Știri
Știri din categoria Justiție
ÎCCJ este așteptată să decidă dacă procesul Dominic Fritz–ANI merge mai departe fără verdictul CCR, un punct cu impact de reglementare pentru modul în care instanțele gestionează excepțiile de neconstituționalitate în litigiile de integritate, potrivit Digi24.
Miza dosarului este dacă Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) menține linia procedurală potrivit căreia judecata poate continua la instanța de fond chiar și în lipsa unei pronunțări a Curții Constituționale (CCR), deși apărătorii au ridicat o excepție de neconstituționalitate. În acest context, ÎCCJ este așteptată să ia o decizie vineri, în dosarul privind sesizarea CCR în procesul pe care Dominic Fritz l-a pierdut cu Agenția Națională de Integritate (ANI).
Potrivit raportului inspectorilor de integritate, Dominic Fritz, lider USR și primar al Timișoarei, a fost declarat în conflict de interese. ANI a arătat că, în 2020, la scurt timp după alegerea sa ca primar, Fritz a aprobat un referat de modificare a unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ) și l-a înaintat Consiliului Local spre aprobare, iar documentația tehnică pentru beneficiarul acelui PUZ ar fi fost realizată de firma consilierului local USR Răzvan Negrișanu.
În același raport, inspectorii au menționat că Negrișanu îl împrumutase pe Fritz cu 25.000 de lei în campania electorală pentru Primăria Timișoarei, element folosit în argumentarea situației de conflict de interese.
Digi24 notează că, la începutul lunii aprilie, ÎCCJ a respins cererea lui Dominic Fritz de revizuire a deciziei Înaltei Curți privind sesizarea CCR în procesul cu ANI. În motivarea soluției, instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, hotărârea fiind definitivă.
În paralel, Curtea de Apel Timișoara a stabilit la 10 februarie că Dominic Fritz a fost în conflict de interese și a dat câștig de cauză ANI, iar primarul a atacat cu recurs această hotărâre.
În funcție de decizia așteptată la ÎCCJ, rămâne relevantă consecința procedurală indicată deja în dosar: judecata poate continua la Curtea de Apel Timișoara chiar fără o pronunțare a CCR. Pentru litigii de integritate, o astfel de abordare înseamnă, practic, că invocarea unei excepții de neconstituționalitate nu blochează automat cursul procesului până la verdictul Curții Constituționale.
Recomandate
Curtea Constituțională a amânat până pe 7 octombrie o decizie cu miză bugetară de aproape 5 miliarde de lei în disputa dintre Guvern și Înalta Curte de Casație și Justiție privind plata restanțelor salariale ale magistraților, potrivit HotNews . Dosarul vizează o sesizare depusă de premierul Ilie Bolojan pentru soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională. Amânarea prelungește incertitudinea asupra unei obligații financiare care, în funcție de deznodământ, poate însemna plăți masive din buget și penalități zilnice, într-un litigiu în care instanța supremă a dat deja Guvernul în judecată și a câștigat în primă instanță. Ce a cerut Guvernul la CCR și de ce contează Sesizarea a fost depusă pe 2 iulie, după ce Înalta Curte a acționat în instanță Guvernul în legătură cu neplata restanțelor salariale apărute ca urmare a unor majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești. Bolojan a susținut că instanța „nu are competența și nici legitimitatea” să stabilească modul de distribuire a banilor publici și a invocat riscul perturbării echilibrului bugetar, calificând demersul ca o ingerință în activitatea executivului. Ce a decis Curtea de Apel București în primă instanță Pe 5 mai, Curtea de Apel București a admis acțiunea introdusă de Înalta Curte și a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să plătească drepturile salariale restante ale magistraților, inclusiv prin rectificare bugetară. Instanța a stabilit și un termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pentru punerea în executare, cu sancțiuni în caz de întârziere: penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere; amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. Cererea de chemare în judecată este semnată de președinta Înaltei Curți, Lia Savonea, iar acțiunea a fost soluționată „în timp record”, chiar de la primul termen, conform sursei. Sumele invocate și presiunea penalităților În sesizarea prezentată, premierul a indicat că Înalta Curte a cerut obligarea Guvernului la plata a 4,8 miliarde lei, reprezentând restanțe salariale câștigate prin procese sau penalități aferente. Tot el a arătat că prima instanță a stabilit penalități de 1% pe zi, pe care le-a cuantificat la 48 de milioane de lei pe zi (aprox. 9 milioane de euro, adică aprox. 45 milioane lei), „în afara amenzilor”. În plus, premierul a menționat existența unor sume „în zona de Parchet”, de aproximativ 3 miliarde de lei. Separat, articolul notează că statul ar trebui să plătească magistraților 2 miliarde de euro (aprox. 10 miliarde lei) cu titlu de restanțe salariale, în urma valului de procese din ultimii ani, banii fiind plătiți în tranșe. Ce urmează Curtea Constituțională a amânat pronunțarea pentru 7 octombrie. Până atunci, rămâne deschisă disputa privind limitele dintre puterea judecătorească și executiv în decizii cu impact direct asupra bugetului public, precum și riscul ca eventualele întârzieri să genereze costuri suplimentare prin penalități. [...]
