China își consolidează controlul asupra lanțului de aprovizionare cu metale rare după ce Ministerul Resurselor Naturale a publicat prima hartă cuprinzătoare a caracteristicilor fundului marin din mările Bohai, Galbenă și Chinei de Est, un instrument care poate accelera identificarea și exploatarea resurselor strategice, potrivit Interesting Engineering.

Documentul este rezultatul a două decenii de cercetare și folosește peste 20.000 de puncte de observație, combinând probe din teren cu analiză bazată pe inteligență artificială. Harta inventariază zeci de elemente chimice, inclusiv pământuri rare (un grup de 17 metale), cupru, fier și mangan.

În interpretarea South China Morning Post (SCMP), citată de publicație, harta a fost descrisă drept un „master navigation map” al fundului mării. Miza economică este legată de faptul că pământurile rare sunt esențiale pentru producția de vehicule electrice, turbine eoliene și electronice avansate, iar China are deja o poziție dominantă: peste 70% din producția globală de minerit și peste 80% din materialele rafinate, conform articolului.

Hartă cu miză dublă: resurse și geopolitică

Atlasul acoperă inclusiv zone care se suprapun cu arii de fricțiune geopolitică. Beijingul documentează „bogățiile” de pe fundul Mării Chinei de Est într-un context care se intersectează cu disputa teritorială cu Japonia privind insulele Diaoyu/Senkaku, notează materialul.

Pe lângă componenta de resurse, harta ar avea și o utilizare de mediu: ar permite stabilirea unor „linii roșii” pentru conservare și o gestionare mai bună a riscurilor ecologice asociate activităților din larg.

Japonia caută alternative, pe fondul restricțiilor la export

În paralel, Japonia își accelerează eforturile de a-și construi lanțuri interne de aprovizionare, pe fondul înăspririi controalelor Chinei la export. În februarie, o misiune japoneză de test a extras noroi bogat în pământuri rare de la o adâncime de 6.000 de metri (aprox. 6 km), în apropiere de insula Minamitori, în vestul Oceanului Pacific, la circa 1.900 km sud-est de Tokyo, potrivit articolului.

Reuters, citată de Interesting Engineering, a relatat că sedimentul ar conține elemente precum disprosiu și neodim (folosite la magneții pentru motoare de vehicule electrice), precum și gadoliniu și terbiu, utilizate în diverse dispozitive de înaltă tehnologie. Publicația mai notează că zona Minamitori se află în afara limitelor noului atlas chinez.

Materialul leagă intensificarea demersurilor Japoniei de deteriorarea relațiilor cu Beijingul și de introducerea, în ianuarie, a unor controale stricte la export pentru pământuri rare și magneți, invocând motive de securitate, ceea ce ar fi forțat Tokyo să caute surse independente.

De ce contează pentru piața materiilor prime

Competiția pentru resursele din adâncuri se mută tot mai mult în zona de securitate economică, pe fondul tensiunilor comerciale și al dependenței de câteva surse dominante. Articolul susține că depozitele din adâncime pot avea concentrații de până la zece ori mai mari în elemente esențiale decât exploatările standard, dar avertizează că extracția implică robotică avansată pentru presiuni extreme și „ambiguități” juridice în apele internaționale contestate.

În acest context, Interesting Engineering menționează și un acord din martie 2026 între Japonia și Statele Unite pentru colaborare în mineritul de pe fundul mării, în cursa pentru mineralele considerate decisive pentru tehnologiile viitoare.