Știri
Știri din categoria Piețe financiare
Tensiunile din coaliție au început să se vadă în costul de finanțare al statului, după ce obligațiunile României au avut vineri cea mai slabă evoluție din rândul piețelor emergente, pe fondul creșterii percepției de risc politic, potrivit Economedia, care citează date Bloomberg.
Obligațiunile românești denominate în dolari au înregistrat cea mai accentuată scădere dintre piețele emergente, pe fondul escaladării tensiunilor politice interne, conform datelor Bloomberg. Randamentul titlurilor cu scadența în 2053 a urcat cu 19 puncte de bază, până la 7,09%, iar și obligațiunile cu maturități mai scurte au fost sub presiune de vânzare. În paralel, titlurile de stat în lei au intrat la rândul lor sub presiune, semnalând o deteriorare mai largă a percepției de risc asupra României.
Mișcarea este una tipică în episoade de instabilitate politică, însă amplitudinea – cea mai mare din rândul economiilor emergente – indică îngrijorări mai profunde privind direcția politicilor economice și capacitatea guvernului de a rămâne funcțional. Analiștii Erste Group, citați în material, leagă creșterea incertitudinii de informațiile potrivit cărora cel mai mare partid din coaliție ar fi pregătit să-și retragă sprijinul pentru prim-ministru săptămâna viitoare și să-i ceară demisia, condiționând rămânerea la guvernare de schimbarea premierului.
Creșterea randamentelor se traduce prin costuri mai mari de finanțare pentru stat, într-un context descris ca deja „la limită” pentru deficit și creștere economică. Potrivit textului, scumpirea finanțării suverane se poate transmite rapid în dobânzi mai ridicate pentru companii și populație, cu efecte potențiale asupra investițiilor, consumului și ritmului de creștere, în condițiile în care România este deja în recesiune tehnică.
Materialul mai notează că volatilitatea din piața titlurilor de stat poate pune presiune și pe cursul valutar și poate complica eforturile de menținere a stabilității financiare, într-un moment în care România depinde semnificativ de finanțarea externă.
PSD urmează să decidă pe 20 aprilie dacă îi retrage sprijinul premierului Ilie Bolojan, printr-un referendum intern. Aproximativ 5.000 de lideri PSD ar urma să voteze electronic dacă îl mai susțin politic pe premier.
Premierul Ilie Bolojan a declarat vineri că nu va demisiona și că România se află „în faza unui început de criză”, de care țara nu are nevoie, potrivit unei relatări separate a Economedia.
Recomandate
Piețele par să ignore criza politică pe termen scurt, dar miza reală se mută pe rating și pe accesul la bani europeni , într-un context în care costul de finanțare al statului și cursul rămân, deocamdată, stabile, potrivit unei analize Economedia . România traversează de aproape șase săptămâni o criză politică, după demiterea guvernului Bolojan și eșecul celor doi premieri propuși de președintele Nicușor Dan de a strânge sprijin parlamentar pentru formarea unui nou Executiv. În mod tradițional, astfel de episoade pun presiune pe leu și împing în sus dobânzile la care se împrumută statul, însă mecanismul nu se vede „în mod vizibil” în prezent. Pe piața obligațiunilor, randamentul titlurilor de stat pe 10 ani a coborât la 6,89%, în scădere cu 0,12 puncte procentuale față de nivelul anterior (date de piață disponibile marți, în timp real). Analiza notează că randamentul este în scădere cu -5,87% în ultimele trei luni și cu aproape -8,74% în ultimul an, deși rămâne ridicat în termeni istorici. Pe piața valutară, euro a rămas într-un interval restrâns, în jurul a 5,20–5,26 lei/euro în ultima lună și jumătate. La 16 iunie, cursul a fost de 5,231 lei/euro, ușor mai jos față