Știri
Știri din categoria Externe
Propunerea Ucrainei de a muta negocierile cu Rusia în Azerbaidjan deschide o nouă opțiune de mediere regională, cu potențial impact asupra arhitecturii diplomatice din jurul războiului, potrivit Digi24.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski, aflat în vizită în Azerbaidjan, a declarat că i-a transmis liderului azer Ilham Aliyev disponibilitatea Kievului pentru „negocieri trilaterale” găzduite în această țară, după întâlnirea celor doi în orașul Gabala. Informația este atribuită agenției EFE.
Zelenski a încadrat propunerea ca o continuare a formatelor anterioare de discuții: negocieri găzduite în Turcia și, ulterior, negocieri în Elveția „cu participarea partenerilor americani”. În acest context, mutarea discuțiilor în Azerbaidjan ar semnala o extindere a rolului unor actori regionali în facilitarea dialogului, dacă Moscova acceptă.
Președintele ucrainean a condiționat explicit perspectiva negocierilor de deschiderea Rusiei către diplomație și a spus că Ucraina ar fi pregătită pentru astfel de discuții „în viitorul apropiat”. Totodată, el a afirmat că pentru Ucraina este „foarte important” ca Rusia „să găsească puterea de a pune capăt acestui război nedrept” și a mulțumit partenerilor pentru rolul de mediere.
Azerbaidjanul a mai găzduit întâlniri între înalți oficiali militari ai NATO și reprezentanți ai armatei ruse în perioada 2017–2020, potrivit informațiilor din articol.
În acest moment, materialul nu indică un răspuns al Rusiei la propunerea lui Zelenski și nici un calendar pentru o eventuală rundă de negocieri.
Recomandate
Rusia își extinde infrastructura de atac cu drone prin instalarea unor noi baze de lansare în apropierea graniței cu Belarus, o mutare care scurtează rutele către ținte din Kiev și vestul Ucrainei și poate crește presiunea operațională asupra apărării aeriene ucrainene, potrivit Digi24 . În total, „cel puțin cinci” astfel de baze ar fi apărut în ultimii doi-trei ani în regiunile rusești Briansk, Oriol și Smolensk, unele la doar câteva zeci de kilometri de Belarus. Informația a fost relatată de secția în limba belarusă a Radio Free Europe/Radio Liberty și preluată de TVPWorld (conform articolului). De ce contează: distanțe mai scurte, fereastră mai mare de lovire Amplasarea bazelor ar oferi forțelor ruse „un acces mai ușor” către ținte din Kiev și vestul Ucrainei, prin reducerea semnificativă a distanței pe care trebuie să o parcurgă dronele. În același timp, articolul notează că aceste arme traversează adesea spațiul aerian belarus, ceea ce adaugă o dimensiune regională riscului operațional. Una dintre bazele menționate este descrisă de Radio Free Europe/Radio Liberty drept „una dintre cele mai mari” baze de drone din lume, fără ca în material să fie oferite estimări cantitative privind capacitatea. Rolul Belarusului și semnalele politice Belarus nu și-a trimis trupe în Ucraina, dar a susținut războiul Kremlinului, inclusiv prin rolul avut la declanșarea invaziei din 2022 și prin sprijin diplomatic pentru Moscova, potrivit aceleiași relatări. Pe fondul intensificării utilizării spațiului aerian belarus, forțele de securitate din Belarus au afirmat că dronele survolează teritoriul țării „aproape în fiecare zi” și au raportat „peste 1.400” de încălcări ale spațiului aerian în 2025, conform Radio Free Europe/Radio Liberty. Totuși, Minskul nu ar recunoaște public că încălcările sunt cauzate de drone rusești, punând vina pe Ucraina sau fără a indica originea. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avertizat luna trecută că Moscova încearcă să atragă Belarusul „mai adânc în război”, în timp ce liderul belarus Aleksandr Lukașenko a exclus trimiterea de trupe, spunând că soldații săi nu vor deveni „carne de tun” în conflict. Context: Shahed și varianta „Geran” Rusia folosește frecvent drone Shahed de fabricație iraniană și versiuni adaptate produse intern, numite „Geran”, în atacurile aeriene asupra Ucrainei. Iranul a negat în mod repetat că furnizează astfel de drone Moscovei pentru a fi folosite împotriva Ucrainei, mai notează articolul. [...]
