Știri
Știri din categoria Mărfuri
Administrația Trump lansează o rezervă de minerale critice cu 12 miliarde de dolari, potrivit Economedia, care citează Bloomberg News, preluată de Reuters și Agerpres. Inițiativa vizează constituirea unor stocuri de pământuri rare și alte minerale considerate vitale pentru industrii precum vehiculele electrice și apărarea, într-un context de volatilitate a cotațiilor și tensiuni pe lanțurile de aprovizionare.
Proiectul, denumit „Project Vault”, ar urma să fie finanțat în principal printr-un împrumut de 10 miliarde de dolari de la U.S. Export-Import Bank (agenția federală de creditare pentru export-import), la care se adaugă 1,67 miliarde de dolari de la investitori privați. Bloomberg indică faptul că au fost atrase companii mari, între care General Motors, Stellantis, Boeing, Corning, GE Vernova și Google, însă Reuters notează că nu a putut verifica independent aceste informații, iar Casa Albă nu a comentat.
„U.S. Export-Import Bank – agenţia de creditare a guvernului federal de la Washington – va finanţa aşa-numitul Project Vault cu un împrumut de 10 miliarde de dolari, iar investitori privaţi vor contribui cu 1,67 miliarde.”
Achizițiile pentru rezervă ar urma să fie administrate de firme de tranzacționare a materiilor prime Hartree Partners, Traxys North America și Mercuria Energy Group. Miza economică a investiției este dublă: pe de o parte, reducerea expunerii la șocuri de preț pentru minerale strategice; pe de altă parte, întărirea poziției SUA într-o piață în care, potrivit aprecierii Reuters, China ar influența prețurile unor materii prime precum litiul, nichelul și pământurile rare, cu efecte considerate negative de unii politicieni americani asupra companiilor miniere din SUA.
Un pas procedural important era așteptat chiar pe 2 februarie 2026: consiliul băncii americane de export-import urma să voteze autorizarea creditului pe 15 ani pentru Project Vault, descris ca fiind un împrumut record, „de peste două ori mai mare decât al doilea acordat vreodată”. Dacă finanțarea este aprobată, proiectul ar putea accelera formarea unui „tampon” de securitate economică pentru minerale critice, într-o perioadă în care competiția pentru resursele necesare tranziției energetice și industriei de apărare se intensifică.
Recomandate
Declarațiile lui Donald Trump despre acces „nelimitat” al SUA la resursele minerale ale Ucrainei intră în contradicție cu arhitectura juridică a acordului bilateral din 2025 , care prevede împărțirea veniturilor 50/50 și menținerea proprietății suverane a Ucrainei asupra subsolului, potrivit Kyiv Post . Miza economică este semnificativă: Trump a evaluat public acordul la peste 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 de miliarde de lei), însă documentul descris de publicație indică un mecanism de investiții și reinvestire în Ucraina, nu o „preluare” de resurse. Într-un interviu difuzat pe 31 iulie de Real America’s Voice, Trump a susținut că înțelegerea privind „mineralele critice” ar permite Statelor Unite să intre „oricând” și să ia „cam orice vrem” din resursele de pământuri rare ale Ucrainei. El a descris acordul drept „foarte favorabil” pentru SUA și a avansat o valoare potențială de peste 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 de miliarde de lei). Ce prevede, de fapt, acordul din aprilie 2025 Acordul la care se referă Trump a fost semnat în aprilie 2025, după negocieri îndelungate, și stabilește un fond comun de investiții pentru redresare, cu împărțirea veniturilor în proporție de 50/50. Administrarea operațională este realizată în comun de US International Development Finance Corporation (DFC) și Agenția Ucraineană pentru Sprijinirea Parteneriatelor Public-Private , aflată în subordinea Ministerului Economiei. Conform termenilor descriși, veniturile fondului ar urma să provină din: redevențe, taxe de licențiere, acorduri de împărțire a producției, legate de extracția de minerale critice, elemente de pământuri rare și combustibili fosili (inclusiv petrol și gaze naturale). Limitările-cheie care contrazic ideea de „acces nelimitat” Cadrul legal al acordului „contrazice” afirmația lui Trump privind accesul fără restricții, notează publicația. În forma finală: Ucraina păstrează proprietatea suverană deplină asupra tuturor activelor din subsol; mecanismul de împărțire a veniturilor se aplică doar licențelor de extracție nou emise; întreprinderile de stat existente (exemplul dat: Ukrnafta) rămân integral sub control ucrainean. Acordul exclude, de asemenea, obligații de datorie pentru Ucraina. Textul precizează că Kievul nu este obligat să ramburseze Washingtonului ajutorul militar acordat în timpul invaziei ruse la scară largă, contrar unor afirmații anterioare ale lui Trump, potrivit cărora SUA ar fi oferit peste 300 de miliarde de dolari care ar trebui returnați. Un alt element cu impact economic: toate veniturile generate de fondul comun trebuie reinvestite exclusiv în Ucraina, iar, potrivit unor estimări inițiale ale oficialilor ucraineni citate de Kyiv Post, fondul nu este așteptat să genereze randamente lichide timp de cel puțin un deceniu. [...]
