Știri
Știri din categoria Politică

Benny Gantz cere un guvern de „unitate sionistă” după alegeri, mizând că polarizarea politică a devenit un risc de securitate, potrivit The Jerusalem Post, care relatează declarațiile liderului Blue and White într-un interviu acordat postului 103FM.
Gantz, fost șef al Statului Major al armatei israeliene și fost ministru al apărării, a spus că Israelul „trebuie să lucreze” la formarea unei coaliții de partide sioniste „din Dreapta și din Stânga” după următoarele alegeri. Mesajul său central a fost că ruptura internă a ajuns să afecteze capacitatea țării de a funcționa și de a lua decizii strategice.
În interviu, el a descris o discuție avută la un „coffee cart” din Kibbutz Ruhama, unde o femeie i-ar fi spus, în lacrimi, că se teme de ce va urma în țară. Gantz a folosit exemplul pentru a ilustra cum conflictul politic se transferă în societate, inclusiv în teme sensibile precum serviciul militar și parcursul tinerilor în armată.
„Ruptura din țară ne omoară.”
Gantz a susținut că, dacă Israelul „nu vrea mai mult din același lucru”, soluția este un guvern de unitate, argumentând că „majoritatea sionistă” este cea care „duce cu adevărat greul”. În același timp, a indicat că ar accepta ca „dreapta să conducă”, precizând că acesta este obiectivul pentru care lucrează.
Pe fondul discuțiilor despre un cadru de înțelegere SUA–Iran, Gantz nu s-a arătat entuziast și a vorbit despre o „oportunitate strategică ratată”, în pofida unor „realizări militare și operaționale” pe care le consideră ridicate. El a spus că Israelul trebuie să se pregătească pentru anii următori, „inclusiv militar”.
Întrebat despre informații potrivit cărora o încetare a focului legată de Iran ar putea opri și activitatea ofensivă israeliană în Liban, Gantz a afirmat că Israelul ar trebui să insiste ca „Beirut să nu fie același lucru cu Teheran”, subliniind că, în relația cu Libanul, Israelul nu ar trebui „să depindă de alții” și că nu își poate permite „riscuri de securitate”.
Gantz a răspuns afirmativ când a fost întrebat dacă premierul Benjamin Netanyahu a cedat presiunii Washingtonului. El a mai susținut că Netanyahu a greșit când a schimbat conduita Israelului față de SUA și a preferat Partidul Republican în detrimentul democraților, argumentând că această repoziționare a lăsat Israelul „captiv” unei singure direcții politice în relația cu principalul său aliat.
În aceeași discuție, Gantz a vorbit și despre faptul că a devenit autor și despre cartea sa, „We”, pe care spune că a construit-o din materiale scrise de-a lungul anilor și din conversații cu soția sa, Revital, inclusiv despre boala acesteia. El a menționat și sentimentul de vinovăție legat de echilibrul dintre familie, armată și viața publică.
Dincolo de această notă personală, mesajul politic dominant al interviului rămâne apelul la o formulă de guvernare care să reducă polarizarea, în condițiile în care Gantz leagă explicit tensiunile interne de capacitatea Israelului de a gestiona dosare de securitate precum Iranul și Libanul.