Benjamin Netanyahu nu va participa la întâlnirea bilaterală de la G7 dintre Donald Trump și lideri din Orientul Mijlociu , o absență care vine în momentul în care Washingtonul își leagă agenda summitului de un „acord puternic” cu Iranul și de planuri de deminare în Strâmtoarea Hormuz , un punct critic pentru fluxurile globale de energie, potrivit The Jerusalem Post . Un oficial american de rang înalt a declarat că premierul israelian nu va lua parte la întâlnirea programată săptămâna viitoare în Franța, în marja summitului G7. În același cadru, Trump este așteptat să se întâlnească cu liderii Egiptului, Emiratelor Arabe Unite, Qatarului și ai altor state din regiune și să aibă întrevederi bilaterale suplimentare cu liderii Franței și Indiei. Strâmtoarea Hormuz, pe agenda SUA: deminare după redeschidere Același oficial a spus că SUA consideră că au ajuns la un acord cu Iranul, descris drept „un acord puternic”. În plus, Washingtonul ar urma să se implice în operațiuni de deminare în Strâmtoarea Hormuz, „la deschiderea” acestei rute maritime esențiale, a mai afirmat oficialul. Potrivit declarațiilor citate, și țările G7 ar putea participa la deminarea strâmtorii. Iranul neagă trimiterea unei echipe de negociere În paralel, un purtător de cuvânt al Ministerului iranian de Externe a declarat sâmbătă că Iranul nu are planuri să trimită o echipă de negociere la Geneva sau în altă locație în următoarele zile, potrivit presei de stat iraniene. Alte întâlniri și teme la G7 La summit, Trump este așteptat să participe și la o sesiune de lucru cu președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, potrivit unor oficiali. Pe agenda discuțiilor cu liderii prezenți ar urma să fie incluse, între altele, creșterea economică și dezvoltarea, reziliența lanțurilor de aprovizionare, migrația ilegală și inteligența artificială, precum și consolidarea lanțului de aprovizionare pentru minerale critice folosite în tehnologii avansate. Materialul este prezentat ca „în dezvoltare”, iar detaliile despre calendarul și condițiile redeschiderii Strâmtorii Hormuz sau despre conținutul acordului invocat de partea americană nu sunt precizate în informațiile disponibile. [...]
Planurile SUA pentru o posibilă misiune terestră în Iran au fost oprite de Donald Trump din cauza riscului de represalii și a unei potențiale pierderi mari de vieți , potrivit Focus . Informația indică faptul că, în paralel cu negocierile de pace, Washingtonul evalua scenarii care ar fi putut escalada rapid conflictul și ar fi amplificat riscurile pentru rutele energetice și comerțul maritim. Potrivit relatării, soldați americani ar fi urmat să confiște „cu forța” uraniu îmbogățit, componentă-cheie pentru fabricarea unei arme nucleare. Focus citează CNN, care își bazează informațiile pe mai multe surse din interior. De ce a fost blocată opțiunea unei intervenții terestre Conform CNN, generalul Dan Caine, unul dintre cei mai importanți comandanți militari ai SUA, ar fi fost convocat la mijlocul lunii mai la o întâlnire secretă, după ce se afla la Bruxelles. Discuțiile ar fi avut loc într-un comandament militar din Tampa (Florida), unde ar fi fost analizate opțiunile unei operațiuni. Decizia de a nu merge mai departe ar fi fost luată pe fondul a două riscuri majore: posibile represalii ale Iranului și perspectiva unui număr ridicat de victime în rândul militarilor americani. Dimensiunea operațiunii și dificultatea „securizării” uraniului Relatarea indică faptul că o „securizare fizică” a uraniului ar fi necesitat o forță terestră considerabilă, inclusiv sute de militari din forțe speciale. Un interlocutor citat de CNN descrie complexitatea operațiunii în infrastructuri subterane: „Ar fi nebunește de dificil să scotocești prin aceste tuneluri și toate butoaiele.” Aceeași sursă adaugă că ar fi fost nevoie de „o prezență masivă”, concluzia fiind că, practic, ar fi însemnat o invazie. Riscul de șoc pe energie: Bab al-Mandab, „opțiunea nucleară” economică Trei persoane familiarizate cu subiectul au declarat pentru CNN că Teheranul ar fi avut în vedere o „opțiune nucleară” economică în cazul eșecului negocierilor și al reaprinderii războiului: aliații houthi ai Iranului ar putea închide strâmtoarea Bab al-Mandab, ceea ce ar agrava o criză a petrolului. Context: pierderi, costuri și avertismente privind capacitatea nucleară În material sunt menționate următoarele cifre despre războiul cu Iranul: 13 militari americani uciși; peste 500 de militari americani răniți; peste 1.700 de victime civile, dintre care 254 copii; costuri până acum: 29 miliarde dolari (aprox. 