Știri
Știri din categoria Piața valutară (FX)
Dacia pregătește lansarea unei noi generații Sandero, cu versiuni electrice și hibride, la final de 2027 – început de 2028, un calendar care indică accelerarea tranziției mărcii către electrificare și o schimbare importantă de mix de producție pentru uzina din Tanger, potrivit Profit.
Informația a fost anunțată de Mohamed Bachiri, directorul general al Renault Group Maroc, care coordonează activitatea uzinei unde sunt produse Dacia Sandero, Jogger și Logan. Acesta a spus că a început lucrul la „industrializarea celei de-a patra generații” a gamei Dacia din Tanger, care „va debuta la sfârșitul anului 2027, începutul lui 2028, cu diferite versiuni electrice și hibrid”.
Noul val de modele ar urma să marcheze electrificarea platformei CMF-B, utilizată în prezent pe toate modelele mărcii, cu excepția Spring. Conform aceleiași surse, platforma și-a schimbat denumirea din acest an în „RGMP small” și va avea o nouă generație.
Profit notează că Dacia Sandero va fi al treilea automobil electric al mărcii, după primele două Spring. Este, totodată, prima dată când un oficial al Renault Group indică o dată de lansare pentru noul model.
Recomandate
Dolarul a coborât la un minim al ultimelor 10 zile, pe fondul creșterii apetitului pentru risc după acordul de pace SUA–Iran , care a împins în jos prețul petrolului și a redus cererea pentru active considerate „refugiu”, potrivit Reuters . În tranzacțiile de luni din Asia, indicele dolarului (care măsoară moneda americană față de un coș de valute majore) a scăzut cu 0,31%, la 99,492, cel mai redus nivel din 5 iunie. Mișcarea a venit după ce oficiali americani și iranieni au anunțat duminică un cadru pentru un acord care ar urma să pună capăt războiului, să oprească blocada SUA asupra Iranului și să redeschidă Strâmtoarea Hormuz . Petrol mai ieftin, dolar mai slab Piața a reacționat printr-o scădere a petrolului: contractele futures pentru Brent erau în coborâre cu peste 4%, la 83,82 dolari (aprox. 385 lei). În acest context, investitorii s-au orientat către monede mai sensibile la risc, în detrimentul dolarului. Euro a urcat la 1,1607 dolari, iar lira sterlină s-a apreciat la 1,3448 dolari. Dolarul australian a crescut la 0,7075 dolari, iar dolarul neozeelandez la 0,5854 dolari. Prudență: acordul e un „cadru”, iar riscul de escaladare rămâne Deși reacția inițială a fost una de „risk-on” (apetit pentru risc), Reuters notează că prudența persistă după ce președintele Donald Trump a declarat pentru The New York Times că, dacă Iranul nu ajunge la un acord nuclear final cu SUA, ar relua atacurile asupra Teheranului sau ar cere ca SUA să devină „gardianul Orientului Mijlociu” în schimbul a 20% din veniturile regiunii. Nick Twidale, strateg-șef de piață la ATFX Global, a spus că se așteaptă la o slăbire a dolarului în următoarele ședințe, cu o ușoară apreciere a unor monede „de risc”, dar fără mișcări foarte mari. El a adăugat că piața va aștepta să vadă cât de repede se redeschide efectiv Strâmtoarea Hormuz și cât va dura până când fluxurile de petrol revin la normal, estimând că ar putea fi vorba de luni, nu de săptămâni. Yenul rămâne sub presiune înaintea deciziei Băncii Japoniei Separat de efectul geopolitic, yenul japonez a slăbit până la 160,150 per dolar, rămânând în jurul nivelului de 160, considerat de piață o zonă sensibilă, asociată cu riscul unei intervenții oficiale. Banca Japoniei urmează să încheie pe 16 iunie o ședință de două zile, iar Reuters relatează că instituția este așteptată să majoreze dobânzile la un maxim al ultimilor 31 de ani și să semnalizeze că poate continua creșterile, în linie cu tendința de înăsprire a politicii monetare observată și la alte bănci centrale, inclusiv Banca Centrală Europeană. [...]
