Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump spune că China a ajutat la convingerea Iranului să accepte negocieri pentru un armistițiu, potrivit News.ro, care citează agenția AFP. Întrebat într-o convorbire telefonică de AFP dacă Beijingul a fost implicat în demersul de a determina Teheranul să negocieze încetarea focului, președintele american a răspuns: „Da, am auzit asta”.
Pe fondul acestor informații, un purtător de cuvânt al ambasadei Chinei la Washington a declarat pentru CNN că, de la începutul conflictului, China „a depus eforturi pentru a contribui la încetarea focului și la încheierea conflictului”. Oficialul chinez Liu Pengyu a adăugat că Beijingul „salută toate eforturile care conduc la pace” și că speră ca părțile implicate să folosească „această oportunitate de pace” pentru a ajunge la un acord prin dialog.
„China a depus eforturi pentru a contribui la încetarea focului și la încheierea conflictului.”
În declarațiile sale, Trump a abordat și tema stocurilor de uraniu îmbogățit ale Iranului, susținând că această problemă va fi „rezolvată perfect” în cadrul acordului, altfel „nu aș fi acceptat”. News.ro amintește că președintele american declarase anterior că „nu-i pasă” de stocurile regimului, argumentând că acestea pot fi monitorizate prin satelit.
Consiliul Suprem al Iranului a anunțat că a acceptat un armistițiu temporar de două săptămâni, iar negocierile ar urma să continue la Islamabad vineri, 10 aprilie. Punctul de plecare al negocierilor, pe care Trump îl numise anterior „viabil”, include:
Rămâne neprecizat când ar urma să intre în vigoare armistițiul, în condițiile în care atacurile și loviturile cu rachete continuă în întreaga regiune, conform informațiilor citate de News.ro.
Recomandate
Confiscarea navei Touska ridică riscul de blocaj prelungit la Hormuz, cu efect direct asupra fluxurilor de petrol , după ce președintele SUA, Donald Trump, a susținut că forțele americane au oprit și au preluat controlul asupra unui cargou sub pavilion iranian care ar fi încercat să treacă de blocada navală americană din apropierea Strâmtorii Hormuz, relatează Al Jazeera . Potrivit postării lui Trump pe rețelele sociale, nava, numită Touska, ar fi fost avertizată de un distrugător american cu rachete ghidate în Golful Oman să se oprească, însă „echipajul a refuzat să asculte”. Trump a mai afirmat că marina SUA „i-a oprit pe loc făcând o gaură în camera motoarelor” și că pușcașii marini americani au nava în custodie, verificând „ce se află la bord”. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a declarat că Touska se îndrepta spre portul iranian Bandar Abbas și că a ignorat avertismente repetate ale SUA timp de șase ore, inclusiv solicitări de evacuare a camerei motoarelor. Iran acuză încălcarea armistițiului și amenință cu represalii La începutul zilei de luni, comandamentul militar comun de vârf al Iranului a acuzat SUA că au încălcat un armistițiu convenit la începutul acestei luni, după ce ar fi tras asupra unei nave comerciale iraniene care se deplasa din China către Iran. Un purtător de cuvânt al Khatam al-Anbiya a transmis un avertisment privind un răspuns iminent: „Avertizăm că forțele armate ale Republicii Islamice Iran vor răspunde și vor riposta în curând împotriva acestei piraterii armate a armatei SUA.” De ce contează: Hormuz, punct critic pentru transportul de petrol Incidentul are loc pe fondul unei confruntări în Strâmtoarea Hormuz , descrisă ca un punct de strangulare pentru transportul a aproximativ o cincime din petrolul mondial, în contextul amenințărilor Iranului și al blocadei americane asupra navelor care merg către sau vin din porturi iraniene. Blocada SUA este în vigoare din 13 aprilie, iar oficiali iranieni au spus anterior că navele nu vor trece cât timp măsura rămâne activă. Președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a declarat: „Este imposibil ca alții să treacă prin Strâmtoarea Hormuz în timp ce noi nu putem.” Iran anunțase redeschiderea strâmtorii după intrarea în vigoare, vineri, a unui armistițiu de 10 zile între Israel și gruparea libaneză Hezbollah, însă ulterior a indicat că își menține restricțiile după ce Trump a spus că blocada SUA „va rămâne în vigoare” până la un acord între Teheran și Washington. Ce urmează: negocieri incerte, armistițiu fragil Declarația lui Trump a venit la câteva ore după ce acesta a spus că negociatori americani vor merge luni la Islamabad, pentru posibile discuții cu Iranul menite să pună capăt războiului SUA–Israel împotriva Iranului. Potrivit aceleiași relatări, acest lucru alimentase speranțe privind prelungirea armistițiului fragil, care ar urma să expire miercuri, însă presa de stat iraniană a raportat că Teheranul nu a acceptat o a doua rundă de discuții. [...]
