Știri
Știri din categoria Știință
Misiunea Artemis II ratează lansarea din martie din cauza unei probleme la sistemul de heliu, iar NASA anunță că zborul cu echipaj în jurul Lunii va avea loc cel mai devreme în aprilie 2026. Informațiile au fost confirmate de agenția spațială americană și relatate de NPR.
Administratorul NASA, Jared Isaacman, a transmis că datele colectate peste noapte au indicat o întrerupere a fluxului de heliu în etajul intermediar de propulsie criogenică al rachetei SLS. Sistemul este esențial pentru purjarea motoarelor și menținerea presiunii în rezervoarele cu hidrogen și oxigen lichid. „Acest lucru va afecta aproape sigur fereastra de lansare din martie”, a precizat oficialul.
Problema a apărut în timpul unei operațiuni de represurizare, deși etajul superior funcționase normal la repetițiile anterioare. Potrivit detaliilor tehnice publicate de NASA, remedierea nu poate fi făcută la rampă, astfel că racheta va fi readusă în clădirea de asamblare de la Centrul Spațial Kennedy. Printre cauzele analizate se numără un posibil filtru defect, o problemă la un racord sau o supapă de sens nefuncțională.
Este a doua dificultate majoră în ultimele săptămâni. La începutul lunii februarie, o scurgere de hidrogen a dus la anularea unei ferestre anterioare de lansare, după cum a relatat și Space.com. Deși NASA reușise ulterior să finalizeze cu succes o nouă repetiție generală și stabilise data de 6 martie 2026 pentru lansare, noua defecțiune schimbă din nou calendarul.
Următoarea oportunitate de lansare se deschide pe 1 aprilie 2026, iar agenția speră că pregătirile accelerate vor permite respectarea acestei ferestre.
Misiunea Artemis II, cu durata de aproximativ zece zile, îi va avea la bord pe Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și canadianul Jeremy Hansen. Zborul va marca prima misiune cu echipaj uman care va ocoli Luna după 1972 și un pas esențial în programul american care vizează revenirea astronauților pe suprafața lunară în anii următori.
Recomandate
Imaginile cu capsula Orion confirmă că scutul termic a funcționat conform proiectării , un test operațional esențial pentru siguranța echipajului în programul Artemis, potrivit Antena 3 . NASA a publicat fotografii cu nava spațială Orion după revenirea pe Pământ, la finalul misiunii Artemis II. Imaginile surprind efectele reintrării în atmosferă, descrisă ca una dintre cele mai solicitante etape ale zborului, în care capsula a fost expusă la condiții extreme. În timpul coborârii, Orion a atins aproape 40.000 de kilometri pe oră. Contactul cu atmosfera a generat temperaturi de frecare de peste 2.000 de grade Celsius, iar urmele sunt vizibile pe exterior: coca apare arsă, înnegrită și afectată de căldura ridicată. De ce contează: validarea scutului termic, piesă-cheie pentru misiuni cu echipaj Aspectul „ars” al capsulei nu este un eșec, ci rezultatul rolului scutului termic, conceput să preia șocul termic al reintrării pentru a proteja astronauții și sistemele de la bord. NASA a transmis că, deși exteriorul pare sever afectat, totul a funcționat „exact așa cum era prevăzut”. Dincolo de impactul vizual, fotografiile sunt prezentate ca o confirmare a tehnologiei dezvoltate pentru programul Artemis, în condițiile în care reintrarea în atmosferă rămâne un punct critic pentru orice misiune cu echipaj. [...]
