Știri
Știri din categoria Știință
Astronautul NASA Mike Fincke spune că și-a pierdut brusc capacitatea de a vorbi în spațiu, potrivit Antena 3 CNN, într-un episod medical care a dus, în ianuarie, la prima evacuare medicală a agenției de pe Stația Spațială Internațională (ISS).
Conform relatării, medicii nu au stabilit încă diagnosticul pentru problema apărută pe orbită, iar Fincke spune că simptomele au apărut rapid și fără durere, în timp ce lua cina, pe 7 ianuarie, după pregătiri pentru o ieșire în spațiu programată a doua zi. Publicația britanică The Independent a relatat că astronautul și-a pierdut brusc vorbirea, alarmându-și colegii, care au contactat echipa medicală de la sol.
„A fost complet neașteptat. S-a întâmplat uimitor de repede”, a declarat Mike Fincke, într-un interviu acordat Associated Press de la Centrul Spațial Johnson din Houston.
Fincke, în vârstă de 59 de ani, a spus că episodul a durat aproximativ 20 de minute și că după aceea s-a simțit bine, descriindu-l ca pe un eveniment „izbitor”, asemănător cu „un fulger foarte, foarte rapid”. El a adăugat că nu a mai trecut printr-o experiență similară nici înainte, nici după acel moment.
Medicii au exclus un atac de cord, iar astronautul a precizat că nu s-a înecat cu mâncare. Investigațiile continuă, iar Fincke a spus că medicii iau în calcul o posibilă legătură cu cele 549 de zile petrecute în imponderabilitate; la momentul incidentului, se afla de cinci luni și jumătate pe stația spațială.
Misiunea a fost scurtată, iar echipajul a revenit pe Pământ pe 15 ianuarie, cu o rachetă SpaceX, după care a mers direct la spital, mai notează The Independent. Fincke a mai spus că NASA analizează și dosarele medicale ale altor astronauți pentru a identifica eventuale cazuri similare și că el nu poate oferi mai multe detalii, invocând protejarea confidențialității medicale; în pofida incidentului, astronautul afirmă că speră să se poată întoarce în spațiu.
Recomandate
Astronautul NASA Mike Fincke s-a întors mai devreme pe Pământ după un incident medical petrecut pe Stația Spațială Internațională , potrivit unei postări publicate de NASA pe platforma X, la solicitarea acestuia. În mesaj, Fincke explică faptul că pe 7 ianuarie 2026, în timp ce se afla la bordul stației, a suferit un eveniment medical care a necesitat intervenția rapidă a colegilor și consultarea medicilor NASA. După evaluări suplimentare, agenția spațială a stabilit că cea mai sigură opțiune este revenirea anticipată a echipajului Crew-11. Potrivit astronautului, nu a fost o situație de urgență, ci o decizie coordonată pentru a permite efectuarea unor investigații medicale avansate, indisponibile pe Stația Spațială Internațională. Capsula a amerizat pe 15 ianuarie 2026, în largul coastelor orașului San Diego, după o misiune de aproximativ cinci luni și jumătate. În declarația sa, Mike Fincke le-a mulțumit colegilor din Expediția 74 – Zena Cardman, Kimiya Yui, Oleg Platonov, Chris Williams, Sergey Kud-Sverchkov și Sergei Mikayev – precum și echipelor NASA, SpaceX și personalului medical de la Scripps Memorial Hospital La Jolla, implicat în îngrijirea sa. El a precizat că se simte bine și că urmează programul standard de recuperare post-zbor la Centrul Spațial Johnson din Houston. Mesajul subliniază că reacția rapidă a echipajului și coordonarea cu specialiștii medicali au contribuit la stabilizarea stării sale, iar revenirea pe Pământ a fost o măsură preventivă pentru a asigura cele mai bune condiții de evaluare și tratament. [...]