Escaladarea tensiunilor SUA–Iran a împins din nou prețul petrolului în sus , după ce Marina SUA a interceptat și a preluat controlul asupra unei nave sub pavilion iranian în apropierea Strâmtorii Hormuz , iar Teheranul a amenințat cu represalii, potrivit Daily Mail . Mișcarea amplifică riscul de blocaj prelungit pe una dintre cele mai importante rute globale pentru transporturile de energie, cu efect direct asupra costurilor pentru companii și consumatori. În tranzacțiile de luni dimineață, cotația Brent a urcat cu 4,74% la 94,66 dolari (70,11 lire) pe baril, iar West Texas Intermediate (WTI) a crescut cu 5,6% la 88,55 dolari, pe fondul deteriorării perspectivei de reluare rapidă a traficului prin strâmtoare. Publicația notează că o încetare a focului de două săptămâni, anunțată pe 8 aprilie, urmează să expire miercuri. Ce a declanșat noul val de tensiuni în jurul Strâmtorii Hormuz Potrivit informațiilor prezentate, SUA au oprit duminică nava M/V Touska, sub pavilion iranian, după „multiple avertismente”, în cadrul unei operațiuni desfășurate de militari aflați la bordul distrugătorului USS Spruance. Președintele Donald Trump a scris pe Truth Social că nava ar fi încercat să treacă de „blocada navală” americană, iar intervenția a dus la avarierea camerei motoarelor; ulterior, pușcașii marini americani au preluat custodia navei. Trump a mai afirmat că Touska se află sub sancțiuni ale Trezoreriei SUA. În paralel, Teheranul a transmis că pregătește o ripostă împotriva a ceea ce a numit „armata teroristă americană”, ca reacție la raidul asupra navei. Conform agenției semi-oficiale Mehr, citată de Daily Mail, Iranul ar fi fost „pregătit” să lovească, dar ar fi amânat atacul „în ultimul moment” din motive de siguranță, menținând însă mesajul că va acționa „când va fi momentul potrivit”. Negocieri incerte, volatilitate mai mare pe energie Pe fondul apropierii termenului de expirare a armistițiului, o delegație americană condusă de vicepreședintele JD Vance ar urma să meargă în Pakistan pentru o nouă rundă de negocieri. Iranul a refuzat însă să participe, susținând că Washingtonul „nu este serios” în privința păcii, potrivit materialului. În aceeași cronologie, Daily Mail consemnează și o informație atribuită Reuters : Trump ar fi spus șefului armatei pakistaneze, Asim Munir, că va lua în calcul ridicarea blocadei navale a porturilor iraniene pentru a depăși blocajul negocierilor. Context de piață: reacție negativă și pe burse Tensiunile din jurul Strâmtorii Hormuz au afectat și sentimentul investitorilor în Europa: FTSE 100 a scăzut cu 0,6%, DAX cu 1,6%, iar CAC 40 cu 1,3% luni dimineață, pe fondul temerilor că reluarea transporturilor, în special a celor energetice, se îndepărtează. În lipsa unui semnal credibil de detensionare și cu amenințări de represalii încă pe masă, riscul principal pentru piețe rămâne prelungirea perturbărilor logistice în zonă, cu efecte în lanț asupra prețurilor la combustibili și a costurilor de transport. [...]
