Știri
Știri din categoria Știință
Rusia ia în calcul „teritorii suverane” pe Lună, deși tratatele internaționale interzic revendicarea spațiului cosmic, potrivit Libertatea. Declarația a fost făcută în contextul în care misiunea NASA Artemis 2 ajungea la Lună, într-un zbor pe care publicația îl descrie drept istoric.
Anunțul îi aparține lui Serghei Cernîșev, vicepreședinte al Academiei Ruse de Științe și director al Institutului Central de Aerohidrodinamică N. Jukovski, în cadrul unei reuniuni oficiale despre explorarea spațiului, conform Agenției TASS, citată de Libertatea.
„Programul lunar va permite Rusiei să rămână printre principalele puteri spațiale care explorează activ Luna. Va oferi noi cunoștințe și tehnologii pentru explorarea lunară. Și, în cele din urmă, ne va permite să stabilim teritorii suverane pentru Rusia pe suprafața Lunii”, a declarat acesta.
Programul lunar rusesc ar urma să fie implementat în două etape: mai întâi dezvoltarea tehnologiilor pentru aselenizare și cercetare la suprafață, apoi construirea unor elemente de bază lunare și folosirea unor tehnologii pentru operare pe termen lung. Potrivit academicianului Anatoli Petrukovich, bugetul proiectului lunar până în 2036 este estimat la circa 700 de miliarde de ruble, iar programul național „Spațiu” ar urma să ajungă la 4,4 trilioane de ruble, notează Libertatea.
În paralel, șeful Roscosmos, Dmitri Bakanov, a spus că Rusia va colabora cu China pentru o Stație Științifică Lunara Internațională, iar din 2026 ar urma să înceapă dezvoltarea de echipamente pentru studierea structurii interne a Lunii și scanarea suprafeței pentru alegerea amplasamentului unei baze. Libertatea mai consemnează că Roscosmos a anunțat în decembrie 2025, împreună cu Rosatom și Institutul Kurchatov, intenția de a construi o centrală electrică pe Lună până în 2036, iar lansările Luna-29 (posibil în 2032), Luna-30 (2034) și Luna-28 (2036) sunt incluse în planurile prezentate.
Miza politică și juridică a declarațiilor despre „suveranitate” este însă limitată de cadrul internațional: Tratatul privind spațiul cosmic din 1967 prevede că spațiul cosmic, inclusiv Luna, nu poate fi revendicat de niciun stat „prin revendicare, utilizare, ocupație sau prin orice alte mijloace”, amintește Libertatea. Publicația reamintește și eșecul misiunii Luna-25, care s-a prăbușit în august 2023, episod ce a alimentat întrebări privind capacitatea Rusiei de a concura cu programele SUA și Chinei în noua etapă a competiției spațiale.
Recomandate
Anunțul SUA despre o armă pe orbită ridică miza securității sateliților , într-un moment în care marile puteri își testează tot mai des capacitățile de a se apropia, bruia sau scoate din funcțiune infrastructura spațială de care depind comunicațiile și operațiunile militare, potrivit Antena 3 , care citează BBC. Washingtonul a oferit puține detalii despre sistemul desfășurat. Troy Meink , secretarul Forțelor Aeriene, a spus că arma aflată „pe orbită” este necesară pentru protejarea forțelor americane împotriva acțiunilor inamice ostile, fără să precizeze capacitățile sau momentul plasării ei pe orbită. În context, analiza amintește că armatele avansate folosesc deja sateliți pentru comunicații securizate, recunoaștere, furnizarea de date de localizare pentru lovituri țintite și detectarea lansărilor de rachete. Pe măsură ce conflictele devin mai tehnologizate, analiștii se așteaptă la o utilizare mai intensă a echipamentelor militare în spațiu. Ce ar putea fi „arma” despre care au vorbit SUA Dr. Bleddyn Bowen ( Royal United Services Institute / Universitatea Durham) spune că poate doar să emită ipoteze privind arma anunțată de SUA, iar scenariul cel mai probabil ar fi unul „non-distructiv”, axat pe perturbarea funcționării sateliților. Ipotezele menționate: platformă de război electronic sau bruiaj radio , care ar putea perturba comunicațiile prin satelit; Bowen explică faptul că, dacă legăturile radio sunt întrerupte, satelitul devine „practic inutil”; satelit pentru inspecție de aproape și capturare , adică un aparat capabil să se apropie de alți sateliți pentru a-i verifica sau a interacționa cu ei. Bowen nu exclude însă existența unor arme „mai periculoase”, care ar putea produce deșeuri spațiale și distrugeri semnificative, dar consideră mai puțin probabil un „vehicul de distrugere cinetică” (un dispozitiv care lovește direct un satelit