Știri
Știri din categoria Politică
Democrații au recâștigat majoritatea în Senatul SUA, iar schimbarea de control legislativ riscă să blocheze sau să rescrie o parte din agenda administrației Trump în următorii doi ani, potrivit Al Jazeera, care citează proiecții ale agenției Associated Press.
Democrații aveau nevoie de un câștig net de patru locuri în camera superioară (100 de membri) pentru a lua Senatul de la republicani. Conform proiecțiilor menționate, până marți târziu au întors cel puțin șapte mandate și au ajuns la cel puțin 54 de locuri, suficient pentru majoritate, în condițiile în care rezultatul din „câteva” curse rămânea încă neclar.
În Congresul care își încheie mandatul (al 119-lea), republicanii dețineau 53 de locuri, democrații 45, iar doi independenți votau în mod obișnuit alături de democrați.
Materialul indică o serie de victorii considerate surprinzătoare sau cu semnificație politică ridicată, inclusiv în state văzute tradițional ca bastioane republicane:
Pe lângă câștiguri, democrații au apărat și mandate, inclusiv pe cel al lui Jon Ossoff în Georgia, iar Mark Warner a obținut un al patrulea mandat în Virginia. În Michigan, progresistul Abdul el-Sayed a devenit, potrivit sursei, primul musulman ales senator.
Rezultatul ar urma să pună capăt „trifectei” republicane obținute în 2024 (control asupra Senatului, Camerei Reprezentanților și președinției), ceea ce mută centrul de greutate al negocierilor legislative și crește probabilitatea de blocaj între Congres și Casa Albă.
Președintele Donald Trump a recunoscut că democrații „au făcut o treabă bună” și „au luptat din greu”, dar a sugerat, într-un interviu la Fox News, că războiul SUA-Israel cu Iranul a contat în pierderile republicane, inclusiv prin efecte resimțite de alegători la prețul benzinei. Separat, pe platforma Truth Social, Trump s-a distanțat de rezultat, afirmând că, dacă ar fi fost pe buletinul de vot, republicanii ar fi câștigat „la scor”.
Trump a mai spus că va lucra cu democrații, dar că se așteaptă ca aceștia să trimită proiecte pe care le consideră „nebunești” și pe care le va bloca prin veto:
„Vor trimite lucruri care sunt nebunești, iar eu le voi respinge prin veto. Și după câteva luni de veto-uri, vor suna și vor spune: «Cum facem să rezolvăm asta?» Și vom lucra împreună.”
Sursa amintește că Senatul este, de regulă, mai greu de schimbat decât Camera Reprezentanților, din două motive: mandatele senatorilor sunt de șase ani, iar alegerile sunt eșalonate, astfel încât doar aproximativ o treime dintre locuri sunt puse în joc la fiecare ciclu.
În 2026 au avut loc 35 de curse pentru Senat: 33 alegeri regulate și două alegeri speciale în Ohio și Florida, după ce JD Vance și Marco Rubio au intrat în administrația Trump în ianuarie 2025, lăsând locuri vacante. Printre statele considerate „la limită” (toss-up) au fost Alaska, Iowa, Kansas, Maine, Ohio, Texas și Michigan.
Pentru context suplimentar din aceeași publicație, Al Jazeera a mai publicat materiale precum „Who decides the US midterms?”, o galerie foto („In Pictures: US midterm elections in 20 photos”) și un articol despre cursa din Texas („Texans vote in most expensive Senate race in US history”).
În perioada următoare, miza imediată este cum va arăta raportul final de forțe după numărarea completă în cursele încă nehotărâte și ce spațiu de negociere va rămâne pentru agenda legislativă a Casei Albe într-un Congres descris de corespondentul Al Jazeera ca fiind „ostil” președintelui.
