Știri
Știri din categoria Fiscalitate
La un venit brut anual de 100.000 de euro, diferențele de taxare între țările europene pot însemna peste 36.000 de euro în plus sau în minus la salariul net, potrivit unei analize citate de Newsweek. În acest calcul comparativ, România ajunge la 58.500 de euro net, sub pragul de 60.000 de euro, în timp ce Bulgaria urcă la 86.930 de euro net, cel mai ridicat nivel din eșantion.
Estimările sunt făcute de Euronews Business pentru o persoană singură, fără copii și fără alte venituri, care câștigă 100.000 de euro brut pe an, în 31 de țări europene (state UE plus Regatul Unit, Elveția, Norvegia și Turcia). Metodologia folosește raportul OCDE „Tax Wedge 2026”, fișe de țară OCDE, sinteze fiscale PwC Worldwide și surse naționale; cotele de impozitare sunt pentru 2025, iar monedele non-euro au fost convertite la cursurile de referință BCE de la 31 decembrie 2025. Publicația precizează că nu sunt incluse variabile care pot influența rezultatul (de exemplu, alte surse de venit), astfel că valorile sunt orientative.
În clasamentul menționat, salariul net variază de la 50.750 de euro în Belgia la 86.930 de euro în Bulgaria. Bulgaria este singura țară în care netul depășește 85.000 de euro la acest nivel de venit.
Țările cu cele mai mari valori ale netului (exemple din listă):
România apare cu 58.500 de euro net, alături de Portugalia (57.000 euro) în zona țărilor care rămân sub 60.000 de euro net la un brut de 100.000 de euro. Puțin peste acest nivel sunt menționate Polonia (60.225 euro), Olanda (60.500 euro), Lituania (60.500 euro), Croația (61.000 euro) și Luxemburg (61.500 euro).
Explicația principală indicată este tipul de sistem fiscal. Europa de Est permite, în general, păstrarea unei părți mai mari dintr-un salariu brut de peste 100.000 de euro, pe fondul unor impozite mai „plate” (cote mai uniforme), rate marginale superioare mai mici sau contribuții sociale plafonate.
În schimb, în Europa de Vest și de Nord, netul tinde să fie mai mic la acest nivel de venit, din cauza impozitării progresive (cote mai mari pentru tranșe de venit mai ridicate), a contribuțiilor sociale ale angajaților și a altor taxe. Analiza mai notează că impozitele locale și regionale pot modifica ierarhia, iar în estimări sunt folosite capitalele și regiunile.
Recomandate
UE mută accentul fiscal spre raportare digitală și schimb automat de date , ceea ce va crește capacitatea autorităților de a identifica venituri impozabile din online și va schimba costurile de conformare pentru companii, potrivit Adevărul . Miza este adaptarea unui sistem construit pe „prezență fizică” la o economie în care firmele pot avea clienți într-o țară fără sediu sau infrastructură locală. De ce devine taxarea mai dificilă în economia digitală Modelul tradițional de impozitare a fost legat de locul în care o companie are sedii și angajați. În economia digitală, o firmă poate genera venituri dintr-o piață și poate folosi datele și interacțiunile utilizatorilor fără o prezență comercială importantă în acel stat. Consecința: o parte din profiturile din activități digitale poate ajunge să nu fie impozitată acolo unde sunt utilizatorii și consumatorii, în limitele regulilor actuale. Reforma pentru marile grupuri: realocare și impozit minim Un pilon al schimbării este reforma globală a impozitării companiilor, construită în jurul acordului OCDE/G20 , cu două componente: Pilonul 1 : realocarea unei părți din drepturile de impozitare către țările unde marile grupuri au clienți și activitate economică, chiar fără prezență fizică tradițională. Pilonul 2 : rată efectivă minimă de impozitare de 15% pentru cele mai mari grupuri multinaționale, pentru a limita transferul profiturilor către jurisdicții cu impozitare foarte redusă. Pentru companii, implicația este că strategia fiscală nu mai poate fi evaluată doar prin prisma sediului: contează tot mai mult unde sunt clienții, unde se generează valoarea și cum sunt distribuite profiturile între jurisdicții. Platforme și criptoactive: mai multă transparență prin schimb de informații UE extinde instrumentele de control prin schimb automat de informații: DAC7 : statele membre fac schimb automat de informații despre veniturile obținute de comercianți prin platforme digitale, cu obiectivul de a reduce evaziunea și de a apropia condițiile de concurență între comerțul online și economia tradițională. DAC8 : schimb automat de informații privind veniturile raportate de furnizorii de servicii pentru criptoactive, pe fondul caracterului transfrontalier și, uneori, descentralizat al tranzacțiilor. Mesajul pentru investitori și companii, în lectura publicației, este că obligațiile fiscale nu dispar odată cu digitalizarea, ci se schimbă modul în care sunt urmărite și verificate. TVA „în era digitală”: raportare aproape în timp real și e-facturare O componentă majoră este pachetul „TVA în era digitală”, aprobat de Consiliul UE în martie 2025, care urmărește reducerea fraudei, simplificarea obligațiilor și digitalizarea raportării. Contextul: pentru 2021, pierderile estimate din TVA la nivelul UE au fost de 61 de miliarde de euro (aprox. 