Războiul din Iran tensionează resursele SUA și poate deschide spațiu pentru presiuni chineze „sub pragul războiului” asupra Taiwanului , într-un moment în care Washingtonul își consumă muniții și își redistribuie sisteme de apărare, potrivit unei analize prezentate de Digi24 , care citează The Diplomat . Armistițiul convenit pe 7 aprilie între SUA și Iran a adus o pauză temporară după aproape șapte săptămâni de lupte, însă o pace durabilă rămâne incertă: o rundă de discuții s-a încheiat fără acord, iar SUA au anunțat o blocadă navală a Iranului. În acest context, analiza indică faptul că postura de apărare americană în Indo-Pacific este „tensionată” de cerințe operaționale concurente. Conflictul din Orientul Mijlociu a generat costuri operaționale directe pentru SUA: cheltuieli de miliarde de dolari în rachete, realocarea unei Unități Expediționare a Pușcașilor Marini din Japonia și mutarea a 48 de interceptoare THAAD în largul Peninsulei Coreene. Reaprovizionarea stocurilor și redistribuirea sistemelor de armament ar urma să necesite timp și bani, ceea ce înseamnă, pe termen scurt, mai puține capabilități disponibile în Indo-Pacific. De ce contează pentru Taiwan: fereastra pentru coerciție, nu neapărat pentru invazie Pe fondul acestor constrângeri, unii comentatori se tem că Beijingul ar putea interpreta momentul drept oportun pentru a avansa obiectivul „unificării” cu Taiwanul, iar îngrijorarea este împărtășită și de oficiali taiwanezi din domeniul securității, potrivit textului. Totuși, până acum, China ar fi aplicat mai ales măsuri de persuasiune și nu ar fi escaladat militar în Strâmtoarea Taiwan, rămânând probabil descurajată să facă acest pas. Analiza sugerează însă că războiul din Iran ar putea crea oportunități pentru intensificarea tacticilor coercitive „în afara războiului”, menite să testeze limite și să împingă un nou status quo, în timp ce Taipei și Washington sunt nevoite să-și calibreze răspunsul într-un mediu mai încărcat operațional. De ce o invazie rapidă rămâne „puțin probabilă”: trei riscuri pentru Beijing Deși Beijingul ar putea lua în calcul o accelerare a planurilor, o invazie pe termen scurt este descrisă drept puțin probabilă, din cauza a trei riscuri majore: Îndoieli privind capacitatea PLA de a cuceri Taiwanul prin forță , pe fondul epurărilor din armată: din 2022, Xi Jinping ar fi epurat peste 100 de oficiali de rang înalt, iar în 2025 au fost demiși inclusiv comandantul și adjunctul Comandamentului Teatrului de Est (responsabil de Strâmtoarea Taiwan). În prezent, doar 21% dintre pozițiile-cheie de conducere ale PLA ar fi ocupate. Un raport al Departamentului Apărării al SUA din 2025 avertizează că aceste demiteri riscă să provoace perturbări pe termen scurt ale eficacității operaționale, iar exercițiile ar necesita planificare mai lungă și ar părea mai puțin organizate decât înainte. Incertitudinea legată de reacția SUA , în condițiile în care administrația Trump ar fi arătat un apetit mai mare pentru acțiune militară decât predecesorii. Disponibilitatea Washingtonului de a apăra Taiwanul – și percepția Beijingului asupra acestui lucru – rămâne decisivă în calculele Chinei. Lipsa de experiență de luptă a PLA, numită de oficiali chinezi „boala păcii” , în contrast cu operațiunile recente ale SUA, descrise ca demonstrând coordonare și putere de foc. PLA nu ar mai fi purtat un conflict convențional major și susținut din 1979, iar experiența navală ar fi rămas limitată la misiuni expediționare mici, precum cele anti-piraterie din Golful Aden. Presiune prin energie și dezinformare: „unificare” fără război Textul mai arată că invazia nu este singura cale: comunitatea de informații a SUA, în Evaluarea Anuală a Amenințărilor din 2026 , ar fi apreciat că liderii chinezi nu intenționează în prezent să execute o invazie în 2027, ci încearcă probabil să creeze condițiile pentru o eventuală unificare în