Știri
Știri din categoria Externe
Numirea de ultim moment a vicepreședintelui JD Vance la conducerea delegației SUA ridică miza negocierilor cu Iranul și poate influența stabilitatea regională cu efect direct asupra rutelor energetice, într-un moment în care armistițiul rămâne fragil, potrivit aljazeera.com. Vance a plecat spre Islamabad pentru discuții programate a doua zi, declarând că se așteaptă la rezultate „pozitive” privind încheierea războiului SUA-Israel cu Iranul.
Vicepreședintele a spus că președintele Donald Trump i-a oferit „linii directoare destul de clare” pentru întâlnire și a condiționat deschiderea Washingtonului de „negocieri cu bună-credință” din partea Teheranului. În același timp, Vance a avertizat că, dacă Iranul „încearcă să ne joace”, echipa de negociere „nu va fi atât de receptivă”.
Unele evaluări citate de publicație văd decizia ca pe un indiciu al reticenței Iranului față de emisarul special Steve Witkoff și de Jared Kushner, ginerele lui Trump, ambii urmând totuși să participe la discuțiile de sâmbătă. Witkoff și Kushner conduseseră anterior negocieri indirecte privind programul nuclear iranian.
Vance este descris ca fiind loial lui Trump, dar perceput drept mai puțin „șoim” decât alți oficiali de rang înalt. El este asociat aripii anti-intervenționiste din mișcarea MAGA și are experiență militară ca fost membru al Marine Corps în războiul din Irak din 2003. Un corespondent Al Jazeera a relatat că Iranul ar fi preferat să discute cu Vance, nu cu alți trimiși.
Din partea Iranului, președintele Parlamentului Mohammad Bagher Ghalibaf și ministrul de externe Abbas Araghchi sunt așteptați să conducă delegația, însă nu era clar vineri dacă va participa vreun reprezentant al Gardienilor Revoluției (IRGC). Nici formatul negocierilor nu fusese anunțat: rămâne neclar dacă oficialii vor discuta direct sau prin intermediari.
Pe fond, nu există încă „claritate” asupra unor dosare-cheie menționate în material, între care:
Discuțiile vin după o săptămână în care Trump a amenințat cu lovituri asupra infrastructurii civile a Iranului, iar experți în drept internațional au spus că astfel de atacuri ar putea constitui crime de război. Înainte de anunțarea armistițiului temporar, Trump a avertizat că „o întreagă civilizație va muri în această noapte” dacă nu se ajunge la un acord.
Deși pauza în lupte „în general” s-a menținut, mesajele despre termenii înțelegerii sunt contradictorii. Administrația Trump a spus că a acceptat un plan în 10 puncte propus de Iran, dar a susținut că punctele diferă de o propunere anterioară, tot în 10 puncte, pe care o respinsese.
Ghalibaf a pus sub semnul întrebării continuarea negocierilor și a cerut îndeplinirea a două condiții înainte de începerea discuțiilor: încetarea focului în Liban și eliberarea activelor iraniene blocate. În paralel, adjunctul ministrului iranian de externe pentru afaceri politice, Majid Takht Ravanchi, a spus că Iranul salută dialogul din Pakistan, dar se teme că ar putea fi folosit ca „înșelătorie” pentru a acoperi o nouă escaladare și vrea garanții că nu va fi atacat din nou.
Negocierile de sâmbătă ar trebui să arate dacă părțile reiau cadrul discuțiilor din februarie, când se negocia programul nuclear iranian în Oman și Elveția, sau dacă vor porni „de la zero”, pe fondul neîncrederii accentuate după atacurile americane asupra unor situri nucleare iraniene și după reluarea războiului la final de februarie. Publicația notează, citând surse, că s-ar înregistra deja „progrese la nivel de teren” înainte de sosirea negociatorilor principali, însă rămâne deschisă întrebarea asupra „modalităților” pe care trebuie să le convină cele două părți.