Recomandate
Pierderea controlului asupra Congresului îi expune pe republicani la blocaje legislative și investigații , iar în interiorul partidului se conturează tot mai apăsat ideea că Donald Trump poartă o parte majoră din vină, potrivit Digi24 . Miza imediată este una operațional-politică: o majoritate democrată în ambele camere poate încetini agenda Casei Albe și poate schimba raportul de forțe până la alegerile din 2028. Potrivit relatării, citând BBC, nemulțumirea din Partidul Republican a crescut după rezultate considerate surprinzătoare, inclusiv în state cu tradiție republicană precum Texas, Kansas și Carolina de Sud. Mai multe voci din partid susțin că Trump s-a concentrat pe propria imagine și pe proiecte personale, ignorând preocupările alegătorilor, ceea ce ar fi tras în jos candidații republicani. „Este responsabilitatea lui. A nimănui altcuiva. Este o respingere totală, categorică, a președintelui Trump. Este un dezastru de proporții uriașe. Nimeni nu se aștepta la așa ceva.” Ce se schimbă în Congres: investigații și frâne pe agenda prezidențială În urma scrutinului, Trump ar urma să se confrunte cu un Congres controlat de democrați, descris ca fiind hotărât să investigheze administrația, să blocheze numiri în sistemul judiciar și să împiedice aplicarea restului agendei prezidențiale. Acesta este principalul efect practic al pierderii Congresului: capacitatea executivului de a-și împinge politicile scade, iar presiunea politică și instituțională crește. În același timp, în partid se discută despre cauzele înfrângerii: de la politici nepopulare și nivelul scăzut al încrederii publice în activitatea președintelui, până la teme precum războiul din Iran, taxele vamale și măsurile dure privind imigrația, prezentate de un apropiat al Casei Albe drept o „furtună perfectă”. Reacția lui Trump și disputa internă din partid Trump a reacționat târziu în seara alegerilor, cu un mesaj pe Truth Social în care a susținut că nu a fost pe buletinul de vot și că, dacă ar fi fost, republicanii ar fi câștigat „cu o majoritate covârșitoare”. Ulterior, în interviuri pentru New York Times și Fox News, el a spus că va accepta rezultatele și s-a declarat „puțin surprins”, amintind că partidul președintelui are, de regulă, rezultate slabe la alegerile de la jumătatea mandatului. În partid există însă și apărări ale președintelui: aliații lui Trump invocă istoricul acestor alegeri și susțin că republicanii au fost dezavantajați de candidați slabi în state-cheie. Un lider al organizației de tineret a republicanilor din Michigan, Krish Mathrani, a argumentat că Trump nu poate face campanie permanent și că mitingurile sale cresc entuziasmul electoratului republican, chiar dacă această capacitate de mobilizare nu s-ar fi tradus, de data aceasta, în rezultate similare când numele lui nu a fost pe buletinul de vot. Spre 2028: presiune pentru „o nouă direcție” Pe fondul eșecului, apar semnale că o parte a partidului vrea să se repoziționeze pentru 2028. În material sunt menționate nume vehiculate ca opțiuni pentru viitor ( JD Vance , Marco Rubio, Ted Cruz), iar un strateg republican afirmă că rezultatele ar arăta nevoia unei „noi direcții”, sugerând închiderea „erei Trump”. Pentru republicani, următoarea perioadă se anunță dominată de două fronturi: gestionarea consecințelor imediate ale unui Congres ostil și o competiție internă tot mai vizibilă pentru definirea liderului și a mesajului partidului înaintea alegerilor prezidențiale din 2028. [...]
