Știri
Știri din categoria Știință
Rusia amână până în 2036 trei misiuni lunare în plin avans al programului NASA, potrivit Digi24, o decizie care subliniază decalajul tot mai mare dintre marile puteri în cursa spațială. Anunțul vine într-un moment simbolic: succesul misiunii Artemis 2, care a readus oameni în apropierea Lunii după mai bine de jumătate de secol.
Conform informațiilor transmise de agenția rusă Interfax, Rusia a decis să amâne lansările misiunilor:
Noile termene sunt plasate în intervalul 2032–2036, fără ca autoritățile să ofere explicații clare pentru această întârziere. Decizia continuă seria de amânări din ultimii ani și vine după eșecul notabil al misiunii Luna-25, care s-a prăbușit pe suprafața Lunii în 2023.
Deși Moscova consideră explorarea Lunii drept un obiectiv strategic, realitatea programului spațial rus indică dificultăți majore. După perioada de vârf a Uniunii Sovietice, când a fost lansat primul satelit și primul om în spațiu, Rusia a pierdut teren constant.
Astăzi, competiția este dominată de:
| Actor | Situația actuală |
|---|---|
| SUA (NASA) | Misiuni cu echipaj uman, program Artemis în plină desfășurare |
| China | Avans rapid, misiuni robotice și planuri pentru echipaj uman |
| Rusia | Întârzieri repetate, eșecuri tehnice și lipsă de calendar clar |
În aceeași perioadă, NASA marchează un moment istoric. Misiunea Artemis 2 a trimis patru astronauți în jurul Lunii, aceștia devenind primii oameni care realizează un astfel de zbor după peste 50 de ani. Mai mult, traiectoria lor a depășit distanțele atinse de misiunile anterioare, semnalând un progres tehnologic semnificativ.
Această diferență de ritm între programele spațiale evidențiază o schimbare de echilibru în explorarea cosmică. Dacă în trecut rivalitatea era dominată de SUA și URSS, în prezent Rusia pare să rămână în urma unei competiții în care SUA și China dictează direcția.
În ciuda întârzierilor, Rusia continuă să considere Luna un obiectiv strategic, inclusiv pentru potențiala exploatare a resurselor naturale. Totuși, lipsa unui calendar clar și amânările repetate ridică semne de întrebare privind capacitatea sa de a reveni în prim-planul cursei spațiale.
În acest context, decizia de a împinge misiunile până în anii 2030 nu este doar o ajustare tehnică, ci un semnal al dificultăților structurale cu care se confruntă programul spațial rus.
Recomandate
Misiunea Artemis 2 va stabili un nou record istoric de distanță în spațiu NASA a anunțat că echipajul va ajunge la 406.773 km de Pământ, depășind recordul vechi de 56 de ani stabilit de Apollo 13, care atinsese aproximativ 400.171 km. Momentul este estimat pentru 6 aprilie 2026, când nava Orion va survola partea îndepărtată a Lunii și va începe întoarcerea spre Pământ, marcând cea mai mare distanță parcursă vreodată de oameni în spațiu. Misiunea nu include aselenizarea, fiind concepută ca un test critic pentru sistemele de transport uman în spațiul profund, în special pentru siguranța capsulei Orion în condiții reale. Echipajul este format din patru astronauți, trei din Statele Unite și unul din Canada, selecționați pentru experiență în zboruri și misiuni complexe: Reid Wiseman – comandant, fost pilot de test al Marinei SUA Victor Glover – pilot, căpitan în Marina SUA Christina Koch – specialist de misiune, inginer Jeremy Hansen – specialist de misiune, reprezentant al Agenției Spațiale Canadiene Traiectoria misiunii a fost stabilită în urma unei manevre esențiale realizate pe 2 aprilie, când motoarele navei au funcționat aproape șase minute pentru a o plasa pe direcția corectă către Lună. Această etapă a determinat și parametrii finali ai zborului, inclusiv atingerea distanței record. Pentru a înțelege importanța momentului, comparația cu trecutul este relevantă: Misiune Distanța maximă de Pământ Apollo 13 (1970) ~400.171 km Artemis 2 (2026) ~406.773 km Deși diferența este de câteva mii de kilometri, impactul este major: este prima dată după mai bine de jumătate de secol când oamenii depășesc limitele atinse în era Apollo. Dacă această misiune se încheie cu succes, NASA va face următorul pas în programul Artemis, care vizează revenirea oamenilor pe Lună până la finalul deceniului, cel mai probabil în jurul anului 2028. [...]
