Știri
Știri din categoria Mărfuri
Speculațiile investitorilor chinezi alimentează volatilitatea record a aurului, care a atins la final de ianuarie un maxim istoric de 5.594 dolari pe uncie, urmat de o scădere de aproape 10% într-o singură zi. Potrivit publicației elene Naftemporiki, analiștii indică o activitate speculativă intensă din China drept principal factor al fluctuațiilor recente, într-un context în care aurul se comportă mai degrabă ca un activ de tranzacționare agresivă decât ca un refugiu sigur.
Datele Capital Economics arată că deținerile în fonduri tranzacționate la bursă (ETF-uri) legate de aur din China s-au dublat din 2025, în timp ce volumele contractelor futures au explodat. La Bursa de Futures din Shanghai, media zilnică a tranzacțiilor a ajuns la aproape 540 de tone în 2026, după un record de 457 de tone pe zi în 2025. Pentru a tempera volatilitatea, Shanghai Gold Exchange a majorat în repetate rânduri cerințele de marjă, însă utilizarea ridicată a efectului de levier continuă să amplifice mișcările bruște.
Potrivit ANZ Research, aurul reprezintă în prezent aproximativ 1% din activele gospodăriilor chineze, dar ar putea ajunge la 5% în următorii ani.
Există și o dimensiune strategică. În paralel cu reducerea deținerilor de obligațiuni americane – scăzute la 682 miliarde de dolari în noiembrie 2025, cu 11% mai puțin față de anul anterior – Banca Populară a Chinei și-a majorat rezervele de aur timp de 15 luni consecutive, până la circa 2.300 de tone.
Dezbaterea actuală nu mai vizează doar rolul aurului ca activ de refugiu, ci și riscul formării unei bule speculative alimentate de piața chineză. Dacă efectul de levier și intervențiile regulatorii se vor intensifica, următoarele mișcări ar putea fi la fel de abrupte, în sus sau în jos.
Recomandate
Un zăcământ de cupru și aur din deșertul Nevada ar putea susține decenii de exploatare , cu implicații directe pentru oferta de cupru – metal-cheie pentru electrificare – dacă proiectul trece de etapele de studii și autorizare, potrivit Antena 3 . Descoperirea descrisă ca o masă vastă de rocă bogată în metale a fost confirmată după ani de cartografiere, urmați de luni de foraje, analize de laborator și verificări succesive. Conform materialului, sub straturile de tuf și pietriș erodat se află un sistem de intruziuni de porfir (roci asociate frecvent cu mineralizații de cupru), care a generat un zăcământ „hibrid”: cupru ca metal principal și aur ca element asociat. De ce contează economic: cuprul, metalul tranziției energetice Articolul plasează miza în rolul cuprului în electrificare: rețele electrice, vehicule electrice, motoare avansate și infrastructura centrelor de date. În acest context, un zăcământ cu „volum continuu” și durată lungă de viață ar putea reduce riscurile din lanțul de aprovizionare, printr-o sursă internă (SUA) de materie primă. „Amploarea este cea care uimește. Nu este vorba de cele mai ridicate conținuturi, ci de un volum continuu care garantează decenii de exploatare”, a declarat Eric Mason, consultant în planificarea exploatărilor miniere. Evaluările inițiale indică, potrivit sursei, o resursă „de miliarde de dolari”, fără a fi oferită o cifră exactă. Totodată, minereul ar fi la adâncimi exploatabile, suficient de aproape pentru a permite proiectarea unor cariere la suprafață, dar destul de adânc încât „amprenta inițială” să rămână sub control. Ce urmează: studii, capital și testul autorizațiilor Materialul descrie următoarea etapă ca o „cascadă” de studii – actualizări ale resurselor, compromisuri inginerești, modele hidrologice și studii privind resursele culturale – care ar urma să reducă incertitudinile și să contureze fezabilitatea proiectului. În paralel, sunt anticipate nevoi mari de infrastructură: drumuri, fabrici de procesare, sisteme de tratare a apei și utilaje grele adaptate condițiilor din deșert. La nivel local, o firmă regională de logistică spune că se pregătește pentru o posibilă accelerare a activității. „Se simte cum ritmul accelerează. Dacă lucrurile vor evolua în acest sens, vom angaja și instrui personalul cât mai repede posibil”, a spus Carla Nunez, care conduce o firmă regională de logistică. Riscuri operaționale și de mediu: apă, comunități, „licența socială” Antena 3 notează că orice dezvoltare va fi analizată atent, inclusiv din perspectiva resurselor de apă, a impactului asupra mediului și a comunităților locale. În text este menționată ideea că proiectele miniere moderne depind de autorizații, încrederea comunității și monitorizare transparentă, iar operatorii pot apela la tehnologii precum sortarea avansată a minereului, dinamitarea de precizie și dispecerizarea ghidată de inteligența artificială pentru a reduce deșeurile și consumul. „Dorim un proces responsabil, nu o accelerare cu orice preț. Arătați planul privind apa, arătați măsurile de atenuare a impactului și mențineți comunitatea la masă”, a declarat Dana Lopez, activistă locală pentru mediu. În lipsa unor date publice detaliate despre dimensiunea resursei și calendarul proiectului, miza rămâne, deocamdată, la nivel de potențial: un activ de cupru și aur evaluat preliminar la „miliarde de dolari”, care ar putea intra într-un traseu lung de validare tehnică, finanțare și autorizare înainte de orice producție efectivă. [...]
