Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump afirmă că a refuzat o „ofertă” de la Teheran de a deveni lider suprem al Iranului, potrivit Digi24. Declarațiile au fost făcute la dineul anual al Comitetului Național Republican al Congresului, într-un eveniment de strângere de fonduri organizat la Washington.
Trump a spus că ideea ar fi fost lansată „în mod informal” de conducerea de la Teheran după ce o campanie militară americano-israeliană l-ar fi ucis pe ayatollahul Ali Khamenei. El a susținut că a respins propunerea, prezentând-o ca pe o discuție venită din partea iraniană în contextul schimbărilor de putere de la vârful regimului.
„Nu a existat niciodată un șef de stat care să-și dorească mai puțin această funcție decât cea de șef al Iranului. Ascultăm cu atenție unele dintre lucrurile pe care le spun. Ei spun: «Nu o vrem(n.r. funcția de lider suprem al Iranului), am dori să te numim următorul lider suprem». Nu, mulțumesc. Nu vreau asta”, a declarat Trump.
În același material, Digi24 notează că Iranul l-a numit pe Mojtaba Khamenei lider suprem după asasinarea tatălui său. Trump a mai afirmat că oficialii iranieni ar negocia cu Washingtonul pentru a opri războiul, dar ar evita să recunoască public acest lucru de teama unei revolte interne și a riscurilor de securitate.
Casa Albă ar fi insistat că negocierile de pace sunt în curs, deși Teheranul ar fi respins public propunerile SUA și ar fi formulat condiții proprii pentru încetarea conflictului, cu efecte asupra Orientului Mijlociu și piețelor globale. Condițiile ar include garanții că SUA și Israelul nu reiau atacurile, despăgubiri pentru daunele de război și recunoașterea autorității Iranului asupra Strâmtorii Hormuz, potrivit postului de televiziune de stat Press TV, citat de Digi24.
Recomandate
Taiwan a reafirmat că este „suveran și independent” după ce președintele SUA, Donald Trump , a alimentat incertitudini privind o vânzare majoră de arme către Taipei , potrivit Al Jazeera . Mesajul Taipeiului vine într-un moment în care componenta de securitate a relației cu Washingtonul are implicații directe asupra stabilității din regiune și, implicit, asupra riscului geopolitic care poate influența lanțurile de aprovizionare și deciziile de investiții în Asia. În același material, guvernul chinez este prezentat ca promițând să aprofundeze cooperarea de securitate cu SUA, în timp ce insistă că Beijingul nu are dreptul să revendice insula. Materialul a fost publicat pe 16 mai 2026. [...]
Escaladarea presiunii SUA asupra Cubei ridică riscul unor noi sancțiuni și tensiuni regionale , într-un context în care Washingtonul revine la o abordare de tip „control” asupra insulei, cu implicații directe pentru investiții, migrație și stabilitatea din Caraibe, potrivit unei analize preluate de Digi24 de pe platforma The Conversation . În ultimele luni, Donald Trump „a emis amenințări și a impus sancțiuni suplimentare” asupra Cubei, iar armata americană a efectuat „ zeci de zboruri de culegere de informații ” în largul coastei, elemente care, în lectura analizei, pot sugera un preambul pentru o intervenție. În paralel, guvernul cubanez spune că este dispus să negocieze pe teme punctuale – migrație, trafic de droguri și oportunități de investiții pentru cubanezo-americani – dar insistă că „suveranitatea Cubei nu este negociabilă”. De ce contează: presiunea politică se traduce în blocaje economice și risc operațional Miza imediată nu este doar diplomatică. O înăsprire a relației SUA–Cuba înseamnă, de regulă, mai multă incertitudine pentru fluxurile economice care depind de decizii politice: posibilități de investiții, mobilitatea persoanelor și orice formă de cooperare transfrontalieră. În același timp, intensificarea activităților militare de „culegere de informații” adaugă un strat de risc operațional în regiune, chiar dacă analiza nu indică explicit o decizie de intervenție iminentă. Contextul istoric invocat: „americanizarea” și controlul economic Analiza argumentează că tentația Washingtonului de a controla Cuba este mai veche decât Războiul Rece. După independența Cubei față de Spania (1898), SUA au intervenit și au ocupat insula, iar ulterior au păstrat pârghii care permiteau intervenții atunci când Washingtonul considera necesar. În deceniile următoare, „interesele comerciale americane au pătruns profund în fiecare sector al economiei cubaneze”, iar influența asupra guvernelor de la Havana a fost majoră. Pe fond cultural, Cuba s-a „americanizat” rapid, inclusiv prin educație și turism. Ruptura adusă de Fidel Castro și tema suveranității Schimbarea majoră este plasată de analiză în perioada Revoluției Cubaneze și ascensiunea lui Fidel Castro, care a vorbit despre „cubanizarea” Cubei și despre efectele influenței SUA asupra culturii, politicii și economiei insulei. În această logică, proiectul revoluționar a pus în centru suveranitatea și identitatea națională, ceea ce explică de ce, în prezent, orice discuție despre „cine conduce” la Havana este tratată ca o linie roșie. Jurnalista Kristen Welker, după un interviu cu președintele cubanez Miguel Díaz-Canel, este citată în acest sens: „Nimic nu îi deranjează mai mult [pe cubanezi] decât ideea că Statele Unite pot spune guvernului cubanez cine ar trebui să-l conducă sau ce ar trebui să facă, cum ar trebui să guverneze, pentru că asta pune sub semnul întrebării însăși ideea de suveranitate a țării”. Ce urmează, potrivit analizei: negociere limitată, dar fără concesii pe suveranitate Din informațiile prezentate, se conturează un scenariu de discuții strict tehnice (migrație, droguri, investiții pentru cubanezo-americani), fără deschidere din partea Havanei pentru negocieri care ating arhitectura politică a statului. În același timp, revenirea la o „viziune neocolonialistă” – cum o numește analiza – sugerează că tensiunile pot rămâne ridicate, iar riscul de noi măsuri restrictive sau de escaladare rămâne în joc. [...]
China și SUA își coordonează presiunea diplomatică pentru a împinge războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu spre negocieri , după summitul Xi Jinping–Donald Trump de la Beijing, potrivit Kyiv Post . Mesajul a fost transmis de ministrul chinez de externe Wang Yi , care a vorbit despre „eforturi semnificative” ale ambelor capitale pentru a accelera o soluție politică, în condițiile în care niciunul dintre dosare nu are o rezolvare rapidă. În logica anunțului, miza este combinarea instrumentelor de influență: Washingtonul ar urma să își folosească pârghiile asupra Kievului, iar Beijingul – „levierul economic” asupra Moscovei, în contextul în care China este principalul cumpărător de combustibili fosili ruși pe fondul sancțiunilor occidentale. Obiectivul declarat: împingerea părților la masa negocierilor. Ucraina: Beijingul sugerează o implicare mai activă Potrivit agenției de stat chineze Xinhua, citată de publicație, Wang Yi a indicat o disponibilitate reînnoită a Chinei de a ieși din postura rezervată și de a juca un rol „constructiv” într-o înțelegere diplomatică a ceea ce Beijingul numește oficial „criza din Ucraina”. „Problemele complexe nu au soluții simple, iar discuțiile de pace nu pot fi obținute peste noapte. Întrucât atât China, cât și Statele Unite sunt pregătite să mențină comunicarea și să joace un rol constructiv în soluționarea politică a crizei, sperăm la o încheiere rapidă a luptelor”, a declarat Wang Yi. Contextul descris este unul de blocaj: inițiativele de pace mediate de SUA pentru Ucraina ar fi fost „înghețate” după izbucnirea războiului paralel SUA–Israel cu Iranul, la 28 februarie, iar Rusia ar fi blocat negocieri cuprinzătoare în absența acceptării de către Kiev a cererilor teritoriale ale Kremlinului. Orientul Mijlociu: accent pe încetări ale focului și negocieri multilaterale În privința crizei din Golful Persic, Wang Yi a susținut că dialogul direct