Știri
Știri din categoria Externe
Tensiunile din Strâmtoarea Ormuz riscă să lovească direct fluxurile de petrol, după ce Donald Trump a acuzat Iranul că a încălcat acordul de încetare a focului și a anunțat reluarea negocierilor prin emisari trimiși la Islamabad, potrivit HotNews. Miza este una economică și operațională: Ormuz este o rută critică pentru aprovizionarea globală cu petrol, iar orice blocaj sau incertitudine poate afecta transporturile și prețurile.
Trump a spus că reprezentanții săi vor fi luni seară în capitala Pakistanului, țară care ar fi acționat ca mediator, pentru „negocieri”. Într-o postare pe Truth Social, președintele american a susținut că Iranul „a decis să tragă gloanțe” sâmbătă în Strâmtoarea Ormuz, calificând acțiunea drept „o încălcare deplină” a încetării focului, și a afirmat că mai multe focuri ar fi fost îndreptate spre „o navă franceză și un cargou din Regatul Unit”.
În aceeași intervenție, Trump a susținut că strâmtoarea ar fi fost „deja închisă” de forțele americane înainte ca Iranul să anunțe o nouă blocadă și a ironizat decizia Teheranului, afirmând că aceasta ar avantaja SUA, nu Iranul.
„Iran a anunțat recent că închide strâmtoarea, ceea ce este ciudat, pentru că blocada noastră a închis-o deja. Ne ajută fără să știe, iar ei sunt cei care pierd odată cu închiderea trecerii, 500 de milioane de dolari pe zi! Statele Unite nu pierd nimic.”
Trump a mai afirmat că „multe nave se îndreaptă chiar acum spre SUA, Texas, Louisiana și Alaska, pentru a se încărca”, fără a oferi detalii suplimentare.
Declarațiile vin după ce Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) a anunțat că blochează din nou Strâmtoarea Ormuz, începând de sâmbătă seară, motivând că „inamicul american nu a ridicat blocada navală care vizează navele și porturile iraniene”. Anunțul a fost făcut la o zi după ce Teheranul spusese că strâmtoarea a fost redeschisă.
Duminică, monitorul de transport maritim MarineTraffic a indicat că mai multe nave care păreau să intre în strâmtoare au făcut cale întoarsă, aparent pentru că nu puteau traversa, potrivit The New York Times.
Trump a spus că Washingtonul propune Teheranului un acord „foarte corect și rezonabil”, fără să detalieze conținutul, dar a amenințat că, în lipsa acceptării, SUA ar urma să scoată „din funcțiune fiecare centrală electrică și fiecare pod din Iran”.
Pe partea iraniană, Ali Akbar Velayati, oficial de rang înalt, a reluat amenințarea că Teheranul ar putea bloca și strâmtoarea Bab al-Mandeb, o altă cale navigabilă importantă, la Marea Roșie, în apropierea unor zone din Yemen controlate de rebelii Houthi, aliați ai Iranului.
Separat, președintele parlamentului iranian și negociatorul principal, Mohammad Bagher Ghalibaf, a declarat sâmbătă că s-au înregistrat unele progrese în discuțiile cu SUA, dar că părțile sunt încă departe de un acord final, care ar trebui implementat „pas cu pas”, prin acțiuni reciproce.
