Știri
Știri din categoria Externe
Armata SUA testează la o bază-cheie din Arabia Saudită o tehnică ucraineană de interceptare a dronelor, într-o mișcare cu miză operațională directă pentru apărarea instalațiilor americane din regiune, potrivit Mediafax, care citează Reuters.
Decizia vizează utilizarea unei tehnologii ucrainene de interceptare a dronelor la baza aeriană americană Prince Sultan din Arabia Saudită, descrisă ca punct strategic. Reuters relatează, citând cinci surse, că demersul urmărește contracararea atacurilor iraniene, care în trecut au provocat victime și pagube.
Potrivit surselor citate, personal ucrainean a ajuns la baza Prince Sultan pentru a instrui trupele americane în utilizarea sistemului Sky Map. În material se precizează că forțele ucrainene folosesc această platformă pentru:
Informația apare în contextul în care președintele american Donald Trump a declarat că Statele Unite nu au nevoie de asistența Ucrainei. În paralel, relatarea indică faptul că, la nivel operațional, armata americană apelează la expertiza ucraineană pentru apărarea anti-dronă într-o zonă cu risc ridicat.
Recomandate
Administrația Trump ar putea condiționa prezența militară americană în Europa de „loialitatea” aliaților , iar România ar putea câștiga printr-o eventuală redistribuire de trupe, potrivit Antena 3 , care citează Politico. Casa Albă ar fi elaborat o listă internă ce împarte statele NATO în „aliați buni” și „aliați răi”, iar administrația lui Donald Trump ar analiza opțiuni de sancționare a partenerilor care au refuzat să sprijine războiul SUA în Iran. Demersul ar fi fost pregătit înaintea vizitei la Washington, în această lună, a secretarului general NATO, Mark Rutte , conform unor diplomați europeni și unui oficial american din Apărare citați de Politico. Ce tip de „pedepse” sunt luate în calcul și de ce contează Detaliile ar fi păstrate confidențiale, iar sursele Politico spun că, deocamdată, există puține elemente clare despre natura favorurilor sau sancțiunilor. O opțiune discutată ar fi mutarea trupelor americane dintr-o țară în alta, însă un oficial european avertizează că o astfel de măsură „în principal îi afectează tot pe americani” și ar fi dificil de justificat operațional. În public, Casa Albă și-a exprimat nemulțumirea față de aliați, invocând lipsa de sprijin pentru „Operațiunea Epic Fury” – numele folosit de Pentagon pentru operațiunile din Iran. Purtătoarea de cuvânt Anna Kelly a transmis că SUA „vor ține minte” faptul că unele țări protejate de mii de militari americani nu au sprijinit operațiunea. NATO nu a răspuns solicitării de comentarii, potrivit Politico. România și Polonia, posibili beneficiari ai unei redistribuiri de trupe Politico notează că există puține alternative la o retragere a trupelor americane din Europa, astfel că planul ar implica, cel mai probabil, relocări între state aliate – o mișcare „costisitoare și de durată”. În acest scenariu, România și Polonia ar putea fi printre principalii beneficiari, pe fondul relației favorabile cu Trump și al disponibilității de a găzdui mai multe forțe americane. Publicația indică două elemente concrete: Polonia suportă deja „aproape toate costurile” pentru găzduirea celor 10.000 de militari americani staționați pe teritoriul său. Baza aeriană Mihail Kogălniceanu din România, „extinsă recent” și pusă la dispoziția SUA pentru operațiunile aeriene din Iran, ar avea capacitatea de a primi mai multe trupe. Criterii posibile: cheltuieli de apărare, baze militare, Ormuz Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, ar fi susținut încă din decembrie o abordare de tip „tratament preferențial” pentru „aliații model” și „consecințe” pentru cei care „nu își îndeplinesc rolul”, potrivit Politico. Conceptul de „aliat model” apare și în Strategia Națională de Apărare a SUA, publicată în ianuarie, iar Pentagonul ar urma să prioritizeze cooperarea cu statele care își asumă mai mult din povara apărării colective. Politico mai scrie că Trump ar putea folosi criterii precum sprijinul pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz sau accesul la baze militare. În timp ce Spania, Marea Britanie și Franța ar fi respins sau amânat solicitările SUA, România și „mai multe state mai mici” ar fi permis utilizarea bazelor aeriene de către SUA, iar Bulgaria ar fi sprijinit discret logistica americană în Orientul Mijlociu. Obstacole politice în SUA și semne de întrebare privind aplicarea Ideea unor măsuri punitive împotriva aliaților ar întâmpina opoziție în Congresul SUA, notează Politico. Senatorul republican Roger Wicker a criticat abordarea, spunând că „nu este util” ca liderii americani să vorbească „cu dispreț” despre alianțe și a invocat beneficiile politice, strategice și morale ale acestora. În plus, un fost oficial finlandez, Joel Linnainmaki, citat de Politico, se îndoiește că administrația Trump ar avea capacitatea de a deschide un nou front de tensiune cu Europa cât timp războiul din Iran continuă. [...]