130 miliarde lei). Totodată, directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), Rafael Mariano Grossi, ar fi avertizat că stocul existent ar putea permite Iranului să construiască până la 10 bombe atomice, dacă ar decide militarizarea programului. În plus, Iranul ar avea suficient material și pentru o „bombă murdară” (exploziv convențional combinat cu material radioactiv) și ar păstra o parte semnificativă din arsenalul de drone și rachete. Ce urmează: negocieri în curs și incidente în Strâmtoarea Hormuz Negocierile pentru un acord de pace continuă, Pakistanul – menționat ca țară mediator – exprimând optimism că s-ar putea ajunge la un acord în următoarele 24 de ore, potrivit sursei citate. În paralel, tensiunile rămân ridicate: armata SUA a raportat sâmbătă dimineață noi atacuri cu drone ale Iranului asupra navelor comerciale în Strâmtoarea Hormuz, precizând că toate au fost doborâte, iar traficul maritim a continuat. [...]
Iranul a făcut mai dificilă confiscarea sau evacuarea uraniului îmbogățit , după ce a prăbușit intenționat tuneluri și a amplasat mine explozive la intrări, o mișcare care complică direct orice scenariu de preluare a materialului și, implicit, negocierile Washington–Teheran, potrivit unei investigații CNN . Potrivit a cinci surse familiarizate cu informații ale serviciilor americane, fortificările vizează o rezervă de uraniu „aproape de calitatea necesară pentru o bombă” și fac recuperarea „mult mai dificilă, periculoasă și consumatoare de timp” decât era în urmă cu o lună. Chiar și pentru Iran, accesarea stocului ar necesita echipamente grele de excavare și operațiuni de deminare. Miza imediată este operațională: aceste măsuri ridică riscurile și costurile unei eventuale operațiuni de confiscare și introduc incertitudine în jurul unui posibil acord care ar prevedea predarea uraniului către SUA pentru distrugere și scoaterea lui din țară. Ce știe Washingtonul despre amplasarea stocului Comunitatea internațională consideră că cea mai mare parte a stocului se află în tuneluri prăbușite la complexul nuclear Isfahan , în centrul Iranului, cu material suplimentar păstrat și în alte locații, potrivit aceleiași surse. CNN notează că, la mijlocul lunii mai, armata americană era pregătită pentru o operațiune de preluare a materialului nuclear, dar aceasta a fost considerată în final prea riscantă. Între timp, Iranul ar fi continuat să întărească zonele unde se crede că uraniul este îngropat. Efectul asupra negocierilor: verificare mai grea și risc de „irecuperabil” Fortificarea tunelurilor adaugă un strat suplimentar de complexitate acordului propus de administrația Trump pentru a elimina și distruge uraniul, inclusiv prin întrebarea practică: cine își asumă efectiv sarcina periculoasă de a-l scoate. Scott Roecker, fost șef al biroului de eliminare a materialelor nucleare din cadrul National Nuclear Security Administration (NNSA) între 2017 și 2021, avertizează că situația poate afecta atât recuperarea, cât și verificarea completă a stocului: „În acest scenariu, m-aș teme că Iranul ar susține că o parte din [uraniul îmbogățit] este irecuperabil.” În interpretarea lui Roecker, asta ar putea reduce încrederea că Iranul nu păstrează, pe termen lung, posibilitatea de a recâștiga accesul la material. Acordul posibil și pașii următori Un oficial de rang înalt din administrație, care a informat jurnaliștii vineri, a spus că cele două părți se apropie de un acord care ar obliga Iranul să predea uraniul îmbogățit către SUA; materialul ar urma să fie distrus la fața locului și apoi scos din țară. Totuși, oficiali americani și iranieni au oferit relatări contradictorii, iar termenii exacți rămân neclari, mai arată CNN. Chiar și în cazul semnării unui acord în perioada următoare, sunt așteptate negocieri tehnice suplimentare privind viitorul programului nuclear iranian. CNN mai relatează că scoaterea uraniului din țară ar necesita probabil o facilitate mobilă specializată, organizată sub NNSA la Oak Ridge National Laboratory (Tennessee), iar președintele Donald Trump le-a spus reporterilor că operațiunea de eliminare ar dura „cel puțin două săptămâni”. Deocamdată, Iranul nu a răspuns solicitării de comentarii, iar Casa Albă nu a oferit un răspuns imediat la întrebările CNN, potrivit publicației. [...]