Echipajul Artemis 2 a transmis primele mesaje video din spațiu la circa două zile de la începutul zborului, potrivit Live Science . Astronauții aflați la bordul capsulei Orion au vorbit despre priveliștea Pământului dincolo de orbita terestră și au oferit detalii despre viața la bord, inclusiv despre o problemă tehnică rezolvată în timpul misiunii. Mesajul către Pământ și imaginile din capsula Orion În prima transmisie, comandantul misiunii, astronautul NASA Reid Weisman, a descris panorama vizibilă prin hublourile capsulei. El a spus că se poate vedea „întregul glob de la pol la pol” și că momentul i-a făcut pe toți cei patru membri ai echipajului să se oprească din activitățile curente. Pilotul NASA Victor Glover a transmis un mesaj direct către planetă, într-o formulare care a devenit rapid elementul central al clipului. „Crede-ne, arăți incredibil”, a fost mesajul transmis de pilotul NASA Victor Glover către întreaga planetă. „Al cincilea membru al echipajului” și incidentul cu toaleta de la bord Pe lângă cei patru astronauți, misiunea include și o mascotă, Rise, un mic pluș alb care simbolizează Luna. Rise a fost imaginată de Lucas Ye, în vârstă de 8 ani, și a fost aleasă din peste 2.600 de propuneri, fiind inspirată de fotografia „Earthrise” realizată în timpul misiunii Apollo 8. După ce Orion a ajuns la imponderabilitate, Glover a fost filmat jucându-se cu plușul plutitor, un detaliu folosit pentru a ilustra condițiile de microgravitație (starea în care obiectele par să plutească, deoarece nava și tot ce se află în ea se află în cădere liberă pe orbită). Transmisia a inclus și un episod tehnic: Christina Koch a povestit că a reușit să repare toaleta capsulei Orion, evaluată la 30 de milioane de dolari, după ce aceasta se blocase. Reprezentanții NASA au spus că echipajul și controlul misiunii au lucrat împreună pentru remediere, iar ulterior toaleta a revenit la funcționare normală. Koch a glumit pe seama situației, afirmând că este „instalator spațial”. [...]
Astronauții Artemis 2 vor trăi circa 10 zile în capsula Orion, în microgravitație , potrivit Adevărul , care relatează detalii furnizate de NASA despre condițiile de la bordul misiunii ce va ocoli Luna. Publicația arată că echipajul va opera într-un spațiu foarte restrâns, fără facilități obișnuite, iar fiecare activitate de rutină – de la mese și somn până la igienă – este adaptată pentru absența gravitației. Cei patru membri ai echipajului – Reid Wiseman, Christina Koch, Jeremy Hansen și Victor Glover – vor locui aproximativ 10 zile într-o capsulă comparată ca volum cu „două minivanuri”. Orion are un diametru de circa 5 metri și un volum de 9,3 metri cubi, ceea ce limitează semnificativ spațiul de mișcare și depozitare, în condițiile în care nu există „încălzire centrală, televiziune sau aer proaspăt”. În privința alimentației, meniul este alcătuit din produse neperisabile, în lipsa refrigerării și pentru a reduce riscurile asociate firimiturilor care pot ajunge în echipamente. Multe preparate sunt liofilizate (deshidratate prin înghețare, pentru conservare) și sunt rehidratate cu apă potabilă, iar pentru mesele calde există un încălzitor compact. Fiecare astronaut își testează în avans meniul, care combină preferințele personale cu cerințele nutriționale stabilite de NASA; într-o zi obișnuită sunt prevăzute trei mese și două băuturi aromate, de la cafea și ceai verde la smoothie-uri și sucuri. Gestionarea deșeurilor rămâne una dintre cele mai sensibile componente ale vieții în microgravitație. Astronauții folosesc sistemul Universal Waste Management System, bazat pe flux de aer, iar articolul precizează că, spre deosebire de Stația Spațială Internațională, urina nu va fi reciclată în apă potabilă, ci evacuată în spațiu, în timp ce deșeurile solide vor fi păstrate pentru a fi aduse pe Pământ. „Oficialii NASA au transmis că sistemul trebuie lăsat să atingă viteza optimă înainte de utilizare, pentru a evita alte blocaje.” Textul mai consemnează un incident tehnic apărut la câteva ore după lansare, când Christina Koch a raportat o defecțiune la pornirea sistemului de colectare a urinei, ventilatorul părând blocat. Echipele de la sol au intervenit cu instrucțiuni, astronauții folosind soluții de rezervă pentru deșeurile lichide, în timp ce funcția pentru deșeuri solide a rămas operațională; ulterior, problema a fost rezolvată împreună cu centrul de control din Houston, iar toaleta a revenit la parametri normali. Dincolo de toaletă, rutina zilnică include igienă cu kituri adaptate (șampon uscat, săpun lichid, produse de bărbierit), exerciții fizice de circa 30 de minute pe zi pentru a limita pierderea masei musculare și a densității osoase și aproximativ opt ore de somn în saci fixați de pereții capsulei, pentru a preveni plutirea. În ansamblu, Artemis 2 este prezentată ca un zbor de testare fără aselenizare, cu rol de etapă în programul NASA pentru viitoare misiuni cu echipaj uman pe suprafața Lunii. [...]
