Știri
Știri din categoria Securitate cibernetică
O rețea de 28 de aplicații-capcană a scos bani din abonamente pe baza unor „date” inventate, după ce a ajuns la peste 7 milioane de descărcări din Google Play Store, potrivit Antena 3. Miza economică pentru utilizatori a fost directă: aplicațiile promiteau acces la istoricul apelurilor, conversațiile WhatsApp și SMS-urile oricărui număr, dar afișau informații fabricate și cereau plată înainte de „rezultate”.
Frauda a fost identificată de compania de securitate cibernetică ESET, care a numit rețeaua „CallPhantom”. Specialiștii arată că promisiunea – acces la datele de comunicații ale altor persoane – este imposibil de livrat de o aplicație legitimă, ceea ce indică un model construit în jurul înșelării și monetizării rapide.
În loc să extragă date reale, aplicațiile generau local conținut fals: numere aleatorii combinate cu nume prestabilite, ore și durate de apel introduse în codul sursă. Utilizatorii erau împinși către plata unui abonament pentru a vedea aceste „rezultate”, deși informațiile nu aveau legătură cu realitatea.
Prețurile abonamentelor, conform articolului, variau de la aproximativ 5 euro (aprox. 25 lei) până la aproape 75 de euro (aprox. 375 lei).
Prima aplicație depistată de ESET, în decembrie 2025, se numea „Call History of Any Number” și era publicată de un dezvoltator cu un nume ales pentru a inspira încredere: „Indian gov.in”, sugerând o legătură cu guvernul indian, deși aceasta nu exista. Inclusiv imaginile de prezentare din Google Play ar fi fost manipulate pentru a crea impresia că aplicația funcționează.
Aplicațiile vizau în special India: multe aveau deja selectat prefixul internațional +91 și foloseau UPI, un sistem de plată popular aproape exclusiv pe această piață. În plus, schema includea un mecanism de „recuperare” a utilizatorilor care nu plăteau imediat: dacă închideau aplicația, primeau ulterior un e-mail de notificare fals, care anunța că „rezultatele” sunt gata și îi trimitea direct la pagina de plată.
ESET a raportat aplicațiile către Google pe 16 decembrie 2025, iar acestea au fost eliminate ulterior din magazin. Totuși, nu toți utilizatorii și-au recuperat banii, deoarece unele aplicații evitau sistemul oficial de plăți Google Play și foloseau servicii externe compatibile cu UPI sau module proprii pentru plata cu cardul.
Un semnal de avertizare exista deja în recenziile din Google Play: mai mulți utilizatori ar fi scris că aplicațiile sunt false și că istoricul afișat conține nume și numere generate aleatoriu.
Recomandate
Echipa lui Trump a aplicat un protocol „zero obiecte din China” înainte de îmbarcarea în Air Force One , aruncând telefoane cu cartelă, ecusoane și cadouri primite la Beijing, într-un gest care indică nivelul la care riscurile de spionaj și compromitere a datelor sunt tratate operațional în relația SUA–China, potrivit news.ro . Potrivit unui jurnalist din grupul de presă de la Casa Albă, obiectele ar fi fost aruncate într-un coș de gunoi amplasat lângă scările avionului, cu puțin timp înainte de plecarea de pe aeroportul din Beijing, la finalul unei vizite de două zile a președintelui SUA Donald Trump în China. Ce măsuri de securitate cibernetică au fost descrise Relatarea indică un set de precauții care vizează reducerea riscului ca dispozitivele sau obiectele primite să fie folosite pentru supraveghere, urmărire sau colectare de informații: aruncarea „tuturor obiectelor oferite de gazdele chineze” înainte de îmbarcare (cadouri, insigne, broșe, suveniruri); folosirea pe durata vizitei a telefoanelor cu cartelă preplătită, descrise ca dispozitive „curate” și de unică folosință; lăsarea acasă a dispozitivelor electronice personale înainte de deplasare. Emily Goodin, corespondentă la Casa Albă pentru New York Post, a rezumat directiva într-o postare pe X: „Nimic din China nu este permis în avion.” De ce contează: securitatea operațională devine parte din „costul” relației bilaterale Dincolo de simbolism, episodul arată cum neîncrederea dintre Washington și Beijing se traduce în proceduri concrete, cu impact direct asupra modului în care se