Știri
Știri din categoria Mărfuri
Cumpărările constante de aur ale Chinei pot stabiliza piața, chiar și când investitorii vând pe scăderi, într-un context în care șocul din energie a reaprins inflația și a schimbat așteptările privind dobânzile, potrivit Antena 3.
Banca Populară a Chinei a continuat să achiziționeze aur, extinzând la 17 luni consecutive seria de cumpărări în martie, conform Reuters, citată de publicație. Mișcarea vine după ce aurul a avut în martie cea mai abruptă scădere lunară din 2008, semn că și un activ considerat „strategic” poate fi lovit de volatilitate.
Schimbarea de regim pe piață este legată de războiul din Iran, care a „dat peste cap” tiparul clasic în care aurul beneficiază automat de pe urma tensiunilor geopolitice. Scumpirea energiei a alimentat presiunile inflaționiste, iar investitorii au început să anticipeze mai puține reduceri de dobândă pe termen scurt; în acest context, economistul Jeremy Siegel apreciază că ar putea fi justificate chiar creșteri de dobândă.
În mod obișnuit, aurul este cumpărat ca „refugiu” în perioade de incertitudine, însă combinația dintre inflație alimentată de energie și recalibrarea așteptărilor de dobândă a pus presiune pe metalul prețios. Antena 3 notează că această dinamică a redus valoarea rezervelor deținute de Beijing, ceea ce face cu atât mai relevant faptul că banca centrală a continuat achizițiile.
Publicația trece în revistă și factorii care au susținut raliul aurului la început de 2026: cererea de „refugiu”, reducerea dependenței unor state de dolarul american, creșterea investițiilor în fonduri tranzacționate la bursă care urmăresc prețul aurului (ETF-uri), cumpărări ale băncilor centrale și temeri legate de taxe vamale și războaie comerciale. Odată cu izbucnirea războiului din Iran, această narațiune și-a pierdut din forță.
În martie, aurul a coborât de la maxime record spre „zona de mijloc a intervalului de 4.000 de dolari”, pe fondul unei vânzări accentuate, arată materialul. Ulterior, metalul a revenit „în zona superioară a pragului de 4.700 de dolari”, pe fondul cumpărărilor Chinei, al slăbirii dolarului în anumite momente și al știrilor despre un posibil armistițiu, care au redus presiunea asupra piețelor de mărfuri.
Această revenire ar putea indica începutul unui nou trend, potrivit analiștilor citați de Antena 3. Separat, publicația menționează că banca elvețiană Union Bancaire Privée a început din nou să cumpere aur, după ce vânduse o parte importantă din dețineri în perioada scăderilor asociate războiului cu Iranul.
Recomandate
Cumpărările de aur ale băncilor centrale rămân ridicate, iar intrarea treptată a Africii poate schimba harta cererii : la nivel global, achizițiile au ajuns la aproape 2 miliarde de dolari (aprox. 9,2 miliarde lei), pe fondul strategiei de diversificare a rezervelor, potrivit antena3.ro . Creșterea vine după o încetinire în ianuarie și indică faptul că băncile centrale continuă să trateze aurul ca activ de protecție în perioade de incertitudine financiară. Totuși, cererea nu este distribuită uniform: deși peste 60 de bănci centrale au cumpărat aur în ultimii ani, cea mai mare parte a cererii nete este concentrată într-un grup restrâns de cumpărători, în special din economiile emergente. Cine cumpără cel mai mult și de ce contează Analiza citată de publicație (World Gold Council) arată că Polonia s-a numărat printre cei mai activi cumpărători, cu aproximativ 80–95 de tone în 2025. China rămâne, în același timp, cel mai constant cumpărător, continuând achizițiile timp de peste 16 luni și ajungând la rezerve de peste 2.300 de