Misiunea americană Artemis 2 a decolat cu echipaj la bord , marcând prima lansare a unei misiuni cu oameni care ocolește Luna după încheierea programului Apollo, în 1972. Lansarea a avut loc la 1 aprilie, ora locală 18:24, iar publicația notează că racheta a urcat cu succes, iar nava a ieșit deja din atmosfera Pământului. Artemis 2 este planificată să dureze aproximativ 10 zile și transportă patru astronauți într-o călătorie de tip „dus-întors” în jurul Lunii, la viteză mare. Lansarea este realizată cu racheta SLS, descrisă ca având o masă de 5,7 milioane de livre și o tracțiune de aproape 9 milioane de livre-forță; aceasta este a doua sa misiune completă și prima cu echipaj. În primele minute, capsula Orion, cu indicativul „Integrity”, urcă timp de circa opt minute, atingând o viteză apropiată de 5 mile pe secundă, după care se separă de treapta superioară și intră pe o orbită eliptică în jurul Pământului. În aproximativ o oră de la lansare, după două aprinderi ale motoarelor, nava ar urma să ajungă la apogeu pe o orbită de 43.760 de mile, înainte de a rămâne una-două zile pe orbită înaltă pentru verificări extinse ale sistemelor, inclusiv susținerea vieții, propulsia, navigația și comunicațiile. Echipajul este format din comandantul Reid Wiseman, pilotul Victor Glover, astronauta Christina Koch (toți din SUA) și astronautul canadian Jeremy Hansen. Pe parcursul misiunii, distanța maximă față de Pământ este estimată la 252.000 de mile, un nivel care ar depăși recordul menționat pentru Apollo 13, iar astronauții ar urma să observe direct zone întinse de pe fața nevăzută a Lunii; sursa indică faptul că, datorită ferestrei de lansare din aprilie, circa 21% din această regiune ar fi iluminată. Traiectoria este descrisă ca una de tip „întoarcere liberă” (free-return trajectory), un profil care permite revenirea spre Pământ folosind geometria orbitei, cu o apropiere minimă de aproximativ 4.100 de mile față de Lună. La revenire, capsula ar urma să reintră în atmosferă cu circa 25.000 mile pe oră și să amerizeze în Oceanul Pacific, de unde va fi recuperată de o echipă a marinei, conform aceleiași surse. [...]