organizează deplasările oficiale și activitatea presei care însoțește delegațiile. În astfel de contexte, distrugerea sau predarea dispozitivelor și a materialelor sensibile este prezentată ca o practică menită să prevină spionajul sau compromiterea datelor. Materialul notează că măsura vine pe fondul îngrijorărilor de lungă durată ale Washingtonului legate de capacitățile de supraveghere cibernetică ale Beijingului și de posibilitatea ca inclusiv suvenirurile să fie folosite pentru culegere de informații sau urmărire. Context: tensiuni în culise, în pofida unei imagini publice cordiale Deși vizita a fost prezentată public ca fiind cordială, au existat tensiuni privind măsurile de securitate și accesul presei la evenimente, potrivit The Hill, citat de news.ro. Un exemplu menționat este un incident la Templul Cerului din Beijing , unde unui agent al Serviciului Secret american i s-ar fi refuzat accesul din cauza faptului că purta o armă de foc, ceea ce ar fi dus la o întârziere de aproape 90 de minute înainte ca presa să fie lăsată să intre, după o „discuție intensă” între oficiali. În același timp, rămân dezacorduri majore între cele două puteri pe teme precum dezechilibrele comerciale, concurența tehnologică, Taiwanul și războiul din Iran, mai arată materialul. [...]
O nouă versiune a malware-ului Kazuar funcționează ca botnet P2P modular, ceea ce complică detectarea și crește persistența în rețelele compromise , potrivit BleepingComputer . Evoluția este atribuită grupului Secret Blizzard , asociat în mod repetat cu operațiuni de spionaj cibernetic și cu servicii rusești de informații, iar schimbarea de arhitectură mută presiunea de pe „semnături” (indicatori statici) pe detecția comportamentală în companii și instituții. De ce contează pentru organizații: mai puțin trafic „vizibil”, mai multă reziliență Analiza Microsoft asupra unei variante recente arată că Kazuar a fost transformat într-o structură de tip peer-to-peer (P2P), în care nu toate sistemele infectate comunică direct cu infrastructura de comandă și control (C2). În practică, asta reduce „suprafața” de detecție: mai puține conexiuni externe repetate din mai multe stații, mai mult trafic intern care se poate confunda cu activitatea normală. Un element-cheie este mecanismul de „lider”: un singur sistem infectat dintr-un mediu compromis este ales să comunice cu C2, primește sarcini și le distribuie intern către celelalte sisteme infectate, care intră în mod „tăcut” și nu mai vorbesc direct cu serverele atacatorilor. „Liderul Kernel este modulul Kernel ales care comunică cu modulul Bridge în numele celorlalte module Kernel, reducând vizibilitatea prin evitarea unor volume mari de trafic extern de la mai multe gazde infectate”, explică Microsoft. Cum este construit noul Kazuar: trei module și comunicații interne criptate Microsoft descrie o arhitectură cu trei module distincte: Kernel : coordonatorul central; gestionează sarcini, controlează celelalte module, alege liderul și orchestrează comunicațiile și fluxul de date în botnet. Selecția liderului este internă și autonomă, pe baza unor criterii precum timpul de funcționare și numărul de reporniri/întreruperi. Bridge : „proxy”-ul de comunicații externe; face legătura între lider și infrastructura C2, folosind protocoale precum HTTP, WebSockets sau Exchange Web Services (EWS). Worker : execută efectiv operațiunile de spionaj și colectare de date. Comunicațiile interne se bazează pe IPC (comunicare între procese) prin mecanisme Windows precum Windows Messaging, Mailslots și „named pipes” (canale denumite), pentru a se amesteca în „zgomotul” operațional. Mesajele sunt criptate cu AES și serializate cu Google Protocol Buffers (Protobuf). Ce poate face pe sistemele compromise: de la keylogging la colectare de e-mail Modulul Worker este folosit pentru activități tipice de spionaj, inclusiv: înregistrarea tastelor (keylogging); capturi de ecran; colectare de date din sistemul de fișiere; recunoaștere de sistem și rețea; colectare de date e-mail/MAPI (inclusiv descărcări din Outlook); monitorizarea ferestrelor; furtul fișierelor recente. Datele