Știri
Știri din categoria Politică

Disputa despre engleză dintre taberele lui Netanyahu și Eisenkot arată că „accentul american” nu mai e un avantaj automat în politica israeliană, pe fondul unei relații mai tensionate cu Washingtonul și al unei campanii în care autenticitatea și profilul intern pot cântări mai mult decât „engleza de om de stat”, potrivit unei analize din The Jerusalem Post.
Autorul, Gil Hoffman, pornește de la propria evaluare din 2021, când susținea că pentru a conduce Israelul devenise aproape obligatoriu ca premierul să vorbească engleza cu accent american, după succesiunea Netanyahu–Bennett și apoi Lapid, toți cu perioade de formare în spațiul anglofon. În 2026, spune el, această „regulă” este pusă sub semnul întrebării de felul în care stafful lui Netanyahu a atacat public nivelul de engleză al potențialului contracandidat Gadi Eisenkot.
Consilierul lui Netanyahu, Yonatan Urich, a publicat pe X/Twitter un clip care îl ironizează pe Eisenkot pentru dificultăți în engleză, inclusiv printr-o secvență dintr-o reclamă veche a publicației despre învățarea limbii „în cadă”, urmată de imagini cu Eisenkot ezitând la un panel al Washington Institute. Eisenkot a replicat cu un video în care Netanyahu vorbește în engleză despre soluția cu două state, în timp ce Yasser Arafat aplaudă, și cu un mesaj că „toți progresiștii din prezent nu pot șterge istoria”. Ulterior, Eisenkot a postat o listă de cuvinte în engleză despre care afirmă că le înțelege „mai bine decât Netanyahu”, inclusiv „Responsibility” și „service for all”.
În logica analizei, episodul indică faptul că limba engleză – cândva un semn de „compatibilitate” cu scena internațională – poate deveni și muniție internă, folosită pentru a contesta credibilitatea sau pentru a reaminti decizii politice controversate.
Hoffman notează că Eisenkot a petrecut câteva luni la Washington după mandatul de șef al Statului Major al armatei israeliene (IDF), ca visiting fellow la Washington Institute for Near East Policy, din aprilie 2019, iar colegii de acolo i-ar fi spus că engleza i s-a îmbunătățit în timp. La institut, Eisenkot a redactat un raport de 78 de pagini în ebraică („Guidelines for Israel’s National Security Strategy”) și a fost implicat în traducerea în engleză, susținând și prezentări publice în engleză, mai bune – potrivit autorului – când avea un text în față decât în răspunsuri spontane.
În text apare și o evaluare din partea diplomatului american Dennis Ross, care spune că a fost surprins de „profunzimea” lui Eisenkot dincolo de zona militară și că acesta nu este genul de lider care ia decizii fără a se gândi la consecințele strategice; Ross îl descrie și drept „nu un freier” (argou ebraic pentru „naiv”). Fostul editor-șef al publicației, David Makovsky, afirmă că, în perioada Washington, politicieni israelieni au încercat să-l convingă să candideze în 2020, iar el le-ar fi trimis o fotografie dintr-un tunel Hezbollah, invocând lipsa semnalului.
Miza, în lectura autorului, este dacă Israel intră într-o etapă în care „accentul american” și fluența în engleză sunt mai puțin decisive decât alt tip de capital politic – inclusiv modestia percepută sau distanțarea de stilul lui Netanyahu. Hoffman sugerează că alegătorii ar putea ajunge să decidă în octombrie dacă un lider cu engleză mai puțin „lustruită” poate fi chiar un avantaj într-un context în care unii lideri externi ar fi obosiți de confruntările verbale ale lui Netanyahu.
În sprijinul acestei idei, textul invocă episodul recent al disputei dintre Netanyahu și președintele SUA, Donald Trump, după lovituri israeliene asupra Beirutului și ulterior asupra capitalei Libanului: Trump l-ar fi numit pe Netanyahu „fing crazy” și ar fi spus că are „no fing judgment”. Autorul folosește acest exemplu pentru a argumenta că, dacă liderul american folosește un registru mai apropiat de limbajul soldaților decât de cel diplomatic, avantajul „englezei de stat” ar putea să se estompeze.
În concluzie, analiza tratează „engleza” nu ca detaliu de imagine, ci ca indicator al unei schimbări mai largi: competiția pentru putere poate reevalua ce înseamnă „lider potrivit” într-un moment în care relația cu principalul aliat extern rămâne esențială, dar mai puțin previzibilă.