Recomandate

Acuzațiile lui Tucker Carlson despre un posibil atac nuclear al SUA asupra Iranului ridică miza riscului geopolitic și pot amplifica incertitudinea în regiune, în condițiile în care nu sunt susținute de documente și nu au fost confirmate oficial, potrivit Mediafax . Jurnalistul american Tucker Carlson afirmă că președintele SUA, Donald Trump, ar putea decide, „până pe 7 noiembrie”, lansarea unui atac nuclear asupra „Muntelui Pickaxe” din Iran, sub presiunea premierului israelian Benjamin Netanyahu, potrivit Clash Report, citat de Mediafax. În octombrie, Trump a exclus utilizarea armelor nucleare, mai notează publicația. Autoritățile din SUA și Israel nu au comentat public analiza lui Carlson, publicată pe platforma X. Mesajul, postat în primele ore ale zilei de 2 noiembrie, a depășit 16 milioane de vizualizări în câteva ore, conform sursei. Ce susține Carlson și ce lipsește din argumentație Mediafax arată că Tucker Carlson nu a citat niciun document și spune că s-a bazat pe mărturia unui „observator informat”, a cărui identitate nu a fost dezvăluită. În aceste condiții, informația rămâne la nivel de afirmație neconfirmată. Ținta invocată: un obiectiv fortificat lângă Natanz Potrivit relatării, „Muntele Pickaxe” ar fi un obiectiv fortificat în centrul Iranului. Carlson susține că armamentul convențional din arsenalul SUA nu ar putea penetra stratul gros de rocă sub care s-ar afla un complex de tuneluri, iar obiectivul ar fi situat la aproximativ doi kilometri sud de uzina de îmbogățire a uraniului de la Natanz. Carlson a mai scris că efectele unei explozii pe muntele Pickaxe ar contamina Golful Persic și ar otrăvi sursele de apă pentru 100 de milioane de oameni, conform Mediafax. Actori invocați în dezbaterea internă din SUA În analiza sa, Carlson îi nominalizează pe secretarul Apărării, Pete Hegseth, și pe comandantul CENTCOM , Brad Cooper, ca susținători ai reluării operațiunilor militare de amploare asupra Iranului. De asemenea, el afirmă că secretarul de Stat, Marco Rubio, și directorul CIA, John Ratcliffe, ar urma „linia impusă de Netanyahu”, în timp ce vicepreședintele SUA, JD Vance, și consilierul Steve Witkoff ar susține încheierea unui acord cu Iranul. Context: tensiuni și amenințări de escaladare Mediafax notează că Iranul amenință cu un „război fără limite geografice” dacă va fi atacat din nou de SUA și Israel, avertisment care ar viza și Europa. În lipsa unor confirmări oficiale, afirmațiile lui Carlson rămân, deocamdată, în zona speculațiilor cu potențial de amplificare a tensiunilor. [...]

Democratul Jeremy Moss a câștigat un mandat în Camera Reprezentanților și devine primul membru al Congresului din Michigan care este deschis gay , potrivit The Jerusalem Post , într-o cursă pentru Districtul 11, un bastion democratizat în ultimii ani în comitatul Oakland. Moss, senator în legislativul statului Michigan, l-a învins marți pe republicanul Ethan Baker, primarul orașului Troy. La momentul relatării, Moss conducea cu 59,5% din voturi, față de 38% pentru Baker, cu o estimare de 77,5% din voturi numărate, conform rezultatelor neoficiale. Associated Press și NBC au declarat cursa câștigată de Moss. În cursă au mai fost un candidat independent (Anil Kumar) și candidați ai Partidului Libertarian, Partidului Verde, fiecare sub 1%. Ce se schimbă în Districtul 11 și de ce contează politic Moss va ocupa un loc rămas liber în Districtul 11, după ce democrata Haley Stevens (Birmingham) a renunțat la mandat pentru a candida fără succes la nominalizarea democrată pentru Senatul SUA. Districtul 11 acoperă comunități din comitatul Oakland, inclusiv Pontiac, Royal Oak, Birmingham, Farmington Hills și West Bloomfield Township. Publicația notează că, în ultimii opt ani, zona a trecut de la o orientare mai favorabilă republicanilor la statutul de „fief” democrat, ceea ce explică miza redusă pentru GOP într-o competiție care, totuși, a atras atenție prin profilul candidatului. Profilul lui Moss și temele care l-au urmărit în campanie În vârstă de 40 de ani, Moss a câștigat alegerile primare democrate cu 49% din voturi, în fața avocatei Aisha Farooqi (32%), John Paul Torres (10%) și fostului inginer Ford Don Ufford (8%). Ethan Baker nu a avut contracandidat în primarele republicane. Moss, care este evreu, nu l-a susținut pe candidatul democrat la Senat Abdul El-Sayed, însă cei doi au discutat, potrivit articolului. Totodată, Moss a spus că nu l-ar vota pe republicanul Mike Rogers, invocând negarea rezultatelor electorale și „obediența” față de președintele SUA Donald Trump. Articolul menționează și un episod din august, când streamerul Hasan Piker a folosit o fotografie cu Moss într-un livestream, în contextul unei discuții despre retorica pro-Israel și riscul de violență împotriva evreilor americani. Moss a afirmat că în spațiul public a circulat un clip audio fals care pretindea că scopul campaniei sale pentru Camera Reprezentanților ar fi să se asigure că SUA continuă să sprijine Israelul. Ce a promis adversarul și ce urmează Ethan Baker, 47 de ani, primar al orașului Troy de șase ani, a candidat pe tema costului vieții și a „rezolvării problemelor” dincolo de diviziunile partizane, potrivit relatării. Odată cu victoria lui Moss, democrații își consolidează controlul asupra unui district descris ca tot mai sigur pentru partid, în timp ce noul ales urmează să preia mandatul într-un Congres în care profilul său – inclusiv ca prim membru deschis gay al Congresului din Michigan – va avea și o dimensiune simbolică, pe lângă cea electorală. [...]

