Retragerea lui Starmer și ieșirea din scenă a lui Macron riscă să slăbească „Coaliția Voinței”, cu efect direct asupra sprijinului european pentru Ucraina, pe fondul temerilor privind un vid de leadership și al ascensiunii unor politicieni mai favorabili Rusiei, potrivit Adevărul.

Coaliția – un format diplomatic care a reunit peste 30 de state – a fost construită în jurul parteneriatului dintre Marea Britanie și Franța, cu obiectivul de a susține Ucraina și, în perspectivă, de a pregăti o eventuală desfășurare de trupe care să garanteze respectarea unui armistițiu. În paralel, cele două puteri nucleare europene coordonează și planuri de deminare a Strâmtorii Hormuz.

În acest context, plecarea lui Keir Starmer din prim-planul politicii internaționale și faptul că Emmanuel Macron nu mai poate candida pentru un nou mandat la prezidențialele de anul viitor alimentează îngrijorări că Europa ar putea rămâne fără o direcție coerentă în dosarul ucrainean.

Riscul politic major: cine vine după Macron

Temerile sunt concentrate mai ales pe tranziția de la Paris. Macron trebuie să părăsească funcția după alegerile prezidențiale de anul viitor, iar publicația notează că nu există un succesor evident. În material sunt menționați drept posibili câștigători:

• Marine Le Pen (Rassemblement National), care a promis în trecut retragerea Franței din structura militară integrată a NATO, ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei și presiuni asupra Ucrainei pentru un acord de pace în condițiile Moscovei;
• Jean-Luc Mélenchon, care ar merge mai departe, promițând retragerea Franței din alianța militară occidentală.

O sursă citată de The Telegraph afirmă că oficialii britanici analizează deja implicațiile unei eventuale victorii a unuia dintre acești candidați asupra relațiilor franco-britanice, inclusiv asupra viitorului Coaliției Voinței și asupra schimbului de informații clasificate. Un oficial occidental avertizează că NATO ar avea „o problemă majoră” dacă oricare dintre cei doi ar ajunge la putere.

Lideri alternativi, dar cu limite și vulnerabilități

Discuțiile diplomatice se îndreaptă spre ideea unui posibil „înlocuitor” de leadership european, însă opțiunile descrise în articol vin cu constrângeri.

Friedrich Merz, cancelarul Germaniei, este indicat drept cel mai evident nume, în condițiile în care coordonează un proiect amplu de transformare a armatei germane în cea mai mare forță militară din Europa. Totuși, materialul subliniază că Merz este afectat de probleme interne și de întrebări privind capacitatea sa de a rămâne la conducere.

Roderich Kiesewetter (CDU), membru al Comisiei pentru Afaceri Externe din Bundestag, este citat critic la adresa lui Merz și a poziționării Berlinului, inclusiv în raport cu angajamentele publice privind Ucraina.

„Asta nu înseamnă leadership. Atunci cine va conduce Europa? Avem nevoie de un Churchill.”

În același timp, Germania – spre deosebire de Marea Britanie, Franța și alte aproximativ 12 state – a refuzat să se angajeze că va trimite trupe într-o viitoare misiune de garantare a unui armistițiu în Ucraina, potrivit articolului.

Alți lideri menționați ca având propriile vulnerabilități sunt Donald Tusk (Polonia) și Giorgia Meloni (Italia), ambii refuzând trimiterea de trupe în Ucraina. Deși sunt considerați favoriți să își păstreze funcțiile, articolul notează că este puțin probabil să fie percepuți ca înlocuitori ai lui Macron în rolul de lider al Europei.

Ce urmează: o coaliție dependentă de continuitatea politică

Miza imediată este continuitatea sprijinului european pentru Ucraina și credibilitatea angajamentelor asumate. În lectura prezentată, dacă Europa nu își respectă promisiunile față de Kiev, consecințele geopolitice ar putea fi serioase, inclusiv prin riscul ca viitoare guverne ucrainene să caute sprijin la alte puteri din regiune, pe fondul percepției unui Occident „nesigur”.

În lipsa unei figuri care să preia rapid rolul de coordonare politică, articolul sugerează că viitorul Coaliției Voinței ar putea depinde de capacitatea succesorului lui Starmer, Andy Burnham, de a compensa, „de unul singur”, retragerea tandemului care a ținut până acum formatul în picioare.