CCR decide pe 30 septembrie dacă Guvernul poate bloca prin „conflict juridic” executarea unei hotărâri cu impact bugetar de circa 5 miliarde lei . Potrivit Adevărul , Curtea Constituțională este așteptată să se pronunțe asupra sesizării depuse pe 2 iulie de premierul interimar Ilie Bolojan , în disputa dintre Executiv și Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) privind plata restanțelor salariale ale magistraților. Sesizarea vizează un posibil conflict juridic de natură constituțională, după ce Guvernul a acuzat că instanța „s-a substituit puterii executive și celei legislative în materie bugetară și în gestionarea finanțelor publice”. În argumentația prezentată public, Bolojan a invocat Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, susținând că elaborarea bugetului, rectificările și alocările din Fondul de rezervă sunt atribuții exclusive ale Executivului și Parlamentului. Miza: restanțe salariale și presiune directă pe buget În centrul conflictului se află plata drepturilor salariale restante ale magistraților, cu o miză estimată la aproximativ 5 miliarde de lei. La finalul lunii martie, ÎCCJ a cerut Guvernului și Ministerului Finanțelor să asigure fondurile necesare, iar hotărârea prevede un termen de 10 zile de la rămânerea definitivă pentru punerea în executare. În caz de întârziere, instanța a stabilit: penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere; o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de neexecutare. Ce s-a întâmplat în instanță și care sunt următoarele termene După ce Curtea de Apel București a admis cererea ÎCCJ în luna mai, Guvernul și Ministerul Finanțelor au formulat recurs. Înalta Curte a amânat de șase ori pronunțarea, iar următorul termen este 8 octombrie 2026. Context bugetar: creștere de alocare pentru ÎCCJ în proiectul de buget pe 2026 În proiectul bugetului de stat pentru 2026, Ministerul Finanțelor a prevăzut aproape 5 miliarde de lei pentru ÎCCJ, cu aproximativ 50% mai mult decât în anul precedent. Conform informațiilor din articol, fondurile ar fi urmat să acopere plata unor drepturi salariale restante rezultate din majorări acordate retroactiv. Restanțele sunt legate de majorarea retroactivă cu 25% a salariilor judecătorilor și procurorilor, decisă în 2023 pentru perioada începând din 2018. Guvernul a amânat plata unei părți din bani, iar ÎCCJ susține că neexecutarea hotărârilor judecătorești încalcă dreptul de proprietate al magistraților și principiul separației puterilor în stat. [...]
CCR ar putea limita joi puterea unui Guvern demis de a emite ordonanțe de urgență , într-un dosar care vizează Programul SAFE și raportul de forțe dintre Executiv și Parlament, potrivit Adevărul . Curtea Constituțională ar urma să se pronunțe pe 22 octombrie asupra sesizării depuse de președintele Camerei Deputaților, Sorin Grindeanu , care reclamă un conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Parlament. Disputa are ca obiect Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2026, legată de programul SAFE, adoptată de Cabinetul Bolojan după ce Executivul a fost demis prin moțiune de cenzură. Grindeanu susține că, după retragerea încrederii Parlamentului la 5 mai 2026, Guvernul ar fi putut exercita doar atribuții de „administrare curentă”, nu și atribuții de legiferare. Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial pe 8 mai. De ce contează: precedent pentru ordonanțele emise după demitere Sesizarea ridică o problemă de reglementare cu impact direct asupra modului în care funcționează statul în perioade de tranziție politică: dacă un Guvern demis poate adopta ordonanțe de urgență cu efecte imediate sau trebuie să se limiteze strict la administrarea curentă. O decizie a CCR în acest sens ar putea seta o limită practică pentru viitoare cabinete aflate în aceeași situație. Argumentele invocate de Sorin Grindeanu Președintele Camerei Deputaților indică două motive principale pentru care consideră ordonanța neconstituțională: Guvernul demis ar fi continuat să exercite atribuții de legiferare, deși mandatul său ar fi fost limitat la administrarea curentă a treburilor publice. Domeniile reglementate prin OUG ar fi fost deja acoperite de proiecte de lege și propuneri legislative aflate în dezbaterea Parlamentului sau pe ordinea de zi a plenului, ceea ce, în interpretarea lui Grindeanu, ar echivala cu substituirea Guvernului în rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare. În plus, liderul PSD susține că publicarea ordonanței a produs efecte juridice imediate, iar continuarea procedurilor legislative parlamentare pe aceleași materii riscă să devină „lipsită de finalitate practică”. Ce cere CCR să stabilească Grindeanu solicită Curții să constate existența conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlament și Guvern și să stabilească măsuri pentru „restabilirea ordinii constituționale”. Concret, el cere, între altele, constatarea că OUG nr. 38/2026 a fost adoptată cu depășirea competențelor unui Guvern demis și obligarea Executivului să se abțină de la emiterea de acte normative cu forță de lege primară cât timp exercită doar atribuții de administrare curentă. Totodată, solicită recunoașterea dreptului Parlamentului de a continua procedurile legislative aflate în desfășurare pentru domeniile reglementate prin ordonanță. Judecătorii CCR amânaseră pronunțarea în acest caz la 7 octombrie, stabilind termenul pentru joi, 22 octombrie 2026. [...]