Recomandate
Disputa SUA–Iran pe programul nuclear riscă să prelungească tensiunile din jurul Strâmtorii Ormuz , un punct critic pentru piața petrolului, în condițiile în care negocierile dintre Washington și Teheran rămân blocate pe durata unei eventuale suspendări a activităților nucleare, potrivit News . Președintele Iranului, Masoud Pezeshkian , a declarat duminică că președintele american Donald Trump „nu are nicio justificare” să priveze Iranul de „drepturile sale nucleare”, pe fondul disputelor continue dintre cele două țări privind programul nuclear iranian. Informația este transmisă de Reuters, iar declarația a fost preluată de agenția Iranian Student News Agency (ISNA). „Trump spune că Iranul nu poate face uz de drepturile sale nucleare, dar nu spune pentru ce crimă. Cine este el să priveze o națiune de drepturile sale?” Miza negocierilor: cât de lungă să fie suspendarea activităților nucleare Declarațiile vin în momentul în care SUA și Iranul încearcă să ajungă la un acord pentru limitarea programului nuclear iranian, într-un context regional tensionat, inclusiv în jurul Strâmtorii Ormuz — rută strategică prin care trece aproximativ o cincime din exporturile mondiale de petrol. Potrivit unor surse diplomatice citate în material, Washingtonul insistă ca Iranul să își suspende activitățile nucleare pentru o perioadă îndelungată, propunând o pauză de aproximativ 20 de ani. Teheranul ar fi sugerat, în schimb, o suspendare de trei până la cinci ani, în cadrul negocierilor recente. Context: suspiciuni, sancțiuni și risc de escaladare Programul nuclear al Iranului este una dintre principalele surse de tensiune cu Occidentul de peste două decenii. SUA și aliații lor suspectează că Teheranul ar putea încerca să dezvolte arme nucleare, acuzație respinsă de autoritățile iraniene, care susțin că programul are scop exclusiv civil. Disputa s-a intensificat după ce acordul nuclear din 2015 dintre Iran și marile puteri a intrat în impas în ultimii ani, iar sancțiunile occidentale au fost reintroduse sau extinse. În ultimele săptămâni, tensiunile au crescut și mai mult pe fondul conflictului regional și al negocierilor indirecte, în timp ce ambele părți încearcă să evite o escaladare militară majoră. [...]
Iranul își întărește poziția de negociere înainte de expirarea armistițiului cu SUA, folosind Strâmtoarea Ormuz și dosarul nuclear ca pârghii , potrivit Adevărul . Teheranul a revenit asupra deciziei de redeschidere a Strâmtorii Ormuz și a reimpus restricții, acuzând Washingtonul că nu și-a respectat angajamentele privind ridicarea blocadei asupra porturilor iraniene. Iranul a anunțat că tranzitul prin strâmtoare a revenit la „o stare de control militar strict”, iar autoritățile au avertizat că blocajul va continua atât timp cât SUA mențin restricțiile asupra porturilor iraniene. Mișcarea vine după ce președintele american Donald Trump a spus că blocada va rămâne în vigoare până la un acord cu Iranul, inclusiv pe tema programului nuclear. Ormuz: redeschidere de o zi, apoi „control militar strict” Reluarea traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz a durat, practic, o singură zi. Vineri, ministrul iranian de Externe Abbas Araghchi anunțase că, pe durata armistițiului, navele comerciale pot tranzita ruta pe un traseu stabilit în prealabil, coordonat cu autoritățile maritime iraniene, conform aceleiași surse. Sâmbătă, 18 aprilie, Teheranul a reimpus restricțiile, invocând faptul că SUA nu ar fi renunțat la blocada asupra vaselor care vin spre sau dinspre porturile iraniene. Miza de miercuri: expiră armistițiul SUA–Iran, cresc presiunile Armistițiul dintre SUA și Iran urmează să expire miercuri, în timp ce cele două părți au purtat discuții indirecte pentru o soluție pe termen lung. În acest context, experta în relații internaționale Ioana Mateș descrie situația drept un „joc psihologic” în care fiecare parte încearcă să-și maximizeze câștigurile din negociere. În paralel, în regiune revine portavionul USS Gerald R. Ford , menționat în material ca un semnal de presiune militară, pe fondul limitărilor pe care le impune armistițiul (Iranul nu ar putea ataca marina americană fără a încălca acordul). „Nenegociabil”: Iranul respinge predarea materialului nuclear Punctul central, potrivit Ioanei Mateș, este că Iranul nu va accepta predarea materialului nuclear (uraniul îmbogățit despre care se afirmă că s-ar afla „sub ruine” după un atac american de anul trecut). Ea susține că nu se va ajunge la un acord care să includă transferul acestui material nici către SUA, nici către alți parteneri. În același registru, materialul notează reacția lui Mohammad Ghalibaf, președintele Parlamentului iranian, care ar fi respins afirmațiile lui Trump potrivit cărora ar fi fost agreate puncte-cheie, inclusiv chestiunea nucleară. Context regional: încetarea focului în Liban, condiție pentru dezescaladare Ioana Mateș indică încetarea focului în Liban drept „cel mai important pas” și semnalul principal de dezescaladare, fără de care discuțiile dintre Iran și SUA nu ar fi putut continua. În interpretarea ei, Teheranul va condiționa în continuare un acord cu Washingtonul de evoluțiile din Liban, pe fondul rolului Hezbollah și al dimensiunii religioase invocate în sprijinirea comunităților șiite. Alte teme la masa negocierilor: despăgubiri pentru victime civile Un alt punct menționat este tema compensațiilor pentru victime civile și daune materiale rezultate din atacuri asupra infrastructurii civile din Iran. Potrivit Ioanei Mateș, această obligație ar rezulta din principiile dreptului internațional și „s-ar fi clarificat” la nivel de principiu, urmând ca detaliile să fie discutate ulterior. În lipsa unor elemente publice despre un acord final, rămâne de urmărit dacă expirarea armistițiului de miercuri va aduce o prelungire a înțelegerii sau o nouă rundă de escaladare, în condițiile în care Ormuz și dosarul nuclear sunt folosite explicit ca instrumente de presiune. [...]