Dolarul s-a stabilizat, iar piețele valutare au intrat într-un regim de așteptare , pe fondul incertitudinii legate de negocierile din Orientul Mijlociu și de următoarele semnale de politică monetară ale marilor bănci centrale, potrivit Reuters . Indicele dolarului, care măsoară evoluția monedei americane față de un coș de valute (inclusiv yenul și euro), era neschimbat la 99,00, după ce săptămâna trecută a scăzut cu 0,4%. Mișcarea vine pe fondul speranțelor privind un acord între SUA și Iran care ar permite redeschiderea Strâmtorii Hormuz pentru transporturile de petrol. Geopolitica ține dolarul „în priză” prin canalul petrolului Reuters notează că petrolul a urcat la începutul sesiunii după ce Israelul a ordonat trupelor să avanseze mai mult în Liban, în confruntarea cu Hezbollah, grupare susținută de Iran. Președintele SUA, Donald Trump, a declarat vineri că va decide în curând asupra unui acord propus pentru extinderea armistițiului cu Iranul. Un astfel de acord ar prelungi armistițiul SUA–Iran cu 60 de zile și ar permite reluarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz, rută care, în vremuri normale, este folosită pentru circa o cincime din transporturile globale de țiței și gaze naturale lichefiate (GNL). Un oficial iranian a spus pentru Reuters că un acord este aproape, dar nu a fost încă aprobat. Datele din SUA și băncile centrale pot schimba rapid direcția Atenția se mută și pe datele din SUA: raportul privind locurile de muncă (non-farm payrolls) din 5 iunie este așteptat să indice o rată a șomajului de 4,3% și o creștere de 85.000 de joburi, potrivit unui sondaj Reuters. Joseph Capurso, șeful departamentului FX (piața valutară) la Commonwealth Bank of Australia , a spus că dolarul va fi influențat puternic de evoluțiile din războiul SUA–Iran și de raportul privind piața muncii din SUA. El a adăugat că, odată redeschisă strâmtoarea, în timp efectul prețului petrolului ar urma să se estompeze, iar dobânzile să redevină un factor mai important pentru dolar. În paralel, piețele financiare pariază că următoarea mișcare a Rezervei Federale (Fed) va fi o creștere a dobânzii-cheie din intervalul actual 3,50%–3,75%, probabil până la finalul anului, după ce înainte de izbucnirea războiului din Iran oficialii luau în calcul o reducere. În Europa, Isabel Schnabel, membră în boardul Băncii Centrale Europene (BCE), a declarat pentru Reuters săptămâna trecută că BCE ar trebui să majoreze dobânzile luna aceasta chiar și dacă se ajunge la un acord de pace SUA–Iran; ea urma să vorbească luni în Coreea de Sud. În Japonia, un discurs al guvernatorului Băncii Japoniei, Kazuo Ueda, programat pentru miercuri, este urmărit pentru indicii privind o posibilă majorare a dobânzii în săptămâna următoare. Totodată, două surse familiarizate cu discuțiile au spus că, deși nu există încă un consens în interiorul băncii, o pauză în reducerea achizițiilor de obligațiuni guvernamentale este tot mai des văzută drept opțiunea preferată. Cursuri: euro și yenul au cedat ușor în fața dolarului În tranzacțiile de luni dimineață, euro a scăzut cu 0,08% la 1,165 dolari, yenul s-a depreciat cu 0,08% la 159,41 yeni/dolar, iar lira sterlină a coborât cu 0,07% la 1,3449 dolari. Ministerul japonez de Finanțe a anunțat vineri că guvernul a cheltuit 11,7 trilioane yeni (aprox. 324 miliarde lei) pentru intervenții pe piața valutară în luna precedentă, pentru a sprijini yenul, confirmând ceea ce traderii suspectau deja. Dolarul australian era neschimbat la 0,7181 dolari, iar dolarul neozeelandez a scăzut cu 0,17% la 0,5978 dolari. [...]