Aurul a coborât la un minim al ultimelor șapte săptămâni , pe fondul aprecierii dolarului și al creșterii randamentelor titlurilor de stat americane, care au redus atractivitatea metalului într-un context de inflație alimentată de scumpirea petrolului, potrivit Al Jazeera . Prețul aurului spot a scăzut luni cu 3,3%, până la 4.146,51 dolari pe uncie (aprox. 18.660 lei), cel mai redus nivel din 5 august. Și contractele futures pe aur în SUA au coborât cu 3,3%, la 4.178,40 dolari pe uncie (aprox. 18.800 lei). De ce contează: dobânzile și randamentele „mușcă” din cererea pentru aur Deși aurul este considerat, în mod tradițional, o protecție împotriva inflației, dobânzile mai mari îi diminuează atractivitatea, deoarece investitorii se orientează către active care oferă randament (de exemplu, titluri de stat). Sherif Othman, CEO al Poise Investment Advisors, a explicat pentru Al Jazeera că impactul direct asupra populației ar fi limitat, însă investitorii expuși pe aur resimt scăderea, mai ales în condiții de inflație ridicată. În același sens, Othman a punctat că aurul nu oferă dobândă, iar când randamentele titlurilor de stat cresc, o parte din capital se retrage din aur, ceea ce apasă prețul. Context: petrol mai scump, dolar mai puternic, presiune pe metale Publicația notează că prețurile petrolului au urcat cu aproximativ 3%, după ce președintele SUA, Donald Trump, a respins o ofertă iraniană de soluționare a conflictului și de redeschidere a Strâmtorii Hormuz . În paralel, dolarul american s-a menținut aproape de un maxim al ultimelor două luni, iar randamentele titlurilor de Trezorerie au rămas ridicate, alimentând temerile privind inflația și creând „vânt potrivnic” pentru aur. La începutul lunii, Rezerva Federală (Fed) a majorat dobânda de referință cu 0,25 puncte procentuale și a semnalat că este probabilă cel puțin încă o creștere în lunile următoare. În acest context, mai mulți decidenți au avertizat că riscurile inflaționiste rămân ridicate, iar dobânzile ar putea fi împinse și mai sus. Jim Wyckoff, analist la American Gold Exchange, a descris combinația dintre randamentele mai mari și dolarul puternic drept „o furtună perfectă” care împinge rapid în jos prețurile metalelor. Efect în lanț: argintul și alte metale, în scădere Scăderea nu s-a limitat la aur: argint spot: -4,7%, la 61,27 dolari/uncie (aprox. 276 lei) platină: -2,9%, la 1.726,30 dolari/uncie (aprox. 7.770 lei) paladiu: -4,4%, la 1.211,45 dolari/uncie (aprox. 5.450 lei) Pentru investitori, mesajul central al mișcării de piață este că, în perioade cu dobânzi în creștere și dolar puternic, aurul poate pierde teren chiar și atunci când inflația rămâne o preocupare majoră. [...]