Victoria democraților la „midterms” îl pune pe Hakeem Jeffries în poziția de a prelua conducerea Camerei Reprezentanților, cu efect direct asupra agendei legislative a administrației Trump. Potrivit The Jerusalem Post , rețelele de televiziune au indicat marți seară că democrații sunt pe cale să răstoarne majoritatea din Camera Reprezentanților, ceea ce l-ar transforma pe Jeffries în primul speaker de culoare din istoria instituției. Jeffries, în vârstă de 56 de ani, a transmis în campanie că partidul este „pe punctul de a recâștiga controlul Camerei” și a susținut că miza este deschiderea „unui capitol mai bun” pentru SUA. În paralel, publicația notează că numărătoarea finală a voturilor era încă în desfășurare în mai multe zone ale țării, deși unele rețele au „dat” deja Camera democraților. Ce se schimbă în Congres: pârghii mai mari pentru opoziție Dacă Jeffries va obține „ciocănelul” de speaker în ianuarie, democrații ar câștiga o pârghie instituțională majoră în fața Casei Albe conduse de Donald Trump: controlul agendei și al procedurilor din Cameră. Articolul amintește că, în mandatul doi al lui Trump, democrații conduși de Jeffries au folosit instrumentele parlamentare pentru a forța voturi pe teme pe care conducerea republicană ar fi preferat să le evite, inclusiv: publicarea dosarelor Jeffrey Epstein; oprirea războiului cu Iranul. Totodată, Jeffries a fost figura centrală a opoziției față de proiectul de lege al republicanilor privind reduceri de taxe și tăieri de cheltuieli, pe care l-a criticat pentru diminuarea finanțării pentru Medicaid și pentru programul SNAP (ajutor alimentar). Un test intern: majoritatea nu garantează automat funcția de speaker Chiar și cu o majoritate democrată, Jeffries ar trebui să obțină sprijinul unei majorități a membrilor Camerei — ceea ce, practic, înseamnă aproape toate voturile democraților — pentru a fi ales speaker. The Jerusalem Post notează că acest lucru ar putea însemna negocieri dificile cu aripa progresistă, inclusiv cu noi aleși asociați cu Democratic Socialists of America , precum Darializa Avila Chevalier și Claire Valdez. În același timp, profilul lui Jeffries rămâne cel al unui lider considerat moderat și un susținător ferm al Israelului, poziție care i-a adus neîncredere din partea unei părți a stângii, în contextul războiului din Gaza. Context: ascensiunea lui Jeffries și momentul politic al democraților Jeffries a preluat conducerea democraților din Cameră după retragerea lui Nancy Pelosi din rolul de lider al caucusului, iar articolul subliniază că a fost privit inițial cu scepticism, inclusiv pentru stilul său orientat spre negociere și procedură. Publicația mai arată că scăderea treptată a ratingului de aprobare al lui Trump, în primii ani ai celui de-al doilea mandat, a alimentat încrederea donatorilor și a aleșilor democrați că pot recâștiga Camera în 2026. Dacă rezultatele se confirmă și Jeffries își asigură voturile interne, alegerea sa ca speaker ar deschide o nouă etapă de confruntare instituțională între Congres și Casa Albă, cu impact direct asupra ritmului și conținutului legislației federale în 2027. [...]