Republicanii iau în calcul destituirea lui Pete Hegseth , secretarul american al Apărării, pe fondul tensiunilor interne declanșate după rezultatele slabe ale partidului la alegerile de la mijlocul mandatului din 3 noiembrie 2026, potrivit Libertatea . Miza politică imediată este una de guvernanță: partidul caută un responsabil pentru costurile electorale ale războiului cu Iranul, iar Hegseth riscă să devină țap ispășitor. Potrivit CNN, mai mulți congresmeni republicani îl consideră pe Hegseth principalul vinovat pentru că l-a convins pe președintele Donald Trump să declanșeze războiul împotriva Iranului fără un plan clar de retragere sau de gestionare a consecințelor politice. În acest context, Camera Reprezentanților ar putea vota chiar săptămâna viitoare demiterea lui Hegseth, după ce congresmanul republican Thomas Massie (Kentucky) a anunțat că intenționează să inițieze procedura la următoarea sesiune a Congresului. Surse din partid, citate de CNN, susțin că există sprijin considerabil pentru această măsură. De ce s-a rupt consensul în partid Nemulțumirea din rândul republicanilor vizează, conform relatării, evaluarea inițială a conflictului și modul de conducere a acestuia. Criticii din partid susțin că Hegseth ar fi supraestimat capacitatea SUA de a câștiga rapid și ar fi continuat să împingă pentru intensificarea bombardamentelor, fără ca acestea să ducă la o soluționare. În același registru, surse republicane descriu războiul drept un „impas”, care a angrenat SUA într-un conflict prelungit în Orientul Mijlociu, pe fondul unei crize economice și al creșterii nemulțumirii alegătorilor. Vicepreședintele JD Vance a declarat că „motivul pentru care am pierdut este războiul”, fără să indice explicit cine poartă vina pentru declanșarea conflictului. Un fost oficial de rang înalt al Pentagonului a spus pentru CNN că „pivotarea” privind responsabilitatea lui Hegseth este deja în curs și a caracterizat războiul ca fiind, în principal, un efort condus de Departamentul Apărării, în condițiile în care s-a ales o soluție militară pentru o problemă de politică externă. Trump îl susține, dar presiunea crește Donald Trump își menține sprijinul pentru Hegseth, potrivit unor oficiali ai Casei Albe citați în material, și l-ar fi numit recent „cel mai bun om” din echipă. Președintele a apărat și decizia de a ataca Iranul: „Dacă ar fi să iau din nou această decizie, aș face-o”. În paralel, unii republicani apropiați de Casa Albă cred că Hegseth ar putea fi împins în față ca responsabil pentru „pierderile masive” din alegerile de la mijlocul mandatului. Un republican de rang înalt a declarat pentru CNN că, dacă președintele vrea ca cineva „să-și asume responsabilitatea”, acela ar fi Hegseth, acuzat că ar fi oferit informații eronate sau exagerate despre durata și obiectivele războiului. Ce urmează: audieri și o posibilă procedură în Congres Conform informațiilor citate, Hegseth nu intenționează să demisioneze și ar fi dispus să-și apere deciziile în fața Congresului, inclusiv în eventualitatea unor audieri tensionate organizate de democrați, care urmează să preia controlul Senatului în ianuarie 2027. Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a transmis că Hegseth „nu va ceda în fața politicienilor care încearcă să obțină puncte de imagine sau să lanseze anchete false acolo unde nu există nicio infracțiune”. Totuși, potrivit materialului, inclusiv consilieri și susținători ai lui Trump rămân sceptici în privința capacității lui Hegseth de a rezista presiunilor. Un oficial al administrației, citat de publicația americană, a sugerat că Hegseth ar urmări o ieșire „suficient de dramatică” pentru a-și construi o rampă de lansare către o candidatură prezidențială. Thomas Massie a avertizat însă că problema depășește un singur nume și a legat eșecul electoral de dinamica internă a partidului și de relația cu Trump, susținând că situația „putea fi evitată” dacă republicanii ieșeau din „supunerea oarbă” față de președinte. [...]
