Știri
Știri din categoria Externe
Iranul amenință că va lovi reactorul nuclear israelian de la Dimona dacă SUA și Israel vor încerca schimbarea regimului de la Teheran, avertisment care marchează o nouă escaladare a tensiunilor în conflictul din Orientul Mijlociu. Declarația a fost făcută de un oficial militar iranian și citată de agenția de presă ISNA.
Ținta invocată de Teheran este instalația nucleară de la Dimona, situată în deșertul Negev din sudul Israelului. Complexul, cunoscut oficial drept Centrul de Cercetare Nucleară Negev, include reactorul IRR-2, un reactor cu apă grea care funcționează pe bază de uraniu natural și este considerat unul dintre cele mai sensibile obiective strategice ale statului israelian.
Amenințarea vine după ce lideri americani și israelieni au vorbit deschis despre posibilitatea unei schimbări de regim în Iran. Președintele Statelor Unite, Donald Trump, și premierul israelian Benjamin Netanyahu au declarat că operațiunea militară urmărește inclusiv crearea condițiilor pentru ca populația iraniană să înlocuiască actuala conducere de la Teheran.
Potrivit unor oficiali israelieni citați de publicația The Jerusalem Post, Washingtonul ar fi decis să continue operațiunile până când acest obiectiv ar putea fi atins. Un oficial de rang înalt de la Tel Aviv a afirmat că Donald Trump „intenționează să meargă până la capăt” și nu are de gând să renunțe la presiunea militară asupra regimului iranian.
În paralel, ofensiva militară americană și israeliană continuă să vizeze structurile de securitate ale regimului iranian. Atacurile au lovit nu doar instalații ale Gardienilor Revoluției și ale miliției Basij, ci și infrastructuri interne ale statului. Analize ale imaginilor satelitare realizate de Bellingcat arată că cel puțin 15 secții de poliție din Teheran ar fi fost lovite în cadrul bombardamentelor recente.
Oficialii americani și israelieni susțin că aceste operațiuni au rolul de a slăbi capacitatea regimului de a controla situația internă și de a reprima eventuale proteste, într-un moment în care conflictul militar cu Iranul se extinde și presiunile asupra conducerii de la Teheran cresc.
Recomandate
Donald Trump a susținut că Benjamin Netanyahu „aproape a deraiat” înțelegerea SUA–Iran , într-un moment în care acordul ar urma să deschidă o nouă rundă de negocieri pe dosarul nuclear iranian, potrivit The Jerusalem Post . Declarațiile au fost făcute de Trump într-un interviu acordat The New York Times, la scurt timp după anunțul că Washingtonul și Teheranul au ajuns la un memorandum de înțelegere. Trump l-a descris pe premierul israelian drept „un tip foarte dificil” și a spus că Netanyahu „ar trebui să fie foarte recunoscător” SUA pentru negocierea acordului, argumentând că, „dacă Iranul ar avea o armă nucleară, Israelul nu ar mai exista nici două ore”. Memorandumul de înțelegere dintre Teheran și Washington a fost anunțat duminică și urmează să fie semnat vineri, în Elveția . Ce urmează după semnare Potrivit vice-ministrului iranian de Externe, Kazem Gharibabadi, semnarea acordului va declanșa 60 de zile de negocieri suplimentare privind programul nuclear al Iranului și „alte chestiuni”. Trump a mai spus că, dacă nu se ajunge la un acord nuclear final cu Teheranul, SUA ar relua atacurile asupra Iranului și ar deveni „gardianul Orientului Mijlociu”. Publicația notează că informațiile sunt în curs de actualizare. [...]