Amenințările Iranului la adresa infrastructurii energetice regionale ridică miza economică a armistițiului prelungit de Trump , pe fondul unei conduceri de la Teheran care transmite simultan disponibilitate de reluare a războiului și semnale contradictorii despre negocieri, potrivit Al Jazeera . În timp ce armistițiul de două săptămâni urma să se încheie, autoritățile iraniene au organizat marți seară și miercuri demonstrații de forță la Teheran, sincronizate cu momentul-limită, după ce președintele SUA Donald Trump a anunțat prelungirea încetării focului pe o perioadă nespecificată, în condițiile în care negociatorii „nu au ajuns” în Pakistan pentru discuții. Mesajul cu impact economic: „adio producției de petrol” în regiune În centrul mesajelor transmise de liderii militari iranieni se află avertismentul că escaladarea ar putea lovi direct producția de petrol din Orientul Mijlociu. Șeful forțelor aerospațiale ale Gardienilor Revoluției (IRGC) , Majid Mousavi, a avertizat statele vecine că, dacă teritoriile și facilitățile lor sunt folosite pentru noi atacuri împotriva Iranului, „trebuie să-și ia adio de la producția de petrol în regiunea Orientului Mijlociu”, notează publicația. În paralel, cartierul general militar Khatam al-Anbiya a transmis că forțele armate au „degetele pe trăgaci” pentru a răspunde oricărei agresiuni cu atacuri „mai puternice decât înainte”. Strâmtoarea Hormuz , blocada și riscul de escaladare IRGC a afirmat că a sechestrat două nave care încercau să treacă prin Strâmtoarea Hormuz după ce nu au obținut permisele necesare. În același timp, în spațiul public intern, televiziunea de stat a promovat o linie dură față de negocierile cu SUA, iar un prezentator a susținut – fără a indica o sursă – că 87% dintre iranieni ar prefera reluarea războiului în locul unor concesii majore. Un alt prezentator a spus că Washingtonul ar avea interesul ca războiul să se încheie, dar ar „trage de timp” în negocieri pentru a presa Iranul prin blocada navală a porturilor sale. (Într-un material separat, Al Jazeera a relatat despre această blocadă și despre sechestrarea unei nave sub pavilion iranian.) Internetul, cablurile submarine și „catastrofa digitală” Pe fondul unei opriri aproape totale a internetului impuse de stat, ajunsă la a 54-a zi, agenția Tasnim, apropiată de IRGC, a sugerat că ar putea fi vizate cablurile submarine de internet de mare viteză, ceea ce ar crea o „catastrofă digitală” pentru vecinii arabi ai Iranului, care depind puternic de această infrastructură. Negocieri condiționate și fisuri de mesaj la vârf La New York, ambasadorul Iranului la ONU, Saeed Iravani, a spus că o nouă rundă de negocieri la Islamabad poate avea loc doar dacă Washingtonul ridică blocada impusă Iranului. În plan intern, șeful puterii judiciare, Gholam-Hossein Mohseni-Ejei, a reacționat la prelungirea armistițiului afirmând că „inamicul nu este în poziția de a stabili un termen pentru noi”. Trump și-a justificat prelungirea armistițiului spunând că „Guvernul Iranului este serios fracturat” și nu poate formula o propunere unitară; el a mai afirmat că „Iranul se prăbușește financiar” și că autoritățile nu pot plăti personalul militar și de poliție, potrivit relatării. În același timp, președintele parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, a repetat că establishmentul nu va „capitula”, dar a adoptat un ton mai nuanțat într-un mesaj video către populație: „Nu suntem mai puternici decât SUA