Transporturile de aur venezuelean ajunse în SUA rămân blocate în depozite , după ce rafinăriile americane refuză să le proceseze din cauza riscurilor de conformitate legate de posibile conexiuni cu corupția și criminalitatea, potrivit Agerpres . Situația pune sub semnul întrebării fezabilitatea comercială a importurilor și arată cât de greu se transformă un flux de marfă în metal „vandabil” pe piața americană fără documente solide de trasabilitate. Ancheta citată de Agerpres, publicată de The New York Times și preluată de EFE, descrie un lanț care pornește din minele din sudul Venezuelei și ajunge până la Casa Albă și companii de import-export din Europa. Surse anonime consultate de publicația americană susțin că, după capturarea fostului președinte venezuelean de către Washington în ianuarie, administrația Trump ar fi conectat SUA cu o industrie „încă afectată de aceeași infracționalitate” pe care președintele spunea că o combate. Potrivit relatării, deși există deja cantități de aur venezuelean ajunse în Statele Unite, transporturile – evaluate la „sute de milioane de dolari” – nu sunt procesate și rămân intacte în depozite. De ce refuză rafinăriile: reguli internaționale de „due diligence” Blocajul este legat de obligațiile de conformitate impuse de normele internaționale: rafinăriile trebuie să poată garanta că aurul nu a finanțat bande infracționale, nu este asociat cu distrugerea mediului și nu are legături cu corupția. În lipsa unor garanții credibile privind proveniența și traseul metalului, procesarea devine un risc reputațional și operațional. Contextul este cu atât mai sensibil cu cât, în primul mandat, Donald Trump a inclus în martie 2019 aurul venezuelean pe o „listă neagră”, invocând tocmai legături cu distrugerea mediului și practici corupte. Acordul discutat cu Minerven și rolul Trafigura În martie anul acesta, la două luni după capturarea fostului președinte al Venezuelei, oficiali ai guvernului american au negociat cu compania minieră de stat Minerven un acord de milioane de dolari pentru a vinde pe piețele americane până la o tonă de aur, evaluată la aproximativ 165 milioane de dolari (aprox. 742 milioane lei). Acordul ar presupune, potrivit relatărilor mass-media americane citate, ca Minerven să furnizeze între 650 și 1.000 de kilograme de bare de aur Dore către Trafigura, companie globală de tranzacționare și logistică specializată în metale și minerale, care ar urma să transporte aurul către rafinăriile americane. În acest stadiu, potrivit informațiilor prezentate, problema nu este transportul în sine, ci acceptarea aurului la procesare, în condițiile în care rafinăriile trebuie să demonstreze că lanțul de aprovizionare respectă cerințele de trasabilitate și integritate. [...]