Posibila redeschidere a Strâmtorii Ormuz rămâne incertă , după ce Teheranul a respins calendarul anunțat de Donald Trump pentru semnarea unui acord, potrivit Adevărul . Miza imediată este una cu impact economic global: Ormuz este ruta prin care trece o parte semnificativă din petrolul transportat pe mare, iar orice blocaj sau incident militar se traduce rapid în risc pentru prețuri și pentru lanțurile de aprovizionare. Trump a susținut, pe Truth Social, că un acord „istoric” ar urma să fie semnat duminică, 14 iunie, și l-a prezentat ca pe un instrument care ar opri accesul Iranului la arme nucleare, în contrast cu acordul JCPOA din 2015. În același mesaj, liderul de la Casa Albă a afirmat că SUA ar trimite unități specializate pentru a neutraliza infrastructura nucleară iraniană ascunsă „în munți” și a indicat că își rezervă o „alternativă extremă” dacă Teheranul refuză să semneze. Teheranul respinge termenul, mediatorii vorbesc despre o „semnare electronică” Dinspre Iran, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) și purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Esmail Baghaei, au criticat „insistența neobișnuită” a lui Trump și au respins explicit semnarea duminică, invocând „ezitările” Washingtonului și faptul că parametrii programului nuclear nu sunt stabiliți. În paralel, mediatorii internaționali – menționați ca fiind conduși de premierul pakistanez Shehbaz Sharif – ar fi pregătit o „semnare electronică” în 24 de ore, din motive de securitate și logistică, inclusiv pe fondul plecării lui Trump la summitul G7 din Franța și al imposibilității de a coordona o deplasare simultană a vicepreședintelui JD Vance în Europa. Baghaei a temperat însă așteptările: „Va trebui să așteptăm și să vedem data exactă. Cu siguranță nu se va întâmpla mâine, deși nu excludem ca semnarea memorandumului să aibă loc în zilele următoare”. Ormuz, între negocieri și incidente: riscul pentru fluxurile de petrol Pe fondul discuțiilor, tensiunile din Strâmtoarea Ormuz au continuat. Publicația notează că forțele americane au doborât din nou drone iraniene care vizau nave comerciale, iar Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a raportat interceptări sâmbătă dimineață. Trump a catalogat aceste acțiuni drept „total inacceptabile”. În același context, articolul menționează că Marina SUA escortează transporturi zilnice de 7 milioane de barili de petrol prin strâmtoarea „blocată”, iar secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, ar fi amenințat cu lichidarea a 24 de miliarde de dolari din fonduri iraniene înghețate pentru a acoperi daune regionale. Două narațiuni, un acord încă neclar Textul descrie și o diferență majoră între mesajele publice ale celor două părți: Versiunea Teheranului: ministrul de externe Abbas Araghchi ar fi declarat că „Iranul este învingătorul războiului cu SUA”, iar presa semi-oficială iraniană susține că acordul ar include deblocarea a 24 de miliarde de dolari, ridicarea blocadei navale americane și dreptul de a percepe taxe de tranzit prin Ormuz. Versiunea Washingtonului: oficiali americani ar susține că programul nuclear iranian va fi complet demantelat, materialele nucleare vor fi distruse, iar fondurile înghețate nu vor fi eliberate decât după încetarea finanțării grupărilor militante din regiune. Reacții în Israel și ce urmează Potrivit articolului, graba diplomatică a Washingtonului ar fi generat tensiuni la Tel Aviv, unde premierul Benjamin Netanyahu s-ar fi confruntat cu Trump după ce Casa Albă ar fi cerut Israelului să reducă operațiunile din Liban împotriva Hezbollah pentru a nu afecta negocierile. Ca semnal, aviația israeliană ar fi lansat raiduri în sudul Libanului și ar fi emis ordine de evacuare pentru orașul Nabatieh. În lipsa unei date ferme acceptate de ambele părți și pe fondul incidentelor din Ormuz, riscul principal rămâne ca întârzierea semnării să crească probabilitatea unei escaladări care să afecteze direct traficul de petrol și, implicit, piețele energetice. [...]