Iran a anunțat reînchiderea Strâmtorii Hormuz în mai puțin de 24 de ore, ridicând riscul de blocaj pentru transportul maritim și de volatilitate pe piața petrolului , într-un nou episod de escaladare în confruntarea cu SUA, potrivit Global Times . Garda Revoluționară (IRGC) a transmis că orice navă care încearcă să traverseze punctul strategic va fi tratată drept „țintă militară” până când Washingtonul ridică „blocada navală” asupra porturilor iraniene. Într-un mesaj publicat sâmbătă seara pe Telegram, IRGC a avertizat că nicio navă „de niciun fel” nu ar trebui să părăsească ancorajul din Golful Persic și Marea Oman și că apropierea de strâmtoare va fi considerată „cooperare cu inamicul”, urmând ca nava să fie lovită. Mișcarea vine după ce Teheranul declarase cu o zi înainte că ruta este „complet deschisă” pentru transportul comercial, o schimbare pe care publicația o descrie drept o recalculare rapidă a strategiei. Reacția SUA și disputa pe „încălcarea armistițiului” Președintele american Donald Trump a respins presiunea Teheranului și a spus că SUA nu vor fi „șantajate”, insistând că „asediul maritim” american va rămâne „în vigoare”. În paralel, Iranul și SUA s-au acuzat reciproc de încălcarea armistițiului, relatează Xinhua. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a susținut că „blocada” SUA asupra porturilor și coastelor Iranului încalcă armistițiul și a numit-o „ilegală și criminală”. De cealaltă parte, Trump a acuzat Iranul de o „încălcare gravă” a armistițiului, potrivit lui Jonathan Karl, corespondent ABC News la Washington, care a relatat declarația pe X. Incidente maritime și semnale de deteriorare a securității Tensiunile au crescut după apariția unor informații privind focuri trase asupra mai multor nave comerciale în apropierea strâmtorii. Reuters notează că cel puțin două nave au raportat că au fost vizate, iar UK Maritime Trade Operations a primit o raportare despre un incident la circa 20 de mile marine (aprox. 37 km) nord-est de Oman. Căpitanul unui petrolier a spus că nava a fost abordată de ambarcațiuni IRGC, care au tras asupra acesteia. Tot Reuters relatează că două nave sub pavilion indian care încercau să traverseze Strâmtoarea Hormuz au fost atacate, iar Ministerul de Externe al Indiei a convocat ambasadorul Iranului și a cerut asigurarea trecerii în siguranță pentru navele cu destinația India. De ce contează: pârghii pentru negocieri, nu o „normalizare” a traficului Analiști chinezi citați de Global Times susțin că redeschiderea de o zi nu a adus beneficii „tangibile” Iranului și ar fi fost folosită mai degrabă ca semnal tactic, inclusiv pentru a influența prețul petrolului și sentimentul de piață în SUA. Li Haidong, profesor la China Foreign Affairs University, afirmă că Teheranul ar fi ajuns la concluzia că utilizarea de către Trump a mesajelor publice ca instrument de presiune nu i-a adus câștiguri și că reînchiderea strâmtorii este o reacție la această frustrare. În aceeași logică, Li apreciază că episoade similare de escaladare și reversări rapide ar putea continua, pe fondul unui blocaj de fond în negocieri. Ding Long, profesor la Institutul de Studii asupra Orientului Mijlociu din cadrul Shanghai International Studies University, descrie situația ca un joc de tip „roșu-verde”, în care orice mișcare poate declanșa reacții puternice, pe fondul lipsei de încredere. Ce urmează: negocieri incerte și risc de reescaladare Pe canalul diplomatic, semnalele rămân amestecate. Al Jazeera a relatat, citând două surse de securitate pakistaneze, că negocierile SUA–Iran ar urma „probabil” să aibă loc înainte de vineri la Islamabad, în contextul pregătirilor logistice la hoteluri menționate ca posibile