Un nou Congres american controlat de democrați ar putea limita semnificativ marja de manevră a președintelui Donald Trump în politica față de Rusia , inclusiv prin legi care să facă obligatorii sancțiuni mai dure și să îngreuneze reducerea prezenței militare SUA în Europa, potrivit unei analize citate de Kyiv Post . Ian Brzezinski, senior fellow la Atlantic Council și fost oficial de rang înalt în Pentagon, a spus într-un interviu pentru TVP World că noua configurație politică de la Washington ar putea permite adoptarea unor măsuri „cu majorități suficiente pentru a trece peste veto” (veto-proof), ceea ce ar transforma sancțiunile dintr-o opțiune la discreția președintelui într-o obligație legală. Sancțiuni „obligatorii”, nu doar autorizate Brzezinski susține că viitorul Congres ar putea merge dincolo de acordarea de autorități suplimentare Casei Albe și ar putea impune prin lege aplicarea unor sancțiuni mai puternice împotriva Rusiei. În sistemul american, depășirea unui veto prezidențial necesită o majoritate de două treimi în ambele camere, ceea ce ar presupune sprijin bipartizan consistent. Ajutor pentru Ucraina și frâne la retrageri de trupe din Europa Pe lângă sancțiuni, Brzezinski vede o fereastră politică pentru „reanimarea” asistenței de securitate și economice pentru Ucraina, despre care afirmă că ar fi fost redusă în al doilea mandat al lui Trump. O altă miză este postura militară a SUA în Europa. Brzezinski spune că legislativul ar putea folosi puterea asupra bugetului și alocărilor pentru a face mai dificilă o reducere substanțială a trupelor americane. El amintește că există deja legislație care cere mai multă transparență privind eventuale retrageri, inclusiv raportări și justificări suplimentare dacă efectivele SUA din Europa scad sub 76.000 de militari. Ce arată alegerile și ce urmează Materialul notează că democrații au preluat controlul ambelor camere în urma alegerilor de la mijloc de mandat, iar noul Congres urmează să își înceapă activitatea în ianuarie 2027. Potrivit rezultatelor menționate, democrații au obținut cel puțin 54 de mandate în Senat și câștiguri substanțiale în Camera Reprezentanților. Brzezinski argumentează că această schimbare ar putea încuraja și republicanii din Congres să se distanțeze de linia Casei Albe în dosarele Rusia–Ucraina–NATO, însă avertizează că nu este sigur că presiunea legislativă va produce rapid o schimbare de politică, având în vedere atribuțiile constituționale largi ale președintelui în domeniul securității naționale. În acest context, Kyiv Post menționează că Ucraina și SUA se pregătesc pentru o nouă rundă de negocieri de pace cu Rusia, programată pentru 10–11 noiembrie, la Abu Dhabi. [...]
Schimbarea majorității în Congresul SUA poate influența direct finanțarea securității europene și relațiile comerciale UE–SUA , avertizează vicepreședintele Parlamentului European Victor Negrescu (PSD), într-o postare citată de Digi24 . În evaluarea sa, rezultatul alegerilor din SUA are „mize concrete” pentru România, de la prezența militară americană până la securitatea Mării Negre. Negrescu susține că, pentru următorii doi ani, președintele Donald Trump va trebui să colaboreze cu un Congres în care democrații dețin majoritatea în ambele camere, ceea ce schimbă „raportul de forțe” de la Washington. El amintește că Legislativul american adoptă legi și aprobă bugete federale, iar Senatul confirmă numiri importante, astfel că majoritățile parlamentare pot influența prioritățile de politică externă, apărare și economie. Ce riscă și ce poate câștiga România, în viziunea lui Negrescu Europarlamentarul enumeră câteva dosare unde efectele pot fi directe pentru România: finanțarea securității europene; prezența militară americană; sprijinul pentru Flancul Estic; securitatea Mării Negre; relațiile comerciale dintre Statele Unite și Uniunea Europeană. În același mesaj, Negrescu afirmă că influența politică la Washington se construiește prin relații constante cu ambele partide, cu membri ai Congresului, cu administrația și cu reprezentanții statelor americane. El critică, totodată, faptul că „la București” unii actori politici ar fi fost „mult prea partizani”, ignorând nevoia unei abordări echilibrate. Implicații operaționale pentru diplomație: „interlocutori noi” Potrivit lui Negrescu, noua majoritate ar urma să aducă schimbări în conducerea comisiilor parlamentare, inclusiv în cele care gestionează politica externă, apărarea și bugetele. Consecința pentru România, în lectura sa, este una practică: apar interlocutori noi, iar diplomația românească ar trebui să-și consolideze relațiile politice și instituționale. Mesajul politic: parteneriatul strategic „deasupra ciclurilor electorale” Negrescu mai spune că alegerile din SUA au reconfirmat importanța temelor economice și sociale (costul vieții, prețurile, siguranța economică), pe care le consideră relevante și pentru Europa și România. În final, el pledează pentru o abordare pragmatică: „România trebuie să lucreze eficient atât cu democrații, cât și cu republicanii.” În opinia sa, schimbarea politică de la Washington nu ar trebui doar „observată” de la București sau Bruxelles, ci „înțeleasă și transformată în oportunități concrete” pentru securitatea, economia și influența internațională a României. Contextul prezentat de Digi24: democrații au preluat controlul asupra ambelor camere ale Congresului, potrivit proiecțiilor mass-media americane, ceea ce reprezintă o înfrângere majoră pentru republicanii președintelui Donald Trump în alegerile de la jumătatea mandatului . [...]