de începutul lunii mai, când cotațiile erau în zona 5,24–5,26 lei/euro. La Bursa de Valori București, evoluțiile sunt descrise ca mixte, cu mișcări punctuale pe indici. De ce nu se vede stresul acum: „pauză de evaluare” și context extern În mod obișnuit, instabilitatea politică se transmite prin deprecierea monedei, creșterea randamentelor obligațiunilor și lărgirea primelor de risc. Acum, mișcările sunt inverse sau neutre, ceea ce poate indica o etapă de așteptare: investitorii ar prefera să vadă configurația finală a guvernului și direcția fiscală înainte de repoziționări semnificative. Un factor de amortizare vine și din exterior, pe fondul unei detensionări pe piețele globale după anunțul președintelui american Donald Trump privind semnarea unui acord cu Iranul. În acest context, România ar beneficia de un „risk-on” selectiv (apetit mai mare pentru active considerate mai riscante), care poate estompa temporar riscurile locale în prețurile activelor. Următoarele teste: evaluările de rating și PNRR Sensibilitatea crește în a doua jumătate a anului, când România intră într-o serie de evaluări ale agențiilor de rating, relevante direct pentru costul de finanțare: 31 iulie: Fitch Ratings august: Moody’s octombrie: S&P Global Ratings Aceste revizuiri vor urmări dinamica datoriei și a deficitului, dar și capacitatea politică a guvernului de a implementa consolidarea fiscală și de a menține traiectoria de ajustare convenită cu partenerii europeni. În paralel, un punct critic este Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), care trebuie încheiat la 31 august. Analiza indică circa 10 miliarde de euro (aprox. 50 miliarde lei) de care depinde România, dintre care 7,3 miliarde de euro (aprox. 36,5 miliarde lei) ar fi „în risc” dacă reformele și legislația necesară nu sunt adoptate la timp, pe fondul lipsei unui guvern stabil. Suma este echivalentă cu circa 1,8% din PIB, suficient cât să influențeze semnificativ dinamica economică; într-un scenariu de absorbție redusă, ar scădea investițiile publice și ar crește riscul unei recesiuni. Vulnerabilități care rămân în fundal Analiza notează că deficitul bugetar a scăzut la 1,17% din PIB în primele patru luni, la jumătate față de anul trecut, ceea ce ar putea ajuta apropierea de ținta de 6,2% din PIB. Totuși, România rămâne un „outlier” în UE la capitolul deficite gemene, iar Comisia Europeană și investitorii ar aștepta un program asumat de reducere a deficitului către 3% pentru 2027 și anii următori. În plus, cele mai mari bănci și instituții financiare și-ar fi revizuit prognozele, unele estimând recesiune sau stagflație (stagnare economică împreună cu inflație ridicată), ceea ce ar putea forța viitorul guvern să reajusteze țintele bugetare pentru 2026, inclusiv ipoteza de creștere economică de 1% menționată în buget. Eugen Rădulescu , consilier al guvernatorului BNR, avertizează că, la o datorie publică de aproape 60% din PIB, dezechilibrele bugetare se reflectă deja în inflație, dobânzi mai mari și costuri crescute ale creditelor și că riscul unui scenariu de tip Grecia devine „din ce în ce mai pronunțat”. Separat, Erste avertizează că instabilitatea politică amplifică riscul de deteriorare a traiectoriei fiscale și indică posibilitatea pierderii statutului „investment grade” în 2027 dacă nu se stabilizează contextul fiscal și politic. Concluzia de piață, în lectura analizei, este că liniștea actuală ține mai degrabă de un regim de așteptare și de absența unui șoc fiscal nou, nu de dispariția vulnerabilităților: dependența de finanțare externă, constrângerile bugetare și testul ratingului rămân principalele puncte de presiune, cu 2027 drept orizont critic. [...]