Recomandate
Casa Albă a evitat un discurs televizat al lui Donald Trump despre încetarea focului cu Iranul, pe fondul incertitudinilor din acord , potrivit reuters.com . Decizia indică o prudență de comunicare într-un moment în care administrația americană încearcă să proiecteze încredere în înțelegere, deși detaliile rămân neclare, iar miza economică este majoră: Strâmtoarea Hormuz rămâne blocată, cu efecte severe asupra aprovizionării globale cu energie. Oficiali americani citați de Reuters spun că unii consilieri s-au temut că un mesaj în prime-time ar fi „vândut” prea mult un acord încă fragil. În paralel, Casa Albă a transmis într-un comunicat că discuțiile „nu au ajuns la nivelul” președintelui și a calificat informația drept „știri false”, susținând că subiectul nu a fost discutat cu Trump. De ce contează: riscul de piață rămâne, deși loviturile aeriene s-au oprit Încetarea focului a oprit loviturile aeriene ale SUA și Israelului asupra Iranului, însă nu a pus capăt blocadei Strâmtorii Hormuz, descrisă în material ca provocând „cea mai mare perturbare din istorie” a aprovizionării globale cu energie. Pentru piețe, mesajul este că reducerea tensiunilor militare nu s-a tradus încă într-o normalizare a fluxurilor energetice, iar pârghia Teheranului asupra rutei rămâne intactă. Reuters notează că, vineri, strâmtoarea era în continuare închisă, iar Israelul a schimbat focuri cu Hezbollah în Liban, un conflict paralel pe care SUA și Iranul l-au descris, fiecare, drept încălcări ale acordului, chiar înaintea primelor discuții de pace. Ce se știe despre decizia de comunicare și ce urmează Potrivit sursei, Trump a anunțat încetarea focului printr-o postare pe rețele sociale, cu doar câteva ore înainte de un termen-limită de marți seara, după ce amenințase că va „distruge întreaga civilizație” a Iranului. Reuters descrie schimbarea de poziție drept una dintre cele mai bruște răsturnări de situație din timpul unui război făcute de un președinte american. În weekend urmează negocieri la nivel înalt în Islamabad, programate să înceapă sâmbătă, delegația SUA fiind condusă de vicepreședintele JD Vance. Acesta a spus vineri că SUA sunt dispuse să negocieze cu bună-credință, dar a avertizat că, dacă partea iraniană „încearcă să ne joace”, echipa americană nu va fi receptivă. Context: lipsa de încredere și pârghia Hormuz complică o pace durabilă Analiști citați în material avertizează că există puțină încredere între părți, iar retorica dură a lui Trump ar putea îngreuna diplomația. În plus, Reuters consemnează evaluări potrivit cărora Iranul, deși slăbit militar, ar putea rămâne o problemă pe termen lung pentru Washington, inclusiv prin capacitatea demonstrată de a închide Strâmtoarea Hormuz — un instrument cu impact direct asupra piețelor energetice globale și rivalilor din Golf. [...]
Declarațiile lui Donald Trump ridică miza asupra Strâmtorii Ormuz, un punct-cheie pentru fluxurile globale de petrol , într-un moment în care redeschiderea rutei maritime rămâne limitată, potrivit G4Media.ro . Președintele SUA a susținut că Iranul nu ar avea „nicio altă carte în mână” la negocieri decât capacitatea de a presa pe termen scurt prin căile maritime internaționale. Trump a scris pe rețeaua sa Truth Social, înaintea începerii negocierilor de pace programate în Pakistan, că „singurul motiv” pentru care iranienii „sunt încă în viață este pentru a negocia”. Într-un mesaj separat, el a afirmat că Iranul ar fi „mai dotat” pentru a gestiona „media mincinoase” și „relațiile publice” decât pentru a lupta. De ce contează Ormuz pentru economie Miza imediată este Strâmtoarea Ormuz , descrisă drept „strategică” și care, înainte de război, era tranzitată de 20% din țițeiul mondial. Controlul și funcționarea acestei rute ar urma să fie în centrul discuțiilor de pace din acest weekend dintre delegațiile americană și iraniană, în Pakistan. Deși Iranul și SUA declaraseră că strâmtoarea va fi redeschisă după anunțarea, marți, a unui armistițiu de două săptămâni, în practică „doar un număr mic de nave” a trecut de atunci prin Ormuz, potrivit informațiilor din articol. Presiune militară înaintea negocierilor Trump a spus joi că Iranul „nu își face deloc treaba” în Ormuz și a adăugat: „Nu acesta este acordul pe care l-am încheiat!”. Tot vineri, el a declarat pentru cotidianul New York Post că armata americană se pregătește de noi lovituri dacă discuțiile din Pakistan nu vor avea rezultat. „Dacă nu va exista un acord, le vom utiliza, și le vom utiliza foarte eficace”, a spus Trump pentru New York Post. Ce urmează depinde de rezultatul negocierilor din Pakistan și de măsura în care redeschiderea Strâmtorii Ormuz se va vedea efectiv în trafic maritim, nu doar în declarații politice. [...]