Echipajul Artemis 2 a ajuns la Kennedy Space Center înaintea lansării spre Lună , potrivit Space.com . Astronauții NASA Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch, împreună cu astronautul Agenției Spațiale Canadiene (CSA) Jeremy Hansen, au aterizat pe pista Shuttle Landing Facility la ora 14:15 (EDT), în Cape Canaveral, Florida, după un zbor cu avioane T-38 din Houston (Johnson Space Center). Sosirea la KSC are loc cu câteva zile înaintea ferestrei de lansare a misiunii, care se întinde până pe 6 aprilie. Echipajul se află în carantină din 20 martie, moment în care racheta SLS (Space Launch System) a fost transportată din clădirea de asamblare VAB (Vehicle Assembly Building) către rampa de la Launch Complex-39B. Carantină și pregătiri finale la sol Astronauții vor rămâne în carantină pe toată durata ferestrei de lansare, KSC fiind „ultima oprire terestră” înainte de zbor. În acest interval, echipele de la sol rulează procedurile de numărătoare inversă și pregătesc alimentarea rachetei. Rularea rachetei SLS către rampă este a doua pentru Artemis 2: NASA a fost nevoită să readucă racheta în VAB după prima deplasare, la începutul anului, din cauza unor probleme de mentenanță identificate în timpul testelor de pre-lansare din februarie. Ce testează Artemis 2 și de ce nu include o aselenizare Artemis 2 este prezentată ca o etapă de test în programul Artemis, cu accent pe verificarea în spațiu a sistemelor de susținere a vieții ale capsulei Orion, pentru prima dată cu astronauți la bord. Misiunea nu prevede o aselenizare. În schimb, Orion va zbura pe lângă partea îndepărtată a Lunii pe o traiectorie de tip „free-return” (întoarcere liberă), un profil care trimite nava în spațiul cislunar și o readuce pe o cale directă spre Pământ, reducând nevoia unor manevre majore ale motorului după aprinderea de injectare translunară. Calendarul NASA: încercări de lansare și pașii următori ai programului Dacă programul NASA rămâne neschimbat, echipajul urmează să se mute la începutul zilei de miercuri în clădirea Neil Armstrong Operations and Checkout (O&C), pentru a începe echiparea cu costumele spațiale, în paralel cu procedurile de lansare. NASA plănuiește să înceapă alimentarea SLS cu hidrogen lichid și oxigen lichid (combustibili criogenici, adică răciți la temperaturi foarte joase) la 7:45 a.m. EDT, iar decolarea este programată într-o fereastră de două ore care se deschide la 6:24 p.m. EDT. Dacă apar întârzieri, agenția poate reconfigura racheta pentru până la patru încercări între 1 și 6 aprilie, iar o altă fereastră este menționată pentru 30 aprilie, dacă prima săptămână din aprilie nu devine fezabilă. În privința etapelor următoare, NASA are în plan o demonstrație cu Orion și landerele lunare Artemis pe Artemis 3, în orbită terestră, anul viitor, „presupunând că nu apar probleme majore” în Artemis 2. Ulterior, în funcție de disponibilitatea unui lander, agenția vizează prima aselenizare a programului pe Artemis 4 în 2028, iar în anii 2030 intenționează să construiască o prezență mai durabilă prin habitate, vehicule de explorare și landere cargo regulate. „Nu încercăm să iasă perfect din prima. De fapt, este o fază de test și experimentare - multe vehicule de explorare, multe landere... Asta înseamnă multe oportunități pentru încărcături științifice și tehnologice pe care le putem integra”, a declarat Isaacman, după sosirea astronauților. Elementele-cheie ale pregătirilor și planificării, așa cum sunt prezentate în material, includ: componența echipajului (trei astronauți NASA și un astronaut CSA); carantina începută pe 20 martie și menținută până la finalul ferestrei de lansare; a doua rulare a rachetei SLS către rampă, după revenirea în VAB pentru mentenanță; alimentarea cu hidrogen și oxigen lichid și o fereastră de lansare cu opțiuni de reprogramare între 1–6 aprilie, plus 30 aprilie. [...]
Astronauții misiunii Artemis II au fotografiat o eclipsă totală de Soare din spațiul îndepărtat , potrivit The Verge . Imaginile publicate de NASA arată Luna cu margini „crispate”, dar neregulate, pe fundalul unui câmp de stele, într-o compoziție care, după cum notează publicația, „pare aproape prea bună ca să fie reală”. O a doua fotografie distribuită de NASA surprinde Pământul parțial acoperit de umbre, „apunzând” dincolo de Lună, într-o trimitere vizuală la celebra imagine „earthrise” realizată de astronauții misiunii Apollo 8 în urmă cu aproape șase decenii. Echipajul format din patru astronauți a observat eclipsa dincolo de Lună, ceea ce a dus la o experiență diferită față de cea de pe Pământ, după cum consemnează CNN și Scientific American . Din spațiu, faza de totalitate a durat aproape o oră, nu doar câteva minute, iar astronauții au putut vedea coroana solară ieșind în evidență fără distorsiunile produse de atmosfera terestră. Comandantul Reid Wiseman a descris momentul într-o comunicare cu centrul de control al misiunii NASA, în timpul eclipsei de luni: „Este pur și simplu de nedescris. Indiferent cât ne uităm la asta, creierul nostru nu procesează această imagine din fața noastră. Este absolut spectaculos, ireal... nu există adjective, va trebui să inventez unele noi, nu există absolut niciun cuvânt care să descrie ce vedem pe acest hublou.” The Verge menționează că articolul a fost actualizat pe 7 aprilie, cu adăugarea metadatelor pentru două dintre fotografiile NASA, o completare tehnică ce ține de detaliile de publicare ale imaginilor. [...]