tone. Kazahstanul și-a mărit constant rezervele, cu aproximativ 40–50 de tone cumpărate, în timp ce Turcia și India au alternat perioadele de cumpărare cu pauze, în funcție de condițiile interne și de piață. Această concentrare a menținut cererea globală la niveluri ridicate din 2022, cu ani în care cumpărările au depășit frecvent 1.000 de tone, înainte de o ușoară scădere în 2025 și 2026. Africa intră în joc: Uganda deschide un program intern de achiziții Ponderea Africii rămâne redusă, dar devine mai relevantă strategic. Uganda este indicată drept principalul exemplu, după lansarea unui program intern de cumpărare a aurului care vizează cel puțin 100 de kilograme (0,1 tone) în patru luni, pe o logică de utilizare a surselor locale pentru a reduce expunerea la fluctuațiile valutare și pentru a întări stabilitatea financiară. În paralel, alte state africane au abordări diferite, pe fondul presiunilor asupra monedelor naționale și al instabilității economice: Ghana și-a crescut rapid rezervele pentru a susține moneda națională (cedi); Egipt a mers pe o strategie mai prudentă, orientată spre stabilitate; Zimbabwe a testat o monedă susținută de aur, cu efect temporar de stabilizare, dar cu întrebări privind credibilitatea. În Kenya , rezervele de aur sunt încă foarte mici (0,02 tone), însă autoritățile au anunțat intenția de a începe cumpărări treptate. Publicația notează și că Kenya are rezerve valutare estimate la 12–13 miliarde de dolari (aprox. 55–60 miliarde lei), ceea ce îi oferă spațiu pentru a include aur în strategia de administrare a rezervelor. Separat, Republica Democrată Congo vizează o producție de 15 tone de aur artizanal în 2026, într-un plan de formalizare a producției miniere și de întărire a controlului statului asupra fluxurilor de aur. Ce urmează Mesajul de fond este că Africa nu intră prin cumpărări masive, ci printr-o strategie graduală, bazată pe politici interne și pe utilizarea aurului local. Dacă această tendință se consolidează, poate adăuga o sursă suplimentară de cerere într-o piață în care achizițiile băncilor centrale sunt deja susținute de un număr mic de actori foarte activi. [...]
Guineea a finalizat prima livrare complet integrată de minereu de fier către China , potrivit Focus , din megaproiectul Simandou, considerat cel mai mare zăcământ neexploatat de minereu de fier de înaltă calitate la nivel global. Un vrachier cu peste 200.000 de tone a ajuns în portul Dalian la 25 martie, relatează Business Insider Africa , iar încărcătura este prezentată ca fiind prima care folosește o „livrare complet integrată”, adică o lanț logistic continuu de la mină până la terminalul de export. Spre deosebire de livrările de test anterioare, transportul actual ar confirma că infrastructura industrială funcționează cap-coadă. Încărcătura provine integral din subproiectul „SimFer”, un parteneriat (joint venture) între guvernul Guineei, Rio Tinto și parteneri chinezi. În decembrie 2025, Guineea mai trimisese aproximativ 200.000 de tone, însă atunci livrarea nu era descrisă ca fiind complet integrată. În Dalian, minereul este procesat imediat după sosire într-o instalație dedicată de concasare, ceea ce ar trebui să asigure calitate constantă și eficiență pentru producătorii chinezi de oțel, menționează Business Insider Africa . Din informațiile prezentate în material, miza economică și geopolitică este legată atât de dimensiunea proiectului, cât și de repoziționarea fluxurilor globale de materii prime. Elementele-cheie indicate de sursă includ: Proiectul Simandou este estimat la circa 23 miliarde dolari. Guineea se așteaptă la miliarde