Știri
Știri din categoria Politică & Externe
Știri Politică & Externe
Saxofonistul Dick Parry, colaborator-cheie al Pink Floyd, a murit la 83 de ani - David Gilmour a confirmat decesul și i-a adus un omagiu public
Moartea lui Dick Parry , saxofonistul care a dat „semnătura” unor piese-cheie Pink Floyd, închide un capitol din echipa extinsă care a susținut comercial și artistic albumele-fanion ale trupei. Potrivit Focus , muzicianul a murit la vârsta de 83 de ani, iar decesul a fost confirmat public de David Gilmour pe 22 mai, într-o postare pe X. Gilmour, în vârstă de 80 de ani, a transmis un mesaj de rămas bun și a descris contribuția lui Parry drept un element distinctiv al sunetului Pink Floyd, amintind că au cântat împreună încă de când el avea 17 ani. „Dragul meu prieten Dick Parry a murit în această dimineață.” Contribuția la albumele care au definit succesul trupei Parry este saxofonistul auzit pe piese devenite reper, precum „Money”, „Shine On You Crazy Diamond” și „Wish You Were Here”. El s-a alăturat trupei la începutul anilor 1970, într-o perioadă în care Pink Floyd se îndrepta spre consacrarea globală. În materialul citat, Focus notează că Parry a cântat pe „The Dark Side of the Moon” (1973) și „Wish You Were Here” (1975), două dintre cele mai vândute albume din istoria rockului. Retragere după 1977 și revenire pentru „The Division Bell” După turneul „Animals” din 1977, Parry s-a retras din prim-plan, s-a mutat într-un sat de lângă Cambridge și, pentru o perioadă, a renunțat complet la saxofon, potrivit aceleiași surse. Gilmour a povestit în 1994, citat de revista Variety (menționată de Focus), că reluarea legăturii a pornit de la o felicitare de Crăciun primită de la Parry, pe care nu îl mai văzuse de ani. Ulterior, l-a invitat la o audiție pe barca sa, iar Parry a fost cooptat pentru albumul „The Division Bell” (1994) și pentru turneul mondial asociat. Parry a rămas în cercul muzical al lui Gilmour și a urcat pe scenă și la concertul Live 8 din 2005, la Londra, când Pink Floyd a cântat împreună pentru o seară, lăsând deoparte conflictele interne. [...]