Salariul unui astronaut din programul Artemis este, în medie, comparabil cu al unui specialist bine plătit la sol , iar diferența față de alte profesii apare mai ales la capitolul bonusuri și sporuri, potrivit Adevărul . Datele citate indică un venit anual mediu de 152.258 de dolari (aprox. 700.000 lei), în 2024, pentru un astronaut NASA . Echipajul Artemis II – Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și canadianul Jeremy Hansen – este prezentat ca revenind după o misiune de 10 zile în jurul părții îndepărtate a Lunii, cu amerizare în Oceanul Pacific, în largul coastelor din San Diego. Pentru Hansen, plata ar fi asigurată de guvernul Canadei, la un nivel similar. Fără sporuri de risc sau bonusuri, indiferent de misiune Un element cu impact direct asupra veniturilor este că astronauții nu primesc bonusuri pentru misiunile spațiale: nu există sporuri pentru risc, ore suplimentare sau performanță, chiar dacă sunt supuși unor condiții fizice și psihologice extreme. Salariul rămâne același indiferent dacă astronautul se află în spațiu sau la sol. În schimb, pachetul de compensație include beneficii standard pentru angajații federali (asigurări, concedii plătite, planuri de pensii), plus facilități precum transport subvenționat, cazare, mese, parcare și acces la programe educaționale și burse oferite de NASA. De ce comparația cu „joburi obișnuite” contează economic În termeni de piață a muncii, articolul arată că venitul unui astronaut ajunge să fie apropiat de cel al unor roluri guvernamentale sau specializări bine plătite din sănătate și tehnologie. Sunt menționate, între altele, poziții precum agenți FBI care conduc birouri regionale, ingineri NASA sau consilieri politici seniori, dar și farmacişti, asistenți medicali specializați, manageri IT ori ingineri software seniori, cu intervale de 150.000–155.000 de dolari anual (aprox. 690.000–710.000 lei). În același timp, unele profesii pot depăși semnificativ veniturile astronauților, în special acolo unde compensația include sporuri, ore suplimentare, bonusuri sau pachete de acțiuni: copiloți și căpitani de companii aeriene, salvamari în Los Angeles (cu exemple punctuale de venituri totale de peste 463.000–510.000 de dolari) sau manageri de magazine Walmart Supercenter, care pot trece de 400.000 de dolari anual. Acces greu, salariu „de clasă medie superioară” Deși remunerația nu urcă la nivelul unor vârfuri din sectorul privat, accesul în profesie rămâne extrem de competitiv: NASA selectează aproximativ 10 candidați din peste 8.000 de aplicanți, conform informațiilor citate. În acest context, concluzia economică a materialului este că „spectaculosul” misiunilor nu se traduce automat în „spectaculos” pe fluturașul de salariu, diferența fiind făcută mai ales de mecanismele de bonusare care există în alte industrii, dar nu și aici. [...]
După amerizarea capsulei Orion , NASA intră în faza de analiză a datelor și pregătire pentru Artemis 3, programată anul viitor , un pas operațional esențial înaintea următoarei misiuni cu obiective mai complexe, potrivit Știrile Pro TV . Cei patru astronauți ai misiunii Artemis II, care au zburat în jurul Lunii, au fost primiți cu aplauze la centrul spațial din Houston, la o zi după revenirea pe Pământ. Membrii echipajului și-au revăzut familiile și au vorbit pentru prima dată în fața publicului despre experiența din spațiu. Comandantul misiunii, Reid Weisman , a descris tranziția rapidă de la imaginea Pământului văzut „atât de mare” prin geamul capsulei la reintrarea în atmosferă „cu o viteză hipersonică”. „Acum 24 de ore Pământul se vedea atât de mare pe geamul capsulei, apoi am coborât cu o viteză hipersonică și acum suntem din nou acasă” În fața publicului și a oficialilor NASA, astronauții au vorbit și despre presiunea resimțită de familii pe durata misiunii, dar și despre legătura creată între membrii echipajului. „Victor, Christina și Jeremy suntem legați pe viață! Nimeni n-are cum să știe cu adevărat prin ce sentimente au trecut familiile noastre. Nu le-a fost deloc ușor... Înainte de decolare simți că e cel mai tare sentiment de pe Pământ, dar când ești acolo sus, nu-ți dorești decât să te întorci la familie și la prieteni. E un lucru special să fii om și să te afli pe planeta Pământ.” Ce urmează: verificări tehnice și pregătirea Artemis 3 Capsula Orion, care i-a dus pe astronauți „la cea mai mare distanță de Pământ parcursă vreodată de oameni”, urmează să fie supusă unor analize detaliate la centrul spațial Kennedy . Specialiștii NASA vor examina datele colectate și, în paralel, vor pregăti misiunea Artemis 3, pe care Știrile Pro TV o indică drept programată pentru lansare anul viitor. Planul menționat în material include un test de andocare (cuplare între vehicule spațiale) cu echipaj uman pe orbita Pământului, folosind ambele module selenare. [...]