Controlul Chinei asupra exporturilor de ytriu a devenit un risc operațional pentru industrii-cheie , după ce livrările către SUA au fost oprite sau reluate „cu picătura”, provocând penurii și întreruperi de producție în lanțuri de aprovizionare sensibile, potrivit HotNews , care preia o analiză Reuters. Ytriul, un metal asociat pământurilor rare, a ajuns pe agenda discuțiilor geopolitice inclusiv în contextul întâlnirii planificate la Washington între președintele chinez Xi Jinping și președintele american Donald Trump, mai târziu în cursul acestei luni. Miza este una pragmatică: SUA au nevoie de ytriu, iar China este principalul furnizor global, în condițiile în care Beijingul controlează atât extracția, cât și separarea, fără a publica date detaliate despre producție. De ce contează pentru economie: blocaje în aerospațial, energie și semiconductori Penuria de ytriu a produs perturbări în sectorul aerospațial, energetic și al semiconductorilor, scoțând la iveală dependența unor procese industriale moderne de materiale aparent „obscure”. În material se arată că rolul critic al ytriului vine în special din utilizarea sa în straturi de izolare termică, care protejează motoarele avioanelor cu reacție de temperaturile extreme. Dimensiunea pieței rămâne greu de cuantificat: chiar și Serviciul de prospectare geologică al SUA (USGS) nu știe cu certitudine cât ytriu se extrage la nivel global, estimând producția minieră mondială de anul trecut între 10.000 și 15.000 de tone metrice. Cum a fost folosit ytriul ca instrument de presiune comercială China a impus controale la export pentru ytriu (împreună cu alte șase pământuri rare) în aprilie anul trecut, iar livrările externe „aproape s-au oprit complet”. Pentru SUA, fluxul a fost întrerupt până în octombrie, când a fost reluat înaintea unei întâlniri Xi–Trump în Busan (Coreea de Sud). Deși Beijingul a acceptat să amâne cu un an restricții mai stricte pentru pământuri rare și magneți, a păstrat controalele inițiale asupra ytriului. Regimul de control descris în analiză obligă exportatorii să demonstreze că metalul va fi folosit exclusiv în scopuri civile, ceea ce transformă ytriul într-un instrument selectiv, utilizabil împotriva unor parteneri comerciali sau companii. Evoluția livrărilor către SUA, așa cum este prezentată în articol: după reluarea din octombrie, exporturile s-au oprit din nou; până în februarie, penuria a dus la opriri de producție în lanțul american al materialelor izolante termice; în martie, China a trimis o cantitate „excepțional de mare” de 60 de tone de oxid de ytriu, după ceea ce pare să fi fost o intervenție directă a Casei Albe pentru o companie americană care avea probleme în obținerea unei licențe; după un alt summit în mai, exporturile au fost din nou oprite până în iulie, când au fost expediate 29 de tone. Reprezentantul comercial al SUA, Jamieson Greer , a criticat ritmul lent al exporturilor, iar analiza Reuters citată de HotNews concluzionează că Beijingul livrează „suficient cât să evite o confruntare totală, dar nu suficient” pentru a elimina presiunea din lanțurile de aprovizionare. „Sunt momente în care trebuie să intervenim și să ne susținem ferm punctul de vedere”, a recunoscut el. Japonia, exemplul unui „embargo neoficial” care începe să se vadă în raportările companiilor În paralel, Japonia ar fi primit foarte puțin ytriu din noiembrie, după ce premierul Sanae Takaichi a iritat Beijingul prin declarații legate de apărarea Taiwanului. Livrările altor metale critice (galiu, terbiu, disprosiu) ar fi fost și ele întrerupte, într-un scenariu comparat cu episodul din 2010, când China a restricționat exporturile de pământuri rare către Japonia pe fondul unui conflict diplomatic. Deși Japonia și-a diversificat aprovizionarea și și-a construit rezerve, rămâne puternic dependentă de China. Materialul notează că efectele încep să apară în documentele depuse la Bursa de Valori din Tokyo : în mai și iunie, peste două treimi din aproape 200 de documente în care erau menționate pământurile rare indicau un impact negativ al restricțiilor la export sau riscul unui astfel de impact. Ce urmează: presiune și pe relația China–UE O întrebare deschisă este cum va folosi Beijingul exporturile de ytriu în relația cu Uniunea Europeană, în funcție de cât de agresiv va aborda Europa deficitul comercial în creștere cu China. Comisarul european pentru comerț, Maros Sefcovic, a cerut Chinei un angajament pentru rezolvarea problemei până în octombrie, avertizând că altfel va crește presiunea politică pentru „alte soluții”. În același timp, el vrea negocieri privind controalele Chinei asupra exporturilor de minerale critice, iar ytriul este indicat ca subiect probabil pe agendă. Concluzia analizei este că ytriul a intrat în „centrul politicii globale” și va rămâne acolo atât timp cât China controlează aprovizionarea către restul lumii, cu efecte directe asupra continuității producției în industrii strategice. [...]
