SOL$93.58-0.02%COST$1,019.21+2.99%

Amenințările lui Trump la adresa Iranului sunt, în esență, un mesaj electoral, cu riscuri economice reale prin petrol, iar un atac convențional ar produce mai degrabă „un mare foc de artificii” decât un câștig militar, susține expertul Klemens Fischer într-un interviu pentru Focus. Miza, dincolo de retorică, este posibilul efect de undă asupra pieței petrolului, dacă tensiunile ar duce din nou la blocarea Strâmtorii Hormuz.

Potrivit lui Fischer, indicii privind pregătiri militare americane (prezența portavioanelor în zonă și avioane-cisternă pregătite la aeroportul Ramon, lângă Eilat) nu schimbă o problemă de fond: un atac aerian convențional nu ar răsturna regimul de la Teheran și, în termeni strategici, ar putea să dăuneze mai mult decât să ajute SUA.

De ce un atac convențional ar avea beneficii limitate

Fischer argumentează că SUA au încercat deja, „din aer”, în ultimul an, fără să obțină schimbarea de regim. În plus, dacă obiectivul ar fi modificarea reală a raportului de putere la Teheran, ar fi nevoie de trupe terestre la scară foarte mare.

El compară implicit cu precedentul Irak: o operațiune terestră ar însemna rapid efective „în ordinul sutelor de mii” și luni de pregătire, ceea ce nu se poate face „de pe o zi pe alta”.

Chiar și în scenariul maxim al unui atac convențional, spune expertul, SUA ar putea lovi infrastructură critică – de exemplu instalații de energie și alimentare cu apă – însă consecințele internaționale ale unui astfel de bombardament „nu ar fi în interesul SUA”.

Canalul economic: Strâmtoarea Hormuz și prețul petrolului

Întrebat explicit despre riscul unei noi închideri a Strâmtorii Hormuz și despre un nou salt al prețului petrolului, Fischer spune că acesta este un motiv cu impact economic negativ inclusiv pentru SUA.

Pe lângă componenta de piață (petrol), el indică și riscuri operaționale: posibile lovituri de represalii asupra grupărilor navale americane și asupra bazelor militare ale SUA și ale aliaților.

De ce o ofensivă terestră ar fi „un risc uriaș”

Chiar și bine pregătită, o ofensivă la sol ar rămâne extrem de riscantă, în evaluarea lui Fischer, care invocă dimensiunea forțelor iraniene: aproximativ un milion de oameni, incluzând Gardienii Revoluției și rezerviști.

În plus, el susține că Iranul a avut decenii să se pregătească pentru o astfel de confruntare, iar regimul este „din nou relativ ferm în șa”. Concluzia lui: raportul cost–beneficiu „nu are sens” pentru SUA.

Miza politică internă: „săbii zornăite” înainte de alegeri

În interpretarea expertului, amenințările au în primul rând rol electoral, pe fondul apropierii alegerilor de la jumătatea mandatului în SUA. Fischer spune că, potrivit sondajelor, republicanii lui Trump ar putea pierde majoritatea atât în Camera Reprezentanților, cât și în Senat, iar retorica dură ar fi o încercare de a proiecta dominanță în fața Iranului.

„În ochii mei, aceste gesturi de amenințare nu sunt altceva decât un zornăit extrem de săbii, pură demonstrație de putere.”

Scenariul nuclear, considerat „foarte puțin probabil”

În material este menționat și fostul moderator Fox News Tucker Carlson, care a avansat ideea că Iranul ar fi reluat îmbogățirea uraniului la o nouă instalație și că administrația Trump ar lua în calcul un atac nuclear (afirmații atribuite de Carlson unor informații ale serviciilor israeliene; detaliile apar într-un material din The Telegraph, linkuit de Focus).

Fischer recomandă prudență față de afirmațiile venite de la Carlson și spune că nu cunoaște rapoarte oficiale actuale care să susțină reluarea îmbogățirii uraniului. În pofida „imprevizibilității” administrației Trump, el consideră un atac nuclear „în continuare extrem de improbabil”, din cauza riscului disproporționat de escaladare către un război nuclear global.