NASA a început să caute alternative comerciale la racheta SLS , un program Boeing estimat la 24 mld. dolari (aprox. 110 mld. lei), ceea ce pune sub semnul întrebării arhitectura actuală a misiunilor Artemis și crește presiunea pe calendarul unei aselenizări cu echipaj până în 2028 , potrivit IT Home . Demersul apare înainte ca misiunea Artemis II să trimită patru astronauți într-un zbor de circa o săptămână în jurul Lunii, și s-a reflectat rapid în cererea de buget a Casei Albe. În esență, NASA a cerut competitorilor din industrie să indice ce opțiuni pot oferi pentru viitoarele misiuni lunare, într-un context în care SLS este considerată prea scumpă și prea rigidă pentru o creștere a frecvenței zborurilor. Jared Isaacman, miliardar și antreprenor în zona fintech, numit anul trecut de președintele Donald Trump la conducerea NASA, urmărește o agenție „mai eficientă și mai agilă” și mizează pe companii precum SpaceX pentru a înlocui sisteme costisitoare dezvoltate de contractori tradiționali. Costuri și calendar: de ce contează pentru Artemis Sursa citează o evaluare potrivit căreia costul per lansare pentru a trimite o misiune Artemis pe orbită ar fi de aproximativ 4 miliarde de dolari (aprox. 18,4 mld. lei), de circa patru ori peste estimările inițiale, iar programul a acumulat întârzieri de mai mulți ani. În paralel, termenul-țintă pentru o aselenizare cu echipaj până în 2028 se apropie, iar mandatul lui Trump se încheie în 2029, ceea ce amplifică presiunea de livrare asupra conducerii NASA. „Conform viziunii președintelui, dacă vrem să construim o bază pe Lună, nu putem folosi asta pentru a face naveta de câteva ori pe an”, a spus Isaacman în februarie, potrivit materialului. Miza operațională: trecerea de la „sistem guvernamental” la competiție comercială Materialul descrie o repoziționare care favorizează competiția de piață și furnizorii comerciali, dar cu o problemă practică: contractorii tradiționali (Boeing, Lockheed Martin) au tehnologie „validată”, însă au livrat greu, în timp ce noii competitori (SpaceX, Blue Origin) „nu au demonstrat încă” că pot susține capabilități de aselenizare. În acest cadru, Isaacman a luat deja decizii care schimbă planificarea programului: a anunțat în februarie anularea unui contract Boeing de „câteva miliarde de dolari” pentru dezvoltarea unei trepte superioare mai puternice pentru SLS, deși proiectul era în lucru de ani de zile; în martie a anunțat suspendarea programului Gateway (stație spațială planificată pe orbită lunară), forțând partenerii internaționali și companiile implicate să se adapteze; a propus, în loc, o bază la suprafața Lunii și accelerarea unei serii de misiuni pentru atingerea acestui obiectiv. Blocajul politic: SLS și Orion, protejate de Congres Artemis are furnizori în toate cele 50 de state americane, iar această rețea de susținere a ajutat programul să supraviețuiască în pofida întârzierilor și depășirilor de buget. În 2024, guvernul SUA a propus în buget eliminarea treptată a SLS și a capsulei Orion (Lockheed Martin), dar Congresul s-a opus și a blocat reducerile. Potrivit materialului, în mai 2024 Casa Albă a propus ca SLS și Orion să fie eliminate treptat după doar trei zboruri, iar ulterior lobby-ul contractorilor a vizat, între alții, senatorul Ted Cruz și congresmanul Brian Babin, ale căror circumscripții depind de locurile de muncă generate de program. Până în iulie, Cruz a susținut restabilirea a circa 6,7 miliarde de dolari (aprox. 