Guvernul Bolojan nu va aloca acum bani pentru restanțele salariale ale magistraților, invocând imposibilitatea unei rectificări bugetare cât timp este demis , potrivit HotNews . Miza financiară a litigiului este de aproximativ 5 miliarde de lei (circa 1 miliard de euro), iar decizia instanței este definitivă și executorie, cu termene și penalități prevăzute explicit. Ioana Ene Dogioiu, purtătoarea de cuvânt a Guvernului, a spus că Executivul „interimar” nu poate face rectificare bugetară și, prin urmare, nu poate aloca suma necesară. Ea a susținut că Guvernul a încercat să evite situația „prin toate căile legale de atac, inclusiv la CCR”. Termen de 10 zile și sancțiuni pentru întârziere Conform informațiilor citate de HotNews de la reprezentanții Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), Guvernul are la dispoziție 10 zile, începând „de astăzi”, pentru a începe procedurile de alocare a banilor. Purtătorul de cuvânt al ÎCCJ, Victor Alistar, a precizat că obligația vizează demararea „procedurii de conformare voluntară”, adică inițierea demersurilor pentru stingerea datoriilor. Hotărârea Curții de Apel București , menținută integral de instanța supremă, prevede și sancțiuni în cazul neexecutării în termen: penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere; amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. Ce a decis ÎCCJ și de ce contează bugetar Înalta Curte a respins recursul formulat de Guvern și de Ministerul Finanțelor și a menținut decizia din 5 mai a Curții de Apel București, care obligă Executivul să plătească drepturile salariale restante ale magistraților, inclusiv prin rectificare bugetară. Decizia este definitivă și executorie. În comunicarea instanței, ÎCCJ acuză „caracterul nelegal” al conduitei autorităților executive pentru neasigurarea fondurilor necesare executării unor obligații de plată „certe”, stabilite prin titluri executorii și recunoscute inclusiv prin acte normative de eșalonare. Instanța mai afirmă că statul nu poate recunoaște datoria prin propriile acte și, simultan, să refuze resursele pentru executarea ei. Ce urmează: presiunea se mută pe viitorul guvern Potrivit HotNews, viitorul guvern condus de Luca Niculescu, dacă va fi învestit de Parlament, ar urma să fie obligat să plătească restanțele salariale, estimate la aproximativ 5 miliarde de lei, rezultate din majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești. Procesul a avut o miză de circa 1 miliard de euro și pronunțarea soluției a fost amânată de șapte ori, în timp ce ÎCCJ a susținut în acțiune că neplata afectează dreptul de proprietate al judecătorilor cu titluri executorii neexecutate de peste zece ani. [...]