Iranul menține un „robinet” asupra Strâmtorii Hormuz, iar traficul maritim rămâne la minime istorice chiar înaintea unor negocieri SUA–Iran în Pakistan , ceea ce prelungește șocul asupra aprovizionării globale cu energie și menține presiunea pe prețul petrolului, potrivit twz.com . Administrația Trump spune că este „foarte optimistă” că un acord de pace cu Iranul este aproape, iar o delegație condusă de vicepreședintele JD Vance se deplasează la Islamabad pentru discuții „cu miză mare” în acest weekend. În paralel, nu există indicii că Teheranul ar relaxa blocada aproape totală a Strâmtorii Hormuz, descrisă ca declanșând „cea mai severă perturbare a aprovizionării globale cu energie” consemnată vreodată. Blocajul din Hormuz: trafic redus de la 130–160 de nave/zi la „câteva” după armistițiu Date citate în material arată cât de abruptă este scăderea tranzitului. Potrivit unor informații SPG Energy Oil transmise către NBC News, în ziua de 10 aprilie au traversat strâmtoarea doar două nave, cel mai mic total zilnic de când Trump a anunțat armistițiul cu Iranul (marți). Înainte de conflict, prin Hormuz treceau, de regulă, 130–160 de nave pe zi. În plus, un think tank american, Institute for the Study of War (ISW), susține că Iranul își consolidează controlul asupra traficului maritim pentru a menține prețurile petrolului ridicate și a-și crește pârghiile în negocieri. ISW indică faptul că oficiali iranieni ar fi semnalat că nu vor permite tranzitul a mai mult de 15 nave pe zi, mult sub nivelurile de dinainte de război. ISW mai afirmă că Autoritatea Portuară și Maritimă iraniană a publicat pe 8 aprilie instrucțiuni de rutare care mută traficul internațional pe culoare coordonate cu marina Gardienilor Revoluției (IRGC), în ape controlate de Iran, avertizând totodată asupra riscului de mine în afara acestor rute. Negocierile din Pakistan: optimism la Washington, condiții la Teheran JD Vance conduce delegația americană, alături de emisarul special Steve Witkoff și Jared Kushner, care au participat anterior la trei runde de discuții indirecte în Oman, înainte ca SUA și Israel să lanseze lovituri asupra Iranului pe 28 februarie. De partea iraniană, delegația era așteptată să fie condusă de ministrul de externe Abbas Araghchi și de președintele Parlamentului, Mohammad Baqer Qalibaf; ulterior, materialul notează că delegația iraniană ar fi ajuns la Islamabad, iar presa iraniană ar fi indicat că Qalibaf o conduce. Qalibaf a declarat că două condiții „agreate anterior” trebuie îndeplinite înainte ca negocierile să înceapă: un armistițiu în Liban și deblocarea activelor iraniene. În același timp, premierul Pakistanului, Shehbaz Sharif, a descris discuțiile drept un moment „de totul sau nimic”. De ce contează economic: pârghie de negociere prin energie și risc de escaladare Menținerea restricțiilor în Hormuz funcționează, în logica descrisă în material, ca instrument de presiune economică: limitarea tranzitului ține piața petrolului sub tensiune și crește costurile logistice și de asigurare pentru transportul maritim. Pe linie politică și militară, Trump a acuzat Iranul că folosește căile navigabile internaționale pentru „șantaj” pe termen scurt și a avertizat asupra unor „taxe” percepute petrolierelor care primesc permisiunea de tranzit. Separat, publicația notează că The New York Post relatează despre pregătirea unor opțiuni militare dacă discuțiile eșuează. Ce urmează Miza imediată este dacă negocierile din Islamabad produc un aranjament care să ducă la normalizarea tranzitului prin Hormuz. În lipsa unei relaxări rapide, datele de trafic rămân principalul indicator operațional al severității blocajului, iar orice menținere a nivelurilor actuale sugerează că presiunea asupra pieței energiei va continua, indiferent de tonul public al discuțiilor. [...]