305 miliarde lei ). Elementele-cheie din calendarul menționat: raportare digitală „în timp aproape real” pentru tranzacțiile transfrontaliere, pe baza facturilor electronice; sistemul european ar urma să devină operațional în 2030 ; interoperabilitate deplină între sistemele naționale în 2035 . Estimările europene citate indică un potențial de reducere a fraudei în TVA cu până la 11 miliarde de euro pe an (aprox. 55 miliarde lei ) și scăderea costurilor administrative și de conformare cu peste 4,1 miliarde de euro pe an (aprox. 20,5 miliarde lei ) în următorul deceniu. Ce se schimbă practic pentru firme Digitalizarea fiscalității are două efecte paralele: autoritățile obțin mai multe date și pot identifica mai rapid tranzacții și venituri impozabile, iar companiile pot beneficia de proceduri mai standardizate și de reducerea unor obligații administrative, mai ales când operează în mai multe state membre. Pentru IMM-urile care vând în alte țări din UE, extinderea ghișeelor unice pentru TVA poate reduce nevoia de proceduri fiscale separate în fiecare stat. În ansamblu, direcția este una de control mai automatizat și raportare mai rapidă , pe măsură ce activitatea economică devine tot mai puțin legată de un loc fizic. Pentru context suplimentar din aceeași serie editorială, Adevărul trimite la materialele: studiu despre comerțul online din afara UE și „Economia în era digitală” . [...]
Sondajul APSAP indică o „factură dublă” pentru contribuabili , care plătesc taxe și contribuții, dar ajung să cumpere separat servicii esențiale, în special în sănătate, potrivit Economedia . În eșantion, 81,6% dintre respondenți consideră impozitarea excesivă, iar 65,6% spun că apelează de regulă la servicii medicale private, semn al unui deficit de încredere în randamentul serviciilor publice raportat la costul fiscal. De ce contează: presiune fiscală percepută, în paralel cu costuri private recurente Sondajul, la care au răspuns 3.591 de persoane din toată țara (cursanți ai programelor online APSAP), arată că percepția de „taxare excesivă” este ridicată atât în mediul privat (83,6%), cât și în sectorul public (77,9%). În același timp, 54,8% declară că în ultimele 12 luni au fost nevoiți să folosească din economii sau au rămas fără ele, ceea ce sugerează o vulnerabilitate financiară mai mare la cheltuieli neprevăzute, inclusiv medicale. APSAP leagă cele două rezultate (taxare percepută ca excesivă și orientarea către privat) într-o singură explicație: contribuția este obligatorie, dar o parte dintre oameni ajung să plătească încă o dată pentru servicii pe care nu le consideră suficient de previzibile în sistemul public. „Nu avem doar o problemă de nivel al taxelor. Avem o problemă de randament public. Când contribuabilul plătește obligatoriu la stat, apoi cumpără separat sănătate, educație sau siguranță, întrebarea nu mai este doar cât colectează statul, ci ce întoarce.” Contextul fiscal: colectare mică în PIB, dar povară mare pe salarii În material sunt citate și repere Eurostat care conturează un paradox: în 2024, taxele și contribuțiile sociale au reprezentat 28,8% din PIB în România (al doilea cel mai mic nivel din UE, față de media de 40,4%), dar povara pe muncă este ridicată. Tot Eurostat indică faptul că un angajat fără copii „cedează statului” 41,5% din salariul brut (față de media UE de 29,1%), iar pentru o familie cu un singur venit și doi copii ponderea este de 33,4% (media UE: 8%). În același timp, România a încheiat 2025 cu cel mai mare deficit bugetar din UE, 7,9% din PIB. Interpretarea avansată în analiză este că, deși statul colectează relativ puțin la nivel agregat, nota de plată ajunge disproporționat la contribuabilii ușor de urmărit și de controlat (salariați și firme conforme), ceea ce alimentează percepția de presiune fiscală „excesivă”. Sănătatea: migrarea către privat, inclusiv în rândul angajaților la stat Pe zona de sănătate, 65,6% dintre participanți spun că apelează de regulă la servicii medicale private. Procentul urcă la 72,3% în rândul angajaților din mediul privat și este 53,1% în rândul angajaților din sectorul public. Sondajul indică și diferențe pe venituri: chiar și respondenții cu venituri sub 3.000 de lei net pe lună aleg privatul în proporție de 60,1%, iar la venituri de peste 14.000 de lei procentul trece de 80%. În percepția respondenților, investițiile în sănătatea publică sunt greu de observat: doar 