Democrații au recâștigat majoritatea în Senatul SUA , iar schimbarea de control legislativ riscă să blocheze sau să rescrie o parte din agenda administrației Trump în următorii doi ani, potrivit Al Jazeera , care citează proiecții ale agenției Associated Press. Democrații aveau nevoie de un câștig net de patru locuri în camera superioară (100 de membri) pentru a lua Senatul de la republicani. Conform proiecțiilor menționate, până marți târziu au întors cel puțin șapte mandate și au ajuns la cel puțin 54 de locuri, suficient pentru majoritate, în condițiile în care rezultatul din „câteva” curse rămânea încă neclar. În Congresul care își încheie mandatul (al 119-lea), republicanii dețineau 53 de locuri, democrații 45, iar doi independenți votau în mod obișnuit alături de democrați. Unde s-a produs schimbarea de putere Materialul indică o serie de victorii considerate surprinzătoare sau cu semnificație politică ridicată, inclusiv în state văzute tradițional ca bastioane republicane: Carolina de Sud : democrata Annie Andrews a câștigat un loc deținut de republicana Darline Graham; publicația notează că ultima victorie democrată la Senat în stat data din 1998. Carolina de Nord : democratul Roy Cooper, fost guvernator, l-a învins pe republicanul Michael Whatley. Texas : democratul James Talarico a produs o surpriză împotriva procurorului general al statului, Ken Paxton; ultima victorie democrată într-o alegere la nivel de stat în Texas a fost în 1994. Ohio : democratul Sherrod Brown l-a învins pe senatorul republican Jon Husted. Kansas : democratul Adam Hamilton l-a învins pe senatorul republican Roger Marshall; Al Jazeera notează că ultimul senator democrat ales în Kansas a fost în 1932. Maine : democratul Troy Jackson a învins-o pe senatoarea republicană Susan Collins. Iowa : democratul Josh Turek a câștigat în fața republicanei Ashley Hinson, într-o cursă care, potrivit sursei, a atras cheltuieli de „sute de milioane de dolari” pentru publicitate. Pe lângă câștiguri, democrații au apărat și mandate, inclusiv pe cel al lui Jon Ossoff în Georgia, iar Mark Warner a obținut un al patrulea mandat în Virginia. În Michigan, progresistul Abdul el-Sayed a devenit, potrivit sursei, primul musulman ales senator . Ce se schimbă la Washington: sfârșitul „trifectei” republicane Rezultatul ar urma să pună capăt „trifectei” republicane obținute în 2024 (control asupra Senatului, Camerei Reprezentanților și președinției), ceea ce mută centrul de greutate al negocierilor legislative și crește probabilitatea de blocaj între Congres și Casa Albă. Președintele Donald Trump a recunoscut că democrații „au făcut o treabă bună” și „au luptat din greu”, dar a sugerat, într-un interviu la Fox News, că războiul SUA-Israel cu Iranul a contat în pierderile republicane, inclusiv prin efecte resimțite de alegători la prețul benzinei. Separat, pe platforma Truth Social, Trump s-a distanțat de rezultat, afirmând că, dacă ar fi fost pe buletinul de vot, republicanii ar fi câștigat „la scor”. Trump a mai spus că va lucra cu democrații, dar că se așteaptă ca aceștia să trimită proiecte pe care le consideră „nebunești” și pe care le va bloca prin veto: „Vor trimite lucruri care sunt nebunești, iar eu le voi respinge prin veto. Și după câteva luni de veto-uri, vor suna și vor spune: «Cum facem să rezolvăm asta?» Și vom lucra împreună.” Context: de ce a fost dificil de „întors” Senatul Sursa amintește că Senatul este, de regulă, mai greu de schimbat decât Camera Reprezentanților, din două motive: mandatele senatorilor sunt de șase ani, iar alegerile sunt eșalonate, astfel încât doar aproximativ o treime dintre locuri sunt puse în joc la fiecare ciclu. În 2026 au avut loc 35 de curse pentru Senat: 33 alegeri regulate și două alegeri speciale în Ohio și Florida, după ce JD Vance și Marco Rubio au intrat în administrația Trump în ianuarie 2025, lăsând locuri vacante. Printre statele considerate „la limită” (toss-up) au fost Alaska, Iowa, Kansas, Maine, Ohio, Texas și Michigan. Pentru context suplimentar din aceeași publicație, Al Jazeera a mai publicat materiale precum „Who decides the US midterms?” , o galerie foto ( „In Pictures: US midterm elections in 20 photos” ) și un articol despre cursa din Texas ( „Texans vote in most expensive Senate race in US history” ). În perioada următoare, miza imediată este cum va arăta raportul final de forțe după numărarea completă în cursele încă nehotărâte și ce spațiu de negociere va rămâne pentru agenda legislativă a Casei Albe într-un Congres descris de corespondentul Al Jazeera ca fiind „ostil” președintelui. [...]