Cotația BNR a aurului a urcat cu 4,84 lei/gram într-o singură zi , semnalând o accelerare a scumpirii metalului prețios la final de săptămână, potrivit Adevărul . Vineri, 4 septembrie 2026, Banca Națională a României (BNR) a anunțat un preț de 649,5183 lei pentru un gram de aur, față de 644,6814 lei în ședința precedentă. Creșterea zilnică este de 4,8369 lei/gram, iar față de ultima ședință de tranzacționare din săptămâna anterioară (28 august), avansul ajunge la 20,4149 lei: atunci, gramul de aur era evaluat de BNR la 629,1034 lei. Ritmul scumpirii din ultimele ședințe În ședințele recente, evoluția a fost ascendentă, cu o urcare de la 629,1034 lei (28 august) la 644,6814 lei (3 septembrie) și apoi la 649,5183 lei (4 septembrie). Practic, în mai puțin de o săptămână de cotații, aurul a câștigat peste 20 de lei/gram, ceea ce contează pentru cei care folosesc aurul ca reper pentru economii sau investiții. Unde se află față de maximele și minimele din 2026 BNR indică pentru 2026: maxim : 752,0815 lei/gram (2 martie); minim : 588,7371 lei/gram (17 iulie). La nivelul de 649,5183 lei, gramul de aur este cu 163,8781 lei sub maximul anual și cu 60,7812 lei peste minimul din 2026. Ce măsoară, de fapt, cotația BNR și ce nu măsoară Cotația comunicată de BNR este exprimată în lei și se referă la un gram de aur fin , fiind actualizată în zilele în care banca centrală publică noile valori. Aceasta poate varia în funcție de prețul aurului pe piețele internaționale și de cursul valutar. În același timp, cotația BNR nu este același lucru cu prețul efectiv la care o persoană fizică poate cumpăra sau vinde aur, care poate diferi în funcție de comerciant, forma aurului tranzacționat și condițiile operațiunii. Pentru context despre diferența dintre cotație și prețul efectiv din piață, publicația trimite la explicațiile din materialul dedicat „prețului la care aurul poate fi cumpărat sau vândut”. [...]
Raliul aurului readuce în prim-plan pragul de 4.500 de dolari , un nivel tehnic care poate confirma sau infirma schimbarea de tendință după luni de presiune la vânzare, potrivit unei analize din Adevărul . Metalul prețios se tranzacționează din nou în jurul a 4.400 de dolari pe uncie troy (31,1034768 grame), după un avans de 7,7% într-o săptămână și de aproape 32% față de aceeași perioadă a anului trecut. Creșterea săptămânală este cea mai puternică de la o săptămână la alta din martie 2020, după ce aurul trecuse printr-o perioadă dificilă și coborâse până în jurul a 4.000 de dolari pe uncie, nivel la care s-a conturat ulterior un suport tehnic. În ultima lună, aurul s-a scumpit cu aproximativ 9,7%, conform datelor citate. De ce contează pragul de 4.500 de dolari Următorul reper urmărit de piață este 4.500 de dolari pe uncie, zonă în care se află și media mobilă la 200 de zile, un indicator tehnic folosit de investitori pentru a identifica tendințe. Victor Dima, Manager de Trezorerie la Tavex România , avertizează că nivelurile de preț, luate izolat, nu sunt „garanții” pentru direcția viitoare. În evaluarea sa, testul din jurul a 4.500 de dolari ar trebui să arate dacă mișcarea recentă este doar o revenire pe termen scurt sau începutul unei schimbări mai durabile. „Zona din jurul nivelului de 4.500 de dolari este importantă deoarece aici piața va trebui să arate dacă evoluția recentă reprezintă doar o revenire pe termen scurt sau marchează începutul unei schimbări mai durabile de tendință.” Ce a alimentat revenirea: geopolitică, ETF-uri și Asia Analiza indică mai mulți factori care au susținut revenirea, între care speranțele privind un acord între părțile aflate în conflict, care ar permite reluarea transportului maritim prin Strâmtoarea Ormuz , și creșterea cererii prin fonduri tranzacționate la bursă (ETF-uri), mai ales pe piețele asiatice. „O creștere de 7,7% într-o singură săptămână reprezintă, fără