Statele din Golf își recalibrează securitatea și își diversifică alianțele , pe fondul riscului ca Iranul să păstreze controlul asupra Strâmtorii Ormuz și să poată bloca exporturile, într-un context în care protecția americană este percepută drept „costisitoare” și mai puțin predictibilă, potrivit Digi24 . Miza este în primul rând economică: Ormuz este ruta prin care trece cea mai mare parte a comerțului statelor din Golf, iar un control iranian ar însemna o pârghie directă asupra fluxurilor de energie și bunuri. În material se arată că statele din Golf se confruntă cu o „amenințare continuă” din partea Iranului și a arsenalului său de rachete rămas, iar prezența bazelor americane pe teritoriul lor le-a transformat în ținte. În același timp, țările din regiune susțin că nu pot accepta ca Teheranul să păstreze controlul asupra Strâmtorii Ormuz, pe care ar fi preluat-o în timpul războiului; Iranul ar fi insistat, odată cu acceptarea încetării focului din această săptămână, că își menține controlul asupra căii navigabile. Un punct imediat de urmărit este negocierea viitorului strâmtorii în discuțiile SUA–Iran de la Islamabad, care „ar urma să înceapă încă de vineri”, conform articolului. Pentru economiile din Golf, orice incertitudine prelungită asupra Ormuz se traduce în risc operațional pentru exporturi și în costuri mai mari de securizare a rutelor. Alianțe noi, dar fără un „NATO musulman” realist Pe fondul acestor riscuri, statele din Golf ar urma să-și extindă rețeaua de parteneri de securitate. Profesorul Bader Mousa Al-Saif (Universitatea din Kuweit) susține că regiunea ar trebui să-și regândească modelul, construind parteneriate și cu puteri medii precum Turcia, în loc să se bazeze exclusiv pe SUA, pentru a reduce probabilitatea unor conflicte repetate care împiedică refacerea fundamentelor economice. În paralel, articolul notează o serie de mișcări recente în zona pactelor și parteneriatelor de apărare, inclusiv acorduri cu Pakistanul și India, precum și acorduri semnate „în grabă” cu Ucraina în timpul conflictului, pentru a contracara amenințarea dronelor iraniene. Ideea unui „NATO musulman” reapare în dezbatere, dar este descrisă ca „extrem de improbabilă”. Este menționată și o alianță apărută în martie între Arabia Saudită, Turcia, Egipt și Pakistan, numită „Step”, însă rivalitățile și neclaritatea privind adversarul principal (Iran sau Israel) complică funcționarea ei. Costuri de reconstrucție și investiții în infrastructură critică În Emiratele Arabe Unite, autoritățile sunt citate cu date privind amploarea atacurilor: 2.256 de drone și peste 563 de rachete, cu o rată de interceptare de peste 90%. În acest context, Abdulkhaleq Abdulla, profesor în EAU, spune că se așteaptă la aprofundarea legăturilor de securitate cu SUA și la extinderea relațiilor cu Israelul, inclusiv pe componenta militară și de informații. Pe linia impactului economic, Yasmine Farouk (International Crisis Group) apreciază că Arabia Saudită este mai bine poziționată pentru revenire, inclusiv datorită conductelor și porturilor de la Marea Roșie și a faptului că infrastructura energetică ar fi fost mai puțin afectată decât în alte state din Golf. Totuși, „costurile de reconstrucție” ar putea pune presiune pe planul Riadului de diversificare economică până în 2030. Andreas Krieg (King’s College London) anticipează că statele din Golf nu vor încerca să înlocuiască protecția americană, ci să o completeze prin consolidarea parteneriatelor, în special cu Europa, și prin investiții suplimentare în: apărare aeriană și antirachetă; întărirea porturilor și a stațiilor de desalinizare; supraveghere maritimă; rute alternative de export. În logica articolului, recalibrarea securității în Golf nu este doar o repoziționare geopolitică, ci o reacție la un risc comercial imediat: controlul și funcționarea unei rute maritime esențiale, de care depind exporturile și stabilitatea veniturilor din energie ale regiunii. [...]