Victoria democraților la „midterms” îl pune pe Hakeem Jeffries în poziția de a prelua conducerea Camerei Reprezentanților, cu efect direct asupra agendei legislative a administrației Trump. Potrivit The Jerusalem Post , rețelele de televiziune au indicat marți seară că democrații sunt pe cale să răstoarne majoritatea din Camera Reprezentanților, ceea ce l-ar transforma pe Jeffries în primul speaker de culoare din istoria instituției. Jeffries, în vârstă de 56 de ani, a transmis în campanie că partidul este „pe punctul de a recâștiga controlul Camerei” și a susținut că miza este deschiderea „unui capitol mai bun” pentru SUA. În paralel, publicația notează că numărătoarea finală a voturilor era încă în desfășurare în mai multe zone ale țării, deși unele rețele au „dat” deja Camera democraților. Ce se schimbă în Congres: pârghii mai mari pentru opoziție Dacă Jeffries va obține „ciocănelul” de speaker în ianuarie, democrații ar câștiga o pârghie instituțională majoră în fața Casei Albe conduse de Donald Trump: controlul agendei și al procedurilor din Cameră. Articolul amintește că, în mandatul doi al lui Trump, democrații conduși de Jeffries au folosit instrumentele parlamentare pentru a forța voturi pe teme pe care conducerea republicană ar fi preferat să le evite, inclusiv: publicarea dosarelor Jeffrey Epstein; oprirea războiului cu Iranul. Totodată, Jeffries a fost figura centrală a opoziției față de proiectul de lege al republicanilor privind reduceri de taxe și tăieri de cheltuieli, pe care l-a criticat pentru diminuarea finanțării pentru Medicaid și pentru programul SNAP (ajutor alimentar). Un test intern: majoritatea nu garantează automat funcția de speaker Chiar și cu o majoritate democrată, Jeffries ar trebui să obțină sprijinul unei majorități a membrilor Camerei — ceea ce, practic, înseamnă aproape toate voturile democraților — pentru a fi ales speaker. The Jerusalem Post notează că acest lucru ar putea însemna negocieri dificile cu aripa progresistă, inclusiv cu noi aleși asociați cu Democratic Socialists of America , precum Darializa Avila Chevalier și Claire Valdez. În același timp, profilul lui Jeffries rămâne cel al unui lider considerat moderat și un susținător ferm al Israelului, poziție care i-a adus neîncredere din partea unei părți a stângii, în contextul războiului din Gaza. Context: ascensiunea lui Jeffries și momentul politic al democraților Jeffries a preluat conducerea democraților din Cameră după retragerea lui Nancy Pelosi din rolul de lider al caucusului, iar articolul subliniază că a fost privit inițial cu scepticism, inclusiv pentru stilul său orientat spre negociere și procedură. Publicația mai arată că scăderea treptată a ratingului de aprobare al lui Trump, în primii ani ai celui de-al doilea mandat, a alimentat încrederea donatorilor și a aleșilor democrați că pot recâștiga Camera în 2026. Dacă rezultatele se confirmă și Jeffries își asigură voturile interne, alegerea sa ca speaker ar deschide o nouă etapă de confruntare instituțională între Congres și Casa Albă, cu impact direct asupra ritmului și conținutului legislației federale în 2027. [...]