caz de conflict. În această logică, sunt menționate trei instrumente care pot fi folosite separat sau împreună: persuasiunea , coerciția (inclusiv amenințări economice și militare) și operațiuni cinetice limitate (utilizarea restrictivă a forței letale). Un exemplu invocat este oferta Beijingului din 18 martie, prin care ar fi promis Taiwanului „garanții energetice” în schimbul acceptării unificării pașnice, pe fondul vulnerabilității energetice a insulei: Taiwan importă 96% din energia sa, iar importurile ar fi în scădere. În paralel, China ar fi amplificat presiunea prin dezinformare pe rețele sociale, inclusiv postări pe Douyin care ar fi susținut fals că Taiwanul își va epuiza rezervele de gaze naturale lichefiate în mai puțin de două săptămâni. În ansamblu, analiza indică faptul că, pe măsură ce SUA își gestionează simultan angajamentele din Orientul Mijlociu și Indo-Pacific, riscul imediat pentru Taiwan ar putea veni mai degrabă din intensificarea presiunilor graduale decât dintr-o decizie rapidă de invazie. Limitarea importantă: materialul discută scenarii și evaluări, nu confirmă intenții sau decizii operative ale Beijingului. [...]
Avertismentele lui Donald Trump privind Coreea de Nord readuc riscul de escaladare nucleară în prim-plan , într-un moment în care dosarele Iran și Peninsula Coreeană rămân simultan surse de tensiune cu potențial de a afecta stabilitatea regională și, implicit, piețele energetice și lanțurile de aprovizionare globale, potrivit Adevărul . În plin conflict cu Iranul, președintele SUA a lansat un nou avertisment privind programul nuclear al Coreei de Nord, susținând că regimul de la Phenian ar fi avansat semnificativ în dezvoltarea armelor sale, pe baza unei analize publicate de Newsweek . Declarațiile vin pe fondul tensiunilor ridicate din Peninsula Coreeană și al blocajului diplomatic. Ce spune Trump și ce invocă analiza În comentariile citate de Newsweek , Trump afirmă că Phenianul ar fi accelerat ritmul testelor și al dezvoltării tehnologice, ceea ce ar face arsenalul nord-coreean „mai periculos ca oricând” și o amenințare globală. Publicația notează că evaluările unor experți internaționali indică o creștere a activităților nucleare și balistice în ultimii ani, inclusiv teste balistice cu rază lungă de acțiune. Legătura cu Iranul și disputa privind monitorizarea AIEA Potrivit aceleiași surse, Trump a criticat Agenția Internațională pentru Energie Atomică , acuzând-o că nu ar fi monitorizat suficient programul nuclear iranian și susținând că acordurile internaționale nu au reușit să limiteze ambițiile Teheranului. În același timp, AIEA a transmis în rapoarte recente că Iranul continuă să îmbogățească uraniu la niveluri ridicate, deși insistă că monitorizarea rămâne în vigoare pentru anumite facilități (context prezentat de Adevărul, cu trimitere la un material separat despre AIEA). De ce contează: două dosare nucleare, aceeași presiune geopolitică Faptul că Trump leagă explicit riscul nord-coreean de disputa privind Iranul mută accentul de la un singur focar la o problemă mai largă de proliferare nucleară, cu efect direct asupra percepției de risc geopolitic. Newsweek notează că experții sunt împărțiți: unii consideră că avertismentele reflectă îngrijorări reale, alții că retorica amplifică tensiunile fără să ofere o ieșire diplomatică. Context: poziția Phenianului Adevărul amintește că, în martie, liderul nord-coreean Kim Jong Un a declarat că țara sa „nu va renunța niciodată” la arsenalul nuclear și a numit Coreea de Sud „statul cel mai ostil”, amenințând că o va trata „într-o manieră implacabilă”. „Vom continua să ne consolidăm ferm statutul de ţară dotată ireversibil cu arma nucleară, intensificând în acelaşi timp agresiv lupta noastră împotriva forţelor ostile”, a declarat Kim Jong Un în cadrul unui discurs de politică generală ținut în plenul parlamentului de la Phenian. [...]
