Știri
Europa se confruntă cu un risc operațional mai mare pentru infrastructură și transport , pe fondul intensificării incidentelor atribuite Rusiei – de la drone cu explozibili până la episoade periculoase în proximitatea teritoriului NATO, potrivit Digi24 , care citează o analiză Kyiv Independent. În ultimele săptămâni, acuzațiile la adresa Moscovei nu mai vizează doar interferențe electorale sau atacuri cibernetice, ci și operațiuni fizice cu potențial de victime și pagube. Germania a atribuit Rusiei un atac cu drone la aeroportul Leipzig/Halle , unde a fost găsită o dronă încărcată cu explozibili în apropierea unui avion cargo ucrainean. Autoritățile germane au spus că există indicii că statul rus ar fi furnizat know-how-ul și echipamentele necesare. Tot în septembrie, avioane NATO au doborât în Lituania o dronă care transporta un dispozitiv exploziv după ce a intrat în spațiul aerian al țării. Autoritățile au indicat Rusia drept posibilă origine, dar investigația privind traseul și responsabilitatea exactă era în desfășurare la momentul relatării. Un alt incident a fost raportat în Marea Baltică: pe 14 septembrie, o fregată rusă a tras două rachete de semnalizare către un elicopter militar danez aflat într-o misiune de monitorizare în apele internaționale din apropierea coastelor Danemarcei. Copenhaga a convocat ambasadorul rus și a calificat episodul drept „inacceptabil”, în timp ce Moscova a susținut că elicopterul ar fi avut un comportament „provocator”. De ce contează pentru companii și autorități Pe măsură ce astfel de episoade se acumulează, oficiali și analiști europeni susțin că eticheta de „război hibrid” nu mai acoperă suficient realitatea, tocmai pentru că apar acțiuni fizice care pot afecta direct infrastructura și operațiunile transfrontaliere (transport aerian, maritim, rețele critice). Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a spus în septembrie că amenințările hibride sunt „din ce în ce mai puțin hibride” și a invocat atacuri cibernetice, sabotaje, incendii provocate și incursiuni cu drone. În acest context, ea a indicat nevoia unei strategii de securitate și a unui mecanism mai clar de răspuns la incidente aflate sub pragul unei agresiuni armate, dar care afectează securitatea statelor membre. NATO a transmis că activitățile atribuite Rusiei includ sabotarea infrastructurii critice, acte de violență, provocări la frontiere, atacuri cibernetice, interferențe electronice și campanii de dezinformare. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a descris Rusia drept tot mai „nechibzuită” și a avertizat că astfel de incidente testează determinarea Alianței. „Zona gri” complică răspunsul european Dificultatea, potrivit materialului, este că multe acțiuni sunt calibrate să rămână sub pragul unui atac militar convențional, ceea ce nu declanșează automat mecanismele de apărare colectivă ale NATO. Această „zonă gri” creează atât spațiu pentru descurajare, cât și incertitudine: statele trebuie să decidă când un incident justifică o ripostă și ce formă ar trebui să ia aceasta, fără a împinge situația spre escaladare. Până acum, răspunsul european a inclus expulzări diplomatice, sancțiuni, măsuri împotriva persoanelor și organizațiilor acuzate de activități destabilizatoare, consolidarea protecției infrastructurii și sprijin militar pentru Ucraina. Uniunea Europeană are un regim de sancțiuni pentru activități hibride rusești; pe 24 septembrie, Consiliul UE a adăugat pe listă o persoană acuzată de manipulare și ingerință informațională. În total, regimul vizează 81 de persoane și 20 de entități. La ce se așteaptă Europa în perioada următoare Potrivit evaluărilor citate, presiunea nu este de așteptat să scadă. Serviciul danez de informații militare a avertizat că Rusia ar putea intensifica în lunile următoare activitățile de război hibrid împotriva Occidentului, inclusiv atacuri cibernetice și sabotaje. În paralel, NATO susține că își păstrează capacitatea de răspuns, iar Mark Rutte a spus că Alianța poate decide când și cum răspunde la incidentele hibride, inclusiv prin reacții care nu sunt publice sau „simetrice”. Dilema rămâne însă aceeași: cum poate fi descurajată Moscova fără ca fiecare incident să devină o treaptă spre o confruntare directă Rusia–NATO. [...]