6,2% spun că au remarcat investiții semnificative în ultimii patru ani, în timp ce 93,8% vorbesc despre investiții insuficiente sau cu impact redus. Ce urmează: semnal pentru politici publice și pentru angajatori Concluzia operațională a analizei este că discuția despre fiscalitate nu mai poate fi separată de calitatea serviciilor publice, pentru că oamenii compară nu doar nivelul cotelor, ci și costul alternativelor private și timpul pierdut. Pentru angajatori, tabloul sugerează o presiune în creștere pentru beneficii care acoperă riscuri pe care sistemul public nu le gestionează, în percepția angajaților (de exemplu, acces mai rapid la servicii medicale), în timp ce pentru decidenți semnalul central rămâne „randamentul public” al taxelor și contribuțiilor, așa cum este el resimțit de contribuabili. [...]
La un an de la majorarea TVA, statul a încasat mai mult, dar consumul s-a contractat , cu comerțul cu amănuntul pe minus timp de 11 luni la rând, potrivit unei analize Economedia care citează date prezentate de CONAF . Miza pentru companii este că ajustarea fiscală pare să fi îmbunătățit rapid veniturile bugetare, însă cu un cost vizibil în dinamica vânzărilor din retail. Pe 1 august s-a împlinit un an de când cota standard de TVA a urcat de la 19% la 21%, iar cotele reduse de 5% și 9% au fost comasate la 11%. Cota standard nu mai fusese modificată din 2017, iar noile cote au intrat în vigoare în august 2025. Efectul bugetar: încasări mai mari din TVA și deficit mai mic În primul semestru din 2026, veniturile din TVA au ajuns la 74,14 miliarde de lei, cu 25,1% peste aceeași perioadă din 2025, conform CONAF. Execuția bugetară pe șase luni arată și o reducere a deficitului de la 3,64% la 2% din PIB, adică cu 28,8 miliarde de lei. Scăderea deficitului a venit în principal din creșterea veniturilor, nu din tăieri nominale de cheltuieli: veniturile bugetului au crescut cu 10,3%, până la 342,52 miliarde de lei; cheltuielile au crescut cu 0,8%, până la 383,55 miliarde de lei. În termeni nominali, veniturile au urcat cu aproximativ 32 de miliarde de lei, iar cheltuielile cu aproximativ 3 miliarde de lei. Cheltuielile au scăzut ca pondere în PIB (de la 19,85% la 18,66%), însă nu au scăzut în lei; cheltuielile de personal s-au redus cu 3,3 miliarde de lei, în timp ce dobânzile au crescut cu 4,14 miliarde de lei. Tot în primul semestru, PIB-ul s-a contractat cu 0,8% față de aceeași perioadă din 2025 (seria brută). Efectul în economie: retail în scădere 11 luni consecutiv Pe partea economiei, volumul cifrei de afaceri din comerțul cu amănuntul a înregistrat 11 luni consecutive de scădere. În primul semestru din 2026, contracția a fost de 5,7%, iar în iunie a ajuns la 7,3% față de iunie 2025, pe seria ajustată în funcție de numărul de zile lucrătoare și de sezonalitate. Iunie a fost cea mai severă contracție din această secvență, care a început în august 2025, luna intrării în vigoare a noilor cote de TVA. CONAF notează că firmele au aplicat noile cote „din prima zi”, fără perioadă de tranziție prevăzută în lege: au refacturat, au regularizat contracte în derulare și au recalculat prețuri. Problema de lichiditate invocată de CONAF: TVA exigibil înainte de încasare și plăți întârziate ale statului CONAF susține că, pentru companiile care nu aplică sistemul „TVA la încasare”, exigibilitatea TVA poate apărea înainte ca factura să fie încasată efectiv, iar penalitățile curg imediat după scadență dacă obligația nu este achitată. În oglindă, atunci când debitorul este o autoritate publică, Legea nr. 72/2013 recunoaște creditorului dreptul la dobândă penalizatoare, însă CONAF afirmă că acest drept nu funcționează în practică printr-un mecanism „automat și simetric” cu cel aplicabil obligațiilor fiscale. Organizația reclamă și lipsa unui indicator public standardizat care să arate, pe fiecare instituție, în câte zile își plătește efectiv facturile, în condițiile în care statul raportează plăți restante și arierate (definite legal ca întârzieri de peste 90 de zile). În sectorul energetic, CONAF indică un dezechilibru între cererile de decontare aflate în analiză (estimate la aproximativ 6 miliarde de lei) și alocarea bugetară pentru 2026 (3,75 miliarde de lei). „CONAF are 15.000 de companii membre, cu peste 245.000 de angajați, susține consolidarea fiscală și nu solicită scutiri pentru niciun membru al său. Solicită un singur lucru: ca obligațiile de plată să funcționeze în ambele sensuri.” În ansamblu, datele prezentate de CONAF conturează o consolidare fiscală sprijinită de încasări mai mari din TVA, dar și o presiune asupra consumului și a lichidității companiilor, într-un context în care mecanismele de plată ale statului către furnizori rămân greu de evaluat comparabil, instituție cu instituție. [...]