Prețul petrolului Brent a urcat cu 7,3%, la 96,94 dolari/baril (aprox. 446 lei), pe fondul închiderii Strâmtorii Ormuz și al escaladării militare dintre SUA și Iran , potrivit G4Media . Mișcarea de preț reflectă riscul imediat de întrerupere a fluxurilor de țiței într-un punct-cheie pentru transportul global, într-un moment în care negocierile anunțate la Islamabad rămân în suspans. De ce contează: Ormuz devine din nou un risc de preț Închiderea Strâmtorii Ormuz, coroborată cu incidentul naval relatat de partea americană și cu amenințările reciproce, a reaprins prima de risc în cotațiile petrolului. Pentru piețe, miza este operațională: orice limitare a tranzitului prin strâmtoare se traduce rapid în costuri mai mari la energie și transport, cu efecte în lanț asupra inflației. Incidentul naval care amplifică tensiunile Donald Trump a susținut într-o postare pe rețelele sociale că nava confiscată de americani a fost avertizată de un distrugător al Marinei SUA în Golful Oman să se oprească, dar nu a făcut-o, iar Iranul a promis răzbunare. Separat, Comandamentul Central al SUA (Centcom) a transmis că distrugătorul USS Spruance a interceptat nava Touska în nordul Mării Arabice, în timp ce se îndrepta spre Bandar Abbas, și că nava sub pavilion iranian ar fi încălcat blocada navală americană. Potrivit comunicatului, după avertismente repetate pe parcursul a șase ore, Spruance ar fi avariat sistemul de propulsie „trăgând mai multe focuri” în sala mașinilor, iar apoi militari americani ar fi abordat nava, care „rămâne în custodia Statelor Unite”. De cealaltă parte, comandamentul militar comun iranian Khatam al-Anbiya acuză SUA că au încălcat armistițiul prin deschiderea focului asupra unei nave comerciale iraniene în Golful Oman și anunță represalii, presa de stat iraniană afirmând că nava se îndrepta din China spre Iran. Negocieri anunțate, dar „în suspans” Trump a anunțat reluarea negocierilor în Pakistan, însă a revenit cu amenințări la adresa Iranului. „Oferim un acord echitabil. Fie îl acceptă, fie vom distruge fiecare centrală electrică și fiecare pod din Iran.” Teheranul avertizează că „nu va fi nicio discuție atât timp cât blocada navală americană rămâne în vigoare” și, potrivit materialului, ar fi respins cererile „excesive” ale Washingtonului, definind reluarea războiului drept „scenariul cel mai probabil”. Delegația SUA ar urma să fie condusă de JD Vance, însă, la momentul relatării, discuțiile erau încă incerte. Germania ia în calcul o desfășurare navală Pe fondul tensiunilor, ministrul german al apărării Boris Pistorius a declarat la postul public ARD că Germania se află deja în faza de „planificare concretă” a unei posibile desfășurări navale în Strâmtoarea Ormuz, analizând opțiuni, parteneri și modul de structurare a unei operațiuni. Mesajul Iranului: securitatea rutelor, condiționată de exporturi Prim-vicepreședintele Iranului, Mohammed Reza Aref, a declarat că „securitatea Strâmtorii Hormuz nu este gratuită” și că nu pot fi limitate exporturile de petrol iranian, în timp ce altora li se oferă „securitate gratuită”, potrivit La Repubblica, citată de G4Media. La ce să se aștepte piețele În lipsa unei clarificări rapide privind tranzitul prin Ormuz și statutul blocadei navale americane, volatilitatea pe petrol rămâne ridicată. Evoluția depinde de două variabile imediate din relatare: dacă negocierile de la Islamabad se reiau efectiv și dacă tensiunile navale se reduc sau, dimpotrivă, se transformă în noi incidente care să afecteze transportul. [...]