Amenințările lui Trump la adresa Iranului sunt, în esență, un mesaj electoral, cu riscuri economice reale prin petrol , iar un atac convențional ar produce mai degrabă „un mare foc de artificii” decât un câștig militar, susține expertul Klemens Fischer într-un interviu pentru Focus . Miza, dincolo de retorică, este posibilul efect de undă asupra pieței petrolului, dacă tensiunile ar duce din nou la blocarea Strâmtorii Hormuz . Potrivit lui Fischer, indicii privind pregătiri militare americane (prezența portavioanelor în zonă și avioane-cisternă pregătite la aeroportul Ramon, lângă Eilat) nu schimbă o problemă de fond: un atac aerian convențional nu ar răsturna regimul de la Teheran și, în termeni strategici, ar putea să dăuneze mai mult decât să ajute SUA. De ce un atac convențional ar avea beneficii limitate Fischer argumentează că SUA au încercat deja, „din aer”, în ultimul an, fără să obțină schimbarea de regim. În plus, dacă obiectivul ar fi modificarea reală a raportului de putere la Teheran, ar fi nevoie de trupe terestre la scară foarte mare. El compară implicit cu precedentul Irak: o operațiune terestră ar însemna rapid efective „în ordinul sutelor de mii” și luni de pregătire, ceea ce nu se poate face „de pe o zi pe alta”. Chiar și în scenariul maxim al unui atac convențional, spune expertul, SUA ar putea lovi infrastructură critică – de exemplu instalații de energie și alimentare cu apă – însă consecințele internaționale ale unui astfel de bombardament „nu ar fi în interesul SUA”. Canalul economic: Strâmtoarea Hormuz și prețul petrolului Întrebat explicit despre riscul unei noi închideri a Strâmtorii Hormuz și despre un nou salt al prețului petrolului, Fischer spune că acesta este un motiv cu impact economic negativ inclusiv pentru SUA. Pe lângă componenta de piață (petrol), el indică și riscuri operaționale: posibile lovituri de represalii asupra grupărilor navale americane și asupra bazelor militare ale SUA și ale aliaților. De ce o ofensivă terestră ar fi „un risc uriaș” Chiar și bine pregătită, o ofensivă la sol ar rămâne extrem de riscantă, în evaluarea lui Fischer, care invocă dimensiunea forțelor iraniene: aproximativ un milion de oameni, incluzând Gardienii Revoluției și rezerviști. În plus, el susține că Iranul a avut decenii să se pregătească pentru o astfel de confruntare, iar regimul este „din nou relativ ferm în șa”. Concluzia lui: raportul cost–beneficiu „nu are sens” pentru SUA. Miza politică internă: „săbii zornăite” înainte de alegeri În interpretarea expertului, amenințările au în primul rând rol electoral, pe fondul apropierii alegerilor de la jumătatea mandatului în SUA. Fischer spune că, potrivit sondajelor, republicanii lui Trump ar putea pierde majoritatea atât în Camera Reprezentanților, cât și în Senat, iar retorica dură ar fi o încercare de a proiecta dominanță în fața Iranului. „În ochii mei, aceste gesturi de amenințare nu sunt altceva decât un zornăit extrem de săbii, pură demonstrație de putere.” Scenariul nuclear, considerat „foarte puțin probabil” În material este menționat și fostul moderator Fox News Tucker Carlson , care a avansat ideea că Iranul ar fi reluat îmbogățirea uraniului la o nouă instalație și că administrația Trump ar lua în calcul un atac nuclear (afirmații atribuite de Carlson unor informații ale serviciilor israeliene; detaliile apar într-un material din The Telegraph, linkuit de Focus). Fischer recomandă prudență față de afirmațiile venite de la Carlson și spune că nu cunoaște rapoarte oficiale actuale care să susțină reluarea îmbogățirii uraniului. În pofida „imprevizibilității” administrației Trump, el consideră un atac nuclear „în continuare extrem de improbabil”, din cauza riscului disproporționat de escaladare către un război nuclear global. [...]