Republicanul Mike Lawler a pierdut NY-17 , după ce întârzierile de numărare provocate de defecțiuni ale unor mașini de vot din comitatul Westchester au menținut cursa sub semnul incertitudinii până târziu în noapte, potrivit The Jerusalem Post . Lawler și-a recunoscut înfrângerea în fața democratei Cait Conley , într-una dintre cele mai urmărite confruntări suburbane ale alegerilor de la jumătatea mandatului. Conform publicației, Lawler a cedat după ce Conley a construit un avans de aproximativ 9% în rezultatele disponibile la ora 23:00, marți seară. În paralel, oficialii electorali încă centralizau până la 250.000 de buletine necontabilizate, aduse la birourile electorale după închiderea urnelor la ora 21:00. Miza operațională a fost amplificată de rolul comitatului Westchester în ecuația electorală: zona, descrisă ca un bastion democrat, reprezintă aproximativ 40% din electoratul districtului NY-17, ceea ce înseamnă că buletinele rămase puteau schimba semnificativ rezultatele inițiale venite din comitate mai favorabile republicanilor. De ce a contat NY-17 la nivel național Cursa a fost considerată „la limită” de analiști, iar districtul a fost prezentat drept una dintre confruntările „marquee” ale acestor alegeri, inclusiv pentru că Lawler era unul dintre doar trei republicani care au câștigat în 2024 în districte care, în același timp, au votat împotriva lui Donald Trump. Trump a intervenit în campanie marți după-amiază, lăudându-l pe Lawler și invocând comunitatea mare de evrei hasidici din district, despre care se aștepta să voteze compact pentru republican. În mesajul său, Trump a scris: „Ochii națiunii sunt din nou asupra New York-ului.” Profilurile candidaților și liniile de atac În cei doi ani de mandat pe Capitol Hill, Lawler și-a construit o imagine de republican suburban moderat și a încercat să se poziționeze ca apărător al intereselor districtului, inclusiv prin susținerea ridicării plafonului de 10.000 de dolari pentru deducerea SALT (deducerea pentru taxe statale și locale din impozitul federal). Publicația notează că, pe alocuri, a criticat politici ale lui Trump, precum revocarea statutului de protecție temporară pentru imigranți haitieni, și a susținut Ucraina în războiul cu Rusia. În același timp, Conley a susținut că Lawler nu s-a desprins cu adevărat de Trump și că sprijinul său pentru războiul cu Iranul a alimentat argumentul că ar acoperi agenda MAGA a Casei Albe. Conley, în vârstă de 40 de ani, și-a construit mesajul pe un profil „blue collar” și pe trecutul militar, spunând alegătorilor povestea deciziei de a se înrola imediat după atacurile de la 11 septembrie 2001. Lawler a atacat-o, la rândul său, descriind-o drept nepregătită și acuzând-o că ar locui, de fapt, în Virginia, potrivit relatării. [...]