locații. Trump a spus, potrivit Xinhua, că negociatorii americani vor fi în Pakistan luni pentru o a doua rundă de discuții. În același timp, oficiali iranieni au indicat sâmbătă că nu a fost stabilită o dată pentru următoarea rundă și că este necesar mai întâi un „cadru de înțelegere”, potrivit Reuters. Axios a relatat că Trump a convocat vineri o reuniune în „situation room”, iar un oficial american a avertizat că, fără un progres rapid, „războiul s-ar putea redeschide în câteva zile”. În evaluarea experților citați, perioada actuală ar putea fi folosită de ambele părți pentru a-și consolida pârghiile înaintea unor negocieri viitoare – inclusiv prin întărirea capabilităților militare și a strategiilor de comunicare – ceea ce menține riscul operațional ridicat pentru transportul maritim prin Strâmtoarea Hormuz. [...]
Riscul de escaladare în Strâmtoarea Hormuz rămâne ridicat , după ce Iranul spune că negocierile cu SUA au înregistrat „progrese”, dar sunt încă „departe” de un acord, pe fondul unor restricții reimpuse asupra rutei maritime prin care tranzitează, în mod normal, circa 20% din petrolul comercializat la nivel global, potrivit Al Jazeera . Mohammad Bagher Ghalibaf , președintele parlamentului iranian și negociator-șef, a declarat într-un discurs televizat că, deși există „progres” în discuțiile cu Washingtonul, „multe diferențe și câteva puncte fundamentale rămân” și că părțile sunt „încă departe de discuția finală”. Mesajul vine în contextul în care armistițiul ar urma să expire miercuri, alimentând temerile privind o posibilă revenire la confruntări. Hormuz, folosit ca pârghie în negocieri Impulsul de tensiune a crescut după ce Gardienii Revoluției (IRGC) au reimpus restricții în Strâmtoarea Hormuz la mai puțin de 24 de ore de la redeschidere, invocând continuarea blocadei navale americane asupra porturilor iraniene. Ghalibaf a numit blocada „ignorantă” și „prostească” și a avertizat că Teheranul nu va permite altora să tranziteze strâmtoarea dacă navele sale sunt blocate. Corespondentul Al Jazeera la Teheran, Tohid Asadi, notează că oficialii iranieni folosesc strâmtoarea drept „punct de presiune” în negocieri, descriind-o drept posibil „cel mai important atu de negociere”, având în vedere ponderea sa în comerțul global cu petrol. Miza: programul nuclear și controlul rutei maritime Președintele iranian Masoud Pezeshkian a susținut că Donald Trump nu poate justifica privarea Teheranului de ceea ce el a numit „drepturile nucleare” ale Iranului. Potrivit aceleiași surse, viitorul programului nuclear iranian și Strâmtoarea Hormuz sunt puncte-cheie de blocaj în negocieri. Ce se știe despre următoarea rundă de discuții Mediatorii au încercat să obțină o a doua rundă de discuții, după ce prima rundă, desfășurată la Islamabad, s-a încheiat pe 12 aprilie fără acord. Casa Albă indicase că o nouă rundă ar putea avea loc tot la Islamabad, însă adjunctul ministrului iranian de externe a spus sâmbătă că nu poate fi stabilită o dată înainte ca cele două părți să cadă de acord asupra unui „cadru de înțelegere”, acuzând Washingtonul de o poziție „maximalistă”. Din Washington, corespondentul Al Jazeera John Holman spune că Trump ar încerca să prezinte impasul din Hormuz drept „o denivelare pe drum, nu ceva definitiv”, dar că lipsește, deocamdată, confirmarea unei a doua runde de negocieri, așa cum se credea „în urmă cu o zi sau două”. Amenințări și presiune: armistițiul expiră miercuri Donald Trump a avut sâmbătă declarații amestecate: pe de o parte, a spus că Iranul „s-a făcut puțin obraznic” în privința Strâmtorii Hormuz și că SUA nu vor fi „șantajate”; pe de altă parte, a afirmat că oficiali americani și iranieni sunt în contact și că