CAT$985.23+5.53%EWZ$33.73-3.69%

România își ține rezerva de aur neschimbată de 17 ani, în timp ce tot mai multe bănci centrale cumpără agresiv, pe fondul unei piețe care a avut atât maxime istorice, cât și corecții ample în 2025–2026, potrivit HotNews. Diferența de strategie contează pentru modul în care țările își construiesc „plasa de siguranță” financiară în perioade de volatilitate și tensiuni geopolitice.

România: rezervă stabilă, fără achiziții sau vânzări

Conform datelor BNR pentru aprilie 2026, România deține 103,63 tone de aur, echivalentul a 16,7% din rezervele internaționale și aproximativ 5,51 grame pe cap de locuitor. Cantitatea a rămas constantă în ultimii 17 ani, interval în care BNR nu a cumpărat și nu a vândut aur.

Din rezerva totală, 61,2 tone sunt păstrate în custodie la Banca Angliei, iar restul se află în țară. La „actualul curs al aurului”, valoarea rezervei este estimată la peste 13,1 miliarde de euro (aprox. 65,5 miliarde lei).

Bănci centrale în ofensivă: cine a cumpărat și de ce

În 2025, mai multe state au crescut deținerile, pe fondul incertitudinii geopolitice și al repoziționării rezervelor. O analiză realizată de echipa BestBrokers, pe baza datelor Consiliului Mondial al Aurului, indică drept cei mai activi cumpărători:

• Polonia: +102 tone în 2025 (creștere de 14% față de anul anterior), pe fondul incertitudinii geopolitice; în iunie 2026 ajunge la 595,647 tone, circa 29,70% din rezervele totale, urcând pe poziția 11 la nivel global (deținători oficiali).
• Kazahstan: +57 tone în 2025, după vânzări nete în 2024, semnalând o revenire la aur ca activ de rezervă.
• Brazilia: achiziții totale de 42,8 tone în septembrie–noiembrie.
• China: +26,8 tone în 2025, după +44,2 tone în 2024, ajungând la peste 2.307 tone (locul 6 global, potrivit materialului).
• Bulgaria: +2,05 tone, în contextul pregătirilor pentru adoptarea euro în 2026; materialul leagă achiziția de cerințele de transfer al unei părți din rezerve către BCE.

În același timp, unele state (Singapore și Uzbekistan) și-au redus deținerile pentru reechilibrarea portofoliilor și gestionarea lichidității.

De ce a fost aurul atât de volatil în 2025–2026

Materialul descrie 2026 ca un an împărțit în trei etape: creștere puternică în ianuarie, corecție din februarie până în mai și tentativă de stabilizare în iunie. Aurul a atins un vârf de aproximativ 5.590 dolari/uncie la final de ianuarie, după care a urmat o inversare, pe fondul unei „aglomerări” a poziționării investitorilor.

În 2025, Consiliul Mondial al Aurului indică peste 50 de maxime istorice, iar cererea de investiții a crescut cu aproximativ 84% de la an la an, susținută de intrări record în ETF-uri (fonduri tranzacționate la bursă) garantate cu aur și de achiziții de lingouri și monede. În 2026, însă, aurul a scăzut în pofida unor factori care, în mod normal, ar fi susținut activele „refugiu”, fiind influențat mai mult de inflația persistentă, dobânzi mai ridicate pe termen lung și un dolar american mai puternic.

Contrastul: economii mari fără aur în rezervă

HotNews notează și excepții: Canada și Norvegia raportează 0 tone de aur în rezervele oficiale, după vânzări integrale (Canada) sau aproape integrale (Norvegia). Aceste cazuri arată că, deși aurul revine în prim-plan pentru multe bănci centrale, nu există un consens global asupra rolului lui în administrarea rezervelor.

Ce rămâne de urmărit

În contextul în care unele bănci centrale își cresc rapid expunerea, iar prețul aurului rămâne sensibil la dobânzi, dolar și riscuri geopolitice, România rămâne, conform datelor citate, un deținător „mic, dar stabil”, cu o rezervă nemodificată de aproape două decenii.