România reușește să-și reducă costul de finanțare pe termen lung, în pofida riscului politic , iar randamentul titlurilor de stat pe 10 ani a coborât la 6,75%, un minim al ultimelor luni, potrivit Economica . Mișcarea vine într-un context regional favorabil obligațiunilor, pe fondul temperării așteptărilor privind noi creșteri de dobândă. Scăderea randamentelor apare deși BNR a menținut dobânda-cheie la 6,5%, iar comunicarea băncii centrale indică îngrijorări persistente legate de inflație, ceea ce nu susține, deocamdată, un scenariu de reduceri rapide ale dobânzilor. Cu toate acestea, piața a continuat să „prețuiască” mai ieftin riscul României în ultimele circa două luni. De ce nu se vede, deocamdată, scenariul „junk” în prețuri Adrian Codîrlașu , președinte CFA România, afirmă că piețele nu par să anticipeze o retrogradare la evaluarea Fitch din 31 iulie. În interpretarea sa, datele privind deficitele nu indică o trecere inevitabilă în categoria nerecomandată investițiilor („junk”), iar o astfel de evoluție ar necesita „o catastrofă politică”. În paralel, structura cererii interne rămâne un element important pentru piața titlurilor de stat: băncile românești au 27,6% din active plasate în titluri de stat (față de o medie UE de 9,7%), iar Pilonul II are 64% din portofoliu investit în astfel de instrumente, conform datelor citate. Ce explică scăderea randamentelor și ce riscuri rămân La nivelul Europei Centrale și de Est, un raport al Erste Bank indică drept factori de sprijin îmbunătățirea dinamicii inflației și diminuarea temerilor privind majorări suplimentare ale ratelor dobânzilor, randamentele pe termen lung coborând față de maximele din martie. În același timp, banca notează că riscurile și incertitudinea rămân ridicate. Pentru România, aceeași analiză arată că, pe fondul așteptării unei soluții la criza politică, emisiunile au rămas relativ moderate pentru a limita presiunea asupra prețurilor. Un deficit de numerar de la începutul anului mai mic decât se anticipa a susținut, la rândul său, volumele mai reduse ale emisiunilor. [...]
Creșterea randamentelor la titlurile SUA împinge în sus costurile de finanțare în Europa, iar Franța apare drept principalul punct vulnerabil , pe fondul unei datorii publice ridicate și al unui context politic care îngreunează ajustarea fiscală, potrivit Focus . Statele Unite trebuie să ofere dobânzi „ca de mult timp” pentru a găsi cumpărători pentru obligațiuni, într-un moment în care datoria a depășit 40 de trilioane de dolari (aprox. 184.000 miliarde lei). În plus, costul dobânzilor plătite de guvernul american este, în acest an fiscal, cu 15% peste nivelul din perioada comparabilă a anului anterior, notează publicația. Tensiunea din piața obligațiunilor este amplificată de combinația dintre nevoia mare de finanțare a SUA și o cerere în scădere. Expertul în obligațiuni Mohamed El-Erian a declarat pentru „Handelsblatt” că din trei zone importante vin în prezent mai puțini bani: China (din motive geopolitice), Japonia (care vinde titluri americane pentru a-și susține moneda) și statele din Golf (cu nevoi mai mari de finanțare internă). În acest context, El-Erian avertizează că dobânzile ar putea rămâne pe un trend ascendent pe termen mai lung. Franța, sub presiune: randamente la maxime post-criză financiară În Europa, randamentele cresc și ele, iar situația este descrisă drept „deosebit de dramatică” în Franța. Randamentele obligațiunilor franceze pe 10 ani au ajuns la cele mai ridicate niveluri de la criza financiară, potrivit Focus. Publicația indică și câteva repere care cresc sensibilitatea Franței la șocuri de finanțare: datoria publică a Franței a fost de 115,6% din PIB în 2025; deficitul bugetar a fost de 5,1% din PIB; fragmentarea politică face „aproape imposibil” un curs de austeritate, cu Adunarea Națională împărțită în trei blocuri aproape egale. De ce se transmite șocul din SUA în Europa El-Erian explică mecanismul: dacă investitorii pot obține randamente mai mari în SUA, alte state trebuie să ofere la rândul lor dobânzi mai mari pentru a atrage capital. În opinia sa, cele mai vulnerabile trei țări la nivel global sunt Franța, Japonia și Marea Britanie. Pentru Franța, riscul este o spirală negativă: dobânzi mai mari cresc nota de plată cu serviciul datoriei, ceea ce agravează problema datoriei și poate forța statul să plătească și mai mult pentru a-și finanța împrumuturile. Focus mai notează că alegerile prezidențiale de anul viitor ar putea spori prudența investitorilor, în condițiile în care Marine Le Pen (Rassemblement National) ar avea șanse bune de câștig dacă va candida. Eurocriză nouă, puțin probabilă, dar cu costuri potențiale O nouă criză a euro este considerată puțin probabilă, deoarece Banca Centrală Europeană ar avea suficiente instrumente pentru a calma piețele prin achiziții masive de obligațiuni. Totuși, o astfel de intervenție ar putea veni „în detrimentul inflației și al valorii euro”, potrivit analizei citate. [...]
