Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump afirmă că viitorul lider suprem al Iranului „nu va rezista mult timp” fără aprobarea sa, declarație făcută în contextul în care Teheranul urmează să anunțe succesorul ayatollahului Ali Khamenei, ucis într-un atac aerian la începutul conflictului. Președintele american a făcut aceste afirmații într-un interviu acordat postului ABC.
Trump a declarat că noul lider iranian ar trebui să obțină acceptul Washingtonului pentru a putea rămâne la putere. „Dacă nu va obține aprobarea noastră, nu va rezista mult timp”, a spus acesta.
Declarațiile vin după ce liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei, a fost ucis pe 28 februarie, în bombardamentele care au declanșat conflictul actual din Orientul Mijlociu. Succesorul său ar fi fost deja ales de Adunarea Experților, organismul clerical responsabil de desemnarea liderului suprem, însă numele nu a fost încă făcut public.
Ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a respins afirmațiile lui Trump și a insistat că alegerea noului lider este o chestiune exclusiv internă.
„Este la latitudinea poporului iranian să-și aleagă noul lider. Este doar treaba poporului iranian și a nimănui altcuiva”, a declarat acesta într-un interviu pentru NBC.
Oficialul iranian a subliniat că instituțiile statului continuă să funcționeze normal și că un nou lider suprem va fi anunțat în curând.
În ultimele zile, Trump a sugerat că Statele Unite ar trebui să influențeze direct procesul de schimbare a puterii la Teheran, comparând situația cu cazul Venezuelei, unde liderul Nicolas Maduro a fost capturat la începutul anului de un comando american.
În pofida bombardamentelor și a morții lui Khamenei, regimul iranian nu dă semne că ar fi aproape de prăbușire. Analiștii apreciază că atacurile aeriene ar putea fi insuficiente pentru o schimbare de regim, în lipsa unei intervenții terestre.
Trump a sugerat că o ofensivă împotriva Iranului ar putea fi lansată de grupări kurde din Irak, pentru a evita implicarea directă a trupelor americane, însă nu a exclus complet nici această posibilitate.
Declarațiile liderului de la Casa Albă amplifică tensiunile într-un conflict care riscă să destabilizeze și mai mult regiunea, în timp ce Teheranul insistă că nu va accepta niciun fel de interferență externă în procesul de alegere a noului lider suprem.
Recomandate
Semnarea acordului SUA–Iran este programată pentru 19 iunie la Geneva , iar vicepreședintele american JD Vance spune că intenționează să fie prezent, potrivit Agerpres . Vance a adăugat că participarea președintelui Donald Trump este „posibilă”. Declarația a fost făcută duminică, într-un interviu pentru Fox News, în care Vance a indicat că se așteaptă să asiste la semnarea acordului „peste câteva zile”, în Elveția. „Am toată intenția de a fi acolo, dar este posibil ca însuși președintele să fie prezent.” Ce urmează și de ce contează Potrivit mediatorului pakistanez citat în material, acordul – care vizează încetarea războiului din Orientul Mijlociu – ar urma să fie semnat oficial la Geneva pe 19 iunie. Prezența la semnare a vicepreședintelui SUA, și posibil a președintelui, ridică nivelul politic al momentului și sugerează o miză majoră pentru implementarea și credibilitatea acordului, în condițiile în care detaliile acestuia nu sunt prezentate în știrea Agerpres. [...]
SUA și Iran au convenit o încetare a focului, cu miză directă pe reluarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz , potrivit Al Jazeera . Președintele SUA, Donald Trump , a anunțat existența unui acord de armistițiu cu Iranul. În același timp, Pakistan, Qatar și Iran au confirmat că s-a ajuns la un acord pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz și pentru încheierea războiului. Conform informațiilor publicate, documentul ar urma să fie semnat „în zilele următoare”. De ce contează: Strâmtoarea Hormuz, punct critic pentru fluxurile energetice Mențiunea explicită privind „deschiderea Strâmtorii Hormuz” indică o potențială detensionare într-un coridor maritim esențial pentru transporturile de petrol și gaze. Pentru piețe și companii, semnalul principal este reducerea riscului operațional asociat rutelor de aprovizionare, deși detaliile acordului nu sunt prezentate în material. Ce se știe și ce rămâne neclar Din informațiile disponibile în acest moment rezultă următoarele: există un anunț public al președintelui SUA privind un acord de încetare a focului cu Iranul; Pakistan, Qatar și Iran confirmă un acord care include redeschiderea Strâmtorii Hormuz; semnarea ar urma să aibă loc în zilele următoare. Materialul nu oferă detalii despre condițiile armistițiului, calendarul exact sau mecanismele de implementare și verificare, astfel că impactul concret va depinde de semnarea și aplicarea efectivă a acordului. [...]
