urina peste bord când rezervorul se umple. Analiza post-zbor și eventualele modificări sunt relevante pentru pregătirea următoarei misiuni, Artemis III, programată să fie lansată anul viitor. [...]
Astronauții Artemis 2 au observat cel puțin cinci impacturi de micrometeoriți pe fața îndepărtată a Lunii , potrivit Space.com , în timpul survolului istoric realizat luni, 6 aprilie, la bordul capsulei Orion. Evenimentul a avut loc în timpul celei mai apropiate treceri pe lângă Lună, momentul central al misiunii Artemis 2, o călătorie de 10 zile dus-întors. Astronauții au realizat fotografii și observații ale suprafeței lunare, iar unele rezultate au fost primite cu reacții entuziaste în „Science Evaluation Room” de la Johnson Space Center din Houston, unde echipele de cercetare urmăreau datele. „Starea de spirit este foarte bună”, a spus Young. „Am făcut ceea ce ne-am propus. Echipa de Științe Lunare și echipajul s-au pregătit intens”, a spus ea, dar nu erau pregătiți să vadă atât de multe impacturi. Spre finalul apropierii maxime, Soarele a coborât în spatele Lunii, producând pentru echipaj o eclipsă de Soare care a durat aproape o oră. În acest interval, astronauții spun că au văzut „nu mai puțin de cinci” impacturi de micrometeoriți pe fața îndepărtată a Lunii, sub formă de scurte „fulgerări” vizibile cu ochiul liber. Aceste fulgerări apar când micrometeoriții lovesc suprafața Lunii și pot oferi indicii despre dinamica mediului lunar. În contextul Artemis 2, observațiile sunt relevante și pentru modul în care NASA încearcă să integreze obiective științifice direct în operațiunile de zbor, nu doar în analiza ulterioară de la sol. Misiunea Artemis 2 este prezentată ca prima revenire a oamenilor în spațiul lunar de la Apollo 17 (1972). Conform Space.com, echipajul a avut sarcini precum identificarea unor forme de relief, fotografierea suprafeței și înregistrarea constatărilor pentru oamenii de știință de pe Pământ, iar blocarea porțiunii celei mai luminoase a Soarelui de către discul Lunii a făcut posibile observațiile directe ale impacturilor. [...]
Rusia ia în calcul „teritorii suverane” pe Lună , deși tratatele internaționale interzic revendicarea spațiului cosmic, potrivit Libertatea . Declarația a fost făcută în contextul în care misiunea NASA Artemis 2 ajungea la Lună, într-un zbor pe care publicația îl descrie drept istoric. Anunțul îi aparține lui Serghei Cernîșev, vicepreședinte al Academiei Ruse de Științe și director al Institutului Central de Aerohidrodinamică N. Jukovski, în cadrul unei reuniuni oficiale despre explorarea spațiului, conform Agenției TASS, citată de Libertatea. „Programul lunar va permite Rusiei să rămână printre principalele puteri spațiale care explorează activ Luna. Va oferi noi cunoștințe și tehnologii pentru explorarea lunară. Și, în cele din urmă, ne va permite să stabilim teritorii suverane pentru Rusia pe suprafața Lunii”, a declarat acesta. Programul lunar rusesc ar urma să fie implementat în două etape: mai întâi dezvoltarea tehnologiilor pentru aselenizare și cercetare la suprafață, apoi construirea unor elemente de bază lunare și folosirea unor tehnologii pentru operare pe termen lung. Potrivit academicianului Anatoli Petrukovich, bugetul proiectului lunar până în 2036 este estimat la circa 700 de miliarde de ruble, iar programul național „Spațiu” ar urma să ajungă la 4,4 trilioane de ruble, notează Libertatea. În paralel, șeful Roscosmos, Dmitri Bakanov, a spus că Rusia va colabora cu China pentru o Stație Științifică Lunara Internațională, iar din 2026 ar urma să înceapă dezvoltarea de echipamente pentru studierea structurii interne a Lunii și scanarea suprafeței pentru alegerea amplasamentului unei baze. Libertatea mai consemnează că Roscosmos a anunțat în decembrie 2025, împreună cu Rosatom și Institutul Kurchatov, intenția de a construi o centrală electrică pe Lună până în 2036, iar lansările Luna-29 (posibil în 2032), Luna-30 (2034) și Luna-28 (2036) sunt incluse în planurile prezentate. Miza politică și juridică a declarațiilor despre „suveranitate” este însă limitată de cadrul internațional: Tratatul privind spațiul cosmic din 1967 prevede că spațiul cosmic, inclusiv Luna, nu poate fi revendicat de niciun stat „prin revendicare, utilizare, ocupație sau prin orice alte mijloace”, amintește Libertatea. Publicația reamintește și eșecul misiunii Luna-25, care s-a prăbușit în august 2023, episod ce a alimentat întrebări privind capacitatea Rusiei de a concura cu programele SUA și Chinei în noua etapă a competiției spațiale. [...]