din exporturi și la mii de noi locuri de muncă. Simandou ar putea transforma Guineea în al doilea cel mai mare exportator de materii prime din Africa. China obține acces timpuriu la volume mari de minereu de înaltă calitate. Beijingul își diversifică importurile, reducând dependența de Australia și Brazilia. Analiștii anticipează o reorientare a fluxurilor globale de minereu de fier în favoarea Africii. Pentru Guinea, pornirea producției deschide o „șansă pentru generații”: pe lângă venituri din export, ar urma să fie consolidate infrastructura, ocuparea forței de muncă și poziția țării pe piața globală a materiilor prime. Contextul proiectului este unul îndelungat și complicat. Conform Bloomberg , Simandou a traversat decenii de instabilitate politică, litigii și dispute de proprietate; explorările inițiale datează din anii 1950, iar potențialul ar fi fost confirmat abia în anii 1990 de geologi ai Rio Tinto. Pentru China, livrarea se înscrie într-o strategie de securizare a aprovizionării cu minereu de fier, inclusiv prin finanțarea infrastructurii (căi ferate, port și alte facilități) și prin diversificarea surselor. Materialul indică și legătura cu obiectivul de a asigura materii prime pentru „oțel verde” (oțel produs cu emisii mai reduse), pe termen lung. Pe piața globală, importanța este amplificată de rolul minereului de fier în producția de oțel și de poziția Chinei ca principal producător de oțel și cel mai mare importator de minereu de fier. Dacă volumele din Simandou cresc, țările furnizoare consacrate, precum Australia și Brazilia, ar putea pierde cotă de piață, iar restul economiei globale s-ar putea confrunta cu prețuri mai volatile și cu o competiție mai intensă pentru materii prime strategice, reiese din Focus . [...]
Banca Franței a repatriat 129 de tone de aur din New York și a obținut circa 13 miliarde de euro , potrivit Digi24 , după o operațiune de vânzare și răscumpărare derulată între iulie 2025 și ianuarie 2026. Instituția a anunțat pe 24 martie 2026 că a finalizat înlocuirea aurului păstrat de ani de zile în seifurile Rezervei Federale Americane din New York. Lingourile vechi, considerate neconforme cu standardele internaționale actuale, au fost vândute pe loc, iar o cantitate echivalentă de aur, conformă, a fost cumpărată din Europa și repatriată la Paris. Operațiunea a fost realizată în 26 de etape și a generat o plusvaloare contabilă de 12,8 miliarde de euro, relatează lanouvelletribune.info, citată de Digi24. Motivul a fost unul tehnic: lingourile vechi nu respectau standardul LBMA (London Bullion Market Association), care impune o puritate de 99,99%. Transportul fizic în Franța ar fi fost prea costisitor, iar topirea lor în SUA nu a fost luată în calcul, astfel că Banca Franței a ales un arbitraj: vânzare la New York la prețul pieței și cumpărare în Europa a lingourilor conforme. Guvernatorul François Villeroy de Galhau a precizat că operațiunea a răspuns unor „considerații tehnice și de lichiditate”, respingând orice interpretare politică a dosarului. Câștigul a fost amplificat de creșterea prețului aurului în perioada tranzacțiilor: Banca Franței a raportat o plusvaloare de 11 miliarde de euro în exercițiul 2025 și de 1,8 miliarde în primele luni din 2026. În urma acestui rezultat, instituția a consemnat un profit net de 8,1 miliarde de euro pentru 2025, după o pierdere de 7,7 miliarde de euro în 2024. Rezervele totale de aur ale Franței au rămas la aproximativ 2.437 de tone, iar banca mai are 134 de tone care trebuie aduse la standardele LBMA, cu termen de finalizare a celei de-a doua faze în 2028. [...]