NASA spune că episodul medical al astronautului Michael Fincke rămâne neexplicat , potrivit The New York Times , după evacuarea neobișnuită de pe Stația Spațială Internațională (ISS) din ianuarie. În mai multe interviuri acordate vineri, Fincke a confirmat că el a fost astronautul afectat de urgența medicală care a dus la scurtarea misiunii. Nu este cunoscut cât timp a fost incapabil să vorbească și nici momentul exact în care și-a recăpătat vorbirea, iar NASA nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu, notează publicația. Fincke ajunsese pe ISS în august, într-o capsulă Crew Dragon a SpaceX, împreună cu Zena Cardman (NASA), Kimiya Yui (JAXA, agenția spațială japoneză) și Oleg Platonov (Roscosmos, agenția spațială rusă). Echipajul, denumit Crew-11, a petrecut 167 de zile în spațiu. Când evacuarea a fost anunțată, oficialii NASA au spus că astronautul afectat era stabil și nu avea nevoie de o întoarcere de urgență imediată, însă echipamentele medicale limitate de la bordul stației au cântărit în decizia de a reveni pe Pământ, reiese dintr-un material anterior al The New York Times . Misiunea urma inițial să se încheie în februarie, după sosirea Crew-12, dar Crew-11 s-a întors mai devreme, amerizând în Oceanul Pacific pe 15 ianuarie. În cei 25 de ani de istorie ai ISS, aceasta a fost prima situație în care astronauții au revenit anticipat din cauza unei probleme medicale. Toți cei patru membri ai echipajului au fost duși la spital pentru evaluări, inclusiv pentru a proteja viața privată a astronautului care avea nevoie de îngrijiri, consemnează The New York Times . Fincke a spus că episodul a început pe 7 ianuarie, în timpul cinei, când „dintr-odată” nu a mai putut vorbi, relatează The Associated Press . Ulterior, el a declarat că testele au exclus infarctul și accidentul vascular cerebral și că medicii încă nu au o explicație, potrivit NBC News ; Fincke a adăugat că este „aproape 100%” sigur că ar fi vorba despre un fenomen legat de mediul spațial. Conform profilului său de pe site-ul NASA, el a acumulat 549 de zile în spațiu, potrivit NASA . [...]
NASA introduce o misiune suplimentară de test înaintea revenirii astronauților pe Lună potrivit Reuters , agenția spațială americană modifică semnificativ programul Artemis și amână în practică momentul aselenizării cu echipaj. Anunțul a fost făcut pe 27 februarie 2026, la Centrul Spațial Kennedy din Florida, de administratorul NASA , Jared Isaacman, care a explicat că noua strategie este „singura cale” pentru a respecta termenele și a reduce riscurile tehnice. Noua misiune, programată pentru 2027 pe orbită joasă a Pământului, va testa andocarea capsulei Orion cu unul sau ambele module lunare dezvoltate de SpaceX, compania lui Elon Musk, și Blue Origin, fondată de Jeff Bezos. Testul este considerat esențial înainte ca NASA să trimită astronauți pe suprafața Lunii, misiune planificată acum pentru 2028, în cadrul Artemis IV . Ce se schimbă în programul Artemis Introducerea unei misiuni de andocare pe orbită terestră înaintea aselenizării. Renunțarea la modernizarea rachetei Space Launch System (SLS). Creșterea ritmului de producție și lansare a actualei versiuni SLS, cu obiectivul de cel puțin o lansare pe an. Decizia de a abandona dezvoltarea unei trepte superioare mai puternice pentru SLS afectează un contract de aproximativ 2 miliarde de dolari al companiei Boeing. NASA mizează însă pe accelerarea lansărilor, în condițiile în care în prezent racheta zboară o dată la doi sau trei ani. Programul Artemis, lansat în 2017 ca succesor al misiunilor Apollo încheiate în 1972, se confruntă cu întârzieri tehnice. Artemis II, prima misiune cu echipaj, ar urma să ducă patru astronauți – trei americani și un canadian – într-un zbor de zece zile în jurul Lunii. Recent, o scurgere de hidrogen și o problemă la treapta superioară a rachetei au forțat NASA să retragă vehiculul pentru reparații. Reconfigurarea programului are loc pe fondul competiției cu China, care vizează o aselenizare cu echipaj până în 2030. Oficialii americani subliniază că testele suplimentare sunt necesare pentru siguranța echipajelor și pentru a asigura un calendar sustenabil al misiunilor lunare. [...]