îndoială, o mișcare semnificativă, însă procentul în sine nu este cel mai important semnal. Mai relevant este ceea ce se află în spatele acestei reveniri.” Contextul recent a inclus tensiuni în zona Golfului Persic, conflictul dintre Statele Unite și Iran și închiderea Strâmtorii Ormuz, cu efecte în lanț: șoc pe piața petrolului, așteptări mai mari privind inflația, randamente ale obligațiunilor la niveluri ridicate și episoade de vânzări de aur alimentate de nevoia de lichiditate. Băncile centrale revin în forță la cumpărare Un element cu miză mai mare pentru perspectiva pe termen lung este cererea băncilor centrale. Primul trimestru din 2026 a fost revizuit puternic în jos: de la estimări inițiale de aproximativ 244 de tone la doar 57 de tone, după includerea unor vânzări importante și a unor tranzacții ale unor bănci centrale. În trimestrul al doilea, achizițiile nete au urcat la 288,9 tone, de circa cinci ori peste nivelul revizuit din primul trimestru și cel mai ridicat nivel pentru un al doilea trimestru în seria de date disponibilă. „Băncile centrale nu cumpără aur cu un orizont de o săptămână sau de o lună. Pentru acestea, aurul face parte din gestionarea rezervelor, diversificarea acestora și consolidarea rezilienței financiare pe termen lung.” La ce se uită piața în continuare Pe termen scurt, atenția rămâne pe zona de 4.500 de dolari: o depășire susținută ar putea confirma schimbarea de tendință sugerată de raliul recent, însă direcția va depinde în continuare de condițiile financiare, evoluțiile geopolitice și cererea pentru metalul prețios. În același timp, analiza amintește că aurul rămâne volatil chiar și într-o tendință generală ascendentă: poate scădea rapid în funcție de dobânzi, dolar, randamentele obligațiunilor, inflație sau episoade în care investitorii caută lichiditate. Estimările anterioare ale lui Victor Dima pentru 2026 indicau un interval larg, de aproximativ 4.000–5.300 de dolari pe uncie, în funcție de scenariul economic și geopolitic. [...]
Creșterea accelerată a cuprului mută atenția investitorilor de la aur spre metalele „strategice” , iar România intră în ecuație prin proiecte miniere declarate strategice la nivelul UE, potrivit Newsweek . În 2026, cuprul industrial a urcat cu 15,8% de la începutul anului și cu peste 30% în ultimele 12 luni, în timp ce aurul a scăzut pe mai multe repere: contractele futures pe aur au coborât cu 4,11% de la începutul anului și cu 4,52% în ultimele 12 luni, iar aurul „spot” (cu livrare imediată) a scăzut cu 4,89% în ultimele 12 luni și cu 4% de la începutul anului. De ce se scumpește cuprul și de ce contează economic Articolul leagă avansul cuprului de investițiile masive în inteligență artificială, modernizarea rețelelor energetice, dezvoltarea mașinilor electrice, creșterea bugetelor militare și reașezarea geopolitică a lanțurilor de aprovizionare. În acest context, accesul la cupru este tratat tot mai mult ca o chestiune de securitate națională, nu doar ca o problemă comercială. CNBC notează că analiștii sunt împărțiți în privința modului în care o eventuală corecție a investițiilor în inteligență artificială ar putea influența piața cuprului, iar cererea din sectorul tehnologic este descrisă ca fiind „practic inelastică” (adică nu scade semnificativ chiar dacă prețurile cresc), inclusiv din cauza ritmului de construire a centrelor de date. Efectul SUA: tarife, stocuri mutate și tensiuni în industrie Un factor suplimentar menționat este incertitudinea de reglementare din Washington. Recomandarea Departamentului Comerțului din SUA de a impune un tarif de 15% la importurile de cupru rafinat începând cu ianuarie 2027 ar fi determinat schimbări în volumele globale. Într-o declarație pentru CNBC, Ian Pyle (Aberdeen Investments) spune că, pe fondul potențialelor tarife vamale americane, o parte importantă din stocurile