Acordul-cadru cu Iranul poate reduce presiunea pe prețurile energiei, dar lasă SUA cu riscuri strategice. Potrivit Reuters , președintele american Donald Trump a aprobat un „memorandum de înțelegere” (MOU) care ar prelungi actualul armistițiu pentru 60 de zile și ar deschide calea către un acord de pace, inclusiv prin angajamentul Iranului de a redeschide Strâmtoarea Hormuz – un punct-cheie pentru transportul global de petrol și gaze. În termeni economici, redeschiderea strâmtorii ar putea contribui la temperarea șocului de ofertă care a împins în sus prețurile energiei în timpul crizei și, implicit, la scăderea prețurilor la benzină în SUA. Totuși, textul MOU nu a fost făcut public imediat, iar interpretările celor două părți asupra cadrului convenit sunt, pe alocuri, divergente. De ce contează: Strâmtoarea Hormuz rămâne pârghia Iranului asupra pieței Reuters notează că, deși loviturile SUA și Israelului au degradat semnificativ capacitățile militare ale Iranului, Teheranul a demonstrat că poate „strangula” aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol și gaze prin perturbarea traficului în Strâmtoarea Hormuz. Chiar și în scenariul redeschiderii, situația ar reveni, practic, la status quo-ul de dinaintea conflictului, fără a elimina capacitatea Iranului de a închide din nou ruta. În plus, Iranul a indicat că vrea să păstreze un rol în administrarea acestei căi maritime strategice – un element care, dacă se confirmă în acordul final, ar putea schimba echilibrul de putere față de perioada pre-război. „Iranul a demonstrat că, chiar și într-o stare puternic slăbită, poate închide Strâmtoarea Hormuz după bunul plac. Asta nu dispare”, a spus Jon Alterman, de la Center for Strategic and International Studies, citat de Reuters. Concesii și puncte nerezolvate: nuclearele, sancțiunile și uraniul Acordul-cadru pare să lase pentru mai târziu discuțiile despre încheierea programului nuclear iranian – obiectivul principal invocat de Trump pentru intrarea în război, potrivit Reuters. De asemenea, MOU nu clarifică pe deplin soarta stocului de uraniu îmbogățit al Iranului, apropiat de nivelul necesar pentru o armă nucleară. Reuters consemnează și diferențe de poziționare: Trump a afirmat că SUA ar urma să preia materialul și să îl „dilueze și distrugă”, fără un calendar. Un oficial iranian a vorbit despre „diluarea” stocului de către Iran, dar fără un mecanism stabilit. Pe frontul sancțiunilor și al fondurilor iraniene blocate, oficiali americani au spus că orice deblocare de bani și relaxare a sancțiunilor ar fi graduală și condiționată de respectarea cerințelor de către Teheran, în timp ce Iranul ar aștepta beneficii și relaxări „din start”. Această zonă este sensibilă politic în SUA, pentru că poate alimenta acuzații că Washingtonul oferă Iranului o „plasă financiară”. Costuri și constrângeri politice: presiune internă și tensiuni cu aliații Reuters arată că Trump își intensifică eforturile de ieșire din conflict pe fondul presiunii interne: războiul a ucis mii de oameni, a produs costuri economice acasă și i-a afectat cota de aprobare înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din noiembrie. Publicația menționează și costuri militare de ordinul zecilor de miliarde de dolari, precum și diminuarea stocurilor de muniții. Pe plan extern, au apărut tensiuni cu aliații europeni, care nu ar fi fost consultați înainte de declanșarea războiului. Un alt factor de risc este poziția Israelului: premierul Benjamin Netanyahu a spus că țara sa nu va fi parte la MOU, iar cei doi lideri au avut un conflict de poziții privind continuarea campaniei militare israeliene în Liban. Ce urmează Acordul este așteptat să fie semnat vineri, însă Reuters subliniază că multe întrebări critice rămân fără răspuns, iar fereastra de 60 de zile pentru negocieri detaliate poate deveni un punct de blocaj. Pentru piețele energetice, miza imediată este dacă redeschiderea Strâmtorii Hormuz se materializează rapid și dacă aranjamentul reduce riscul unor noi întreruperi – sau doar amână următorul episod de volatilitate. [...]