Recomandate

Formarea unui guvern în Israel intră într-o negociere cu miză de securitate, dar și de excludere politică , după ce Benjamin Netanyahu a reluat ideea unui executiv de „uniune națională” care să reunească partidele ce recunosc „Israelul ca stat al poporului evreu”, potrivit Economica . Netanyahu a spus, într-un discurs video citat de Agerpres, că întâlnirea de joi cu Gadi Eisenkot – însărcinat cu formarea următorului guvern – i-a „consolidat convingerea” că, în acest moment, este „esențial” un guvern de uniune națională pentru a răspunde provocărilor de securitate, în special Iranului. El a afirmat că regimul iranian „nu va ezita să folosească arme nucleare împotriva noastră”. Calendarul de formare și aritmetica parlamentară După alegerile din 27 octombrie, Eisenkot este susținut de 67 de membri ai parlamentului și are la dispoziție 28 de zile pentru a forma guvernul, termen care poate fi prelungit cu încă 14 zile. Scrutinul nu a produs o majoritate clară, iar negocierile sunt așteptate să fie dificile. Un punct sensibil este rolul partidelor arabe israeliene, care au 19 locuri și ar putea deveni decisive în ecuația majorității. „Uniunea” propusă de Netanyahu: includere selectivă și excluderea partidelor arabe Conform relatării, Netanyahu își imaginează un guvern care să reunească principalele partide evreiești sioniste, de la dreapta la centru, dar să excludă formațiunile politice arabe israeliene. Pe acestea le-a numit „susținătoare ale terorismului” și a susținut că „nu vor putea face față acestei provocări imense” în fața Iranului. În scenariul descris, un astfel de guvern ar putea include o rotație a funcției de prim-ministru între cei doi lideri, fiecare conducând executivul pe rând, după un model încercat anterior în politica israeliană. Poziția lui Eisenkot: deschidere condiționată, dar refuz de a servi sub Netanyahu Eisenkot a declarat că este gata să primească membri ai Likud (partidul lui Netanyahu) și ai Partidului Sionist Religios (formațiunea de extremă dreapta a fostului ministru de finanțe Bezalel Smotrich), cu două condiții: dorința de unitate să fie „sinceră” și el să conducă guvernul. Totuși, un acord rămâne greu de imaginat în condițiile în care Eisenkot a reiterat că nu va servi sub conducerea lui Netanyahu. Vineri, el a denunțat o „campanie rasistă și agresivă” a premierului în exercițiu împotriva minorității arabe israeliene, care reprezintă aproximativ 20% din populație. Într-o declarație relatată de AFP, Eisenkot a acuzat „trucurile” lui Netanyahu, susținând că acesta cere negocieri deși discuțiile erau deja programate pentru duminică: „Netanyahu solicită negocieri când acestea sunt deja planificate, pretinde că își dorește unitate, dar (…) divide și stârnește tensiuni ca și cum nu ar exista un mâine.” El a adăugat că premierul la final de mandat era „conștient de înfrângerea sa în alegeri” și a încheiat: „Încercare frumoasă, dar aceste trucuri nu funcționează cu mine.” [...]

Hubert Thuma cere declanșarea alegerilor interne în PNL, de jos în sus, înaintea unui Congres care să aleagă președintele partidului , poziționându-se explicit în favoarea lui Alin Tișe pentru șefia formațiunii, potrivit Antena 3 . Miza este una operațională pentru partid: resetarea conducerilor locale și județene ca etapă prealabilă unei competiții interne la vârf, cu un mandat susținut prin voturi „în spate”. Președintele Consiliului Județean Ilfov a spus că alegerile ar trebui organizate „în toate organizațiile PNL din țară”, în ordinea: organizații locale, filiale județene, apoi Congres. El a anunțat că îl susține pe Alin Tișe la președinția PNL, argumentând că se regăsește în „viziunea” acestuia. Calendarul propus: locale, județe, apoi Congres În mesajul publicat pe Facebook și citat de Antena 3, Thuma descrie o succesiune de pași care ar urma să ducă la alegerea conducerii centrale: alegeri în organizațiile locale; alegeri în filialele județene; Congres, unde delegații vin cu votul colegilor. „E timpul pentru alegeri interne în toate organizațiile PNL din țară, de jos în sus: întâi organizațiile locale, apoi filialele județene și, la final, congresul.” De ce îl susține pe Alin Tișe Thuma își motivează sprijinul printr-un set de principii pe care spune că ar trebui să definească PNL, între care: partid de dreapta cu valori creștine și conservatoare, reprezentarea clasei de mijloc și a antreprenorilor, legitimitate obținută prin vot și rezultate, precum și capacitatea partidului de a-și stabili singur direcția. În același mesaj, el invocă și experiența administrativă a lui Alin Tișe, menționând că acesta este la al patrulea mandat la conducerea Consiliului Județean Cluj. Ce urmează Din informațiile prezentate, Thuma indică drept pas necesar organizarea alegerilor interne la nivel național, urmate de Congresul PNL în care să fie ales președintele partidului. Antena 3 nu menționează un calendar concret sau o dată pentru aceste etape. [...]