pentru a-l distruge). De ce contează: operațiunile RPO și riscul de escaladare Materialul descrie intensificarea manevrelor spațiale ale Rusiei și Chinei din ultimul deceniu, cunoscute ca operațiuni de întâlnire și proximitate (RPO) – zboruri foarte apropiate de sateliții occidentali. În teorie, astfel de sateliți manevrabili pot deveni „vânător-ucigaș”, fie prin coliziune, fie prin împingerea țintei în afara orbitei, potrivit dr. Rod Thornton (King’s College Londra), citat de BBC. Bowen adaugă că partea chineză a demonstrat capacități de „remorcare spațială”: un vehicul se poate apropia de un satelit, îl poate prinde și îl poate muta pe o altă orbită. Aceeași capacitate poate avea o utilizare pozitivă (îndepărtarea deșeurilor spațiale), dar și una ofensivă (scoaterea din uz a sateliților funcționali). Ce capacități sunt atribuite Rusiei Thornton susține că Rusia ar compensa lipsurile la capitolul armament spațial și sateliți prin rachete: sisteme lansate de la sol care pot lovi sateliți pe orbita joasă a Pământului și rachete antisatelit (ASAT) lansate de la mare altitudine cu ajutorul aeronavelor. Tot el avertizează că, „ca ultimă soluție”, Rusia ar putea lansa arme nucleare în spațiu, iar unda de șoc electromagnetică ar „prăji” sateliții neprotejați pe o suprafață vastă. Într-un astfel de scenariu, afirmă Thornton, Rusia – având mai puțini sateliți – ar putea ieși „marea câștigătoare” dintr-un conflict spațial. Informațiile despre arma americană rămân, deocamdată, limitate, iar evaluările se bazează pe ipoteze și pe tiparele de capabilități deja demonstrate de marile puteri în operațiuni de proximitate și în sisteme antisatelit. [...]
Misiunea de aprovizionare SpaceX către ISS aduce un plus de energie și noi experimente biomedicale , odată cu livrarea ultimului set de panouri solare IROSA, care ar urma să crească capacitatea stației de a genera electricitate pentru operațiuni și cercetare, potrivit Science Daily . Capsula Dragon a SpaceX a ajuns la Stația Spațială Internațională pe 15 octombrie, la 10:27 a.m. EDT (17:27, ora României), andocându-se la portul orientat spre spațiu al modulului Harmony. La bord au fost peste 6.300 de livre de alimente, consumabile esențiale și echipamente științifice pentru echipajul Expedition 75 (aprox. 2.860 kg). Aceasta este a 35-a misiune comercială de reaprovizionare SpaceX către laboratorul orbital, în baza contractului cu NASA . Ce aduce „marfa ciudată”: energie și cercetare cu potențial medical Cel mai important element operațional este livrarea ultimului set de International Space Station Roll-Out Solar Arrays (IROSA) . Aceste panouri sunt proiectate să extindă capacitatea de producție de energie electrică a stației, ceea ce se traduce în mai multă putere disponibilă pentru funcționare și pentru experimente. Instalarea este planificată pentru mai târziu în această toamnă. Pe lângă componenta energetică, Dragon a transportat o serie de experimente neobișnuite, cu miză în special pentru biomedicină și știința materialelor: echipamente pentru fabricarea de retine artificiale în microgravitație, cu speranța că producția în spațiu ar putea contribui, în timp, la tehnologii de restaurare a vederii pe Pământ; modele 3D de țesut cardiac , destinate dezvoltării metodelor de testare a unui număr mare de potențiale medicamente în viitoare misiuni spațiale; materiale pentru a studia formarea unui nou tip de sticlă în microgravitație, pentru a înțelege mai bine cum se dezvoltă și cum se comportă fără influența gravitației terestre; organoizi cerebrali (modele tridimensionale miniaturale de țesut cerebral crescute din celule), folosiți pentru a investiga procese greu de studiat direct la oameni; cercetătorii speră să identifice ținte potențiale de tratament pentru afecțiuni neurologice, inclusiv boala Alzheimer, boala Parkinson și scleroza multiplă. Calendarul misiunii și întoarcerea pe Pământ Dragon ar urma să rămână andocat la stație până la mijlocul lunii noiembrie, după care este așteptat să aducă înapoi pe Pământ materiale de cercetare sensibile la timp și alte încărcături. Încheierea misiunii este planificată prin amerizare în Oceanul Pacific, în largul coastei Californiei. Misiunea a început pe 13 octombrie, la 6:33 a.m. EDT (13:33, ora României), când o rachetă Falcon 9 a decolat de la Space Launch Complex 40, Cape Canaveral Space Force Station, Florida. [...]