colectate sunt criptate, stocate temporar local și apoi exfiltrate prin modulul Bridge. Microsoft mai subliniază că Kazuar a ajuns să suporte 150 de opțiuni de configurare , permițând operatorilor să ajusteze inclusiv programarea sarcinilor, temporizarea furtului de date și dimensiunea „bucăților” exfiltrate, injecția de procese și managementul execuției de comenzi. Ocolirea controalelor de securitate și implicații pentru apărare În zona de „bypass” (ocolire a controalelor), Kazuar include opțiuni pentru: ocolirea AMSI (Antimalware Scan Interface); ocolirea ETW (Event Tracing for Windows); ocolirea WLDP (Windows Lockdown Policy). În acest context, recomandarea Microsoft este ca organizațiile să prioritizeze detecția comportamentală în locul semnăturilor statice, tocmai pentru că modularitatea și configurabilitatea ridicată fac amenințarea mai greu de prins prin indicatori fixați. Context: un malware vechi, reutilizat în campanii de spionaj Kazuar este documentat din 2017, iar cercetătorii au identificat o „linie” de cod care ar merge până în 2005. Activitatea a fost asociată cu Turla, grup de spionaj legat de FSB, iar în anii anteriori a fost observat în atacuri care au vizat organizații guvernamentale europene și, ulterior, în atacuri împotriva Ucrainei. Pentru companii și instituții, schimbarea relevantă este operațională: un botnet P2P cu lider ales intern și cu comunicații interne criptate poate rămâne mai mult timp nedetectat, ceea ce crește riscul de scurgeri de documente și conținut de e-mail cu valoare politică sau strategică. [...]
Atacul asupra sistemelor de monitorizare din benzinării arată cât de expusă rămâne infrastructura critică atunci când echipamente industriale sunt lăsate online fără parole , potrivit Biziday , care citează informații obținute de CNN de la oficiali apropiați anchetei din SUA. Ținta au fost sistemele automate de măsurare a rezervoarelor (ATG – echipamente care monitorizează nivelul de combustibil), folosite la mai multe benzinării. Hackerii au exploatat faptul că aceste sisteme erau conectate la internet fără protecție prin parolă și, în unele cazuri, au reușit să modifice afișajele digitale vizibile. Oficialii spun însă că atacatorii nu au putut modifica efectiv cantitatea de combustibil din rezervoare. De ce contează: risc de siguranță și potențial de perturbare Deși incidentele nu au produs pagube fizice, întreruperi majore sau panică, autoritățile americane avertizează că accesul neautorizat la astfel de sisteme poate deveni un risc serios de siguranță, în condițiile în care sunt considerate parte din infrastructura critică. Specialiștii citați arată că, teoretic, compromiterea unui ATG ar putea: să mascheze o scurgere de combustibil; să genereze alarme false privind o posibilă penurie, cu efecte operaționale și de percepție publică. Atribuire încă neconfirmată și context geopolitic Principalii suspecți sunt hackeri posibil afiliați Iranului, pe fondul istoricului de atacuri asupra infrastructurii energetice americane, dar oficialii precizează că nu pot lega deocamdată atacurile direct de Iran , invocând lipsa unor dovezi digitale clare. Dacă implicarea ar fi confirmată, ar putea urma o escaladare a tensiunilor dintre cele două părți. În același context, Biziday notează că țintele ar putea fi alese și pentru efectul social: amplificarea nemulțumirii publice pe fondul creșterii prețurilor la combustibil, asociată situației din Orientul Mijlociu. Publicația menționează un sondaj CNN potrivit căruia 75% dintre adulții americani spun că războiul din Iran le-a afectat negativ situația financiară. Un semnal vechi, repetat: sisteme industriale expuse direct pe internet Cazul readuce în discuție avertismentele vechi ale experților privind riscurile echipamentelor industriale conectate direct la internet fără măsuri adecvate de protecție. În plus, specialiștii susțin că activitatea cibernetică iraniană s-a intensificat în ultimele luni, vizând în special sisteme online din zona petrol, gaze și apă, iar SUA au mai atribuit în trecut atacuri similare unor grupări apropiate Gărzilor Revoluționare iraniene. [...]