este singura cale legitimă de detensionare și a cerut SUA, Israelului și statelor din regiune să respecte încetările ale focului „fragile” aflate în vigoare. Totodată, el a spus că disputele legate de programul nuclear al Iranului și de blocada maritimă din Strâmtoarea Hormuz ar trebui abordate prin negocieri multilaterale, nu prin reluarea ostilităților. Publicația notează și existența unei înțelegeri de bază între Trump și Xi, în discuțiile cu ușile închise, potrivit căreia Iranul trebuie împiedicat „în orice circumstanțe” să obțină arme nucleare. Ce urmează: vizita lui Putin la Beijing, test pentru „levierul” Chinei Deși Wang Yi a proiectat imaginea unei cooperări sino-americane, articolul indică fricțiuni rămase după plecarea lui Trump din Beijing, în special pe tema Taiwanului, inclusiv prin declarații publice ale președintelui american despre apărarea insulei și despre vânzările de arme către Taipei. În plan practic, următorul reper diplomatic menționat este vizita programată a președintelui rus Vladimir Putin la Beijing, pe 19 mai, pentru o vizită de stat de două zile și semnarea unei declarații de „cooperare strategică” cu Xi. Potrivit analiștilor citați de Kyiv Post, semnalul transmis de Wang Yi privind o încheiere negociată rapidă ar urmări să indice Kremlinului că „colacul de salvare” economic oferit de China ar fi condiționat de o flexibilitate diplomatică mai mare. [...]
Donald Trump menține ambiguitatea pe vânzarea de arme către Taiwan, deși spune că politica SUA „nu s-a schimbat” , după întâlnirea cu Xi Jinping, potrivit Știrile Pro TV . Miza practică este pachetul de armament de 14 miliarde de dolari (aprox. 63 miliarde lei), autorizat deja de Congres pentru Taipei, pe care președintele american refuză să spună dacă îl va semna. Într-un interviu acordat Fox News înainte de a părăsi China, Trump a fost întrebat dacă taiwanezii ar trebui să se simtă mai în siguranță după discuțiile cu liderul chinez. Răspunsul său a fost că situația rămâne „neutră” și că „nu s-a schimbat nimic”, adăugând că nu își dorește un conflict și că vrea „să se calmeze” atât Beijingul, cât și cealaltă parte. „Nici, nici. Neutru. Nu s-a schimbat nimic. Aș spune așa: nu doresc ca cineva să devină independent.” „Vreau ca ei să se calmeze. Vreau ca Beijingul să se calmeze.” Decizia cu impact: pachetul de 14 miliarde de dolari, încă în aer Deși insistă că linia Washingtonului față de Taiwan nu s-a modificat, Trump a evitat un angajament ferm privind aprobarea vânzării de arme. El a spus că ar putea semna pachetul sau ar putea să nu o facă, argumentând că SUA „nu caută să poarte războaie” și că menținerea status quo-ului ar putea fi acceptată și de China. „Poate că o voi face. Sau poate că nu.” Presiune politică internă și avertismentul lui Xi În discuțiile cu ușile închise, Xi Jinping l-a avertizat pe Trump că o gestionare greșită a dosarului Taiwan ar putea împinge relația SUA–China într-o situație „extrem de periculoasă”, conform materialului. Contextul rămâne tensionat: China revendică Taiwanul drept teritoriu propriu și consideră vânzările de arme americane către insulă un amestec în afacerile interne. În același timp, congresmeni americani din ambele partide cer respectarea angajamentelor față de Taiwan, invocând cadrul legal american. „Cred că este important să ne asigurăm că Taiwanul are tot ce îi trebuie pentru a se apăra.” (Gregory Meeks, congresman democrat) „Congresul a stabilit foarte clar, prin Actul privind relațiile cu Taiwanul, că SUA nu se consultă cu China în privința vânzărilor de arme defensive către Taiwan.” (Rob Wittman, congresman republican) Ce urmează Din informațiile disponibile în material, următorul punct de urmărit este dacă Trump va aproba efectiv pachetul de armament de 14 miliarde de dolari pentru Taiwan. Până atunci, mesajul public rămâne unul de continuitate declarativă, dar cu o decizie operațională majoră lăsată în suspensie. [...]