Interzicerea totală a jocurilor de noroc ar putea tăia cel puțin 5 miliarde lei din veniturile bugetare , prin dispariția taxelor specifice industriei, avertizează analistul financiar Iancu Guda , într-o analiză citată de Agerpres . În scenariul unei interdicții „pe orice canal”, statul ar recupera doar componenta de „impact economic” (aprox. 1,6 miliarde lei), în timp ce taxele dedicate sectorului ar dispărea. Miza fiscală: 6,6 miliarde lei impact total, cu o componentă greu de înlocuit Potrivit calculelor prezentate, impactul fiscal total al industriei jocurilor de noroc ar ajunge la aproape 6,6 miliarde lei, împărțit astfel: aproximativ 5 miliarde lei din taxe specifice (autorizare, licențiere, taxe pentru online sau aparate tip slot-machine, contribuția pentru joc responsabil, impozit reținut la sursă pe câștiguri); aproximativ 1,6 miliarde lei din amprenta economică (impozit pe profit și contribuții salariale). Guda susține că, în cazul unei interdicții complete, banii cheltuiți de jucători s-ar redistribui către alte sectoare, însă statul ar putea recupera doar partea de 1,6 miliarde lei, nu și taxele specifice, ceea ce ar duce la o pierdere bugetară de „cel puțin 5 miliarde lei”. De ce contează pentru fiscalitate: sectorul are o „conversie” fiscală peste media economiei Analiza indică o diferență semnificativă între cât se colectează, în medie, din economie și cât se colectează din jocurile de noroc. Conform lui Guda, „conversia” impactului fiscal ca procent din cifra de afaceri este de 37% în industria jocurilor de noroc (6,6 miliarde lei raportat la 17,7 miliarde lei), față de o medie de 19% la nivel național. În termeni simpli, argumentul este că sectorul aduce la buget, raportat la venituri, aproximativ dublu față de media economiei, ceea ce face dificilă compensarea rapidă a pierderii prin alte activități. Context: creștere accelerată a veniturilor industriei și a bazei de taxare Guda notează că salariul mediu net a crescut cu 320% în ultimii 18 ani, de la 1.309 lei (2008) la 5.551 lei (2025) , iar veniturile raportate de industria jocurilor de noroc (CAEN 9200) au urcat cu 580% , de la 2,6 miliarde lei (2008) la 17,7 miliarde lei (2025) . În același timp, analiza susține că asocierea directă între sărăcie și participarea la jocuri de noroc este „înșelătoare” și că fenomenul ține și de variabile sociale, educaționale și comportamentale, nu doar economice. Riscul de piață neagră: presiune pe colectare și pe controlul fiscal Pe lângă efectul direct asupra veniturilor bugetare, Guda avertizează că interzicerea sălilor de jocuri poate împinge o parte importantă a cererii către zona ilegală, în special online, „nelegitimă” și nefiscalizată, unde protecțiile pentru minori și persoane vulnerabile sunt mai greu de aplicat. În sprijinul acestui argument, el invocă date potrivit cărora peste 6.000 de operatori ilegali de jocuri de noroc online ar viza activ consumatorii din UE, iar statele UE ar fi pierdut aproape 23 de miliarde de euro în taxe din cauza scurgerii sumelor către piața neagră. Ce urmează, în logica analizei: accent pe reglementare și separarea legal/ilegal Concluzia lui Guda este că o interdicție, ca măsură unică, creează așteptarea rezolvării dependenței, dar nu rezolvă problema „pe fond” și poate produce efecte adverse: migrarea către zone ilegale și pierderi fiscale. În schimb, el indică drept prioritate întărirea capacității de a delimita și controla zona legală față de cea ilegală și de a reglementa „clar, eficient și echilibrat”. [...]