Lovitura SUA în Venezuela ridică miza cooperării de securitate cu Caracas potrivit Antena 3 , după ce Donald Trump a anunțat uciderea lui Hector Rusthenford Guerrero Flores („Niño Guerrero”), unul dintre principalii lideri ai grupării Tren de Aragua , desemnată de SUA drept organizație teroristă. Trump a susținut că liderul grupării a fost eliminat într-o „lovitură rapidă și distrugătoare”, iar operațiunea ar fi fost „coordonată îndeaproape” cu guvernul venezuelean. Mesajul a fost însoțit de un videoclip care arată o clădire cu acoperiș verde dispărând într-un nor de fum, în urma unei explozii. „La ordinul meu, Comandamentul Sudic al Statelor Unite a lansat un atac cinetic rapid și letal pentru a-l executa pe Niño Guerrero (...) Această acțiune a fost coordonată îndeaproape cu prietenii noștri din Venezuela”, a transmis Trump, potrivit relatării. Confirmarea Pentagonului și rolul forțelor venezuelene Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a declarat într-o postare pe X că lovitura a fost efectuată „la începutul acestei săptămâni”, în colaborare cu forțele de securitate venezuelene. La rândul său, comandantul Comandamentului Sud al SUA, generalul Francis Donovan, a mulțumit forțelor venezuelene pentru sprijinul acordat unei „operațiuni comune” împotriva unei baze a Tren de Aragua, care ar fi dus la moartea liderului grupării. Context: acuzații în SUA și recompensă de 5 milioane de dolari În decembrie, Procuratura Federală a Districtului Sudic din New York l-a pus sub acuzare pe „Niño Guerrero”, acuzându-l că ar fi ordonat, supervizat și facilitat acte de terorism pe teritoriul Statelor Unite. Guvernul american a oferit o recompensă de 5 milioane de dolari pentru informații care ar fi dus la capturarea sa. Antena 3 notează, citând CNN, că procurorul federal Jay Clayton l-a descris atunci pe Guerrero drept „creierul” transformării Tren de Aragua dintr-o bandă formată în închisorile venezuelene într-o organizație teroristă transnațională. De ce contează: o cooperare rară, într-un dosar cu implicații regionale Elementul cu impact operațional este colaborarea invocată între SUA și forțele de securitate din Venezuela, într-o operațiune care vizează o grupare asociată cu trafic de persoane, șantaj, răpiri, spălare de bani și contrabandă cu droguri, potrivit Oficiului pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) din cadrul Departamentului Trezoreriei SUA. Gruparea a apărut într-o închisoare din Venezuela și s-a extins în regiune, iar în prezent operează și în Statele Unite, deși „amploarea exactă” a activităților sale rămâne necunoscută. Controversele din jurul campaniei SUA împotriva rețelelor de crimă organizată Materialul amintește că administrația Trump a fost criticată după deportarea a peste 200 de persoane acuzate că ar fi membri Tren de Aragua către o închisoare de maximă securitate din El Salvador, în condițiile în care oficialii americani ar fi prezentat puține dovezi privind apartenența acestora la grupare, iar mulți au negat legătura. Totodată, sunt menționate lovituri ale Departamentului Apărării asupra unor ambarcațiuni suspectate de trafic de droguri în Caraibe și Pacificul de Est, soldate cu peste 200 de morți, fără ca administrația să fi prezentat public dovezi privind narcoticele la bord sau afilierea la carteluri. În acest context, eliminarea unui lider de vârf și recunoașterea explicită a sprijinului venezuelean pot indica o intensificare a cooperării operative pe dosare de securitate, însă amploarea rețelei Tren de Aragua în SUA rămâne, potrivit sursei, dificil de cuantificat. [...]