NASA a revizuit programul lunar Artemis și a introdus o misiune suplimentară de testare, înaintea primei aselenizări cu astronauți americani după mai bine de 50 de ani, potrivit Agerpres , care citează Reuters. Ajustarea vine pe fondul intensificării competiției spațiale cu China și al avertismentelor interne privind necesitatea unor verificări suplimentare de siguranță. Modificarea centrală este introducerea, în cadrul Artemis III, a unui test de andocare (cuplare în spațiu) pe orbita joasă a Pământului între capsula Orion și unul sau chiar ambele module de aselenizare aflate în dezvoltare. Misiunea Artemis III este planificată pentru 2027 și ar urma să includă astronauți la bordul capsulei Orion, tocmai pentru a demonstra, în condiții reale, că procedura de andocare poate fi realizată înainte de etapa de coborâre spre Lună. În noua arhitectură a programului, aselenizarea cu echipaj, care anterior era asociată cu Artemis III, este împinsă în cadrul Artemis IV, programată pentru 2028. Reuters notează că decizia este legată și de evaluările experților americani în siguranța zborurilor, care au indicat că sunt necesare mai multe teste înainte ca NASA să încerce trimiterea unui echipaj pe suprafața Lunii, în timp ce China își menține obiectivul de a trimite astronauți pe Lună în 2030. Revizuirea include și o schimbare de direcție pentru racheta Space Launch System (SLS): NASA renunță la planul de modernizare pentru a se concentra pe creșterea producției și a frecvenței lansărilor, care a fost până acum relativ redusă față de rachete mai noi. Decizia afectează un contract de 2 miliarde de dolari cu Boeing pentru dezvoltarea unei trepte superioare mai puternice a SLS, plan care a fost anulat, conform informațiilor transmise. În paralel, programul Artemis rămâne dependent de un lanț industrial complex: SpaceX (Elon Musk) și Blue Origin (Jeff Bezos) dezvoltă module de aselenizare concurente, în timp ce Boeing și Northrop Grumman construiesc SLS, iar Lockheed Martin produce capsula Orion. NASA a efectuat deja un zbor de test fără echipaj cu SLS și Orion în 2022, iar pentru Artemis II are în vedere luna aprilie 2026, misiune care ar urma să ducă patru astronauți în jurul Lunii și înapoi pe Pământ. În acest context, noul test de andocare din Artemis III este prezentat ca un pas intermediar menit să reducă riscurile înaintea aselenizării propriu-zise. [...]
Echipajul Artemis 2 a ajuns la Kennedy Space Center înaintea lansării spre Lună , potrivit Space.com . Astronauții NASA Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch, împreună cu astronautul Agenției Spațiale Canadiene (CSA) Jeremy Hansen, au aterizat pe pista Shuttle Landing Facility la ora 14:15 (EDT), în Cape Canaveral, Florida, după un zbor cu avioane T-38 din Houston (Johnson Space Center). Sosirea la KSC are loc cu câteva zile înaintea ferestrei de lansare a misiunii, care se întinde până pe 6 aprilie. Echipajul se află în carantină din 20 martie, moment în care racheta SLS (Space Launch System) a fost transportată din clădirea de asamblare VAB (Vehicle Assembly Building) către rampa de la Launch Complex-39B. Carantină și pregătiri finale la sol Astronauții vor rămâne în carantină pe toată durata ferestrei de lansare, KSC fiind „ultima oprire terestră” înainte de zbor. În acest interval, echipele de la sol rulează procedurile de numărătoare inversă și pregătesc alimentarea rachetei. Rularea rachetei SLS către rampă este a doua pentru Artemis 2: NASA a fost nevoită să readucă racheta în VAB după prima deplasare, la începutul anului, din cauza unor probleme de mentenanță identificate în timpul testelor de pre-lansare din februarie. Ce testează Artemis 2 și de ce nu include o aselenizare Artemis 2 este prezentată ca o etapă de test în programul Artemis, cu accent pe verificarea în spațiu a sistemelor de susținere a vieții ale capsulei Orion, pentru prima dată cu astronauți la bord. Misiunea nu prevede o aselenizare. În schimb, Orion va zbura pe lângă partea îndepărtată a Lunii pe o traiectorie de tip „free-return” (întoarcere liberă), un profil care trimite nava în spațiul cislunar și o readuce pe o cale directă spre Pământ, reducând nevoia unor manevre majore ale motorului după aprinderea de injectare translunară. Calendarul NASA: încercări de lansare și pașii următori ai programului Dacă programul NASA rămâne neschimbat, echipajul urmează să se mute la începutul zilei de miercuri în clădirea Neil Armstrong Operations and Checkout (O&C), pentru a începe echiparea cu costumele spațiale, în paralel cu procedurile de lansare. NASA plănuiește să înceapă alimentarea SLS cu hidrogen lichid și oxigen lichid (combustibili criogenici, adică răciți la temperaturi foarte joase) la 7:45 a.m. EDT, iar decolarea este programată într-o fereastră de două ore care se deschide la 6:24 p.m. EDT. Dacă apar întârzieri, agenția poate reconfigura racheta pentru până la patru încercări între 1 și 6 aprilie, iar o altă fereastră este menționată pentru 30 aprilie, dacă prima săptămână din aprilie nu devine fezabilă. În privința etapelor următoare, NASA are în plan o demonstrație cu Orion și landerele lunare Artemis pe Artemis 3, în orbită terestră, anul viitor, „presupunând că nu apar probleme majore” în Artemis 2. Ulterior, în funcție de disponibilitatea unui lander, agenția vizează prima aselenizare a programului pe Artemis 4 în 2028, iar în anii 2030 intenționează să construiască o prezență mai durabilă prin habitate, vehicule de explorare și landere cargo regulate. „Nu încercăm să iasă perfect din prima. De fapt, este o fază de test și experimentare - multe vehicule de explorare, multe landere... Asta înseamnă multe oportunități pentru încărcături științifice și tehnologice pe care le putem integra”, a declarat Isaacman, după sosirea astronauților. Elementele-cheie ale pregătirilor și planificării, așa cum sunt prezentate în material, includ: componența echipajului (trei astronauți NASA și un astronaut CSA); carantina începută pe 20 martie și menținută până la finalul ferestrei de lansare; a doua rulare a rachetei SLS către rampă, după revenirea în VAB pentru mentenanță; alimentarea cu hidrogen și oxigen lichid și o fereastră de lansare cu opțiuni de reprogramare între 1–6 aprilie, plus 30 aprilie. [...]