Negocierile SUA–Iran riscă să fie blocate de condițiile Teheranului privind sancțiunile și de tensiunile din Strâmtoarea Ormuz , două dosare cu efect direct asupra fluxurilor de petrol și asupra costurilor de transport maritim, potrivit digi24.ro . Discuțiile sunt așteptate la Islamabad, iar vicepreședintele american JD Vance a transmis că Washingtonul e dispus să negocieze „cu bună-credință”, dar a avertizat că echipa SUA nu va fi „receptivă” dacă Iranul „se joacă” în negocieri. Miza economică imediată este legată de securitatea rutelor energetice și de regimul sancțiunilor: Iranul cere ridicarea acestora și deblocarea unor active înghețate, în timp ce SUA acuză Teheranul că restricționează tranzitul prin Ormuz, o arteră critică pentru exporturile de petrol. Strâmtoarea Ormuz: blocaj în transportul petrolului și presiune pe shipping Unul dintre punctele care pot deraia rapid negocierile este Strâmtoarea Ormuz, descrisă ca rută crucială pentru transportul petrolului. Donald Trump a acuzat Iranul că nu respectă înțelegerea privind permisiunea acordată navelor să traverseze și a susținut că „foarte puține nave” mai trec, în condițiile în care „sute de nave și aproximativ 20.000 de marinari” ar fi blocați în interiorul Golfului. În paralel, Iranul ar încerca să-și consolideze controlul, vorbind despre Ormuz ca despre „apă teritorială iraniană” și despre un set nou de reguli privind tranzitul. Teheranul a anunțat și crearea unor rute de tranzit noi, la nord de canalele existente, invocând riscul de „mine marine” în zona principală de trafic — o formulare care, potrivit materialului, alimentează temerile companiilor de transport maritim. Pe fondul unor informații potrivit cărora unele nave ar fi plătit o taxă de 2 milioane de dolari (aprox. 9,2 milioane lei) pentru a trece, Trump a avertizat că Iranul „ar fi bine să nu perceapă taxe de la petroliere”. Sancțiunile: cererea de deblocare a 120 mld. dolari, improbabilă pentru Washington Al doilea dosar cu impact economic major este regimul sancțiunilor. Iranul solicită ridicarea sancțiunilor impuse de SUA și la nivel internațional ca parte a oricărui acord. În plus, președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Qalibaf, a spus că înainte de începerea negocierilor ar trebui deblocate active iraniene înghețate de aproximativ 120 de miliarde de dolari (aprox. 552 miliarde lei). Potrivit articolului, Qalibaf a prezentat această cerință ca una dintre două măsuri convenite anterior, cealaltă fiind încetarea focului în Liban. Totuși, declarația din 7 aprilie a premierului pakistanez Shehbaz Sharif, care anunța un armistițiu de două săptămâni, nu menționa deblocarea fondurilor, iar materialul notează că nu este clar la ce acord se referea oficialul iranian. În aceste condiții, publicația apreciază că este „extrem de improbabil” ca administrația Trump să accepte o concesie atât de mare doar pentru a porni negocierile. Contextul care poate complica dosarele economice: Liban și nuclearul Pe lângă Ormuz și sancțiuni, analiza inventariază alte puncte sensibile care pot influența climatul negocierilor: Liban : campania Israelului împotriva Hezbollah ar putea compromite discuțiile; Iranul avertizează că negocierile „își pierd sensul” dacă acțiunile continuă. Trump a spus că acțiunile Israelului ar urma să fie „puțin mai discrete”, iar Departamentul de Stat a anunțat discuții directe Israel–Liban la Washington săptămâna viitoare. Programul nuclear : Iranul cere