BNR separă discuția despre „curs ținut” de cea despre stabilitate , argumentând că nivelul cursului leu/euro și volatilitatea din piața valutară sunt concepte diferite, cu efecte diferite asupra economiei și care nu ar trebui tratate ca echivalente în dezbaterile publice, potrivit unei analize semnate de prim-viceguvernatorul Leonardo Badea , publicată de Economedia . În contextul episoadelor frecvente de volatilitate pe piețele internaționale și al tensiunilor politice și economice interne din ultimul an, Badea notează că tema cursului de schimb revine recurent în prim-plan, inclusiv prin ipoteze privind „supraaprecierea” leului și prin discuții despre intervențiile băncii centrale. Problema, susține el, este că aceste două subiecte sunt adesea puse în relație de echivalență, deși nu descriu același lucru. De ce contează distincția: efecte diferite în economie, fiscal și finanțe Punctul central al analizei este că nivelul cursului și volatilitatea cursului influențează diferit echilibrele macro-financiare și, implicit, calibrul politicilor economice. Cursul de schimb este descris ca un „nod” de interacțiuni între economia reală, politica fiscală și monetară și sistemul financiar, ceea ce face ca interpretările simplificate să fie riscante. Pentru a discuta despre „nivel”, Badea introduce conceptul de curs real de schimb , care exprimă prețul relativ al bunurilor între două țări, și oferă un exemplu didactic (compararea prețului unui croissant în Franța și România) pentru a arăta cum se poate aproxima această relație. În aceeași logică, el indică cursul real efectiv de schimb (REER) ca indicator utilizat pentru evaluarea competitivității externe, deoarece compară moneda națională cu un coș de valute ale partenerilor comerciali și ajustează diferențele de inflație. Evaluarea „sub/supraaprecierii” nu se face dintr-un singur indicator Analiza trece apoi la ideea de curs de schimb de echilibru , unde sunt menționate mai multe metode din literatura de specialitate, inclusiv: BEER (Behavioural Equilibrium Exchange Rate): abordare empirică ce combină factori fundamentali de lungă durată (productivitate, poziția activelor externe nete, datoria publică etc.) cu factori temporari/ciclici, mai apropiați de dinamica piețelor financiare; FEER (Fundamental Equilibrium Exchange Rate): urmărește un nivel al cursului compatibil simultan cu echilibrul intern (funcționare aproape de PIB potențial) și echilibrul extern (poziție sustenabilă a contului curent pe termen mediu). Badea argumentează că o discuție despre sub/supraapreciere ar trebui să pornească de la comparații între REER și estimări de tip FEER/BEER, înainte de a ajunge la cursul nominal. El preia și un exemplu dintr-o prezentare a FMI („Macroeconomic Balance Approach”), pentru a ilustra că astfel de evaluări depind de ipoteze precum nivelul „de echilibru” al contului curent și elasticități estimate econometric, iar rezultatul surprinde doar o parte a tabloului (dezechilibrul extern). În plus, Badea dă un exemplu de canal fiscal: dacă o parte importantă a datoriei publice este în valută, deprecierea monedei poate deteriora automat situația bugetară, cu efecte ulterioare și asupra contului curent. Intervențiile valutare pot reduce volatilitatea fără să „demonstreze” un curs greșit Pe componenta de volatilitate, Badea citează lucrări care discută rolul intervențiilor băncii centrale în piața valutară din perspectiva stabilizării și a costurilor/beneficiilor de bunăstare (în termeni de consum). Concluzia pe care o extrage este că intervențiile pot fi benefice în anumite circumstanțe , dar nu indică automat că moneda este subevaluată sau supraevaluată față de o monedă de referință. El adaugă că ipotezele despre evaluarea monedei trebuie privite și prin prisma rezervelor internaționale : o reducere semnificativă a rezervelor valutare poate semnala dificultăți în susținerea cursului și creșterea vulnerabilității externe, iar literatura despre crize valutare arată episoade în care diminuarea rezervelor a precedat crize. Convergența economică poate schimba atât nivelul, cât și regimul de volatilitate În cazul economiilor emergente aflate în „catching-up” (recuperare față de economiile dezvoltate), Badea indică relevanța efectului Balassa–Samuelson : pe măsură ce productivitatea și salariile cresc mai repede, cursul real efectiv se poate aprecia, ceea ce poate eroda competitivitatea externă. Ajustarea poate veni ulterior prin deprecierea cursului nominal, fără ca acest lucru să fie, în sine, dovada unei monede „supraevaluate”. În același timp, etapa de convergență poate influența și volatilitatea. Concluzia analizei este că volatilitatea redusă într-o perioadă nu spune, direct, dacă nivelul cursului este „corect” , iar o volatilitate mică nu este echivalentă cu „menținerea artificială” a unui anumit nivel. Din această perspectivă, Badea susține că adecvarea politicii de curs nu poate fi evaluată decât prin abordări riguroase și rezultate robuste, care pot lua în calcul atât nivelul cursului, cât și eventuale intervenții pentru reducerea volatilității. [...]