Sisteme americane de monitorizare a combustibilului, folosite în depozite de gaze, au fost compromise , iar autoritățile și experți din sector suspectează o implicare iraniană, pe fondul unui tipar mai vechi de atacuri asupra infrastructurii critice, potrivit The Jerusalem Post , care citează un material CNN bazat pe mai multe surse. Este vorba despre sisteme „automatic tank gauge” (ATG) – echipamente care monitorizează nivelurile de combustibil din rezervoare. Conform informațiilor citate, unele dintre aceste sisteme erau conectate la internet și nu erau protejate prin parolă, ceea ce a permis atacatorilor să modifice valorile afișate. Sursele indică însă că hackerii nu au putut schimba efectiv nivelurile de combustibil, iar până acum nu au fost raportate pagube fizice sau victime. De ce contează: risc operațional, nu doar „defacement” digital Chiar dacă incidentul pare limitat la manipularea afișajelor, accesul la un ATG poate avea consecințe operaționale serioase. CNN, citată de publicație, notează că un atacator care controlează un astfel de sistem ar putea, teoretic, să oprească detectarea unei scurgeri de gaz, potrivit unor experți privați și oficiali americani. În termeni practici, vulnerabilitatea nu ține doar de integritatea datelor, ci de capacitatea operatorilor de a detecta și gestiona rapid incidente care pot escalada în probleme de siguranță și întreruperi de activitate. Atribuire dificilă, dar Iranul este „suspectul principal” Potrivit materialului citat, Iranul este considerat principalul suspect deoarece are un istoric de țintire a sistemelor ATG. Totuși, sursele avertizează că atacatorii au lăsat puține indicii, ceea ce face imposibilă o identificare definitivă pe baza informațiilor disponibile public. Publicația mai arată că grupuri de hacking asociate Iranului au interferat și cu alte sisteme de infrastructură din SUA, inclusiv unele care interacționează cu facilități din petrol și gaze și cu sisteme de apă, în contextul în care „mulți operatori” nu și-ar fi securizat corespunzător sistemele. Context: avertismente repetate și exemple de atacuri anterioare În sprijinul ideii că ATG-urile sunt o țintă recurentă, sunt menționate mai multe episoade: în 2015, sisteme ATG „mock” (simulare) puse online au fost vizate de un grup pro-iranian; în 2021, Sky News a citat documente interne ale Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) care ar fi indicat ATG-urile ca ținte potențiale; după atacul din 7 octombrie, hackeri afiliați IRGC ar fi pătruns în sisteme ale unor utilități de apă din SUA și ar fi afișat mesaje anti-Israel pe echipamente de management al presiunii; de la începutul războiului, hackeri asociați Iranului ar fi produs perturbări în site-uri din petrol și gaze și apă și ar fi întârziat transporturi la producătorul de dispozitive medicale Stryker. Separat, este menționat grupul Handala, descris ca fiind asociat Iranului, care ar fi publicat e-mailuri private ale directorului FBI Kash Patel; totuși, CNN (citată de publicație) susține că grupul și-ar fi exagerat realizările, iar compromiterea ar fi vizat doar un cont Gmail mai vechi, nu sisteme interne ale FBI. Ce urmează Potrivit informațiilor prezentate, cercetători în securitate cibernetică și guvernul federal au încurajat operatorii să își securizeze mai bine sistemele. Incidentul readuce în prim-plan o problemă de bază în infrastructura critică: echipamente conectate la internet fără controale minime (precum parole) pot transforma un atac informatic într-un risc de siguranță și continuitate operațională. [...]