în putere militară. Este evident că ei au mai mulți bani, echipamente și facilități.” Ghalibaf a susținut totodată că obiectivul principal trebuie să fie „urmărirea și consolidarea drepturilor oamenilor”, iar negocierile sunt o „metodă de luptă”. Contextul economic și industrial al loviturilor Al Jazeera notează că, în 40 de zile de atacuri, SUA și Israel au lansat mii de muniții asupra Iranului, iar ținte lovite au inclus infrastructură de petrol și gaze, fabrici de oțel, producători petrochimici, centrale electrice, producători de aluminiu, rețele feroviare și poduri. Au fost avariate și locuințe, spitale, școli și universități. În acest context, liderul sunnit de rugăciune de vineri din Zahedan, Abdolhamid Ismaeelzahi, a cerut un „acord echitabil”, descriind situația drept un impas și avertizând că infrastructura este „în pragul distrugerii” și că forțele armate nu au mijloacele necesare pentru apărare antiaeriană. Ce urmează Din informațiile prezentate, direcția imediată depinde de două condiții care rămân neclare: dacă SUA vor ridica blocada – cerință formulată explicit de Teheran pentru reluarea negocierilor – și dacă prelungirea armistițiului anunțată de Trump va fi însoțită de un calendar și un cadru de discuții acceptat de ambele părți. Până atunci, mesajele iraniene despre posibile lovituri care ar afecta producția de petrol și infrastructura digitală regională mențin riscul economic la un nivel ridicat. [...]
Donald Trump a sugerat că SUA au interceptat o navă cu un posibil transport din China către Iran, un episod care poate amplifica riscul de sancțiuni și tarife într-un moment în care Washingtonul își intensifică presiunea maritimă asupra Teheranului , potrivit Adevărul . Declarația a fost făcută marți, într-un interviu pentru CNBC, fără ca președintele american să ofere detalii despre natura încărcăturii. Trump a spus că SUA au reținut „recent” o navă care ar fi avut la bord un „cadou” din partea Chinei pentru Iran, formulând însă afirmații neclare și lăsând loc de interpretări. Casa Albă nu a răspuns solicitărilor de comentarii privind declarația, conform materialului. Miza: sancțiuni și tarife într-un context deja tensionat O eventuală livrare de armament către Teheran ar putea declanșa sancțiuni economice dure, în condițiile în care Trump a amenințat cu tarife de până la 50% pentru orice stat care sprijină militar Iranul, insistând că „nu vor exista excepții sau derogări”. În același timp, analiza notează că rolul Chinei în sprijinirea Iranului „nu este tocmai limpede”, iar Beijingul evită, de regulă, să furnizeze arme în conflicte externe sau să încalce deschis sancțiunile SUA. Reacția Chinei: negare și apel la controlul exporturilor Autoritățile chineze au respins acuzațiile privind implicarea în livrări de produse chimice pentru rachete către Iran. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Guo Jiakun, a afirmat că, „din câte știu, nava confiscată de SUA este un vas comercial străin” și că „China respinge orice asociere falsă și speculații”. Ambasada Chinei la Washington a reiterat că Beijingul gestionează „exportul de produse militare într-un mod prudent și responsabil” și controlează strict exportul articolelor cu dublă utilizare (bunuri care pot avea utilizare civilă și militară). Ce indică informațiile din SUA și ce urmează Potrivit unor informații ale serviciilor de informații americane, China ar pregăti livrarea către Iran a unui nou sistem de apărare antiaeriană