negocierile „merg foarte bine”. Tot sâmbătă, el a avertizat că SUA „vor trebui să înceapă să arunce din nou bombe” dacă nu se ajunge la un acord până miercuri, când expiră armistițiul. În paralel, Ghalibaf a spus că forțele iraniene sunt „pe deplin pregătite” pentru reluarea ostilităților „în orice moment”. Abbas Aslani, cercetător la Centre for Middle East Strategic Studies din Teheran, descrie situația drept o abordare „pe două piste”: negocieri, dar și presiune americană prin blocadă navală, sancțiuni și intensificarea prezenței militare. El a adăugat că nu există semne privind prelungirea înțelegerilor existente și că „nimeni nu vorbește” despre extinderea armistițiului. [...]
Blocada Strâmtorii Hormuz a devenit principalul instrument de descurajare al Iranului , cu efecte directe asupra prețurilor la energie, inflației și creșterii economice globale, potrivit unei analize din Focus . Publicația susține că, în contextul războiului cu Israel și SUA, Teheranul ar putea trage concluzia că nu are nevoie de o armă nucleară pentru a-și intimida adversarii, cât timp poate bloca o rută maritimă critică pentru comerțul mondial cu petrol și gaze. În material este amintită și lipsa unei justificări coerente din partea administrației americane pentru atacurile asupra Iranului. „The Atlantic” ironiza la începutul lunii martie că motivul „depinde de ziua săptămânii”, în condițiile în care președintele Donald Trump a invocat, pe rând, schimbarea regimului, „amenințări directe” și, recurent, oprirea programului nuclear iranian. Washingtonul se teme că Iranul ar lucra la o bombă atomică, acuzație pe care Teheranul a negat-o în trecut. Hormuz: șoc energetic și risc de întreruperi în lanț Focus notează că Strâmtoarea Hormuz este „de săptămâni” practic închisă pentru navigație, cu „consecințe masive” pentru economia mondială. Prin această rută trec, între altele, livrări de țiței din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Irak, iar publicația afirmă că prețurile la carburanți și la păcură/combustibil pentru încălzire au crescut la nivel global. Pe lângă scumpiri, apar și riscuri operaționale: Agenția Internațională a Energiei (IEA) a avertizat, potrivit materialului, asupra unor posibile anulări de zboruri în Europa din cauza lipsei de combustibil. Șeful IEA, Fatih Birol , a declarat pentru agenția AP că stocurile ar mai ajunge pentru aproximativ șase săptămâni. Birol a descris situația drept „cea mai mare criză energetică” cu care lumea s-a confruntat vreodată și a avertizat că prelungirea blocadei ar agrava efectele asupra creșterii economice și inflației la nivel global. Efecte dincolo de petrol: heliul și industriile dependente O blocare de durată ar lovi și sectoare mai puțin evidente, potrivit unui articol citat de Focus din „Süddeutsche Zeitung”. Exemplul dat: aproximativ o treime din producția globală de heliu ar proveni din Qatar. Gazul este folosit, între altele, în producția de semiconductori, medicamente și dispozitive medicale, iar întreruperile de aprovizionare ar putea duce la penurii și creșteri de prețuri. De ce contează: „geografia” ca armă economică Analiza argumentează că Teheranul a învățat că poziția sa geografică este un levier major: spre deosebire de o armă nucleară, blocada nu presupune distrugeri ireversibile, dar poate produce pagube economice mari. Focus menționează că ar fi suficiente mine marine și drone de atac de unică folosință pentru a aduce traficul maritim „aproape complet” la un punct mort. Danny Citrinowicz, de la Atlantic Council, a declarat pentru „The New York Times” că închiderea strâmtorii ar urma să fie „în capul listei” Iranului într-un conflict viitor, adăugând că „geografia este de