Redeschiderea Strâmtorii Hormuz ar urma să elimine un blocaj naval american și să reducă riscul de șoc pe piața petrolului , după ce președintele SUA, Donald Trump, a anunțat finalizarea unui acord de pace cu Iranul, potrivit The Jerusalem Post . Trump a scris pe Truth Social că „acordul cu Republica Islamică Iran este acum complet” și că autorizează „deschiderea fără taxe” a Strâmtorii Hormuz, concomitent cu „înlăturarea imediată a blocadei navale” a SUA. Într-o postare ulterioară, el a precizat că strâmtoarea va fi redeschisă pentru tranzitul navelor comerciale vineri, după semnarea acordului. Într-un interviu acordat The New York Times după anunț, Trump a spus că, dacă Iranul nu ajunge la un acord final pe chestiuni nucleare, SUA ar relua atacurile asupra Teheranului. Tot acolo, el a afirmat că înțelegerea ar garanta că Strâmtoarea Hormuz va rămâne „permanent fără taxe”. Ce prevede, în linii mari, înțelegerea și calendarul Anunțul lui Trump a venit la scurt timp după ce premierul Pakistanului, Shehbaz Sharif , a transmis pe X/Twitter că a fost atins un acord, susținând că „ambele părți au declarat încetarea imediată și permanentă a operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv în Liban”. Sharif a mai spus că, după agrarea unui memorandum de înțelegere, mediatorii vor avea în această săptămână discuții „pre-implementare” pentru a pregăti negocieri tehnice. Ceremonia oficială de semnare ar urma să aibă loc vineri, în Elveția. Mizele operaționale și de reglementare: sancțiuni, nuclear și mecanism de monitorizare Potrivit agenției semi-oficiale iraniene Tasnim, adjunctul ministrului iranian de Externe, Kazem Gharibabadi, a declarat că textul integral al acordului va fi publicat după ceremonia de semnare. El a adăugat că, după semnare, ar urma să înceapă o perioadă de 60 de zile de discuții suplimentare, care să acopere inclusiv încetarea sancțiunilor împotriva Iranului, programul nuclear iranian și stabilirea unui mecanism de monitorizare a implementării. Separat, publicația iraniană Mehr a relatat că memorandum-ul ar include 14 puncte și că acordul final ar urma să fie consolidat printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU. Printre elementele invocate de Mehr se numără retragerea personalului militar american din jurul Iranului, un angajament de neinterferență în afacerile interne ale Iranului și eliberarea a 24 de miliarde de dolari (aprox. 110 miliarde lei) din fonduri iraniene înghețate. Context regional: Libanul și poziția Israelului În același material este menționat că ziarul israelian Maariv, citând surse israeliene familiarizate cu subiectul, a relatat că premierul Benjamin Netanyahu i-ar fi spus lui Trump că Israelul nu s-ar considera obligat să oprească operațiunile militare în Liban. Pentru piețe, elementul imediat rămâne calendarul redeschiderii Strâmtorii Hormuz și ridicarea blocadei navale americane, însă detaliile-cheie ale acordului – inclusiv cele legate de sancțiuni și de mecanismele de verificare – sunt prezentate ca urmând să fie clarificate după semnarea de vineri și în fereastra de negocieri de 60 de zile. [...]