Rusia amână până în 2036 trei misiuni lunare în plin avans al programului NASA , potrivit Digi24 , o decizie care subliniază decalajul tot mai mare dintre marile puteri în cursa spațială. Anunțul vine într-un moment simbolic: succesul misiunii Artemis 2, care a readus oameni în apropierea Lunii după mai bine de jumătate de secol. Conform informațiilor transmise de agenția rusă Interfax, Rusia a decis să amâne lansările misiunilor: Luna-28 Luna-29 Luna-30 Noile termene sunt plasate în intervalul 2032–2036 , fără ca autoritățile să ofere explicații clare pentru această întârziere. Decizia continuă seria de amânări din ultimii ani și vine după eșecul notabil al misiunii Luna-25, care s-a prăbușit pe suprafața Lunii în 2023. Un program în declin Deși Moscova consideră explorarea Lunii drept un obiectiv strategic, realitatea programului spațial rus indică dificultăți majore. După perioada de vârf a Uniunii Sovietice, când a fost lansat primul satelit și primul om în spațiu, Rusia a pierdut teren constant. Astăzi, competiția este dominată de: Actor Situația actuală SUA (NASA) Misiuni cu echipaj uman, program Artemis în plină desfășurare China Avans rapid, misiuni robotice și planuri pentru echipaj uman Rusia Întârzieri repetate, eșecuri tehnice și lipsă de calendar clar Contrast puternic cu NASA În aceeași perioadă, NASA marchează un moment istoric. Misiunea Artemis 2 a trimis patru astronauți în jurul Lunii, aceștia devenind primii oameni care realizează un astfel de zbor după peste 50 de ani. Mai mult, traiectoria lor a depășit distanțele atinse de misiunile anterioare, semnalând un progres tehnologic semnificativ. Această diferență de ritm între programele spațiale evidențiază o schimbare de echilibru în explorarea cosmică. Dacă în trecut rivalitatea era dominată de SUA și URSS, în prezent Rusia pare să rămână în urma unei competiții în care SUA și China dictează direcția. Miza rămâne ridicată În ciuda întârzierilor, Rusia continuă să considere Luna un obiectiv strategic, inclusiv pentru potențiala exploatare a resurselor naturale. Totuși, lipsa unui calendar clar și amânările repetate ridică semne de întrebare privind capacitatea sa de a reveni în prim-planul cursei spațiale. În acest context, decizia de a împinge misiunile până în anii 2030 nu este doar o ajustare tehnică, ci un semnal al dificultăților structurale cu care se confruntă programul spațial rus. [...]
Astronauții misiunii Artemis II au fotografiat o eclipsă totală de Soare din spațiul îndepărtat , potrivit The Verge . Imaginile publicate de NASA arată Luna cu margini „crispate”, dar neregulate, pe fundalul unui câmp de stele, într-o compoziție care, după cum notează publicația, „pare aproape prea bună ca să fie reală”. O a doua fotografie distribuită de NASA surprinde Pământul parțial acoperit de umbre, „apunzând” dincolo de Lună, într-o trimitere vizuală la celebra imagine „earthrise” realizată de astronauții misiunii Apollo 8 în urmă cu aproape șase decenii. Echipajul format din patru astronauți a observat eclipsa dincolo de Lună, ceea ce a dus la o experiență diferită față de cea de pe Pământ, după cum consemnează CNN și Scientific American . Din spațiu, faza de totalitate a durat aproape o oră, nu doar câteva minute, iar astronauții au putut vedea coroana solară ieșind în evidență fără distorsiunile produse de atmosfera terestră. Comandantul Reid Wiseman a descris momentul într-o comunicare cu centrul de control al misiunii NASA, în timpul eclipsei de luni: „Este pur și simplu de nedescris. Indiferent cât ne uităm la asta, creierul nostru nu procesează această imagine din fața noastră. Este absolut spectaculos, ireal... nu există adjective, va trebui să inventez unele noi, nu există absolut niciun cuvânt care să descrie ce vedem pe acest hublou.” The Verge menționează că articolul a fost actualizat pe 7 aprilie, cu adăugarea metadatelor pentru două dintre fotografiile NASA, o completare tehnică ce ține de detaliile de publicare ale imaginilor. [...]