în următoarele săptămâni, inclusiv rachete portabile sol-aer, acuzații negate în mod repetat de partea chineză. Trump a mai spus anterior, într-un interviu pentru Fox Business, că Xi Jinping i-ar fi transmis într-o scrisoare că Beijingul nu furnizează arme Iranului. Cei doi lideri sunt așteptați să se întâlnească la Beijing la mijlocul lunii mai, după ce o întâlnire anterioară a fost amânată din cauza războiului împotriva Iranului. În acest context, analiști citați în material susțin că Trump ar fi constrâns de costurile unui posibil nou conflict comercial cu China, în timp ce Beijingul ar urmări menținerea unei „stabilități fragile” în relația bilaterală. Presiune operațională: controale maritime mai dure în Strâmtoarea Ormuz În paralel, SUA au intensificat controalele maritime în Strâmtoarea Ormuz, interceptând nave pentru a pune presiune pe Iran înaintea negocierilor. Potrivit Comandamentului Central al SUA, armata americană a oprit un petrolier sancționat și o navă cargo iraniană și a forțat întoarcerea a 28 de nave. Pe fondul speculațiilor privind sprijinul indirect al Chinei pentru Iran, materialul menționează și achizițiile de petrol iranian, care ar contribui la susținerea economiei Teheranului. [...]
Donald Trump susține că Iranul pierde zilnic 500 de milioane de dolari (aprox. 2,3 miliarde lei) dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă , argumentând că presiunea financiară ar împinge Teheranul spre negocieri, potrivit Digi24 . Mesajele au fost publicate pe platforma Truth Social, la scurt timp după ce liderul de la Casa Albă a anunțat prelungirea armistițiului cu Iranul. Într-o postare citată de publicația americană The Hill , Trump a afirmat că Iranul ar vrea, de fapt, ca Strâmtoarea Ormuz să rămână deschisă pentru a „câștiga 500 de milioane de dolari pe zi”, sumă pe care ar pierde-o dacă traficul ar fi blocat. El a susținut și că Teheranul ar invoca public închiderea strâmtorii pentru „a-și salva reputația”, după ce ar fi fost „blocată complet” de SUA. „Iranul se prăbușește financiar! Vor ca Strâmtoarea Ormuz să fie deschisă imediat – Au nevoie disperată de bani! Pierd 500 de milioane de dolari pe zi. Armata și poliția se plâng că nu sunt plătiți. SOS!!!” Armistițiul, legat de reluarea negocierilor Trump a anunțat marți, 21 aprilie, că prelungește armistițiul dintre SUA și Iran până când partea iraniană se va prezenta la negocieri cu o propunere. Într-o postare separată pe Truth Social, el a invocat și faptul că guvernul iranian ar fi „profund divizat”, precum și solicitarea venită din Pakistan, prin mareșalul Asim Munir și premierul Shehbaz Sharif, de a amâna un atac asupra Iranului până la formularea unei poziții comune la Teheran. Context: statusul Strâmtorii Ormuz rămâne disputat Săptămâna trecută, Iranul a anunțat că Strâmtoarea Ormuz este „complet” deschisă, după ce fusese în mare parte închisă de la începutul conflictului SUA–Israel împotriva Teheranului. Ministrul iranian de Externe, Abbas Aragchi, a declarat pe platforma X că trecerea navelor comerciale este „complet liberă” pe durata rămasă a acordului de încetare a focului, pe o rută coordonată. A doua zi, Teheranul a transmis că „reia” controlul strict asupra strâmtorii pe durata blocadei navale americane. Digi24 notează, astfel, o succesiune de declarații care indică o situație fluidă în teren, în care accesul și controlul asupra rutei maritime pot fi folosite ca instrument de presiune în negocieri. [...]