Amenințările lui Trump la adresa Iranului sunt, în esență, un mesaj electoral, cu riscuri economice reale prin petrol , iar un atac convențional ar produce mai degrabă „un mare foc de artificii” decât un câștig militar, susține expertul Klemens Fischer într-un interviu pentru Focus . Miza, dincolo de retorică, este posibilul efect de undă asupra pieței petrolului, dacă tensiunile ar duce din nou la blocarea Strâmtorii Hormuz . Potrivit lui Fischer, indicii privind pregătiri militare americane (prezența portavioanelor în zonă și avioane-cisternă pregătite la aeroportul Ramon, lângă Eilat) nu schimbă o problemă de fond: un atac aerian convențional nu ar răsturna regimul de la Teheran și, în termeni strategici, ar putea să dăuneze mai mult decât să ajute SUA. De ce un atac convențional ar avea beneficii limitate Fischer argumentează că SUA au încercat deja, „din aer”, în ultimul an, fără să obțină schimbarea de regim. În plus, dacă obiectivul ar fi modificarea reală a raportului de putere la Teheran, ar fi nevoie de trupe terestre la scară foarte mare. El compară implicit cu precedentul Irak: o operațiune terestră ar însemna rapid efective „în ordinul sutelor de mii” și luni de pregătire, ceea ce nu se poate face „de pe o zi pe alta”. Chiar și în scenariul maxim al unui atac convențional, spune expertul, SUA ar putea lovi infrastructură critică – de exemplu instalații de energie și alimentare cu apă – însă consecințele internaționale ale unui astfel de bombardament „nu ar fi în interesul SUA”. Canalul economic: Strâmtoarea Hormuz și prețul petrolului Întrebat explicit despre riscul unei noi închideri a Strâmtorii Hormuz și despre un nou salt al prețului petrolului, Fischer spune că acesta este un motiv cu impact economic negativ inclusiv pentru SUA. Pe lângă componenta de piață (petrol), el indică și riscuri operaționale: posibile lovituri de represalii asupra grupărilor navale americane și asupra bazelor militare ale SUA și ale aliaților. De ce o ofensivă terestră ar fi „un risc uriaș” Chiar și bine pregătită, o ofensivă la sol ar rămâne extrem de riscantă, în evaluarea lui Fischer, care invocă dimensiunea forțelor iraniene: aproximativ un milion de oameni, incluzând Gardienii Revoluției și rezerviști. În plus, el susține că Iranul a avut decenii să se pregătească pentru o astfel de confruntare, iar regimul este „din nou relativ ferm în șa”. Concluzia lui: raportul cost–beneficiu „nu are sens” pentru SUA. Miza politică internă: „săbii zornăite” înainte de alegeri În interpretarea expertului, amenințările au în primul rând rol electoral, pe fondul apropierii alegerilor de la jumătatea mandatului în SUA. Fischer spune că, potrivit sondajelor, republicanii lui Trump ar putea pierde majoritatea atât în Camera Reprezentanților, cât și în Senat, iar retorica dură ar fi o încercare de a proiecta dominanță în fața Iranului. „În ochii mei, aceste gesturi de amenințare nu sunt altceva decât un zornăit extrem de săbii, pură demonstrație de putere.” Scenariul nuclear, considerat „foarte puțin probabil” În material este menționat și fostul moderator Fox News Tucker Carlson , care a avansat ideea că Iranul ar fi reluat îmbogățirea uraniului la o nouă instalație și că administrația Trump ar lua în calcul un atac nuclear (afirmații atribuite de Carlson unor informații ale serviciilor israeliene; detaliile apar într-un material din The Telegraph, linkuit de Focus). Fischer recomandă prudență față de afirmațiile venite de la Carlson și spune că nu cunoaște rapoarte oficiale actuale care să susțină reluarea îmbogățirii uraniului. În pofida „imprevizibilității” administrației Trump, el consideră un atac nuclear „în continuare extrem de improbabil”, din cauza riscului disproporționat de escaladare către un război nuclear global. [...]