SpaceX lansează în această seară o misiune clasificată pentru Forța Spațială a SUA , într-un nou zbor Falcon 9 care arată ritmul operațional ridicat al companiei în 2026, potrivit space.com . Lansarea este programată de la baza Vandenberg Space Force Base din California, într-o fereastră de patru ore care se deschide la 19:44 EDT (02:44, ora României, pe 16 octombrie; 23:44 GMT). Transmisiunea video a SpaceX ar urma să înceapă cu aproximativ 10 minute înainte de decolare, prin webcastul companiei. Misiunea, denumită USSF-481, va transporta „încărcături misterioase” către o destinație neprecizată. Publicația notează că SpaceX nu este așteptată să ofere detalii suplimentare în timpul transmisiunii, care probabil se va încheia la scurt timp după aterizarea primei trepte. Recuperarea treptei și un booster cu 28 de zboruri Prima treaptă a rachetei Falcon 9 este așteptată să aterizeze la circa opt minute după lansare pe nava-dronă „Of Course I Still Love You”, poziționată în Oceanul Pacific. Zborul USSF-481 va fi al 28-lea pentru acest booster, identificat ca 1081. Conform descrierii de misiune citate, 16 dintre cele 27 de lansări anterioare ale boosterului 1081 au fost dedicate constelației Starlink (internet prin satelit) pe orbită joasă a Pământului. Context: 114 lansări Falcon 9 în 2026, majoritatea pentru Starlink USSF-481 va fi a 114-a misiune Falcon 9 din acest an. Potrivit aceleiași surse, „marea majoritate” a zborurilor Falcon 9 din 2026 — peste 70% — au fost misiuni Starlink. În paralel, SpaceX a lansat de trei ori în 2026 și rachetele Falcon Heavy și Starship. Falcon Heavy este operațională, în timp ce Starship rămâne în faza de test; cea mai recentă lansare a ajuns pentru prima dată pe orbită, pe 28 septembrie. [...]
O nouă metodă de „inginerie” a imunității plantelor ar putea extinde protecția cerealelor împotriva unei ciuperci care afectează grav producția de orez și amenință tot mai mult grâul și orzul, potrivit Science Daily . Miza este una de securitate alimentară: boala „blast” la orez distruge anual o cantitate suficientă pentru a hrăni aproximativ 60 de milioane de oameni, iar extinderea geografică a agentului patogen crește presiunea pentru soluții mai robuste. Cercetarea, coordonată de John Innes Centre (Marea Britanie) împreună cu colaboratori de la Kobe University (Japonia), propune o abordare experimentală care modifică receptori imunitari ai plantelor astfel încât să recunoască mai multe amenințări fungice. Ținta este Magnaporthe oryzae , ciuperca responsabilă de boala „blast”, descrisă ca cea mai serioasă boală fungică a orezului cultivat și o amenințare majoră pentru grâu și orz în părți din Asia și Africa. De ce contează: o boală fungică ce se extinde și lovește culturi-cheie Ciuperca infectează plantele printr-o strategie biologică sofisticată: introduce în celulele frunzelor și tulpinilor molecule specializate numite „efectori”, care dereglează funcțiile normale ale plantei și facilitează instalarea infecției. În replică, plantele au receptori imunitari care pot detecta aceste molecule străine și pot declanșa un răspuns de apărare, inclusiv moartea controlată a celulelor infectate într-o zonă limitată, pentru a opri răspândirea. Pe fondul apariției bolii în regiuni noi, presiunea operațională asupra fermierilor crește, iar riscul agricol se amplifică. În plus, publicația notează că, deși boala nu a fost detectată în Regatul Unit, schimbările climatice ar putea crea în timp condiții favorabile pentru a amenința producția de cereale în nordul Europei. Ce au găsit cercetătorii: receptori care pot fi „reprogramați” să vadă mai multe ținte Timp de decenii, o mare parte din cercetarea imunității plantelor s-a concentrat pe receptorii NLR (receptori cu domeniu de legare a nucleotidelor și repetiții bogate în leucină). Mai recent, echipa a investigat o altă clasă de proteine imunitare din cereale, numite TKP (proteine kinază „în tandem”), care par să ofere oportunități suplimentare de întărire a apărării. Un element-cheie este un segment numit domeniu HMA („asociat metalelor grele”), prezent în unele TKP și, de asemenea, în anumiți receptori NLR. Cercetătorii au analizat, cu tehnici biofizice și cristalografie (metodă care arată structura tridimensională a moleculelor), cum interacționează aceste domenii HMA cu efectorii eliberați de ciupercă. Concluzia: domeniile HMA pot funcționa ca o „momeală” biologică, legând moleculele folosite de agentul patogen și ajutând planta să detecteze