Un acord SUA–Iran care se limitează la scoaterea uraniului îmbogățit și la suspendarea îmbogățirii ar risca să alimenteze financiar și operațional regimul de la Teheran , avertizează Jacob Nagel într-o analiză publicată de The Jerusalem Post , argumentând că o astfel de înțelegere ar lăsa intacte pârghiile militare și politice care mențin amenințarea pe termen lung. Autorul susține că recenta campanie israeliano-americană a lovit „părți semnificative” din infrastructura nucleară a Iranului, precum și din capacitățile sale de rachete balistice și drone (UAV) și din facilitățile de producție. În acest context, el invocă și un raport al The New York Times (menționat ca posibil „nu pe deplin exact”), potrivit căruia estimările serviciilor americane de informații ar indica faptul că Iranul ar mai avea aproximativ 40% din drone și circa 60% din lansatoare și rachete față de nivelul de dinaintea ultimei runde. Miza economică: sancțiunile și „miliardele” care pot reface capacitățile Iranului Punctul central al argumentului este că prioritatea Teheranului în negocieri ar fi ridicarea sancțiunilor „paralizante” și atragerea de „miliarde de dolari” într-o economie descrisă ca fiind în colaps. Nagel afirmă că chiar și un influx de „câteva miliarde”, combinat cu continuarea comerțului cu petrol către China și India, ar putea: întări capacitatea Gardienilor Revoluției (IRGC) de a reprima disidența internă; oferi timp pentru reconstrucția apărării antiaeriene și refacerea programelor de rachete și drone; permite reluarea sprijinului pentru rețele și forțe proxy; menține pregătirea pentru o „evadare” către arma nucleară după încheierea mandatului lui Donald Trump, potrivit autorului. De ce „uraniul” nu e suficient: diferența dintre material fisil și armă completă Nagel insistă că dezbaterea publică simplifică excesiv problema, confundând existența materialului fisil cu existența unui sistem complet de armă nucleară livrabilă. El susține că există o diferență majoră între „suficient material fisil pentru o bombă” și un „sistem complet” care poate fi montat pe o rachetă și livrat la țintă. În același timp, autorul consideră eliminarea uraniului înalt îmbogățit drept necesară, dar avertizează că un acord „prost” ar putea permite Iranului să manevreze diplomatic și să tragă de timp, proiectând o falsă „senzație de victorie”. Mai mult, el atrage atenția asupra riscului ca Iranul să transfere material fisil împreună cu „câteva sute” de centrifuge avansate, ceea ce ar putea crea o zonă de „imunitate” în privința controlului asupra materialului. Ce ar trebui să includă negocierile, în viziunea autorului În locul unei înțelegeri limitate la uraniu și îmbogățire, Nagel cere „dezafectarea completă” a capacităților rămase ale Iranului, într-un pachet mai larg care să includă: programul nuclear; rachetele balistice; dronele (UAV); încetarea sprijinului pentru terorism și a represiunii interne; deschiderea necondiționată a Strâmtorii Hormuz , despre care spune că Iranul ar fi introdus-o recent în negocieri ca element central de negociere. Autorul mai afirmă că legarea negocierilor cu Iranul de cele cu Libanul este „îngrijorătoare”, sugerând că motivația ar fi dorința lui Trump de a „liniști iranienii” pentru a-i menține la masa discuțiilor. În acest cadru, el susține că doar credibilitatea opțiunii militare și revenirea SUA la cerințe „cuprinzătoare” ar putea schimba comportamentul Teheranului. Articolul se încheie cu ideea că, în ultimă instanță, schimbarea de regim în Iran poate veni doar din interior, prin reluarea protestelor de masă, pe fondul degradării economice și al efectelor distrugerilor, așa cum descrie autorul. [...]
