Corecția abruptă a aurului arată că metalul nu reacționează mereu „clasic” la crize, iar investitorii care îl tratează ca refugiu automat trebuie să țină cont de dobânzi, dolar și fluxurile speculative, potrivit unei analize publicate de Wall-Street. După un vârf de aproximativ 5.600 de dolari pe uncie în ianuarie, aurul a pierdut aproape 20-25% și a coborât spre 4.100 de dolari în martie, înainte să revină spre 4.800 de dolari la începutul lui aprilie.

De ce a scăzut aurul, deși a fost război în Orientul Mijlociu

Explicația centrală din analiză este că investitorii au interpretat conflictul ca începutul unui nou șoc inflaționist, ceea ce a împins așteptările către dobânzi ridicate pentru mai mult timp. În acest context, aurul a fost dezavantajat de două mișcări tipice pentru piețele globale:

• creșterea randamentelor titlurilor de stat americane;
• întărirea dolarului, care a atras fluxuri către active considerate mai lichide, precum dolarul și obligațiunile americane pe termen scurt.

Pe lângă factorii macro, scăderea a fost amplificată de poziționarea speculativă după avansul din 2025 și începutul lui 2026: pe fondul volatilității, o parte dintre investitori au vândut pentru a marca profituri și pentru a acoperi pierderi din alte active. Analiza menționează și informații potrivit cărora unele bănci centrale ar fi vândut aur pentru a-și susține monedele, a finanța importurile de energie și a acoperi nevoi bugetare.

În acest context, Radu-Iulian Pădurean, Network Development Manager la Freedom24, susține că mișcarea din martie a semănat mai degrabă cu o reacție de moment decât cu o deteriorare a perspectivei pe termen lung:

„Corecția aurului din martie a evidențiat un lucru esențial: aurul nu este întotdeauna prima alegere în fața unui șoc petrolier și a unui nou val inflaționist. În faza inițială a unei crize energetice, petrolul și dolarul pot performa mai bine. Dar, dacă energia scumpă începe să încetinească economia și pune presiune pe deciziile băncilor centrale, investitorii se întorc, de regulă, către aur.”

Mai este aurul „activ de refugiu”?

Analiza argumentează că scăderea din martie nu înseamnă pierderea statutului de refugiu, ci arată că aurul poate fi sub presiune în prima fază a unui șoc inflaționist. Dacă energia scumpă începe să frâneze economia și cresc riscurile de erori de politică monetară, aurul tinde să-și recapete atractivitatea defensivă.

Ca exemplu, materialul indică începutul lunii aprilie, când, după armistițiul dintre SUA și Iran, petrolul a coborât sub 100 de dolari, dolarul s-a slăbit, iar piața a început din nou să ia în calcul posibile reduceri de dobândă; în același timp, aurul a revenit rapid spre 4.800 de dolari pe uncie.

Un alt semnal invocat: Banca Populară a Chinei ar fi continuat să cumpere aur pentru a 17-a lună consecutiv, ceea ce sugerează că marii cumpărători oficiali văd în continuare valoare pe termen lung în metalul prețios.

Ce înseamnă corecția pentru investitori: scenarii și prudență la intrare

După o scădere de 20-25%, aurul „pare mult mai puțin supraevaluat” decât în ianuarie, însă analiza nu îl descrie drept ieftin. Fundamentele considerate favorabile includ cumpărările băncilor centrale și persistența unor riscuri precum conflictul, prețurile ridicate la energie, stagflația și dedolarizarea.

Recomandarea de abordare este una prudentă: intrări treptate, nu poziții agresive. Materialul conturează două scenarii orientative:

• dacă tensiunile din Orientul Mijlociu se amplifică, petrolul revine peste 100 de dolari, iar temerile de încetinire economică cresc, aurul ar putea retesta intervalul 5.200–5.400 de dolari pe uncie;
• dacă dezescaladarea continuă, petrolul scade, iar dobânzile reale se relaxează, aurul s-ar putea stabiliza între 4.500 și 5.000 de dolari, susținut de un dolar mai slab, cererea băncilor centrale și așteptările de reducere a dobânzilor.