invazia. Pe baza acestei imagini structurale, echipa a modificat receptori TKP astfel încât să recunoască doi efectori fungici diferiți asociați infecțiilor la grâu și orz. Această „specificitate dublă” (capacitatea de a detecta două ținte) este neobișnuită la receptorii imunitari naturali, iar demonstrarea ei prin inginerie proteică sugerează o cale de a lărgi spectrul de amenințări pe care îl poate recunoaște sistemul imunitar al culturilor. Ce urmează: de la teste pe celule la plante întregi și, eventual, „straturi” de imunitate Rezultatele sunt prezentate ca promițătoare, dar tehnologia este încă într-o fază timpurie. Testele inițiale au fost făcute pe protoplaști (celule individuale de grâu, folosite ca model simplificat), iar pasul următor este verificarea eficienței receptorilor modificați în plante întregi, în condiții controlate de seră. O direcție considerată promițătoare este combinarea mai multor tipuri de receptori imunitari în aceeași cultură. Argumentul echipei este că NLR și TKP par să activeze apărarea prin mecanisme diferite, ceea ce ar putea crea mai multe „straturi” de protecție și ar putea îngreuna adaptarea ciupercii. Rămâne însă de demonstrat dacă aceste apărări modificate funcționează eficient în plante întregi și în condiții agricole reale. [...]
NASA a deschis accesul public la peste 800 GB de date științifice lunare din misiunea Artemis 2 , un set care poate accelera analiza impacturilor pe Lună și calibra observațiile viitoare, potrivit IT之家 . Arhiva a fost încărcată în Planetary Data System (PDS) și este disponibilă cercetătorilor și publicului, însă o mică parte din materialele filmate cu iPhone de echipaj nu este încă inclusă, fiind în curs de organizare. Datele publicate includ peste 11.000 de fotografii și videoclipuri la rezoluție completă, aproximativ 8,5 ore de înregistrări audio ale observațiilor științifice făcute de astronauți și adnotări scrise de mână lăsate direct pe imagini. NASA precizează că o parte dintre aceste materiale nu fusese făcută publică anterior. Setul de date documentează observațiile din timpul misiunii Artemis 2 din aprilie 2026, descrisă ca prima misiune cu echipaj care a orbitat Luna în cadrul programului Artemis. Lansarea a avut loc pe 1 aprilie, iar întoarcerea pe 10 aprilie, durata totală fiind de aproximativ nouă zile. În timpul zborului, cei patru astronauți au observat Luna pe rând prin hublourile navei Orion, cu o fereastră de observații concentrată de circa șapte ore. De ce contează: observații umane rare, utile pentru știința impacturilor NASA încadrează aceste date drept unele dintre puținele seturi moderne de „date planetare” obținute în principal prin observație directă umană, la peste o jumătate de secol după Apollo. Evaluările „din mers” ale culorii, luminozității și schimbărilor de relief pot completa atât arhivele istorice, cât și măsurătorile obținute de sonde robotice. Un element de interes din materialele publicate este observarea a cinci „fulgerări” extrem de slabe în apropierea feței îndepărtate a Lunii. Conform documentelor NASA din 7 octombrie, astronauții au văzut din Orion cinci sclipiri punctiforme și au marcat pozițiile pe imagini, în condițiile în care nava se afla la aproximativ 46.000 de mile (aprox. 74.030 km) de Lună. Echipa științifică NASA interpretează aceste sclipiri ca lumină produsă de fragmente de rocă ce au lovit suprafața lunară, într-un interval în care Luna bloca Soarele, iar mediul era mai întunecat. Dimensiunea exactă a obiectelor implicate urmează să fie stabilită prin analize ulterioare. Ce mai include pachetul și ce lipsește încă Pe lângă imagini și audio, NASA a publicat și documentație de lucru: „Raport preliminar de știință lunară Artemis 2” „Raport de operațiuni științifice lunare” „Ghidul utilizatorului pentru datele științifice lunare” NASA notează că arhiva publicată reprezintă dosare de observații științifice organizate de echipa de știință lunară și nu include toate datele de telemetrie și operare ale navei generate pe durata misiunii. Totodată, ghidul de utilizare menționează că un volum mic de materiale realizate de echipaj cu iPhone nu era încă pregătit la momentul publicării și nu a fost inclus în arhivă. Datele pot fi consultate prin Planetary Data System al NASA, unde sunt disponibile materialele și rapoartele asociate, iar agenția indică faptul că aceste rezultate sunt deja folosite ca referință pentru planificarea științifică a misiunii Artemis 3 și a etapelor următoare. [...]