Aurul se îndreaptă spre un declin lunar de circa 14,6% , potrivit Digi24 , ceea ce ar însemna cea mai mare scădere lunară din ultimii aproape 17 ani, pe fondul tensiunilor generate de războiul dintre Statele Unite și Iran, ajuns în a cincea săptămână. Publicația notează că, marți, prețul aurului a urcat cu aproximativ 3%, până la 4.652,31 dolari pe uncie, iar contractele futures (contracte la termen) pe aur au crescut la aproximativ 4.645 dolari pe uncie. Chiar și așa, luna martie rămâne pe cale să se încheie cu o corecție puternică. Indicator Valoare Scădere martie 2026 -14,6% Scădere record comparabilă -16,8% (octombrie 2008) Preț spot (marți) 4.652,31 USD/uncie Preț futures ~4.645 USD/uncie Creștere zilnică recentă +3% Estimare Goldman Sachs (final 2026) ~5.400 USD/uncie În plan geopolitic, relatează Wall Street Journal, președintele american Donald Trump le-ar fi spus consilierilor că este dispus să oprească ostilitățile militare chiar dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne în mare parte închisă. Într-o postare pe Truth Social, Trump a spus că Washingtonul „poartă discuții serioase” cu oficiali iranieni, dar a avertizat că, fără un acord rapid, forțele americane ar putea ataca infrastructură energetică și insula Kharg, un punct important pentru exporturile de petrol ale Iranului. „Obiectivele Washingtonului în Iran ar putea fi atinse în câteva săptămâni, nu în luni.” În același timp, consemnează Reuters, aproximativ 2.500 de pușcași marini americani au sosit în Orientul Mijlociu în weekend, provenind din unitatea de elită 82nd Airborne Division. În acest context, scumpirea petrolului și a gazelor a alimentat temeri legate de inflație și de posibilitatea unor noi majorări ale dobânzilor, elemente care au influențat și piața aurului. Wayne Nutland, manager de investiții la Shackleton Advisers, spune că în ultimii ani s-a schimbat modul în care se tranzacționează aurul. Înainte de războiul din Ucraina, aurul era, de regulă, invers corelat cu randamentele obligațiunilor și cu dolarul american (aurul urca atunci când acestea scădeau și invers), însă după izbucnirea conflictului aceste relații s-au modificat, iar în 2025 și la începutul lui 2026 aurul a crescut peste nivelurile sugerate de relațiile tradiționale dintre piețe. În războiul cu Iranul, potrivit lui Nutland, aurul ar fi revenit la relația „clasică”: randamentele obligațiunilor și dolarul au crescut, iar aurul a scăzut. Iain Barnes, director de investiții la Netwealth, afirmă că volatilitatea aurului a fost în ultimele luni de două ori mai mare decât media istorică, în mare parte din cauza participării tot mai mari a investitorilor financiari. El adaugă că băncile centrale, care au încercat să își diversifice rezervele și să reducă dependența de dolar, au contribuit la creșterea aurului în ultimii ani, însă piața a ajuns într-un punct în care investitorii au început să marcheze profiturile. Pe termen mai lung, analiștii Goldman Sachs consideră că perspectivele rămân pozitive și estimează un preț de aproximativ 5.400 de dolari pe uncie până la finalul lui 2026, susținut de diversificarea rezervelor băncilor centrale, revenirea pozițiilor speculative și eventuale reduceri ale dobânzilor de către Rezerva Federală a SUA. Totuși, pe termen scurt, banca avertizează că riscurile rămân orientate în jos, mai ales dacă perturbările din Strâmtoarea Ormuz continuă și determină investitorii să își lichideze pozițiile în aur, în timp ce pe termen mediu tensiunile geopolitice ar putea readuce interesul pentru metalul prețios ca activ de refugiu. [...]