neînvins”. Negocieri SUA–Iran și un termen-limită apropiat În paralel, SUA și Iranul sunt în negocieri de pace. Președintele Parlamentului iranian, Mohammed Bagher Ghalibaf, a spus într-un interviu pentru agenția de stat Tasnim că există progrese, dar că părțile sunt încă departe de o înțelegere finală. Iranul a anunțat la un moment dat redeschiderea Strâmtorii Hormuz, dar a revenit asupra deciziei; Focus indică drept motiv blocada continuă a porturilor iraniene de către SUA. Trump a declarat la Casa Albă că SUA nu se vor lăsa „șantajate” și că discuțiile „merg foarte bine”. Un element de presiune imediat: miercuri expiră armistițiul convenit între SUA și Iran. Există, potrivit materialului, eforturi de prelungire mediate de Pakistan, însă situația rămâne incertă, iar Trump a amenințat că armistițiul s-ar putea încheia dacă nu se ajunge la un acord până miercuri. [...]
Războiul SUA–Iran devine un „manual” pentru Beijing, cu implicații directe pentru riscul din Taiwan , potrivit unei analize preluate de Stirile Pro TV . Ideea centrală: China urmărește atent ce funcționează și ce nu în modul în care Washingtonul își proiectează forța militară, pentru a-și calibra propria strategie într-un eventual conflict cu SUA în jurul Taiwanului. Analiza, publicată de South China Morning Post (SCMP) , susține că efectele războiului dintre SUA și Israel împotriva Iranului vor fi resimțite ani la rând, influențând nu doar geopolitica, ci și percepțiile globale asupra capacităților tactice și strategice ale Statelor Unite, inclusiv în planul securității energetice. Ce „învață” China din performanța militară a SUA În material sunt inventariate câteva concluzii pe care Armata Populară de Eliberare le-ar putea trage din conflict, pe baza opiniilor unor analiști și foști oficiali ai Pentagonului și CIA: armata americană rămâne „formidabilă”, bine disciplinată și capabilă să proiecteze rapid forță letală, cu performanțe tactice ridicate; în același timp, războiul cu drone a întâmpinat dificultăți; sprijinul intern din SUA pentru un conflict prelungit poate fi erodat de îngrijorări legate de inflație și de numărul victimelor, un factor relevant în calculele unei confruntări de durată. Dennis Wilder , fost oficial CIA și al Consiliului Național de Securitate al SUA, este citat spunând: „Armata chineză va învăța din asta. Pentru chinezi, întrebarea este dacă va funcționa acest lucru și dacă este fezabil pentru noi.” Tot el avertizează că evoluțiile nu sunt încheiate: „Și nu suntem la finalul acestei povești.” Limitele comparației: Iran nu este Taiwan Materialul subliniază că există diferențe care reduc valoarea „transferului” de lecții din Orientul Mijlociu către un scenariu din Asia. Un exemplu: se afirmă că președintele american Donald Trump „se pare” că nu s-a consultat cu alți aliați ai SUA în afară de Israel, în timp ce un conflict în Taiwan ar implica probabil o coaliție mai largă – Japonia, Coreea de Sud, Filipine, Australia și, posibil, Europa. De ce contează: presiune pe planificarea de securitate și pe piețe Chiar dacă analiza rămâne în registru militar, miza economică este indirectă, dar majoră: un calcul mai precis al Beijingului privind capacitățile și constrângerile SUA poate influența riscul perceput în jurul Taiwanului, cu efecte în lanț asupra securității regionale și asupra așteptărilor privind stabilitatea rutelor comerciale și a energiei. Un detaliu de context reținut în material: China nu a mai avut o experiență de război comparabilă – „gustul sângelui”, cum este formulat – din conflictul cu Vietnamul din 1979, ceea ce face ca observarea unui război modern purtat de SUA să fie, pentru Beijing, o sursă rară de informații operaționale. [...]