Posibila redeschidere a Strâmtorii Ormuz rămâne incertă , după ce Teheranul a respins calendarul anunțat de Donald Trump pentru semnarea unui acord, potrivit Adevărul . Miza imediată este una cu impact economic global: Ormuz este ruta prin care trece o parte semnificativă din petrolul transportat pe mare, iar orice blocaj sau incident militar se traduce rapid în risc pentru prețuri și pentru lanțurile de aprovizionare. Trump a susținut, pe Truth Social, că un acord „istoric” ar urma să fie semnat duminică, 14 iunie, și l-a prezentat ca pe un instrument care ar opri accesul Iranului la arme nucleare, în contrast cu acordul JCPOA din 2015. În același mesaj, liderul de la Casa Albă a afirmat că SUA ar trimite unități specializate pentru a neutraliza infrastructura nucleară iraniană ascunsă „în munți” și a indicat că își rezervă o „alternativă extremă” dacă Teheranul refuză să semneze. Teheranul respinge termenul, mediatorii vorbesc despre o „semnare electronică” Dinspre Iran, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) și purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Esmail Baghaei, au criticat „insistența neobișnuită” a lui Trump și au respins explicit semnarea duminică, invocând „ezitările” Washingtonului și faptul că parametrii programului nuclear nu sunt stabiliți. În paralel, mediatorii internaționali – menționați ca fiind conduși de premierul pakistanez Shehbaz Sharif – ar fi pregătit o „semnare electronică” în 24 de ore, din motive de securitate și logistică, inclusiv pe fondul plecării lui Trump la summitul G7 din Franța și al imposibilității de a coordona o deplasare simultană a vicepreședintelui JD Vance în Europa. Baghaei a temperat însă așteptările: „Va trebui să așteptăm și să vedem data exactă. Cu siguranță nu se va întâmpla mâine, deși nu excludem ca semnarea memorandumului să aibă loc în zilele următoare”. Ormuz, între negocieri și incidente: riscul pentru fluxurile de petrol Pe fondul discuțiilor, tensiunile din Strâmtoarea Ormuz au continuat. Publicația notează că forțele americane au doborât din nou drone iraniene care vizau nave comerciale, iar Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a raportat interceptări sâmbătă dimineață. Trump a catalogat aceste acțiuni drept „total inacceptabile”. În același context, articolul menționează că Marina SUA escortează transporturi zilnice de 7 milioane de barili de petrol prin strâmtoarea „blocată”, iar secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, ar fi amenințat cu lichidarea a 24 de miliarde de dolari din fonduri iraniene înghețate pentru a acoperi daune regionale. Două narațiuni, un acord încă neclar Textul descrie și o diferență majoră între mesajele publice ale celor două părți: Versiunea Teheranului: ministrul de externe Abbas Araghchi ar fi declarat că „Iranul este învingătorul războiului cu SUA”, iar presa semi-oficială iraniană susține că acordul ar include deblocarea a 24 de miliarde de dolari, ridicarea blocadei navale americane și dreptul de a percepe taxe de tranzit prin Ormuz. Versiunea Washingtonului: oficiali americani ar susține că programul nuclear iranian va fi complet demantelat, materialele nucleare vor fi distruse, iar fondurile înghețate nu vor fi eliberate decât după încetarea finanțării grupărilor militante din regiune. Reacții în Israel și ce urmează Potrivit articolului, graba diplomatică a Washingtonului ar fi generat tensiuni la Tel Aviv, unde premierul Benjamin Netanyahu s-ar fi confruntat cu Trump după ce Casa Albă ar fi cerut Israelului să reducă operațiunile din Liban împotriva Hezbollah pentru a nu afecta negocierile. Ca semnal, aviația israeliană ar fi lansat raiduri în sudul Libanului și ar fi emis ordine de evacuare pentru orașul Nabatieh. În lipsa unei date ferme acceptate de ambele părți și pe fondul incidentelor din Ormuz, riscul principal rămâne ca întârzierea semnării să crească probabilitatea unei escaladări care să afecteze direct traficul de petrol și, implicit, piețele energetice. [...]
Loviturile SUA după incidentul din Strâmtoarea Hormuz riscă să se transforme într-un acord rapid cu Iranul, care să calmeze piețele energetice, dar să lase nerezolvată problema nucleară – un rezultat pe care Israelul îl consideră potențial nefavorabil , potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Incidentul care a declanșat escaladarea a fost prăbușirea unui elicopter american Apache în apropierea uneia dintre cele mai sensibile rute maritime din lume. Doi membri ai echipajului au fost salvați, iar Donald Trump a pus responsabilitatea pe seama Iranului, urmat de lovituri americane asupra Iranului. Publicația notează însă că împrejurările sunt încă investigate și că, inclusiv potrivit versiunii iraniene, nu există certitudine privind intenția din spatele evenimentului – nuanță care contează, deoarece Trump a tratat episodul ca pe un act de război. Miza Washingtonului: presiune militară, dar