Aurul se îndreaptă spre cea mai mare scădere lunară din 2008 , potrivit Ziarul Financiar , pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al scumpirii accelerate a energiei, care schimbă așteptările investitorilor privind inflația și dobânzile. Marți dimineață, metalul prețios consemna o revenire, însă rămânea pe traiectoria celei mai slabe performanțe lunare din ultimii aproape 17 ani. La momentul redactării, aurul era în creștere cu 2,2%, până la 4.622 de dolari pe uncie, dar pe ansamblul lunii martie pierderea ajungea la 12,6%. Scăderea din martie ar fi cea mai amplă din octombrie 2008, când declinul lunar a atins 16,8%, notează publicația. Mișcarea este cu atât mai relevantă cu cât aurul este, în mod tradițional, considerat un activ de refugiu în perioade de criză. Contextul imediat este incertitudinea legată de direcția conflictului dintre SUA și Iran, intrat în a cincea săptămână. Conform The Wall Street Journal , președintele american Donald Trump le-ar fi transmis consilierilor, săptămâna trecută, că este dispus să încheie ostilitățile militare chiar și dacă Strâmtoarea Hormuz ar rămâne în mare parte blocată. Într-o postare de marți pe platforma Truth Social, Trump a afirmat că statele care nu au dorit să se implice în „decapitarea Iranului” ar trebui fie să își procure resursele energetice direct din regiune, fie să apeleze la exporturile americane, potrivit ZF. Din perspectiva pieței, aurul este tras în jos de efectele secundare ale șocului energetic, deoarece scumpirea petrolului și a gazelor alimentează așteptările de inflație și, implicit, scenariul unei noi runde de majorări ale ratelor dobânzilor. În astfel de condiții, investitorii tind să penalizeze activele care nu oferă randament (precum aurul), în favoarea instrumentelor care beneficiază de dobânzi mai mari. Aurul era în creștere cu 2,2% la momentul redactării, la 4.622 dolari/uncie, dar pe martie avea un minus de 12,6%. Scăderea lunară ar fi cea mai mare din octombrie 2008 (atunci: -16,8%). Factorii invocați sunt conflictul SUA-Iran, riscul de blocaj în Strâmtoarea Hormuz și scumpirea energiei, care împinge în sus așteptările de inflație și dobânzi. [...]
Aurul a urcat cu circa 2% miercuri , pe fondul scăderii puternice a prețului petrolului, care a redus temerile legate de inflație și a temperat așteptările privind noi majorări de dobândă, potrivit Reuters . Aurul spot a crescut cu 1,9%, la 4.558,03 dolari pe uncie, la ora 10:05 GMT, după ce luni atinsese un minim al ultimelor patru luni, de 4.097,99 dolari. Contractele futures pe aur din SUA, cu livrare în aprilie, au avansat cu 3,5%, la 4.556,30 dolari. În paralel, petrolul a scăzut cu peste 5% pe fondul optimismului că Washingtonul ar urmări un armistițiu de o lună cu Iranul. Totuși, armata Iranului a respins afirmația președintelui Donald Trump potrivit căreia SUA ar fi în negocieri pentru a pune capăt războiului, susținând că SUA „negociază cu ele însele”, pe măsură ce investitorii evaluează evoluții contradictorii în războiul SUA-Israel cu Iranul. Scăderea cotațiilor la țiței a redus presiunea pe scenariul unei inflații mai ridicate și, implicit, pe așteptările de dobânzi mai mari. Aurul este văzut, de regulă, ca instrument de protecție față de inflație, însă dobânzile ridicate tind să afecteze cererea pentru metalul fără randament. Peter Fertig , analist la Quantitative Commodity Research, a spus că „futures-urile de pe piața monetară sunt în creștere, ceea ce implică faptul că piața se așteaptă să nu existe o majorare a dobânzilor de politică monetară”. Investitorii și-au redus pariurile privind majorări ale dobânzii Fed până în decembrie la aproximativ 16%, de la 25% vineri, conform instrumentului FedWatch al CME Group. UBS a notat că aurul „nu crește întotdeauna în perioade de conflicte geopolitice”, iar o schimbare decisivă către o politică monetară mai restrictivă a fost asociată istoric cu scăderi care pot continua dincolo de corecțiile inițiale; banca adaugă că, deși Jerome Powell a avut săptămâna trecută o poziție mai prudentă privind tăierile de dobândă, „înclinarea Fed către relaxare rămâne intactă”. Separat, guvernatorul Fed Michael Barr a spus marți că banca centrală ar putea fi nevoită să mențină dobânzile neschimbate „pentru o perioadă” înainte ca noi reduceri să fie justificate. Pe celelalte metale prețioase, mișcările au fost, de asemenea, pozitive: argint spot: +2,2%, la 72,76 dolari pe uncie; platină spot: +1,3%, la 1.959,15 dolari pe uncie; paladiu: +1,1%, la 1.455,25 dolari pe uncie. [...]