UDMR avertizează că va folosi inclusiv moțiunea de cenzură pentru a bloca o reformă administrativ-teritorială adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului , pe fondul discuțiilor publice despre comasări care ar putea schimba configurația județelor și a localităților cu populație maghiară, potrivit Digi24 . Liderul deputaților UDMR, Csoma Botond , spune că formațiunea nu contestă ideea unei reforme, dar respinge varianta în care aceasta ar fi împinsă rapid prin Parlament, fără un proiect concret și fără o negociere mai largă. Miza, în lectura UDMR, este atât procedura legislativă (asumarea răspunderii), cât și efectele potențiale asupra reprezentării și ponderii etnice în anumite unități administrativ-teritoriale. Ce instrumente parlamentare ia în calcul UDMR Csoma Botond afirmă că UDMR „se gândește la toate mijloacele parlamentare” pentru a opri demersul dacă Guvernul ar alege să adopte reforma prin asumarea răspunderii, menționând explicit posibilitatea unei moțiuni de cenzură. „Ne gândim la toate mijloacele parlamentare pe care le putem uza ca să stopăm acest demers. Să nu se facă prin angajarea răspunderii”. În același timp, el precizează că, până la momentul declarațiilor, nu a văzut un proiect elaborat și pune sub semnul întrebării utilitatea discuției despre o moțiune în absența unui text concret. De ce contează: risc de blocaj politic și incertitudine pentru administrația locală Din perspectiva impactului de reglementare, o reformă administrativ-teritorială adoptată prin asumarea răspunderii ar accelera procesul legislativ, dar ar crește probabilitatea unei confruntări parlamentare cu efecte directe asupra stabilității guvernamentale (prin moțiune de cenzură). În paralel, discuțiile publice despre praguri numerice și comasări, fără un proiect, alimentează incertitudinea pentru primării și consilii județene. Potrivit materialului, reforma „ar urma să afecteze 30 de primari UDMR și 50 de primării din localitățile cu un număr mare de maghiari”. Argumentul UDMR: reformă „complexă” și angajamente internaționale Csoma Botond susține că reforma trebuie discutată „cu toată clasa politică” și cu specialiști, nu redusă la „o regulă numerică”. El dă exemplul Poloniei, unde ar fi fost luate în calcul particularități istorice, geografice și etnice, și afirmă că UDMR consideră actualul sistem administrativ „învechit”, fiind creat în 1968. În plus, liderul deputaților UDMR invocă angajamentele internaționale ale României, inclusiv convenția-cadru privind protecția minorităților naționale (Consiliul Europei) , menționând articolul 16, care ar limita modificările dacă acestea ar ajunge „în detrimentul” unei comunități naționale sub aspectul ponderii etnice. Întrebat despre scenariul vehiculat în presa maghiară, el admite că, în cazul unei comasări „în acest sens”, județe cu majoritate etnică maghiară „ar putea să dispară”. Ce urmează UDMR condiționează discuția de existența unui proiect și de un proces de consultare mai larg. În lipsa acestora, formațiunea transmite că va încerca să blocheze adoptarea prin asumarea răspunderii, inclusiv prin instrumente care pot declanșa o criză politică în Parlament. [...]