Ministerul Finanțelor a atras 1,3 miliarde lei (249 milioane euro) de la populație prin Fidelis , într-o rundă care confirmă rolul programului ca sursă recurentă de finanțare internă, la costuri vizibile în dobânzile oferite, potrivit Economedia . Oferta primară s-a derulat între 7 și 14 august, prin sistemele Bursei de Valori București, și a inclus 7 emisiuni (4 în lei și 3 în euro), dintre care câte una dedicată donatorilor de sânge în fiecare monedă. În total, investitorii au plasat 15.063 de ordine de subscriere. Cât a împrumutat statul și în ce monedă În luna august, Ministerul Finanțelor indică un total de 1,3 miliarde lei, defalcat astfel: 423,6 milioane lei pentru emisiunile în lei; 168 milioane euro (aprox. 840 milioane lei) pentru emisiunile în euro. Intermedierea a fost asigurată de un sindicat condus de BT Capital Partners (Lead Manager), alături de Banca Comercială Română, BRD – Groupe Societe Generale, TradeVille și UniCredit Bank, cu Banca Transilvania, Salt Bank și Libra Internet Bank în grupul de distribuție. Costul finanțării: dobânzi de până la 7,5% pe lei Dobânzile anuale din această ediție au urcat până la 7,50% pe emisiunea în lei cu maturitate de 10 ani. Pentru celelalte tranșe, dobânzile au fost: lei, 2 ani (donatori): 7,30% pe an; lei, 2 ani: 6,30% pe an; lei, 4 ani: 6,90% pe an; euro, 3 ani: 4,00% pe an; euro, 3 ani (donatori): 5,00% pe an; euro, 10 ani: 6,30% pe an. Ministerul Finanțelor reamintește că veniturile obținute din dobânzi și câștigurile de capital nu sunt impozabile. Ce urmează: listarea la bursă și tranzacționarea Cele șapte emisiuni debutează la tranzacționare joi, 20 august, la Bursa de Valori București . Titlurile pot fi păstrate până la maturitate sau pot fi vândute/cumpărate în orice ședință de tranzacționare, prin intermediari autorizați. La nivel de program, prin cele 39 de oferte derulate din august 2020, Ministerul Finanțelor a atras de la populație 71,6 miliarde lei (14,3 miliarde euro), din care peste 9,6 miliarde lei (1,8 miliarde euro) reprezintă emisiunile din anul curent. Pentru verificarea prețurilor curente, investitorii pot folosi simbolurile emisiunilor pe site-ul Bursei de Valori București . [...]