China temperează așteptările privind relaxarea tarifelor SUA–China , calificând drept „preliminare” înțelegerile comerciale și agricole discutate în timpul vizitei președintelui american Donald Trump la Beijing, potrivit Mediafax . Ministerul Comerțului din China a transmis că cele două state au convenit să creeze un consiliu pentru investiții și unul pentru comerț, structuri care ar urma să negocieze reduceri reciproce de tarife pentru anumite produse, dar și reduceri mai ample pentru bunuri nespecificate, inclusiv produse agricole, conform unui comunicat citat de Reuters. În același comunicat sunt menționate și teme punctuale care ar urma să fie abordate de fiecare parte. China afirmă că partea americană va „promova activ” soluționarea unor preocupări de lungă durată ale Beijingului, între care reținerea automată a produselor lactate și acvatice, exporturile de bonsai în medii de creștere către SUA și recunoașterea provinciei Shandong ca zonă liberă de gripă aviară. La rândul său, China spune că va „promova activ” soluționarea preocupărilor SUA privind înregistrarea instalațiilor de producție a cărnii de vită și exporturile de carne de pasăre din unele state americane către China. Pe fondul acestor discuții, Trump a susținut că Beijingul ar fi de acord să cumpere 200 de avioane Boeing , cu posibilitatea unei comenzi suplimentare de încă 750 de aeronave, precum și produse agricole americane „în valoare de miliarde de dolari”, în special soia. Ce înseamnă „preliminar” și ce urmează Autoritățile chineze au subliniat că negocierile privind detaliile acordurilor continuă și că documentele finale vor fi „definitivate cât mai curând posibil”. Mesajul reduce, cel puțin pe termen scurt, certitudinea privind calendarul și amploarea unor eventuale reduceri de tarife, element cu impact direct asupra fluxurilor comerciale și a companiilor expuse relației SUA–China. [...]
Iranul spune că state europene negociază accesul prin Strâmtoarea Ormuz , iar asta menține presiunea pe lanțul global al petrolului , într-un moment în care blocada rutei – pe unde trece, de regulă, circa o cincime din producția mondială de țiței – continuă să perturbe piețele, potrivit G4Media . Televiziunea de stat iraniană a transmis că „europenii au început negocieri cu marina Gardienilor Revoluției” pentru a obține autorizații de traversare, după ce nave din Asia de Est – în special din China, Japonia și Pakistan – ar fi trecut deja. Nu au fost precizate țările europene implicate, informația fiind relatată de AFP și preluată de Agerpres. Ce schimbă pentru transportul de energie Miza este una operațională și economică: blocada iraniană a Strâmtorii Ormuz afectează o rută strategică pentru comerțul global cu petrol și oferă Teheranului un avantaj de negociere, în condițiile în care fluxurile maritime devin dependente de aprobări punctuale. În acest context, șeful comisiei parlamentare iraniene pentru securitate națională, Ebrahim Azizi , a spus că Iranul „a stabilit un mecanism profesional de gestionare a traficului” în strâmtoare, care „va fi în curând operațional”. Taxe și acces condiționat Azizi a indicat că, în noul aranjament, ar urma să beneficieze „doar navele comerciale și părțile care cooperează cu Iranul” și că „se vor colecta taxele necesare pentru servicii specializate”. Tot el a afirmat că ruta va rămâne închisă operatorilor așa-numitului proiect de „libertate”, descris ca o operațiune militară temporară a SUA pentru ghidarea navelor comerciale blocate în strâmtoare. Context: blocade reciproce și rolul Chinei Statele Unite mențin, la rândul lor, blocada porturilor iraniene, în pofida unui armistițiu „fragil” intrat în vigoare pe 8 aprilie, potrivit informațiilor citate. Iranul anunțase anterior că forțele sale navale au permis trecerea a „peste 30 de nave” chineze prin Strâmtoarea Ormuz. China este principalul importator de petrol iranian. [...]