Pwn2Own Berlin arată că inclusiv sisteme „la zi” rămân vulnerabile , după ce cercetători au exploatat, într-o singură zi, 15 breșe necunoscute anterior în produse folosite pe scară largă în companii, inclusiv Microsoft Exchange și Windows 11, potrivit WinFuture . Organizatorii au plătit în total 385.750 de dolari (aprox. 1,77 milioane lei) în premii în ziua a doua a competiției, un semnal că suprafața de atac rămâne relevantă chiar și pe sisteme complet actualizate. De ce contează pentru companii: 90 de zile până la publicarea detaliilor Competiția impune ca toate țintele să ruleze cele mai noi versiuni de sistem de operare, iar fiecare demonstrație să includă un exploit real care ajunge până la execuție de cod arbitrar. După validare, producătorii au la dispoziție 90 de zile pentru a remedia problemele înainte ca detaliile tehnice să devină publice. Pentru organizații, această fereastră este critică: riscul operațional nu vine doar din existența vulnerabilităților, ci din faptul că, după publicare, tehnicile pot fi replicate mai ușor și pot alimenta valuri de atacuri. Cele mai relevante exploatări din ziua a doua Momentul central al zilei a fost un atac de tip „remote code execution” (execuție de cod de la distanță) în Microsoft Exchange, obținut prin combinarea a trei vulnerabilități, cu drepturi de sistem. Potrivit materialului, autorul a fost Cheng-Da Tsai (Orange Tsai) de la DEVCORE, iar recompensa pentru această „cascadă” a fost de 200.000 de dolari (aprox. 920.000 lei). Alte demonstrații menționate: Windows 11 : exploatat printr-o vulnerabilitate de tip „integer overflow” (depășirea limitei unei valori numerice), pentru 7.500 de dolari (aprox. 34.500 lei). Red Hat Enterprise Linux (workstations) : escaladare de privilegii până la „root” (cel mai înalt nivel de acces), recompensată cu 10.000 de dolari (aprox. 46.000 lei). NVIDIA Container Toolkit : exploatat de două ori prin erori „use-after-free” (utilizarea unei zone de memorie după ce a fost eliberată). Și instrumentele cu inteligență artificială au fost ținte În zona de inteligență artificială, cercetătorii au demonstrat că asistenți moderni de programare precum Cursor AI sau motorul OpenAI Codex pot avea, la rândul lor, vulnerabilități de tip „zero-day” (breșe necunoscute public și fără patch la momentul descoperirii). Premiile pentru aceste exploatări au fost între 15.000 și 30.000 de dolari (aprox. 69.000–138.000 lei). Context: și prima zi a adus lovituri pentru Windows 11 și Edge WinFuture notează că, încă din prima zi, Windows 11 și Microsoft Edge au fost compromise de mai multe ori, inclusiv printr-un „sandbox escape” (ieșire din mediul izolat de securitate) în Edge, care i-a adus lui Orange Tsai încă 175.000 de dolari (aprox. 805.000 lei). Au existat însă și încercări eșuate, inclusiv pe SharePoint și Mozilla Firefox, din cauza limitelor de timp ale competiției. Pentru mediul enterprise, concluzia practică este că „patch-uitul” rămâne necesar, dar nu suficient: competiția evidențiază cât de repede pot fi găsite lanțuri de exploatare chiar și pe configurații actualizate, iar următoarele 90 de zile vor fi esențiale pentru ritmul cu care furnizorii livrează remedieri și pentru viteza cu care organizațiile le aplică. [...]