Scumpirea petrolului reaprinde riscul de inflație și ține piețele în așteptare , pe fondul impasului dintre SUA și Iran privind un acord de pace și redeschiderea Strâmtorii Hormuz , un punct-cheie pentru transportul global de țiței, potrivit Reuters . Cotațiile au urcat după ce președintele SUA, Donald Trump, a răspuns condițiilor Iranului cu propriile cerințe, inclusiv solicitarea de compensații pentru persoane ucise în războaie, atacuri și proteste, o escaladare retorică ce ar putea complica redeschiderea căii maritime. Brent a atins 88,00 dolari/baril (aprox. 400 lei), iar țițeiul american 82,45 dolari/baril (aprox. 375 lei), ambele la cele mai ridicate niveluri din 31 iulie, după un avans de circa 5% în sesiunea precedentă. Un analist IG, Tony Sycamore, a descris situația drept un „impas”, estimând că piața petrolului ar putea rămâne într-un interval de 75–95 dolari/baril (aprox. 340–430 lei) până când una dintre părți cedează. De ce contează: raportul de inflație din SUA și pariurile pe dobânzi Creșterea costurilor cu combustibilii ridică miza pentru raportul privind inflația din SUA (iulie), așteptat miercuri. Consensul indicat de Reuters este pentru o creștere lunară de 0,1% a inflației totale și de 0,2% a inflației de bază (care exclude prețurile volatile, precum energia și alimentele). O surpriză în sus ar putea reaprinde pariurile privind o majorare a dobânzii de politică monetară de către Rezerva Federală luna viitoare, șansele fiind descrise ca „aruncarea unei monede”. Capital Economics avertizează că riscurile sunt înclinate către un „print” mai ridicat, ceea ce ar putea împinge în sus așteptările de dobândă și ar readuce în discuție temerile de stagflație (inflație ridicată combinată cu creștere economică slabă). Cum au reacționat piețele: Asia mixt, dolarul ușor mai ferm, aurul în urcare În Asia, indicele MSCI al acțiunilor din regiune (fără Japonia) a oscilat între minus și plus și era ușor pe creștere, iar Kospi (Coreea de Sud) avansa, în timp ce sentimentul rămânea fragil din cauza tensiunilor din Golf. Pe piețele americane, futures pe Nasdaq și S&P 500 au urcat modest după o sesiune anterioară în scădere la New York. În Europa, futures pe EUROSTOXX 50 au coborât ușor, în timp ce FTSE și DAX au fost aproape neschimbate. În valută, yenul a revenit în atenție, slăbind din nou peste 159 pentru un dolar, după ce săptămâna trecută atinsese 155,20 pe fondul unor intervenții suspectate, inclusiv una comună Japonia–SUA. Nomura a notat că piața rămâne vigilentă la o posibilă intervenție suplimentară, ceea ce face puțin probabilă o trecere rapidă a pragului de 160. Dolarul a primit un sprijin marginal de la scumpirea petrolului, euro fiind la 1,1546 dolari, iar lira sterlină la 1,3512 dolari. Aurul spot a urcat cu 0,5%, la 4.409,81 dolari/uncie (aprox. 20.300 lei). Ce urmează: decizia băncii centrale din Australia Reuters mai notează că Banca de Rezervă a Australiei urma să anunțe marți decizia de politică monetară, așteptările fiind pentru menținerea dobânzii neschimbate. În paralel, evoluția petrolului și datele de inflație din SUA rămân principalele repere pentru direcția dobânzilor și a apetitului pentru risc pe piețele globale. [...]