Curtea Constituțională a amânat până pe 21 octombrie decizia privind sesizarea președintelui Nicușor Dan asupra legii care schimbă regulile de decarbonizare în energie, potrivit Agerpres . Miza este una de reglementare: până la verdict, rămâne sub semnul întrebării dacă noile condiții pentru închiderea capacităților pe cărbune și pentru autorizarea unor noi unități sunt compatibile cu Constituția și cu obligațiile asumate de România. Parlamentul a trimis pe 7 august președintelui, pentru promulgare, Legea de modificare și completare a ordonanței de urgență privind decarbonizarea sectorului energetic. Șeful statului a sesizat CCR, iar Curtea urma să discute cauza miercuri, însă dezbaterile au fost reprogramate pentru 21 octombrie, conform aceleiași surse. Ce schimbă legea contestată Actul normativ intervine asupra mecanismului juridic de retragere din exploatare a capacităților energetice pe bază de lignit și huilă și asupra condițiilor în care pot fi autorizate anumite capacități pe cărbune. În esență, modificările descrise în sesizare includ: condiționarea scoaterii din exploatare a unor capacități existente de instalarea și punerea în funcțiune a unor „capacități energetice similare de producere a energiei cu emisii reduse de carbon”; instituirea unor excepții de la interdicția punerii în funcțiune a unor noi capacități pe cărbune; condiționarea, în anumite situații, a emiterii licențelor și permiselor necesare de obținerea unui aviz conform al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. De ce invocă președintele neconstituționalitatea În argumentația transmisă Curții, președintele susține că intervențiile legislative modifică substanțial mecanismul decarbonizării și pot afecta atât îndeplinirea obligațiilor asumate de România în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, cât și obiectivul constituțional al protecției mediului. Sesizarea vizează, între altele, compatibilitatea dispozițiilor criticate cu obligațiile europene și cu exigențele constituționale din materia protecției mediului și a politicii energetice, dar și cerințele de claritate, precizie și previzibilitate a legii, respectiv limitele constituționale ale competențelor autorităților publice. Un punct central este riscul ca retragerea capacităților existente să depindă de realizarea unei capacități alternative fără un termen maximal „suficient de determinat” și fără garanții juridice efective, ceea ce ar putea face măsura de reducere a impactului asupra mediului lipsită de caracter efectiv. „Aceste norme constituționale nu stabilesc un anumit model energetic și nu impun în mod direct o anumită tehnologie sau un anumit calendar de retragere a capacităților pe cărbune. Ele stabilesc însă un standard constituțional autonom de protecție a mediului, care limitează marja de apreciere a legiuitorului în alegerea și modificarea instrumentelor prin care această protecție este realizată”, se susține în sesizare. Președintele mai arată că analiza trebuie făcută și independent de dreptul UE, PNRR și obligațiile europene privind decarbonizarea, prin raportare la articolele 35 și 135 alin. (2) lit. e) din Constituție. Ce urmează CCR va relua dezbaterile pe 21 octombrie. Până atunci, rămâne în așteptare un verdict care poate influența direct arhitectura legală a retragerii treptate a capacităților pe cărbune și condițiile de autorizare în sectorul energetic, inclusiv prin introducerea unor avize suplimentare în procedurile de licențiere și autorizare. [...]
ÎCCJ susține că decizia CEDO nu tranșează litigiul cu Guvernul , pentru că dosarele au obiecte juridice diferite, potrivit Mediafax . Mesajul instanței supreme vizează direct modul în care trebuie înțeleasă hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în dezbaterea despre plata restanțelor salariale: ca reper de principiu, nu ca „validare” sau „invalidare” automată a pretențiilor din procesul intern. Înalta Curte arată că hotărârea CEDO trebuie citită „în integralitatea sa” și nu poate fi folosită pentru concluzii rapide despre procesul pe care instanța supremă l-a deschis împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor . În comunicatul citat, ÎCCJ spune că decizia instanței europene reafirmă principii ale statului de drept, inclusiv obligația autorităților de a respecta hotărârile judecătorești definitive și de a asigura punerea lor în aplicare. Ce separă cauza CEDO de procesul ÎCCJ cu Guvernul Diferența centrală, potrivit ÎCCJ, ține de întrebarea juridică pusă în fiecare dosar: În cauza analizată de CEDO , discuția a vizat întârzierile statului în plata unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești și dacă aceste întârzieri respectă drepturile persoanelor vizate. În litigiul ÎCCJ cu Guvernul și Ministerul Finanțelor , instanța supremă spune că nu contestă, „în principiu”, dreptul statului de a amâna sau eșalona plățile, ci urmărește să lămurească dacă autoritățile respectă propriile reguli și asigură resursele bugetare necesare pentru plata sumelor datorate, conform calendarului stabilit. În această logică, ÎCCJ insistă că una este posibilitatea statului de a reglementa modalitatea și calendarul executării obligațiilor, și alta este obligația autorităților de a respecta chiar regulile instituite. De ce contează: efectul asupra interpretării publice și a obligațiilor bugetare Poziția ÎCCJ are un impact de reglementare și de practică administrativă: mută discuția de la „are voie statul să eșaloneze?” la „respectă statul propriul mecanism de eșalonare și finanțează plățile la termenele stabilite?”. În consecință, chiar dacă CEDO a respins plângeri privind eșalonarea unor restanțe salariale, instanța supremă susține că acest lucru nu închide automat disputa internă despre respectarea cadrului normativ și a calendarului de plată. Context: ce a decis CEDO în dosarele privind restanțele salariale CEDO a respins plângerile formulate de șase magistrați români care au contestat eșalonarea plății unor restanțe salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, apreciind că măsurile Guvernului nu au încălcat drepturile invocate, conform informațiilor prezentate. Hotărârea vine pe fondul unei dispute mai ample privind plata drepturilor salariale restante ale magistraților, în care ÎCCJ este parte într-un litigiu separat cu Guvernul. [...]