Aurul a coborât la un minim al ultimelor șapte săptămâni , pe fondul aprecierii dolarului și al creșterii randamentelor titlurilor de stat americane, care au redus atractivitatea metalului într-un context de inflație alimentată de scumpirea petrolului, potrivit Al Jazeera . Prețul aurului spot a scăzut luni cu 3,3%, până la 4.146,51 dolari pe uncie (aprox. 18.660 lei), cel mai redus nivel din 5 august. Și contractele futures pe aur în SUA au coborât cu 3,3%, la 4.178,40 dolari pe uncie (aprox. 18.800 lei). De ce contează: dobânzile și randamentele „mușcă” din cererea pentru aur Deși aurul este considerat, în mod tradițional, o protecție împotriva inflației, dobânzile mai mari îi diminuează atractivitatea, deoarece investitorii se orientează către active care oferă randament (de exemplu, titluri de stat). Sherif Othman, CEO al Poise Investment Advisors, a explicat pentru Al Jazeera că impactul direct asupra populației ar fi limitat, însă investitorii expuși pe aur resimt scăderea, mai ales în condiții de inflație ridicată. În același sens, Othman a punctat că aurul nu oferă dobândă, iar când randamentele titlurilor de stat cresc, o parte din capital se retrage din aur, ceea ce apasă prețul. Context: petrol mai scump, dolar mai puternic, presiune pe metale Publicația notează că prețurile petrolului au urcat cu aproximativ 3%, după ce președintele SUA, Donald Trump, a respins o ofertă iraniană de soluționare a conflictului și de redeschidere a Strâmtorii Hormuz . În paralel, dolarul american s-a menținut aproape de un maxim al ultimelor două luni, iar randamentele titlurilor de Trezorerie au rămas ridicate, alimentând temerile privind inflația și creând „vânt potrivnic” pentru aur. La începutul lunii, Rezerva Federală (Fed) a majorat dobânda de referință cu 0,25 puncte procentuale și a semnalat că este probabilă cel puțin încă o creștere în lunile următoare. În acest context, mai mulți decidenți au avertizat că riscurile inflaționiste rămân ridicate, iar dobânzile ar putea fi împinse și mai sus. Jim Wyckoff, analist la American Gold Exchange, a descris combinația dintre randamentele mai mari și dolarul puternic drept „o furtună perfectă” care împinge rapid în jos prețurile metalelor. Efect în lanț: argintul și alte metale, în scădere Scăderea nu s-a limitat la aur: argint spot: -4,7%, la 61,27 dolari/uncie (aprox. 276 lei) platină: -2,9%, la 1.726,30 dolari/uncie (aprox. 7.770 lei) paladiu: -4,4%, la 1.211,45 dolari/uncie (aprox. 5.450 lei) Pentru investitori, mesajul central al mișcării de piață este că, în perioade cu dobânzi în creștere și dolar puternic, aurul poate pierde teren chiar și atunci când inflația rămâne o preocupare majoră. [...]
Planul Casei Albe de a cumpăra potasiu din Belarus se lovește de o limită de ofertă , după ce Aleksandr Lukașenko a spus că Minsk nu are volume disponibile pentru livrări către SUA, potrivit Adevărul . Declarația vine la scurt timp după ce Donald Trump a anunțat că administrația sa lucrează la un acord „de amploare” pentru achiziții la un preț mai mic decât cel plătit Canadei. Lukașenko susține că, „chiar dacă” Belarus ar vrea să livreze către piețe occidentale, nu are asemenea volume, deoarece „totul este deja contractat”, conform serviciului său de presă. Mesajul contrazice perspectiva prezentată de Trump pe Truth Social, unde președintele american a descris potențialul acord drept „o veste foarte bună” pentru fermierii și crescătorii de animale americani și a afirmat că prețul ar fi „mult mai mic” decât cel din Canada. De ce contează: dependența SUA de Canada și sensibilitatea prețurilor la îngrășăminte Potasiul este o componentă importantă a îngrășămintelor agricole, iar Canada este cel mai mare furnizor mondial. Potrivit datelor citate de Canadian Press, aproximativ 80% din potasiul folosit de fermele americane provine din Canada, ceea ce face ca orice alternativă de aprovizionare să aibă potențial impact economic pentru agricultura americană. În același timp, articolul notează că prețurile îngrășămintelor au fost influențate în ultimii ani de factori geopolitici și economici, inclusiv războiul Rusiei împotriva Ucrainei, conflictul dintre SUA și Iran și perturbările transportului maritim asociate închiderii strâmtorii Ormuz. Context: negocieri SUA–Belarus și miza sancțiunilor Diferența dintre declarațiile lui Trump și cele ale lui Lukașenko apare pe fondul unei apropieri diplomatice între Washington și Minsk, desfășurată de circa un an, potrivit sursei. Un rol central îl are John Coale, emisar special al președintelui SUA pentru Belarus, care a încercat să obțină eliberarea unor persoane încarcerate în Belarus în schimbul unei posibile relaxări a sancțiunilor americane. Conform autorităților americane citate în material, în ultimele luni au fost eliberate „mai multe sute” de persoane, inclusiv un laureat al Premiului Nobel pentru Pace și soțul Svetlanei Țihanovskaia. Săptămâna trecută, Coale s-a întâlnit din nou cu Lukașenko și a anunțat eliberarea a 25 de persoane, sub nivelul de 200 menționat anterior de emisar ca posibil. În timpul vizitei, Coale a declarat că: „În Belarus nu există deținuți politici” Afirmația contrazice poziția autorităților americane și a organizațiilor pentru drepturile omului, potrivit articolului. Ce urmează Din informațiile disponibile în material, principalul obstacol imediat pentru un acord comercial pe potasiu este disponibilitatea fizică a volumelor: Lukașenko afirmă că producția este deja contractată. În lipsa unor detalii suplimentare despre termene, cantități sau condiții, rămâne neclar dacă discuțiile invocate de Trump vizează livrări viitoare sau o eventuală reconfigurare a contractelor existente. [...]