Patru astronauți din SUA și Canada se pregătesc să zboare în jurul Lunii în misiunea Artemis 2 , potrivit TVR Info , care preia un material AFP de prezentare a echipajului. Lansarea este indicată pentru 1 aprilie, iar călătoria ar urma să dureze aproximativ zece zile, fără aselenizare. Misiunea îi are în echipaj pe americanii Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch, alături de canadianul Jeremy Hansen. Ei ar urma să fie primii oameni care ajung la Lună în peste o jumătate de secol, devenind o nouă generație de reprezentanți ai programului spațial american. Ce presupune Artemis 2 și de ce contează Artemis 2 este prezentată ca o misiune de zbor în jurul Lunii, fără coborâre pe suprafață. Dincolo de componenta tehnică, miza este reluarea zborurilor cu echipaj uman către Lună după epoca Apollo (1968–1972), când au avut loc primele și, până acum, singurele aselenizări. Echipajul diferă de pionierii Apollo și prin profil: include trei foști militari și un astronaut canadian, ceea ce adaugă o dimensiune de cooperare internațională într-un program condus de SUA. Cine sunt cei patru astronauți Reid Wiseman (50 de ani) este comandantul misiunii. Născut la Baltimore, s-a alăturat NASA în 2009, după o carieră de 27 de ani în Marina SUA, iar în 2014 a participat la o misiune de 165 de zile la Stația Spațială Internațională (ISS). Victor Glover (49 de ani), tot veteran al Marinei, este desemnat pilot al navei Orion. Recrutat de NASA în 2013, el era la acel moment consilier în Senatul SUA; este tată a patru fiice și povestește că interesul pentru zborul spațial i-a fost declanșat de o lansare văzută la televizor. Reid Wiseman : comandantul misiunii, fost astronaut-șef al NASA, zbor anterior pe ISS (165 de zile). Victor Glover : pilotul navei Orion, recrutat NASA în 2013, veteran al Marinei SUA. Christina Koch : specialist de misiune, inginer, record de 328 de zile în spațiu pentru un zbor continuu al unei femei. Jeremy Hansen : specialist de misiune, selectat de Agenția Spațială Canadiană în 2009, primul non-american care va zbura în jurul Lunii. Repere personale și premiere anunțate Christina Koch (47 de ani) este prezentată drept prima femeie care va participa la o misiune selenară. Ea deține recordul pentru cel mai lung zbor spațial continuu al unei femei (328 de zile) și a participat la prima ieșire în spațiu exclusiv feminină, alături de Jessica Meir; a lucrat și în medii extreme, inclusiv în Antarctica. Jeremy Hansen (50 de ani), fost pilot de vânătoare, completează echipajul și ar urma să fie primul non-american care zboară în jurul Lunii. Selectat în 2009 de Agenția Spațială Canadiană, Artemis 2 ar urma să fie primul său zbor în spațiu, după ani în care a avut roluri de legătură cu ISS și de instruire a altor astronauți. Riscuri asumate și ce urmează Materialul notează și dimensiunea personală a misiunii, inclusiv discuțiile despre riscuri. Wiseman, care și-a crescut singur cele două fiice după ce și-a pierdut soția în 2020, spune că a ales să fie transparent cu ele înaintea zborului. „Le-am spus: ‘aici este testamentul… în caz că mi se întâmplă ceva’.” Dacă lansarea de la 1 aprilie are loc conform planului menționat, Artemis 2 va marca revenirea zborurilor cu echipaj uman în proximitatea Lunii, într-o misiune de aproximativ zece zile, fără aselenizare, cu un echipaj care include pentru prima dată un canadian într-un astfel de zbor. [...]