Dolarul s-a întărit pe fond de aversiune la risc, iar tensiunile SUA–Iran au readus în prim-plan canalul petrol–FX , într-o sesiune asiatică în care yenul a rămas relativ stabil din cauza riscului de intervenție al autorităților japoneze, potrivit Reuters . Reluarea ostilităților dintre SUA și Iran a pus presiune pe un armistițiu fragil, în timp ce Iranul analizează propunerea Washingtonului de a încheia războiul. În paralel, prețul petrolului a urcat, contractele futures pe țițeiul american crescând cu până la 3% în tranzacțiile timpurii, ceea ce a alimentat o dispoziție „risk-off” (reducerea expunerii pe active riscante) pe piețele valutare. Indicele dolarului (DXY), calculat față de un coș de valute majore, era ușor mai sus, la 98,235. Mișcarea a venit după ce dolarul urcase pentru a doua zi la rând, revenind de la un minim de peste două luni atins la începutul săptămânii, când speranțele privind un acord de pace slăbiseră moneda americană. Totuși, dolarul era pe cale să încheie săptămâna aproximativ neschimbat. „Drumul către un acord durabil este orice, numai liniar nu”, a scris Chris Weston, șeful departamentului de cercetare de la Pepperstone . Weston a adăugat că participanții la piață au fost nevoiți să-și revizuiască presupunerile privind traiectoria conflictului și „normalizarea” fluxurilor de nave prin Hormuz, un punct-cheie pentru transporturile de petrol. Ce urmăresc piețele mai departe: raportul din SUA privind angajările Investitorii așteaptă raportul american privind locurile de muncă din afara agriculturii (non-farm payrolls) , programat pentru vineri. Potrivit analizei citate de Reuters, ar fi nevoie de un rezultat „ieșit din tipar” — în special unul suficient de slab — pentru a schimba semnificativ volatilitatea dolarului. Lira, euro și monedele din Pacific: mișcări moderate Lira sterlină era la 1,3555 dolari și se îndrepta spre prima scădere săptămânală din martie, în condițiile în care investitorii așteptau rezultatele alegerilor locale din Marea Britanie, care ar putea amplifica presiunea politică asupra premierului Keir Starmer. Euro era stabil la 1,1727 dolari și era pe cale să încheie săptămâna ușor mai sus. Dolarul australian (0,72059 dolari) și dolarul neozeelandez (0,59365 dolari) rămâneau pe traiectoria unei săptămâni pozitive, după un apetit pentru risc mai bun în zilele anterioare. Yenul, ținut în frâu de riscul intervenției Yenul a fost în centrul atenției după intervenții recente și avertismente verbale din partea autorităților de la Tokyo, care au limitat vânzările agresive. Moneda japoneză era aproape neschimbată, la 156,995 yeni/dolar, și se îndrepta spre o săptămână stabilă. Diplomatul-șef al Japoniei pentru valută a spus joi că țara „nu are constrângeri” privind frecvența intervențiilor pe piața valutară și că este în contact zilnic cu autoritățile americane, semnalând hotărârea de a apăra yenul. „În contextul actual al prețurilor ridicate la energie și al randamentelor în creștere, intervenția Japoniei poate acționa doar ca un ham de siguranță pentru căderea yenului, dar nu îl poate trage la adăpost”, a spus Tony Sycamore, analist de piață la IG. Sycamore a adăugat că, până când condițiile macroeconomice și cele tehnice se schimbă, yenul este probabil să continue să testeze determinarea Băncii Japoniei. [...]
