Știri
Știri

Petrom și OMV au tăiat joi prețurile la pompă cu până la 35 de bani pe litru , împingând benzina standard până la 8,37 lei/litru și motorina până la 9,28 lei/litru, într-o nouă rundă de ieftiniri care reconfigurează rapid ierarhia prețurilor în marile rețele, potrivit Economedia . Scăderile au fost aplicate joi, 16 aprilie, după ce, cu o zi înainte, alte lanțuri ( Rompetrol , MOL și Socar) operaseră deja reduceri. De data aceasta, Petrom și OMV — care nu modificaseră prețurile „ieri”, conform sursei — au redus benzina standard cu 35 de bani/litru și motorina standard cu 30 de bani/litru. Cele două rețele nu mai schimbaseră prețurile din vineri, 10 aprilie 2026. Unde au ajuns prețurile: liderii scad, diferențele se văd în pompă Economedia publică o comparație între 15 aprilie și 16 aprilie 2026, care arată nivelurile de preț din principalele rețele: Petrom : benzină 8,37 lei (−35 bani), motorină 9,28 lei (−30 bani) OMV : benzină 8,48 lei (−35 bani), motorină 9,37 lei (−30 bani) Rompetrol : benzină 8,82 lei (−28 bani), motorină 9,64 lei (−3 bani) Lukoil : benzină 8,89 lei (−10 bani), motorină 9,63 lei (−5 bani) Socar : benzină 8,79 lei (0), motorină 9,69 lei (0) MOL : benzină 9,10 lei (0), motorină 9,67 lei (0) Ce se întâmplă în restul pieței În aceeași zi, Rompetrol a redus benzina cu 28 de bani (după o scădere de 1 ban miercuri) și motorina cu 3 bani (după o reducere de 35 de bani miercuri). Lukoil scăzuse miercuri la prânz benzina cu 10 bani/litru și motorina cu 5 bani/litru. MOL și Socar au păstrat joi prețurile stabilite miercuri. Totuși, Socar rămâne „extrem de competitiv” pe segmentul benzinei, cu 8,79 lei/litru, în timp ce MOL afișează cel mai mare preț la benzină dintre marii operatori, 9,10 lei/litru. În jurul prânzului, MOL redusese benzina standard la 8,82 lei/litru (−28 bani) și motorina standard la 9,37 lei/litru (−30 bani), notează sursa. [...]

Poziționarea externă a lui Pedro Sánchez ridică profilul Spaniei, dar riscă fricțiuni cu aliați-cheie din UE potrivit news.ro , care preia o analiză AFP despre felul în care premierul socialist a devenit o figură de referință a stângii globale, inclusiv prin confruntări publice cu Donald Trump. Sánchez urmează să-și consolideze acest statut prin găzduirea, vineri, la Barcelona, a summitului „ Global Progressive Mobilisation ”, o reuniune de două zile a progresiștilor din întreaga lume. Potrivit organizatorilor, întâlnirea vizează mobilizarea împotriva ascensiunii extremei drepte, iar pe lista participanților sunt menționați președinții brazilian Luiz Inácio Lula da Silva, sud-african Cyril Ramaphosa și mexican Claudia Sheinbaum. De ce contează: câștig de influență, cu potențial cost diplomatic Analiza indică faptul că pozițiile asumate de Sánchez — de la schimburile de replici cu Trump la criticile dure la adresa Israelului și o politică deschisă față de imigrație — îl fac o excepție într-o Europă care „se înclină de ani de zile spre dreapta”. Un episod recent invocat este opoziția sa față de războiul împotriva Iranului, în pofida amenințării cu represalii comerciale din partea lui Trump, după ce Spania ar fi refuzat americanilor utilizarea bazelor militare de pe teritoriul său. În paralel, Sánchez este prezentat drept unul dintre puținii lideri occidentali de prim rang care au calificat drept „genocid” războiul dus de Israel în Gaza după ofensiva Hamas din octombrie 2023. „Mai multă pondere” pentru Madrid, inclusiv prin apartenența la NATO și UE Ignacio Molina, cercetător la Institutul Real Elcano din Madrid, spune că, prin aceste poziții, Spania „a câștigat în leadership, influență și vizibilitate” în mai multe regiuni, inclusiv în lumea arabă și în America Latină. El argumentează că, spre deosebire de alte state care se opun Israelului și Statelor Unite, Spania are o greutate mai mare tocmai pentru că este membră NATO și a Uniunii Europene — mai mare, de exemplu, decât Irlanda sau Norvegia, ambele menționate în contextul recunoașterii statului palestinian, alături de Madrid, în mai 2024. Joan Botella, profesor de științe politice la Universitatea Autonomă din Barcelona, confirmă ideea că „Spania are o pondere mai mare printre marile țări ale Uniunii Europene decât înainte”. Costul intern și riscul extern: diviziuni acasă, rezerve în Europa În timp ce își extinde vizibilitatea internațională — inclusiv prin articole de opinie semnate în The New York Times și Le Monde diplomatique, potrivit textului — Sánchez rămâne o figură polarizantă în Spania. Materialul notează că nu a avut niciodată majoritate parlamentară de la venirea la putere, în 2018, iar mai mulți apropiați, aliați politici și membri ai familiei sale sunt în centrul unor anchete și procese pentru corupție. Botella apreciază că Sánchez „mizează puternic pe politica externă”, inclusiv pentru că o parte importantă a opiniei publice îi este favorabilă. Este citat și un sondaj publicat în martie în El Pais, potrivit căruia peste 68% dintre spanioli se opuneau războiului împotriva Iranului, inclusiv în rândul alegătorilor Partidului Popular (PP). PP îl acuză însă că folosește politica externă pentru a recâștiga votanți și a distrage atenția de la scandaluri. În același timp, Juan Tovar Ruiz, profesor de relații internaționale la Universitatea din Burgos, avertizează că strategia poate avea „consecințe la nivel european”, prin pierderea sprijinului unor aliați tradiționali conduși de dreapta, precum Germania și Italia — deși Molina consideră că, per total, Spania „are mai mult de câștigat decât de pierdut”. [...]