recunoașterea dreptului de a îmbogăți uraniu pentru scopuri civile, în timp ce planul american ar cere încetarea îmbogățirii pe teritoriul iranian; secretarul apărării Pete Hegseth a insistat că Iranul nu va avea „niciodată” armă nucleară sau capacitatea de a obține una. Aliații regionali ai Iranului : rețeaua de grupări aliate (Hezbollah, Houthi, Hamas și miliții din Irak) rămâne un instrument de influență, deși este sub presiune; materialul notează și nemulțumiri interne în Iran, pe fondul unei economii „care se clatină”, legate de costurile „aventurilor externe”. Ce urmează Discuțiile sunt așteptate la Islamabad, însă articolul descrie un traseu negociator plin de obstacole, în care cererile Iranului privind sancțiunile și controlul asupra Strâmtorii Ormuz pot deveni rapid puncte de blocaj. În lipsa unor concesii inițiale credibile de ambele părți, rămâne incert dacă negocierile vor avansa către un cadru comparabil cu acordul nuclear din 2015 (JCPOA) sau vor rămâne la nivel de poziționări. [...]
Planul lui Trump pentru un arc triumfal de 76,2 metri la Washington deschide o nouă rundă de avize și decizii urbanistice în capitala SUA, unde amplasarea propusă ar intersecta o zonă simbolică și sensibilă din punct de vedere al amenajării spațiului public, potrivit mediafax.ro , care citează un plan de 12 pagini făcut public vineri de Comisia pentru Arte Frumoase a Statelor Unite. Proiectul descrie o construcție de 76,2 metri, cu o figură înaripată ce amintește de Statuia Libertății (torță și coroană), flancată de doi vulturi și „păzită” de patru lei, toate elementele urmând să fie aurite. Pe monument ar urma să apară, cu litere aurii, mesajele „One Nation Under God” („O singură națiune sub Dumnezeu”) și „Liberty and Justice for All” („Libertate și Justiție pentru toți”). Amplasarea indicată în document este între Lincoln Memorial (la est) și Cimitirul Național Arlington (la vest), într-un sens giratoriu care leagă Washingtonul de nordul statului Virginia, ceea ce mută discuția din zona de intenție politică în cea de autorizare și integrare urbanistică într-un perimetru cu repere naționale majore. Dimensiuni și comparații cu monumente existente Ca înălțime, arcul propus ar depăși mai multe repere cunoscute, conform planului: cu 49,2 metri peste Arcul de Triumf din București (27 metri); cu 26,2 metri peste Arc de Triomphe din Paris (50 metri); peste Lincoln Memorial, care ajunge la 30,2 metri deasupra nivelului solului. Context: o agendă mai largă de schimbări arhitecturale Trump a susținut în februarie că ideea unui astfel de monument pentru Washington ar fi veche de circa două secole, dar ar fi fost abandonată din cauza Războiului Civil, menționând și tentative fără rezultat la începutul secolului XX. Argumentul său este că marile orașe ale lumii au astfel de monumente, iar Washingtonul ar fi o excepție între capitalele importante. Inițiativa este prezentată ca parte a unui pachet mai amplu de schimbări arhitecturale din al doilea mandat: administrația lucrează la o sală de bal de mari dimensiuni la Casa Albă, iar Biroul Oval și Grădina Rozelor au fost deja modificate. Ce urmează În acest stadiu, informația disponibilă este planul publicat de Comisia pentru Arte Frumoase; materialul nu oferă detalii despre buget, calendar sau pașii procedurali concreți pentru aprobare și execuție. Limitarea este relevantă, deoarece fezabilitatea proiectului depinde de avize și decizii de amenajare în zona propusă. [...]