Protestele din Albania riscă să complice parcursul european al țării , după ce un proiect turistic de mari dimensiuni, asociat cu Jared Kushner , a devenit catalizatorul unei mișcări naționale împotriva modului în care guvernul gestionează investițiile și protecția mediului, potrivit Politico . Planul vizează un resort de 10.000 de locuri de cazare, lângă o zonă protejată de pe coasta sudică, într-un areal descris ca adăpost pentru flamingo, țestoase și una dintre cele mai bine conservate delte de râu din Europa. În doar două săptămâni, protestul inițial – supranumit „revoluția flamingo” – s-a extins dincolo de tema de mediu și s-a transformat într-o contestare a întregii clase politice. Miza depășește un singur proiect: demonstrațiile vin pe fondul acuzațiilor de corupție, al nemulțumirilor legate de dezvoltarea economică și al percepției că statul este administrat în interesul „câtorva bogați”, într-una dintre cele mai sărace țări din Europa, notează publicația. Investiții accelerate, reguli de mediu contestate În centrul disputei se află faptul că lucrările ar fi fost aprobate fără o evaluare a impactului asupra mediului, aspect care a alimentat reacția publică. Politico descrie o zonă în care au apărut deja drumuri și fundații din ciment, iar activiștii susțin că intervențiile au afectat inclusiv zone de cuibărit. Proiectul este prezentat ca fiind de 1,4 miliarde euro (aprox. 7,1 miliarde lei) și a devenit asociat cu Kushner și Ivanka Trump, deși „unele relatări recente” ar indica faptul că grupul de investiții al lui Kushner, Affinity Partners, s-ar fi retras. Affinity Partners nu a răspuns solicitărilor de comentarii, iar Politico precizează că nu a reușit să îl contacteze direct pe Kushner. Presiune pe guvern și risc pentru negocierile cu UE Premierul Edi Rama a adoptat o poziție neconcesivă, iar declarațiile sale – inclusiv ideea că investitorii străini sunt o prioritate deoarece „aduc bani” – au amplificat tensiunile, potrivit relatării. În stradă, protestatarii cer nu doar oprirea proiectului, ci și demisia lui Rama, aflat de 13 ani la putere, iar unii cer inclusiv sancționarea liderului opoziției și fost premier Sali Berisha. În paralel, ambiția Albaniei de a adera la Uniunea Europeană până în 2030 ar putea fi afectată de combinația dintre instabilitate politică și controversele privind protecția mediului. Ambasadorul UE la Tirana, Silvio Gonzato, avertizează că nu poți cere derogări de la regulile europene de mediu și, în același timp, să urmezi un model de dezvoltare care agravează problemele; el compară situația cu „greșeli” făcute în trecut în Italia și în alte părți ale Europei, inclusiv în România. Tot în acest context, Politico menționează că Albania a adoptat legi controversate privind investițiile strategice și ariile protejate, despre care organizațiile de mediu și demonstranții spun că ar fi fost concepute pentru a accelera proiecte turistice. UE ar fi avertizat că, dacă direcția continuă, închiderea capitolului de mediu din negocierile de aderare poate deveni mai dificilă. Turismul „Maldivelor Europei” și costurile interne Rama își leagă strategia de atragerea capitalului străin de obiectivul de a transforma Albania în „Maldivelor Europei”. În ultimul deceniu, numărul vizitatorilor s-a triplat, iar anul trecut țara a avut peste 12 milioane de turiști, de peste patru ori populația, potrivit articolului, care notează și aprecierile UN Tourism. Criticii acestui model susțin însă că dezvoltarea rapidă aduce beneficii economice limitate pentru populație, în timp ce presiunea pe mediu și costurile de trai cresc. În plus, Politico consemnează că tinerii albanezi pleacă din țară „la cele mai ridicate rate din Europa”, pe fondul frustrărilor legate de perspectivele economice. În perioada următoare, presiunea se va muta pe două fronturi: dacă autoritățile vor suspenda sau modifica proiectele contestate și cum va reacționa Bruxelles-ul la combinația dintre derapaje de mediu, legislație controversată și proteste de amploare. [...]
