Transportul maritim devine noul câmp de luptă global - Tensiunile geopolitice afectează rutele comerciale și cresc costurile operațiunilor

Politizarea rutelor maritime împinge în sus costurile și riscurile logistice , pe fondul unor măsuri și incidente care testează regulile de navigație în strâmtori și canale strategice, potrivit unei analize Al Jazeera . Ideea avansată recent de ministrul de finanțe al Indoneziei, Purbaya Yudhi Sadewa, de a introduce o taxă de trecere pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Malacca (inspirată de evoluțiile din Strâmtoarea Ormuz ) a declanșat îngrijorări în rândul asigurătorilor și importatorilor asiatici. Deși Jakarta a revenit rapid asupra sugestiei, episodul este prezentat ca un semnal al unei schimbări mai ample: navigația comercială devine mai scumpă, mai periculoasă și mai dependentă de calcule politice. Transportul maritim mută peste 80% din bunurile comercializate la nivel global, iar ordinea construită prin tratate și acorduri semnate între finalul anilor 1950 și anii 1990 a susținut expansiunea comerțului mondial, care a urcat de la circa 60 de miliarde de dolari în anii 1950 la peste 25 de trilioane de dolari anul trecut, potrivit Organizației Mondiale a Comerțului, citată în analiză. Experții consultați avertizează însă că o serie de acțiuni ale unor actori majori – de la SUA și Iran la Rusia și China – pun presiune pe aceste reguli. Strâmtoarea Ormuz: „permissioning”, blocade și efecte în energie În Strâmtoarea Ormuz, Iranul a restricționat din începutul lunii martie trecerea pentru majoritatea navelor, după declanșarea războiului de către SUA și Israel, iar pe 13 aprilie SUA au impus o blocadă navală asupra navelor și porturilor iraniene. Ulterior, SUA au capturat nave iraniene în apropierea strâmtorii și au abordat alte nave la sute de mile distanță în Asia-Pacific, despre care susțin că transportau petrol iranian sancționat. Iranul, la rândul său, a capturat nave despre care afirmă că încercau să treacă fără permisiune și a tras asupra unor vase. Schimburile de măsuri au amplificat criza energetică globală, împingând prețurile gazelor și petrolului la maximele ultimilor ani, notează analiza. Jack Kennedy, responsabil pentru riscul de țară în regiunea MENA la S&P Global Market Intelligence, avertizează că și fără o închidere totală, „autorizarea” (controlul trecerii prin permisiuni) și presiunea pot genera costuri mari și incertitudine. Ca exemplu, el indică un incident raportat de grupul britanic United Kingdom Maritime Trade Operations , în care o navă container a fost atacată la nord-est de Oman, iar puntea a suferit avarii semnificative; Kennedy descrie episodul drept un semnal de „utilizare calibrată a forței”, pentru a arăta controlul fără oprirea completă a traficului. Canalul Panama și tensiunile SUA–China: acuzații de „presiune economică” Un alt punct sensibil este Canalul Panama. SUA și mai multe state din America de Sud și Caraibe au emis o declarație comună în care acuză China de „presiune economică țintită” și de acțiuni care au „afectat navele sub pavilion panamez”, inclusiv prin reținerea unor astfel de nave în porturile chineze. Beijingul a respins acuzațiile și a acuzat SUA de ipocrizie. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Lin Jian, a invocat istoricul intervențiilor americane în Panama și a sugerat că Washingtonul ar urmări să transforme canalul – „menit să rămână permanent neutru” – într-un instrument propriu. Episodul vine la trei luni după ce Curtea Supremă din Panama a anulat o concesiune veche, deținută de o companie cu legături în Hong Kong, pentru operarea porturilor Balboa și Cristobal, decizie luată pe fondul presiunilor SUA asupra Panama de a limita influența chineză în zona canalului, potrivit analizei. China a condamnat hotărârea instanței panameze. De ce contează pentru companii: rute mai lungi, combustibil, asigurări, întârzieri Deși cadrul legal al tranzitului maritim continuă să susțină majoritatea comerțului de rutină, experții citați avertizează că excepțiile „de mare vizibilitate” se înmulțesc, iar perturbările capătă forme mai strategice. Exemplele menționate includ: Marea Neagră: restricțiile impuse de Rusia exporturilor ucrainene au produs șocuri în aprovizionarea globală cu alimente. Marea Chinei de Sud: China este acuzată tot mai des că hărțuiește nave comerciale pentru a-și impune revendicări teritoriale (acuzații pe care Beijingul le neagă). Marea Roșie: atacurile houthi au forțat companiile să ocolească pe la Capul Bunei Speranțe. În plan operațional, analiza arată că devierile de la rutele obișnuite înseamnă consum mai mare de combustibil și timp suplimentar pe mare, deci costuri mai ridicate. În paralel, cresc primele de asigurare și tarifele pentru riscuri de război, iar procesele de conformitate (verificări pentru respectarea sancțiunilor și a regulilor) se înăspresc. Chiar și inspecțiile sau reținerile scurte pot produce efecte în lanț asupra programelor de livrare și a angajamentelor de transport, împingând operatorii să-și reevalueze rutele, pavilionul sub care navighează și escalele în porturi pentru a reduce expunerea la întârzieri motivate politic. Miza, avertizează Kennedy, este precedentul: dacă mai multe state testează limitele prin „permissioning”, aplicare selectivă a regulilor sau amenințări cu taxe în strâmtori internaționale, accesul și costurile pot ajunge să depindă tot mai mult de negociere și raportul de forțe, nu de norme aplicate uniform. [...]