Reducerea accizei la motorină la 25% ar putea împinge din nou prețul sub 10 lei/l în unele stații , dacă operatorii transferă integral scăderea fiscală în prețul la pompă, potrivit Profit . Mecanismul prevăzut de Legea nr. 162/2026 majorează, în a doua etapă, reducerea accizei de la 20% la 25%. Concret, acciza ar urma să scadă cu 0,701 lei/l, respectiv 0,85 lei/l cu TVA aferentă, după ce în prima etapă (care se încheie luni) reducerea a fost de 0,56 lei/l, respectiv 0,68 lei/l cu TVA. Ce se vede la pompă: pragul de 10 lei/l depinde de transferul reducerii În prezent, motorina costă 10,14 lei/l în stațiile Petrom și în unele stații Socar. Dacă nu apar alte scumpiri până marți, prețul ar urma să coboare la 9,97 lei/l, adică sub pragul de 10 lei/l, conform calculelor din analiză. În restul rețelelor, prețurile ar rămâne peste 10 lei/l, în scenariul prezentat: OMV, Rompetrol și MOL: 10,03 lei/l Lukoil: 10,23 lei/l Publicația notează că unele companii ar putea transfera integral efectul reducerii accizei (cum s-a întâmplat în prima etapă la OMV Petrom sau MOL), altele ar putea ieftini mai agresiv (exemplul Rompetrol) sau, dimpotrivă, ar putea să nu transfere integral reducerea (cazul Lukoil). De ce a crescut reducerea la 25% și cum funcționează mecanismul Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare , explică faptul că mecanismul funcționează gradual, în funcție de evoluțiile din piața internațională, iar în ultimele două săptămâni „nivelul reducerii accizei la motorină a crescut de la 20% la 25%”. „Mecanismul prevăzut de Legea nr.162/2026 funcționează gradual, în funcție de evoluțiile din piața internațională. În contextul presiunilor din ultimele două săptămâni, nivelul reducerii accizei la motorină a crescut de la 20% la 25%. Este o intervenție temporară și calibrată, menită să reducă o parte din presiunea fiscală asupra prețului, în limitele în care aceasta poate fi absorbită de piață și transmisă mai departe în economie.” Actualizarea pentru prima jumătate a lunii septembrie reflectă, potrivit datelor citate, o variație a cotațiilor Platts pentru motorină (VPM) de +45,65% și o variație a prețului mediu standard (VM) de +25,45%, ceea ce „impune, conform formulei legale”, extinderea reducerii la 25% din nivelul de bază din Codul fiscal. Legea prevede că, în următoarele trei luni, acciza la motorină va fi scăzută de două ori pe lună, cu procente între 5% (14 bani/l) și 25% (70 bani/l), în funcție de cea mai mică creștere procentuală dintre cotațiile internaționale Platts și prețul mediu la pompă. Benzina nu intră în schemă Reducerea de acciză vizează doar motorina, iar prețul benzinei „nu a fost influențat”, menționează sursa. În București, cea mai ieftină benzină este în rețeaua Petrom și într-o stație Socar (Vasile Lascăr) la 9,51 lei/l, în timp ce în stațiile OMV și Lukoil ajunge la 9,57 lei/l. În paralel, analiza amintește că, pe termen mai lung, analiștii internaționali anticipează o iarnă dificilă pentru Europa pe fondul unei posibile „crize a motorinei”, pe fondul scăderii ofertei globale și al tensiunilor geopolitice, într-un context în care Europa rămâne vulnerabilă din cauza capacității insuficiente de rafinare și a dependenței de importuri. [...]
ANAF a schimbat regulile de operare pentru Registrul RO e-Factura, prin modificarea formularului 082 , iar efectul imediat este că fermierii persoane fizice au acum opțiunea de a solicita ieșirea din registru, potrivit HotNews . Ordinul președintelui ANAF nr. 1020/2026 a fost publicat în Monitorul Oficial marți seara și vizează formularul 082 – „Cerere privind înregistrarea sau scoaterea din Registrul RO e-Factura”. Informația a fost relatată inițial de StartupCafe.ro, citată de publicație, pe baza ordinului publicat în Monitorul Oficial. [...]