fără război lung și fără șocuri la pompă Analiza descrie o strategie în care amenințările și loviturile sunt folosite ca pârghie pentru a obține negocieri, fără a împinge situația până la colapsul discuțiilor. Un element central este sensibilitatea politică internă a SUA la prețurile combustibililor, mai ales în apropierea alegerilor de la mijlocul mandatului (midterms), ceea ce face ca orice perturbare în Hormuz să fie resimțită rapid la Washington. Trump a invocat și o dimensiune direct legată de energie și comerț: a susținut că armata americană ar fi ajutat „în secret” la transportul a peste 100 de milioane de barili de petrol prin Hormuz, cu 22 de nave care ar fi navigat noaptea fără lumini, după ce capacitățile radar iraniene ar fi fost afectate. Chiar și „după ce este îndepărtat stratul obișnuit de exagerare”, scrie autoarea, rămâne ideea-cheie că această criză se concentrează în jurul Hormuz – petrol, comerț, prețuri la energie și presiune politică asupra Casei Albe. În paralel cu loviturile, negocierile continuă, cu Qatar în rol de intermediar, într-un format pe care analiza îl descrie ca fiind departe de „diplomația clasică”: între comunicate ale US Central Command , postări pe rețele sociale și contacte în Doha. De ce se teme Israelul: „calm” în Hormuz, dar uraniu rămas în joc Diferența de obiective dintre SUA și Israel devine, în această lectură, structurală: Washingtonul ar putea urmări un acord limitat care să redeschidă fluxurile prin Hormuz și să reducă atacurile, în timp ce Israelul vizează neutralizarea durabilă a amenințării iraniene. Un punct de presiune recent este decizia Consiliului Guvernatorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA/IAEA), care cere Iranului să raporteze stocul de uraniu îmbogățit și să permită verificări. Rezoluția a trecut cu 21 de voturi pentru, trei împotrivă și 10 abțineri. Potrivit AIEA, Iranul avea 440,9 kilograme de uraniu îmbogățit la 60% înainte de lovituri – „testul critic” pentru Israel, dar care, în logica unui acord rapid dorit de Trump, ar putea ajunge „împins în plan secund”. Analiza sugerează că aici se află tensiunea reală în relația Trump–Netanyahu: SUA pot folosi forța pentru a obține un acord rapid, fără ca acesta să desființeze complet capacitățile care îngrijorează Israelul. În acest context, publicația afirmă că Trump ar fi blocat o lovitură israeliană la Beirut, după avertismente iraniene că operațiunile continue în Liban ar pune în pericol contactele cu Washingtonul, și că i-ar fi cerut premierului israelian „reținere”. Patru scenarii, cu un risc major pentru piețe și pentru regiune Analiza conturează patru evoluții posibile: continuarea loviturilor limitate în paralel cu negocieri intensive (scenariul considerat cel mai probabil); un incident mortal care implică americani (atac asupra unei baze, nave sau personal), ce ar impune un răspuns mult mai amplu; prăbușirea negocierilor și revenirea la un război regional deschis, cu Israel implicat direct; „succesul” prea rapid: un acord care calmează Hormuz, reduce prețurile petrolului și îi oferă lui Trump o victorie politică, dar amână dosarul nuclear. În scenariul unui acord rapid, analiza susține că detaliile tehnice ar decide dacă înțelegerea are substanță sau doar efect de calmare a piețelor: unde este uraniul, cine verifică, când se verifică, ce se întâmplă la refuz, cine reactivează sancțiunile și ce rămâne din arsenalul de rachete al Iranului. Pentru Israel, riscul este să rămână cu un acord „lustruit”, prețuri mai mici la petrol și o capacitate nucleară iraniană care nu a fost pe deplin contabilizată. [...]
SUA și Iran sunt aproape de un acord potențial , o evoluție care ține în așteptare statele din Orientul Mijlociu și poate influența rapid calculele de securitate din regiune, potrivit The Jerusalem Post . Materialul este prezentat în cadrul podcastului „JPost Headlines”, un rezumat de știri al publicației, realizat de Shifra Jacobs. În descrierea episodului, The Jerusalem Post indică apropierea dintre Washington și Teheran de un posibil acord, fără a detalia în textul disponibil termenii, calendarul sau domeniul exact al înțelegerii. Contextul vizual folosit de publicație include o fotografie din Teheran cu un banner care îl prezintă pe „noul lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei ”, imagine creditată Reuters. În lipsa altor informații în textul extras, nu este clar dacă această referință are legătură directă cu negocierile menționate sau reprezintă doar ilustrație pentru subiect. Din perspectiva impactului regional, semnalul că cele două părți sunt „aproape” de un acord sugerează o posibilă schimbare de direcție în relația SUA–Iran, cu efecte potențiale asupra echilibrelor de securitate și a deciziilor politice ale actorilor din Orientul Mijlociu. Publicația nu oferă însă suficiente date pentru a evalua consecințele concrete sau probabilitatea finalizării acordului. [...]