Distanțarea aliaților de Washington începe să capete formă economică și industrială , de la avertismente legate de deținerile europene de datorie americană până la reorientarea producției germane către armament, într-un context în care politica externă a lui Donald Trump este descrisă ca imprevizibilă și conflictuală, potrivit Libertatea . Materialul, care citează o relatare a publicației elvețiene Blick, susține că aliații tradiționali ai SUA se distanțează tot mai vizibil de administrația Trump, pe fondul tensiunilor internaționale, inclusiv al războiului din Iran „care pare că nu se mai termină”. În acest cadru, sunt prezentate cinci evoluții care ar indica o izolare accentuată a SUA. Semnale economice: datoria SUA, folosită ca pârghie de presiune Unul dintre cele mai directe mesaje cu potențial economic vine de la președintele Finlandei, Alexander Stubb , descris drept un apropiat al lui Trump. El afirmă că „relația noastră cu SUA nu va mai fi niciodată la fel ca înainte”, într-o declarație pentru CTV News. În același registru, Stubb sugerează și o posibilă pârghie financiară: Europa ar deține „cel puțin 15% din obligațiunile de stat americane”, ceea ce, în interpretarea sa, ar oferi un instrument de presiune economică asupra Washingtonului. Reconfigurare industrială: Germania își mută accentul spre producția de armament În Germania, cancelarul Friedrich Merz își schimbă tonul față de Washington și avertizează că nu există motive pentru a ataca o altă țară „fără necesitate”, în contextul tensiunilor cu Cuba. Pe plan industrial, articolul notează că industria germană „aflată în dificultate” se reorientează: pe lângă rachetele Patriot produse în SUA, Germania ar urma să înceapă să fabrice și alte sisteme de armament. Concluzia sugerată este apariția unui nou pol militar-industrial german, pe fondul incertitudinilor legate de rolul SUA. Efecte operaționale în alianțe: Europa și Japonia își reduc dependența de SUA În Europa, Paris, Berlin și Roma ar pregăti, potrivit Wall Street Journal (citat în material), un plan pentru scenariul în care SUA se îndepărtează de continent, după ce Trump ar fi amenințat din nou cu retragerea trupelor americane din Europa. În paralel, Uniunea Europeană ar viza independența în materie de apărare până în 2030, iar Emmanuel Macron propune extinderea „scutului nuclear francez” asupra continentului. Tot la nivel operațional, Parisul anunță un proiect comun cu Polonia pentru un sistem militar de sateliți, cu obiectivul de a reduce dependența de rețeaua Starlink controlată de Elon Musk. În Asia, Japonia relaxează interdicția privind exportul de armament, o schimbare majoră față de politica de după al Doilea Război Mondial. Guvernul condus de premierul Sanae Takaichi ar permite, pe viitor, furnizarea către parteneri a unor „materiale letale de război”, dacă va fi necesar, pe fondul dorinței de a nu se baza exclusiv pe protecția americană. În același timp, Takaichi continuă negocierile cu China și Coreea de Sud pentru un acord de liber schimb, ca răspuns la disputele comerciale atribuite președintelui american. Context: scăderea percepției de „aliat” în Europa și fisuri în dosarul Ucraina Materialul invocă și un sondaj Politico, potrivit căruia doar 12% dintre europeni ar mai vedea SUA ca pe un aliat, în timp ce 36% le consideră o amenințare. În cazul Ucrainei, Volodimir Zelenski transmite că nu mai are nevoie de SUA și critică public faptul că Trump trimite echipa de negocieri la Moscova, nu la Kiev, numind gestul „lipsit de respect”. Într-un interviu pentru BBC, Zelenski afirmă că Vladimir Putin îl manipulează pe Trump: „Putin știe că eu sunt singurul care îl înțelege, de aceea vorbește doar cu Trump, nu și cu mine” Articolul notează că Ucraina produce „o mare parte” din armamentul său, dar o eventuală întrerupere a livrărilor americane ar afecta „serios” apărarea aeriană. De ce contează Dincolo de retorica diplomatică, exemplele din material indică o tendință în care neîncrederea în predictibilitatea SUA se traduce în decizii cu impact economic și industrial: posibile instrumente de presiune prin piața datoriei, investiții europene în capabilități proprii (inclusiv sateliți) și repoziționarea unor industrii către producția de armament. În măsura în care aceste direcții se consolidează, ele pot schimba fluxuri de investiții, priorități bugetare și relații comerciale între blocuri economice. [...]