Ratingurile „BBB-” cu perspectivă negativă primite de Constanța, București, Oradea, Brașov și Buzău pot influența direct costul la care orașele se împrumută pentru investiții , iar plafonarea lor la nivelul ratingului de țară înseamnă că o eventuală deteriorare a percepției asupra României se transmite rapid și către finanțarea locală, potrivit unei analize Digi24 . Constanța este unul dintre puținele municipii evaluate de Fitch Ratings , iar în 2026 agenția a publicat evaluări și pentru București, Oradea, Brașov și Buzău. Toate au primit același calificativ final, „BBB-”, cu perspectivă negativă, la fel ca România, însă fiecare administrație este analizată separat, în funcție de situația financiară, datorie, capacitatea de rambursare și planurile de investiții. De ce contează ratingul pentru finanțarea municipală Ratingul nu este o „notă” pentru calitatea administrației și nici un clasament între orașe, ci un instrument folosit de investitori, în special când o primărie vrea să se finanțeze prin obligațiuni municipale (împrumuturi luate de pe piața de capital pentru proiecte de investiții). Adrian Codîrlașu, președintele CFA România , explică faptul că ratingul se traduce într-o probabilitate de neplată (Probability of Default – PD) pe un orizont scurt, iar acest risc se reflectă în dobânda cerută de investitori: risc mai mare, dobândă mai mare. În același timp, ratingul îi ajută pe investitori să compare mai ușor obligațiuni diferite și să evalueze dacă dobânda oferită compensează riscul. „Ratingul se traduce într-o cifră. Cifra aceea se numește PD, Probability of Default, și arată care este probabilitatea ca, în următoarele 12 luni, emitentul unei obligațiuni să intre în default.” De ce doar câteva orașe cer evaluări și ce semnal dă retragerea ratingului Spre deosebire de ratingul suveran, ratingurile locale nu sunt acordate automat. De regulă, sunt cerute de emitent înaintea unei emisiuni de obligațiuni și sunt plătite de acesta, fiind descrise ca un audit independent asupra situației financiare prezente și, mai ales, viitoare, având în vedere că obligațiunile pot avea maturități de cinci-zece ani. În acest context, Codîrlașu arată că retragerea unui rating poate ridica întrebări pentru investitori dacă emitentul are încă obligațiuni în piață. Ca exemplu, Clujul a avut în trecut un rating Fitch, dar acesta a fost retras după încheierea contractului cu agenția, la cererea emitentului. Ce a urmărit Fitch la Constanța: investiții mari, dar și riscuri de dobândă și valută În analiza dedicată Constanței, Fitch descrie orașul ca principalul port al României la Marea Neagră, cu aproximativ 300.000 de locuitori. Agenția a indicat că economia diversificată și șomajul de 2,4% în 2025 (sub media națională de 3,3%) susțin un profil economic stabil. Fitch a mai apreciat stabilitatea veniturilor și capacitatea administrației de a susține un plan de investiții estimat la aproximativ 3,6 miliarde de lei, dar a evidențiat și vulnerabilități: 87% din datoria orașului are dobândă variabilă, ceea ce crește expunerea la majorări ale ratelor de dobândă; 61% din datorie este denominată în euro, ceea ce adaugă risc valutar. Agenția a estimat că raportul dintre datoria netă și capacitatea de rambursare va rămâne sub patru ori în perioada 2026–2030 și a încadrat profilul financiar al municipiului în categoria maximă „aaa”. De ce toate orașele ajung la același calificativ final: plafonul ratingului de țară Fitch folosește două evaluări distincte: Standalone Credit Profile (SCP), care măsoară puterea financiară proprie a orașului, și Issuer Default Rating (IDR), ratingul efectiv folosit de investitori. În cazul Constanței, SCP este „a-”, peste ratingul final, însă IDR rămâne, în practică, plafonat de ratingul suveran al României. Acesta este motivul pentru care, deși Fitch a evidențiat diferențe între municipii (de exemplu, o flexibilitate mai mare a Capitalei în gestionarea cheltuielilor sau SCP „A-” reconfirmat pentru Oradea), toate au rămas la „BBB-” cu perspectivă negativă, reflectând perspectiva României. Ce urmează și de ce riscul de retrogradare ar conta și local Codîrlașu spune că, în practică, investitorii se uită adesea la cel mai slab calificativ dintre marile agenții, iar o retrogradare sub „investment grade” (categoria recomandată pentru investiții) poate declanșa restricții pentru anumite categorii de investitori. În discuția despre evaluarea Moody’s pentru România, așteptată vineri, economistul a indicat o probabilitate „50-50” între menținere și retrogradare. Pentru orașe, implicația este directă: chiar dacă finanțele locale arată solid, o deteriorare a ratingului de țară poate împinge în sus costurile de finanțare pentru investiții, iar asta se vede ulterior în bugetele locale prin cheltuieli mai mari cu dobânzile și mai puțini bani disponibili pentru proiecte. [...]