30,8 mld. lei) pentru a menține proiectul. În propunerea bugetară din acest an, nu există un termen explicit pentru eliminarea SLS și Orion, ci o cerință mai vagă de a găsi alternative comerciale. NASA a indicat, totodată, că evaluează opțiuni pentru misiunile Artemis lansate după 2028. Ce urmează: alternativă căutată, dar SLS rămâne „singura opțiune” deocamdată Deși Casa Albă spune că va încerca din nou să găsească înlocuitori comerciali, materialul notează că, în prezent, SLS este încă singura rachetă de pe piață care îndeplinește cerințele NASA. În lipsa unei alternative validate, echilibrul dintre „a folosi echipamentele existente” și a schimba arhitectura programului rămâne, de fapt, o decizie politică și bugetară, nu doar tehnică. Boeing a transmis, printr-un purtător de cuvânt, că este „mândră” de rolul de partener în Artemis, iar Lockheed Martin a susținut că Orion este în prezent singurul vehicul cu echipaj pentru spațiul îndepărtat „verificat prin zbor” și că va continua modernizările pentru a crește frecvența misiunilor. NASA nu a răspuns solicitărilor de comentarii, conform sursei. [...]
Misiunea Artemis II a validat operațional capsulei Orion pentru următoarele zboruri spre Lună , iar primele declarații publice ale echipajului după amerizarea din Pacific conturează atât miza umană, cât și următorii pași ai programului, potrivit CNN . Echipajul format din Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch (NASA) și Jeremy Hansen (Agenția Spațială Canadiană) a fost întâmpinat sâmbătă la Ellington Field, la Johnson Space Center (Houston), după o „amerizare ca la carte” vineri seara. Cei patru au încheiat o călătorie de 10 zile în jurul Lunii, descrisă drept un zbor de test menit să pună bazele misiunilor viitoare. Ce înseamnă, operațional, Artemis II pentru programul lunar Dincolo de componenta simbolică, Artemis II a fost prezentată ca un experiment de validare: echipajul a realizat un survol lunar „record”, ajungând mai departe în spațiu decât orice om până acum, într-o capsulă Orion cu diametrul de 5 metri. Mesajul central al conducerii NASA, în relatarea CNN, este că această etapă „deschide drumul” pentru Artemis III. Administratorul NASA, Jared Isaacman, a spus că Artemis III este așteptată să fie lansată în 2027, iar asamblarea vehiculului și anunțarea echipajului ar urma să aibă loc „în curând”. Ce au spus astronauții după revenire: presiunea distanței și coeziunea echipei Reid Wiseman, comandantul misiunii, a vorbit despre dificultatea de a fi la peste 200.000 de mile de casă (aprox. 322.000 km) și despre faptul că, odată ajunși acolo, dorința dominantă devine întoarcerea la familie. „Nu a fost ușor să fim la peste 200.000 de mile de casă.” Tot Wiseman a descris legătura creată între cei patru ca fiind irepetabilă și a spus că nimeni „de jos” nu va ști exact prin ce au trecut împreună. Victor Glover a spus că nu a procesat încă pe deplin misiunea, dar a insistat pe ideea de recunoștință, inclusiv față de familii. Christina Koch a povestit despre „momentele umane” din timpul recuperării pe nava Marinei și a definit, în termeni practici, ce înseamnă să fii „echipaj”: sincronizare, sacrificiu, responsabilizare și sprijin reciproc. „Planeta Pământ: ești un echipaj.” Jeremy Hansen a adus în discuție un termen intern al echipajului, „trenul bucuriei”, ca disciplină de a reveni la o stare de funcționare bună într-o echipă care are de dus la capăt o sarcină dificilă. Ce urmează: Artemis III și pregătirea următoarelor echipaje În mesajul final către astronauții NASA prezenți în sală, Wiseman a vorbit despre nevoia de curaj și determinare pentru etapele următoare ale explorării spațiale, subliniind că echipajul Artemis II va susține viitoarele misiuni. Isaacman a legat explicit Artemis II de Artemis III, iar directoarea Johnson Space Center, Vanessa Wyche, a spus că „bucuria Lunii” transmisă de echipaj ar putea influența o nouă generație să aleagă cariere în știință și inginerie. [...]