Leul are șanse reduse să revină spre 5 lei/euro chiar și după calmarea scenei politice , pe fondul unui dezechilibru structural între cererea de valută pentru importuri și intrările insuficiente de euro în economie, potrivit unei analize Wall-Street , care citează poziția Andreei Nica, vicepreședinte al Asociației CFA România . După ce anul trecut moneda națională a depășit pragul psihologic de 5 lei/euro și s-a stabilizat în intervalul 5–5,05 lei/euro, tensiunile politice generate de moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Bolojan au adăugat un nou impuls de depreciere. În ziua menționată în articol, leul a trecut de 5,2 lei/euro. Dezechilibrul extern rămâne presiunea principală Ideea centrală din analiza citată este că mișcarea cursului nu ține doar de episoadele de volatilitate politică, ci de o problemă de fond: România are nevoie de euro pentru a-și plăti importurile, iar sursele de valută nu acoperă această cerere. Andreea Nica arată că intrările de euro vin din exporturi, fonduri europene și investiții străine directe, însă: investițiile străine directe „s-au redus” și sunt descrise ca fiind la un nivel „foarte mic”, în jur de 1–1,5% din PIB; exporturile sunt „mult mai mici” decât importurile, ceea ce menține presiunea pe curs. În acest context, chiar și după formarea unui nou guvern, scenariul unei întăriri a leului este considerat „puțin probabil”, iar tendința indicată rămâne de depreciere. De ce cursul se mișcă „în trepte”, nu gradual Un alt element relevant pentru companii și populație este modul de ajustare al cursului. Potrivit analizei, deprecierea euro/leu nu se produce neapărat lin, ci mai degrabă în „praguri”: piața poate sta o perioadă în jurul unui nivel, apoi cursul face un salt și se stabilizează mai sus. În această logică, odată depășite anumite niveluri, revenirea sub ele devine tot mai dificilă fără o îmbunătățire a fundamentelor economice. În plus, specialista citată afirmă că, în mod obișnuit, BNR nu intervine „în momente de panică”, ci așteaptă calmarea pieței și apoi încearcă să mențină cursul în zona în care se stabilizează. 5,2 lei/euro, din „prag” estimat înainte de criză, spre scenariu „optimist” Articolul notează că nu există o prognoză actualizată după criza politică, însă nivelul de 5,2 lei/euro fusese estimat anterior, când cursul era în jur de 5,05 lei/euro. În noul context, în care incertitudinea politică se suprapune peste dezechilibrele externe, acest nivel ajunge să fie văzut mai degrabă ca un scenariu „optimist” decât unul pesimist. [...]
Presiunile pe leu și costurile de finanțare pot rămâne ridicate dacă instabilitatea politică pune sub semnul întrebării disciplina fiscală și absorbția banilor europeni , avertizează ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare , potrivit Digi24 . Oficialul leagă deprecierea monedei naționale față de euro de felul în care investitorii, finanțatorii și agențiile de rating evaluează credibilitatea țintelor asumate de România în contextul „turbulențelor politice”. Nazare spune că, în ultimele zile și săptămâni, a transmis „suficiente avertismente” despre riscurile unei perioade de instabilitate politică, iar reacția pieței vine din atenția acordată de actorii externi unor repere considerate esențiale pentru România. Cele două „ținte” urmărite de investitori Ministrul indică două elemente pe care investitorii, finanțatorii și agențiile de rating le urmăresc în mod special: credibilitatea traiectoriei fiscal-bugetare pentru 2026 și anii următori , inclusiv respectarea țintelor de deficit „indiferent de situație”; capacitatea României de a absorbi bani europeni , cu accent pe maximizarea absorbției din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) . În această logică, programul de consolidare și disciplina fiscal-bugetară, împreună cu îndeplinirea țintelor pentru 2026 și absorbția fondurilor europene, sunt prezentate ca factori-cheie pentru stabilizarea percepției de risc. Mesajele politice și efectul în piață Nazare afirmă că mesajele publice transmise de clasa politică în ultima perioadă „nu au fost deloc încurajatoare” pentru investitori și finanțatori și că turbulențele politice sunt văzute drept un factor principal care ar putea afecta cele două ținte. În plus, ministrul spune că a semnalat anterior riscuri legate de cuantumul finanțărilor , nivelul dobânzilor și posibile presiuni asupra cursului de schimb , presiuni care „se materializează”. Ce urmează, în viziunea ministrului Potrivit lui Nazare, există o legătură directă între presiunea pe curs și stabilizarea politică: dacă situația politică se stabilizează și apare predictibilitate, atunci presiunile asupra cursului și creșterea dobânzilor ar urma să se tempereze. Declarațiile au fost făcute luni, după ședința de guvern, pe fondul discuțiilor despre cursul leu-euro. [...]