mondiale ar fi fost mutate în Statele Unite. În același timp, Mining.com este citat cu un exemplu din industrie: Aurubis, cel mai mare producător european, ar fi oferit clienților o primă record de 347 dolari pe tonă pentru livrările din 2027, pe fondul transferului unor volume către depozite americane, ceea ce ar fi lăsat alte piețe cu baze de stoc mai reduse. Prețuri record și prognoze contradictorii Newsweek arată că prețurile cuprului au atins recorduri recente: la Bursa de Metale din Londra (LME) metalul a fost tranzacționat la aproape 14.800 dolari pe tonă, iar pe Comex (New York) la 6,80 dolari pe livră. Pe termen mediu, estimările pentru 2026 ar fi urcat la aproximativ 13.500 dolari pe tonă, însă perspectivele pe termen lung diferă puternic, potrivit unei analize Mining.com: Macquarie descrie creșterea drept „marele pariu pe cupru” și prognozează surplusuri anuale de peste 700.000 de tone după 2027, invocând extinderi la mine-cheie și o posibilă încetinire în China, inclusiv o trecere către aluminiu. BMO Capital Markets și-a majorat previziunile pe termen lung cu 47%, la 16.000 dolari pe tonă, argumentând că stocurile acumulate în SUA ar reflecta mai degrabă o redistribuire geografică decât un surplus și că nivelurile ridicate indică o penurie „fundamentală”, nu o bulă speculativă. Deutsche Bank avansează cea mai agresivă prognoză: analistul Daniel Galli avertizează că SUA și China ar putea controla în curând 71% din rezervele mondiale, iar într-un astfel de scenariu cuprul ar putea deveni „complet indisponibil” pentru restul lumii până la finalul lui 2028, dacă prețurile nu urcă la 22.050 dolari pe tonă (10 dolari pe livră). Pe termen scurt, piața rămâne volatilă: Mining.com notează o scădere față de maximul ultimelor trei săptămâni, pe fondul datelor de inflație din SUA care au crescut probabilitatea unei noi majorări a dobânzii de către Rezerva Federală. Presiunea pe ofertă s-ar fi redus și după un acord preliminar pentru evitarea unei greve la mina Escondida (BHP) din Chile. România: proiecte strategice și miza materiilor prime critice În plan local, Newsweek susține că România începe să redeschidă mine, însă miza se mută de la aur către materii prime critice pentru infrastructură energetică, baterii și industrie: grafit, cupru, magneziu și pământuri rare. Potrivit Comisiei Europene, România are trei proiecte miniere declarate strategice în cadrul Critical Raw Materials Act (regulament european pentru materii prime critice): grafitul de la Baia de Fier, magneziul de la Budureasa și cuprul de la Rovina, cu investiții totale estimate de peste 615 milioane de euro. Articolul mai indică: la Baia de Fier (Gorj), statul ar vrea redeschiderea minei de grafit abandonate la începutul anilor 2000; Agenția Internațională pentru Energie estimează că cererea globală de grafit pentru baterii ar putea crește de peste patru ori până în 2040, iar proiectul românesc ar putea primi aproape 200 de milioane de euro finanțare europeană; la Budureasa (Bihor), este pregătită exploatarea magneziului, pe fondul dependenței Europei de China pentru procesare; Curtea Europeană de Conturi este citată cu estimarea că China controlează aproximativ 97% din procesarea mondială a magneziului; la Roșia Poieni (Apuseni) se află unul dintre cele mai mari zăcăminte de cupru din Europa; la Rovina (Hunedoara), proiectul de extracție a cuprului și aurului este descris ca unul dintre cele mai mari de acest tip din UE; la Jolotca (Harghita) sunt menționate rezerve importante de pământuri rare. În ansamblu, potrivit datelor europene citate, România ar deține 16 dintre cele 34 de materii prime critice identificate de UE, ceea ce îi poate crește relevanța economică și strategică într-un moment în care Europa încearcă să reducă dependența de importurile asiatice și să-și securizeze industria verde și de apărare. [...]