Succesul Artemis II validează calendarul NASA pentru Lună și ridică miza competiției cu China , într-un moment în care administrația de la Washington împinge discursul public spre „următorul pas: Marte”, potrivit digi24.ro . Echipajul Artemis II a revenit în siguranță pe Pământ în noaptea de vineri spre sâmbătă, după o misiune de nouă zile, amerizând în Oceanul Pacific la ora 03:07 (ora României). Capsula Orion, denumită „Integrity”, a reintrat în atmosferă și a amerizat în largul coastelor Californiei, la scurt timp după ora 17:07 (ora Pacificului). Misiunea a dus astronauții la o distanță de peste 252.000 de mile (aprox. 406.000 km) de Pământ, iar pe 6 aprilie nava a atins distanța maximă de 406.771 km, un record pentru cea mai mare distanță parcursă vreodată de oameni în spațiu. Ce urmează în programul Artemis: 2027–2028, cu ochii pe 2030 Potrivit calendarului prezentat, NASA prevede o nouă misiune în 2027 care nu se va aventura până la Lună, înainte de a trimite astronauți pe suprafața lunară în 2028, în cadrul celei de-a patra misiuni Artemis. Această țintă este plasată în ultimul an al mandatului lui Donald Trump și „teoretic” înaintea Chinei, care intenționează să-și trimită taikonauții pe Lună în 2030. Artemis II este descrisă drept prima misiune cu echipaj uman în apropierea Lunii din ultimii peste 50 de ani și primul test cu echipaj al programului Artemis, care urmărește revenirea oamenilor pe suprafața lunară începând cu 2028. Dimensiunea operațională: ce a testat Artemis II și de ce contează Zborul a fost lansat pe 1 aprilie de la Cape Canaveral și a inclus două orbite în jurul Pământului și un survol al Lunii. Dincolo de performanța tehnică, misiunea a bifat și premiere de reprezentare în echipaj: Victor Glover a devenit primul astronaut de culoare într-o misiune lunară; Christina Koch – prima femeie; Jeremy Hansen – primul astronaut non-american implicat într-un astfel de zbor. În logica programului, Artemis II este o etapă de validare înaintea unei viitoare misiuni cu aselenizare, planificată pentru finalul deceniului, prima de la Apollo 17 (1972). Programul Artemis vizează și o prezență umană pe termen lung, ca etapă intermediară pentru viitoare misiuni cu echipaj către Marte. Mesaj politic: „următorul pas, Marte”, pe fondul presiunilor interne Donald Trump a reacționat pe rețeaua sa Truth Social, felicitând echipajul și invitându-l la Casa Albă, în timp ce a indicat direcția politică pe termen lung. „Felicitări echipajului extraordinar şi foarte talentat al misiunii Artemis II. Întreaga călătorie a fost spectaculoasă, aterizarea a fost perfectă şi, în calitate de preşedinte al Statelor Unite, nu aş putea fi mai mândru! Aştept cu nerăbdare să vă văd pe toţi în curând la Casa Albă. O vom face din nou şi apoi, următorul pas, Marte!” În același context, articolul notează că succesul Artemis II vine pe fondul tensiunilor geopolitice și al reducerilor de personal în cadrul NASA, dar este tratat ca un moment-cheie pentru relansarea programului spațial american dincolo de orbita joasă a Pământului. Deocamdată, detaliile despre Artemis-3 nu sunt publice; administratorul asociat al NASA, Amit Kshatriya, a spus că anunțul va veni „în curând”. [...]