OpenAI a început rotația certificatelor de semnare a codului după ce două dispozitive ale unor angajați au fost compromise în atacul asupra lanțului de aprovizionare TanStack , o măsură care poate obliga utilizatorii de macOS să își actualizeze aplicațiile înainte de 12 iunie 2026 pentru a evita blocaje la pornire sau la actualizări, potrivit Bleeping Computer . OpenAI spune că incidentul nu a afectat datele clienților, sistemele de producție, proprietatea intelectuală sau software-ul deja livrat. Compania leagă breșa de campania „Mini Shai-Hulud”, atribuită grupării de extorcare TeamPCP, care a vizat dezvoltatori prin actualizări malițioase introduse în pachete software populare și de încredere. Ce s-a întâmplat în OpenAI și ce măsuri a luat compania Într-un buletin de securitate publicat astăzi, OpenAI afirmă că a observat activitate compatibilă cu comportamentul public descris al malware-ului, inclusiv acces neautorizat și exfiltrare orientată pe credențiale, într-un subset limitat de depozite interne de cod sursă la care aveau acces cei doi angajați afectați. „Am observat activitate în linie cu comportamentul descris public al malware-ului, inclusiv acces neautorizat și exfiltrare orientată pe credențiale, într-un subset limitat de depozite interne de cod sursă la care aveau acces cei doi angajați afectați.” OpenAI susține că au fost furate doar credențiale limitate din aceste depozite și că nu există dovezi că ele au fost folosite în atacuri suplimentare. Ca răspuns, compania a izolat sistemele și conturile afectate, a revocat sesiunile, a rotit credențiale în depozitele vizate, a restricționat temporar fluxurile de implementare și a derulat o investigație criminalistică împreună cu o firmă terță de răspuns la incidente. Impact operațional: actualizări obligatorii pe macOS până la 12 iunie 2026 Un element cu impact direct pentru utilizatori este expunerea certificatelor de semnare a codului folosite pentru produse OpenAI pe macOS, Windows, iOS și Android. Deși compania spune că nu a detectat abuzarea acestor certificate pentru semnarea de software malițios, le rotește „din precauție”. Consecința practică: utilizatorii de macOS trebuie să își actualizeze aplicațiile desktop OpenAI înainte de 12 iunie 2026 , deoarece aplicațiile semnate cu certificatele vechi ar putea să nu mai pornească sau să nu mai primească actualizări, din cauza procesului de notarizare Apple (mecanismul prin care Apple verifică și autorizează aplicațiile distribuite în afara App Store). OpenAI precizează că utilizatorii de Windows și iOS nu sunt afectați și nu trebuie să facă nimic. Context: atacul TanStack și campania „Mini Shai-Hulud” Breșa OpenAI este prezentată ca parte a unei campanii mai ample care a compromis „sute” de pachete din ecosistemele npm și PyPI. Atacul a vizat inițial pachete TanStack și Mistral AI, apoi s-a extins către alte proiecte, inclusiv UiPath, Guardrails AI și OpenSearch, prin credențiale CI/CD (integrare și livrare continuă) furate și fluxuri legitime. Cercetători de la Socket și Aikido au urmărit ulterior distribuția a sute de pachete compromise prin depozite legitime. Potrivit post-mortem-ului TanStack, atacatorii au exploatat slăbiciuni în fluxurile GitHub Actions și în configurația CI/CD pentru a executa cod malițios, a extrage tokenuri din memorie și a publica pachete malițioase prin conducta normală de lansare, făcând versiunile compromise să pară legitime. Malware-ul din campanie a vizat furtul de credențiale de dezvoltare și cloud (tokenuri GitHub, tokenuri de publicare npm, credențiale AWS, secrete Kubernetes, chei SSH și fișiere.env). Cercetătorii mai spun că a încercat să își asigure persistența pe sistemele dezvoltatorilor prin modificarea unor mecanisme de automatizare din Claude Code și VS Code. Microsoft Threat Intelligence a raportat, la rândul său, că a fost lansat și un instrument de furt de informații pentru Linux, care a vizat sisteme ce rulează software în limba rusă, iar malware-ul ar fi inclus și o componentă distructivă care executa aleator o comandă de ștergere recursivă pe unele sisteme din Israel sau Iran. OpenAI încadrează incidentul într-o tendință mai largă: atacatorii vizează tot mai des lanțul de aprovizionare software pentru a obține impact extins, în loc să atace companii individuale. Pentru utilizatori, efectul imediat rămâne calendarul de actualizare pe macOS, iar pentru organizații, semnalul de risc este dependența de biblioteci open-source și de infrastructura CI/CD, unde o compromitere „în amonte” se poate propaga rapid. [...]