China își fixează o țintă de 2031 pentru aducerea pe Pământ a mostrelor de pe Marte , un obiectiv care ar testa capacitatea operațională a programului său spațial de a realiza o misiune completă „dus-întors” între două planete, potrivit Antena 3 . Planul este legat de misiunea Tianwen-3 , care ar urma să fie lansată în jurul anului 2028. Informațiile sunt prezentate de Zhang Jiajun, cercetător asociat la Observatorul Astronomic din Shanghai al Academiei Chineze de Științe, într-un articol preluat de Global Times. Miza, dincolo de componenta științifică, este demonstrarea unei infrastructuri tehnice capabile să susțină explorarea marțiană pe termen lung. Ce presupune, practic, o misiune de aducere a mostrelor Zhang indică trei provocări majore care trebuie rezolvate înainte ca oamenii să poată ajunge să trăiască pe Marte: schimbul de informații între Pământ și Marte; transportul de materiale între cele două planete; supraviețuirea oamenilor pe Marte. Pe partea de comunicare și navigație, articolul menționează sistemul de determinare a orbitelor prin interferometrie cu bază foarte lungă (VLBI) – o tehnică ce folosește mai multe radiotelescoape pentru măsurători foarte precise. Sistemul, coordonat de Observatorul Astronomic din Shanghai, ar putea măsura traiectoriile navelor către Marte și ar contribui la intrarea lor pe orbită. Tehnologia ar fi fost testată într-o primă etapă în timpul misiunii chineze Tianwen-1. De ce „dus-întors” rămâne partea cea mai grea A doua provocare, potrivit lui Zhang, este capacitatea de a colecta materiale de pe Marte și de a le aduce înapoi pe Pământ – o abilitate pe care, în această formulare, el spune că oamenii nu au dezvoltat-o încă. În context, Antena 3 amintește că, la 15 mai 2021, un modul de aterizare care transporta primul rover chinez pentru explorarea lui Marte a ajuns pe suprafața planetei, iar agenția Xinhua a relatat atunci că a fost prima aterizare a Chinei pe o altă planetă decât Pământul. Context: de ce Marte e considerată „țintă realizabilă” A treia provocare ține de condițiile de mediu : temperaturi foarte scăzute, radiații ridicate, gravitație și presiune atmosferică mici, acces limitat la apă și oxigen. Zhang notează că folosirea resurselor locale pentru susținerea activității umane rămâne un domeniu care trebuie explorat în continuare. În argumentația sa, Marte este văzută drept o țintă mai „realizabilă” decât alte corpuri cerești: Mercur este prea aproape de Soare, Venus are un mediu ostil, iar alte destinații sunt mult mai îndepărtate. Prin comparație, Marte ar oferi condiții relativ mai favorabile, inclusiv o atmosferă subțire, gheață de apă și un ciclu al anotimpurilor asemănător cu cel al Pământului. Zhang își descrie munca drept un efort gradual pentru a face posibilă o călătorie dus-întors pe Marte, însă calendarul rămâne formulat ca intenție („în jurul” anilor 2028 și 2031), nu ca angajament ferm cu detalii de implementare. [...]