Riscul de șoc pe piața energiei crește după ce Iranul a transmis că nu va negocia cu SUA pe programele nuclear și balistic, iar președintele american Donald Trump a legat explicit orice acord de controlul asupra Strâmtorii Hormuz , potrivit G4Media . Miza economică imediată este traficul maritim prin Hormuz, un punct critic pentru exporturile de petrol și gaze din Golf. Într-o postare pe rețeaua Truth, Trump a susținut că Iranul ar vrea menținerea strâmtorii deschise pentru a evita pierderi de „500 de milioane de dolari pe zi” (aprox. 2,3 miliarde lei), dar că deschiderea ar face imposibil un acord cu Teheranul. Declarațiile vin în contextul prelungirii armistițiului, pe care televiziunea de stat iraniană o descrie ca fiind „prelungită unilateral” de SUA. Iran: nu negociem nuclearul și rachetele, chiar dacă blocada se ridică Televiziunea de stat iraniană a precizat că Teheranul nu intenționează să negocieze cu Washingtonul pe programele sale nucleare și balistice, „chiar dacă blocada navală din Strâmtoarea Hormuz ar fi ridicată”. Mesajul pune o limită explicită pentru orice discuții, invocând „independența și demnitatea” țării și refuzul de a accepta teme care ar afecta capacitățile defensive. În paralel, potrivit aceleiași relatări, Iranul „a respins condițiile impuse de SUA pentru negocieri”. Ținte energetice în Golf, dacă războiul reîncepe Gărzile Revoluției (Pasdaran) au actualizat lista potențialelor ținte din Golful Persic, iar accentul s-ar muta de la baze militare americane către infrastructură energetică, conform unui anunț atribuit comandantului Forțelor Aerospatiale, generalul Seyyed Majid Mousavi, preluat de agenția Fars. În material sunt enumerate, ca exemple de infrastructură menționată în presa italiană La Repubblica, obiective din mai multe state din regiune, inclusiv rafinării, zăcăminte și instalații de tratare a gazelor. Semnale politice: Trump prudent, ONU cere reținere Wall Street Journal scrie că, deși Trump continuă public să amenințe cu noi atacuri, ar prefera să închidă conflictul, pe fondul costurilor politice interne ale unui război prelungit. În același timp, secretarul general al ONU, Antonio Guterres , a salutat prelungirea armistițiului și a cerut părților să evite acțiuni care l-ar putea submina. Separat, vicepreședintele SUA JD Vance și-a anulat călătoria în Pakistan, notează G4Media, fără detalii suplimentare în fragmentul publicat. De ce contează pentru economie Din perspectiva piețelor, combinația dintre: condiționarea politică a unui eventual acord de situația din Hormuz, refuzul Iranului de a discuta dosarele nuclear și balistic, și amenințările privind ținte energetice în Golf menține ridicat riscul de perturbări pe rutele maritime și în producția regională de energie, cu potențial de transmitere rapidă în prețurile internaționale ale petrolului și gazelor. Materialul nu oferă, însă, date despre reacția piețelor sau cotații la zi. [...]