Excluderea șefei diplomației UE, Kaja Kallas , din echipa care negociază în numele Europei riscă să slăbească rolul instituțiilor comunitare în discuțiile de pace pentru Ucraina , într-un moment în care statele membre cer „o singură voce” și un mandat comun, potrivit Politico . Kallas încearcă să-și contureze un rol în negocierile intermediate de SUA între Rusia și Ucraina, invocând tratatele UE care o plasează în poziția de principal responsabil pentru politica externă a blocului. Ea a spus că este pregătită să facă „și acest job” al negocierii și a insistat că, în UE, „statul de drept” înseamnă respectarea tratatelor. Decizia politică luată la nivelul liderilor UE a mers însă în altă direcție. Președintele Consiliului European , António Costa, a anunțat la Dublin că echipa de negociere va include consilieri de securitate națională din Franța, Germania, Polonia, Italia și Regatul Unit, plus reprezentanți ai Comisiei Europene și ai Consiliului. Kallas nu a fost inclusă. Statele membre cer mandat și proceduri, nu „27 de microfoane” Nemulțumirea față de formula aleasă a fost exprimată public de miniștrii de externe ai Spaniei și Lituaniei. Ministrul lituanian Kęstutis Budrys a rezumat miza instituțională: „Europa are nevoie de o singură voce. Nu putem vorbi cu 27 de microfoane.” În acest context, Kallas a spus după reuniunea miniștrilor de externe de la Bruxelles că multe capitale nu vor doar informări ulterioare („debrief”), ci implicare directă în discuții. Tot ea a indicat că miniștrii au pregătit un set de „cerințe maxime” – un document care ar stabili concesiile pe care Rusia ar trebui să le facă înainte ca negocierile să poată continua. Un oficial UE a declarat că miniștrii vor lucra în următoarele săptămâni la rafinarea acestor cerințe, pentru a redacta un mandat de negociere al Europei înaintea următoarei runde de discuții, programată la Abu Dhabi. De ce este împinsă diplomația clasică în plan secund În interiorul UE, explicațiile pentru marginalizarea lui Kallas diferă. Unii diplomați indică drept factor criticile ei la adresa administrației președintelui american Donald Trump. Alții susțin că echipa a fost gândită deliberat la nivelul consilierilor de securitate națională, care raportează direct liderilor, într-un model care se vede și în absența secretarului de stat american Marco Rubio din rundele recente. Un oficial național implicat în discuțiile cu Rusia a spus că Kallas ar fi fost „prea divizivă” pentru a fi inclusă. În schimb, doi diplomați UE au descris situația ca parte a unei tendințe mai largi: dosarele internaționale trec tot mai mult de la miniștri de externe la șefi de guvern și președinți. Tensiuni între instituțiile UE: cine controlează politica externă Politico notează că disputa privind mandatul pentru Ucraina se suprapune peste o competiție mai amplă între instituțiile UE pentru controlul politicii externe. În paralel cu dosarul ucrainean, Comisia condusă de Ursula von der Leyen ar fi preluat în mare măsură gestionarea relațiilor UE–Israel, duplicând un departament care ținea anterior de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), instituția din subordinea șefei diplomației UE. În plus, este menționat un demers franco-german de reformare a SEAE, inclusiv printr-o posibilă integrare mai strânsă cu Comisia, pe care unii oficiali o văd ca pe o încercare de a aduce funcția de „șef al diplomației” sub controlul executivului european. La nivelul negocierilor, argumentul celor implicați rămâne pragmatic: discuțiile se poartă între consilieri de securitate națională, nu între „grei” ai politicii externe. Ei invocă inclusiv absența ministrului rus de externe Serghei Lavrov din rundele recente. Pe fond, chiar și perspectiva includerii europenilor rămâne incertă: deși emisari americani au spus săptămâna trecută că Rusia ar fi deschisă participării Europei, Kremlinul a transmis luni că nu s-a ajuns la niciun acord în acest sens, potrivit Reuters. [...]

Planul PSD de comasare a comunelor mici riscă să redeseneze harta politică locală , cu pierderi estimate chiar pentru partidul care îl promovează, pe fondul unei revolte interne și al opoziției din partea altor formațiuni, potrivit Mediafax . Reforma administrativă pe care PSD vrea s-o încheie până în martie 2027 este comparată de presa maghiară cu o schimbare pe care Franța nu a reușit să o facă în 200 de ani. Miezul proiectului este comasarea comunelor mici, iar publicația maghiară Maszol avertizează că această măsură ar putea costa PSD „mai mult decât pe oricine altcineva”. Conform unor estimări din surse politice citate în articol, PSD ar putea pierde aproximativ 230 de primării din cele circa 400 de localități vizate, în timp ce PNL ar pierde în jur de 150. Tensiuni în PSD și miza controlului local În interiorul PSD, proiectul a generat contestare, iar Paul Stănescu , liderul PSD Olt, este indicat printre adversari. O temere invocată de liderii locali este că activiștii rămași fără funcții ar putea migra „în masă” către AUR. În același context, deputatul Lucian Morar a anunțat că pleacă din PSD, după ce Dragoș Benea ar fi propus ca Maramureșul să intre într-o regiune condusă de la Cluj, împreună cu Bistrița-Năsăud și Sălaj. „Nu voi fi niciodată de acord cu desființarea administrativă a județului Maramureș” Sorin Grindeanu susține că reforma este necesară pentru reducerea cheltuielilor. Potrivit informațiilor din presă citate de Mediafax, într-o ședință a conducerii PSD ar fi existat și un atac la adresa UDMR, pe tema unor „reguli” diferite. Cum ar urma să fie adoptată reforma și ce contestă opoziția Planul ar putea viza localități de până la 5.000 de locuitori și ar exclude referendumurile locale. În lipsa unei majorități parlamentare, PSD ar urmări adoptarea proiectului prin asumarea răspunderii , procedură care permite trecerea rapidă a unui pachet legislativ, dar expune Guvernul la o moțiune de cenzură. Reacțiile politice prezentate în articol includ: Kelemen Hunor (UDMR): cere ca orice comasare să fie decisă doar prin referendum local; Gheorghe Falcă (PNL): acuză PSD că vrea să devină „partid-stat” și se opune asumării răspunderii; Vladimir Petruț, primarul liberal din Cavnic: a vorbit inițial despre un referendum pentru „independența Maramureșului”, apoi a renunțat, invocând inclusiv temerea legată de schimbarea domiciliului administrativ; Emil Boc: ar accepta varianta cu 15 județe și a amintit de un plan din 2011 cu 8 regiuni; Dominic Fritz: a numit proiectul PSD o „bâlbâială” și un „teatru”. „Lecția Franței” și întrebarea termenului din 2027 Economistul Victor Giosan, fost consilier de stat în Cancelaria premierului Ilie Bolojan, afirmă că astfel de reforme au eșuat în multe țări și dă exemplul Franței. „Franța, de exemplu, nu a reușit deloc în ultimii 200 de ani să facă această reformă” În locul comasărilor, francezii ar fi ales cooperarea între comune. Giosan spune că nu înțelege termenul din martie 2027 și apreciază că PSD ar încerca, prin acest subiect, să ajungă la alegători PNL și USR, pentru care tema este populară. [...]

Emil Boc propune o reorganizare administrativă în „8 regiuni plus două județe”, o formulă gândită să reducă riscul unui blocaj politic din partea UDMR , potrivit HotNews . Primarul Clujului susține că păstrarea separată a județelor Harghita și Covasna ar putea face reforma acceptabilă pentru reprezentanții minorității maghiare. Propunerea a fost prezentată de Boc într-un interviu la Digi24 , în contextul în care tema reorganizării administrativ-teritoriale a revenit pe agenda publică. În paralel, Lia Olguța Vasilescu a avansat ideea unei reorganizări pe structura actuală a Agențiilor pentru Dezvoltare Regională (ADR), care împart România în 8 regiuni. Miza: o reformă care să treacă de opoziția UDMR Boc, care amintește că a încercat fără succes o reorganizare administrativă în perioada în care era premier, argumentează că varianta „8 regiuni + 2 județe” ar rezolva punctul sensibil legat de reprezentarea comunității maghiare. „Adică 8 pe mari regiuni, plus Harghita și Covasna, pentru a putea să amenajăm și situația minorității maghiare ca să nu fie obligată să fie prinsă în structuri mai mari, unde să nu-și mai poată regăsi identitatea.” El a descris această direcție drept „o reformă dură”, dar a precizat că nu vorbește în numele PNL. UDMR a cerut ca reforma să nu fie construită pe un criteriu strict numeric și a amenințat cu moțiune de cenzură dacă legea ar fi adoptată prin asumarea răspunderii în Parlament de către Guvern. Contextul acestui conflict politic este detaliat într-un material anterior HotNews . Poziții în PSD: între modelul „15 Curți de Apel” și cele 8 regiuni ADR În PSD, europarlamentarul Dragoș Benea, coordonatorul grupului intern de lucru pentru reforma administrativ-teritorială, a indicat anterior drept posibil punct de plecare modelul celor 15 Curți de Apel, fără a susține că viitoarea organizare ar urma obligatoriu acest număr. În același timp, Sorin Grindeanu a criticat solicitările UDMR, insistând că regulile trebuie să fie uniforme pe întreg teritoriul țării. Ulterior, Grindeanu a declarat la Antena 3 că reforma este, deocamdată, doar la nivel de propunere și că în PSD nu a existat până acum o discuție internă pe subiect. Reorganizarea la nivel local: Boc respinge comasările „sărăcia cu sărăcia” Separat de redesenarea regiunilor/județelor, Emil Boc a comentat și ideea unificării unor localități, avertizând că în jurul municipiilor reședință de județ există comune care depind de orașe pentru servicii precum transport public, educație sau sănătate. „Acolo, o parte din aceste comune nu ar trebui să se unifice cu alte comune (...) să unești sărăcia cu sărăcia, ci să unești sărăcia cu o anumită prosperitate care e în zona urbană a municipiului reședință de județ.” În acest moment, din informațiile disponibile, discuția rămâne la nivel de propuneri politice, fără o decizie anunțată privind un model final sau un calendar de implementare. [...]