Cuprul a urcat la un nou record pe LME, semnalând presiuni în lanț pe costuri industriale , pe fondul temerilor legate de ofertă și al riscului de tarife vamale în SUA, potrivit G4Media . Luni, cotațiile futures ale cuprului la Bursa de Metale din Londra (LME) au crescut cu până la 0,8%, până la 14.533 dolari pe tonă (aprox. 65.400 lei), depășind precedentul record de 14.527,50 dolari pe tonă (aprox. 65.400 lei), stabilit în ianuarie, înainte de declanșarea războiului din Orientul Mijlociu. Informația este transmisă de Bloomberg , citată de Agerpres. De ce contează: un metal „barometru” pentru industrie, la maxime istorice Avansul vine după mai multe săptămâni de creștere continuă și se sprijină, în principal, pe îngrijorări că producția nu ține pasul cu o cerere în creștere. În ultimul an, prețul cuprului a urcat cu 17%, susținut de o neconcordanță pe termen lung între cerere și ofertă. În context, publicația notează că „parcul mondial de mine mari de cupru”, afectat de îmbătrânire, se luptă să țină pasul cu utilizarea cuprului în: centrele de date, energia regenerabilă, rețelele electrice. Factorii pe termen scurt: fluxuri către SUA și riscul de tarife Pe lângă dezechilibrul structural, în ultimele săptămâni au apărut și factori de moment. Un element important este transportul către SUA a „sutelor de mii de tone” în acest an, de către traderi care încearcă să profite de prețurile mai mari de pe piața americană. În paralel, piața ia în calcul și posibilitatea introducerii unor tarife vamale pentru importurile de cupru în SUA, pe fondul speculațiilor că președintele Donald Trump ar putea extinde tarifele și la acest metal. Potrivit materialului, discuția are loc la aproximativ două luni după termenul la care Departamentul Comerțului trebuia să transmită o recomandare către Casa Albă. [...]
Prăbușirea prețurilor la lemn, combinată cu scumpirea costurilor de operare, împinge industria gaterelor spre închideri și pierderi de locuri de muncă , potrivit agrarheute . În SUA, presiunea se vede deja în numărul de unități care își opresc activitatea, iar estimările indică o deteriorare în 2026. În baza celor mai recente estimări ale National Hardwood Lumber Association (NHLA) , în 2025 au fost închise 35 de gatere în SUA. Deși nu există încă date complete la zi, HMR/Fastmarkets anticipează că numărul închiderilor ar putea fi mai mare în 2026, pe fondul opririlor deja produse și al altora anunțate, inclusiv la puncte de colectare a lemnului. Costurile cresc, marjele se comprimă NHLA estimează că industria a pierdut aproximativ 40.000 de locuri de muncă din 2022, cu impact mai ales în zonele rurale. Publicația notează că motivele opririi activității diferă, însă la companiile mici apar frecvent două cauze recurente: un model de afaceri care nu mai este sustenabil; riscuri de capital asumate într-un moment nefavorabil al pieței. În același timp, cheltuielile de investiții au ajuns la niveluri record: operarea unui gater, a unui depozit/punct de colectare sau a unei unități de procesare „nu a fost niciodată atât de costisitoare ca astăzi”, pe fondul inflației care a împins în sus costurile cu forța de muncă, utilajele, mentenanța și asigurările. Un reprezentant din industrie oferă un exemplu concret: un stivuitor ar costa acum de două până la trei ori mai mult decât în 2020. Blocaj operațional: utilaje scumpe, lichidare dificilă Un antreprenor din sudul SUA, care și-a oprit gaterul în această vară, spune că scumpirile îl descurajează să își vândă echipamentele la licitație, deoarece se așteaptă la un interes redus pentru utilaje devenite foarte scumpe. „Oficial, gaterul este doar oprit – dar asta mai ales pentru că o licitație în acest moment ar fi un coșmar”, a declarat el. Transportul devine o problemă majoră în 2026 Pe lângă costurile interne, și transportul apasă asupra lanțului de aprovizionare. În 2026, costurile de transport sunt descrise ca un obstacol semnificativ: după începutul războiului SUA–Iran , în februarie, prețurile la motorină au crescut, iar tarifele de transport intern au devenit un subiect constant în discuțiile din piață. Efectul se propagă pe toate verigile, de la transportul lemnului din pădure până la livrarea produselor finite, ceea ce reduce și mai mult spațiul de manevră al companiilor într-un moment în care prețurile la lemn sunt în scădere. [...]