Un acord anunțat între SUA și Iran ar putea debloca Strâmtoarea Ormuz și reduce presiunea pe piața petrolului , însă conținutul înțelegerii rămâne neclar, potrivit HotNews , care citează informații publicate de BBC. Prim-ministrul Pakistanului, Shehbaz Sharif, a declarat că s-a ajuns la un „acord de pace” între SUA și Iran, care ar urma să pună capăt „operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv în Liban”, conform BBC . Acordul ar urma să fie semnat oficial vineri, în Elveția, însă detaliile despre ce include – sau ce exclude – sunt încă în curs de publicare. În acest context, Donald Trump a afirmat că „petrolul va curge” după semnarea acordului, deși, la acest moment, nu există suficiente informații publice pentru a evalua concret ce se schimbă în teren și în ce calendar. De ce contează: Strâmtoarea Ormuz, rută-cheie pentru petrol și gaze Războiul ar fi început pe 28 februarie, după atacuri americane și israeliene în Iran, ceea ce a determinat Iranul să atace Israelul și state aliate cu SUA din Golf și să închidă „efectiv” Strâmtoarea Ormuz, descrisă drept o rută-cheie pentru transportul petrolului și gazelor. Un analist citat de BBC notează că orice evoluție care duce la eliberarea Strâmtorii Ormuz ar fi „binevenită” pentru industria maritimă globală și economia mondială, dar și pentru Iran. În același timp, aceeași analiză susține că pagubele economice pentru Iran, ca urmare a blocadei navale asupra porturilor din Golf, au fost „uriașe”, chiar dacă Teheranul ar fi încercat să minimizeze public efectele. Ce rămâne neclar: efectul în Liban și componenta nucleară Ministrul adjunct de externe al Iranului a confirmat la televiziunea de stat că a fost finalizat un acord, iar comandamentul militar superior al țării l-a prezentat ca pe o victorie pentru Teheran. Totuși, nu este clar dacă înțelegerea va aduce un răgaz Libanului, în condițiile în care „două armistiții anterioare nu au produs efecte”. Pe termen mai lung, testul major invocat în analiză este dacă acordul reduce, așa cum susține președintele SUA, riscul ca Iranul să dezvolte o armă nucleară. În oglindă, este menționată și temerea că membri ai liniei dure din Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) ar putea încerca să accelereze în secret obținerea unei bombe, ca măsură de descurajare față de un nou atac. [...]
SUA și Iran au convenit o încetare a focului, cu miză directă pe reluarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz , potrivit Al Jazeera . Președintele SUA, Donald Trump , a anunțat existența unui acord de armistițiu cu Iranul. În același timp, Pakistan, Qatar și Iran au confirmat că s-a ajuns la un acord pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz și pentru încheierea războiului. Conform informațiilor publicate, documentul ar urma să fie semnat „în zilele următoare”. De ce contează: Strâmtoarea Hormuz, punct critic pentru fluxurile energetice Mențiunea explicită privind „deschiderea Strâmtorii Hormuz” indică o potențială detensionare într-un coridor maritim esențial pentru transporturile de petrol și gaze. Pentru piețe și companii, semnalul principal este reducerea riscului operațional asociat rutelor de aprovizionare, deși detaliile acordului nu sunt prezentate în material. Ce se știe și ce rămâne neclar Din informațiile disponibile în acest moment rezultă următoarele: există un anunț public al președintelui SUA privind un acord de încetare a focului cu Iranul; Pakistan, Qatar și Iran confirmă un acord care include redeschiderea Strâmtorii Hormuz; semnarea ar urma să aibă loc în zilele următoare. Materialul nu oferă detalii despre condițiile armistițiului, calendarul exact sau mecanismele de implementare și verificare, astfel că impactul concret va depinde de semnarea și aplicarea efectivă a acordului. [...]
Redeschiderea Strâmtorii Hormuz ar urma să elimine un blocaj naval american și să reducă riscul de șoc pe piața petrolului , după ce președintele SUA, Donald Trump, a anunțat finalizarea unui acord de pace cu Iranul, potrivit The Jerusalem Post . Trump a scris pe Truth Social că „acordul cu Republica Islamică Iran este acum complet” și că autorizează „deschiderea fără taxe” a Strâmtorii Hormuz, concomitent cu „înlăturarea imediată a blocadei navale” a SUA. Într-o postare ulterioară, el a precizat că strâmtoarea va fi redeschisă pentru tranzitul navelor comerciale vineri, după semnarea acordului. Într-un interviu acordat The New York Times după anunț, Trump a spus că, dacă Iranul nu ajunge la un acord final pe chestiuni nucleare, SUA ar relua atacurile asupra Teheranului. Tot acolo, el a afirmat că înțelegerea ar garanta că Strâmtoarea Hormuz va rămâne „permanent fără taxe”. Ce prevede, în linii mari, înțelegerea și calendarul Anunțul lui Trump a venit la scurt timp după ce premierul Pakistanului, Shehbaz Sharif , a transmis pe X/Twitter că a fost atins un acord, susținând că „ambele părți au declarat încetarea imediată și permanentă a operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv în Liban”. Sharif a mai spus că, după agrarea unui memorandum de înțelegere, mediatorii vor avea în această săptămână discuții „pre-implementare” pentru a pregăti negocieri tehnice. Ceremonia oficială de semnare ar urma să aibă loc vineri, în Elveția. Mizele operaționale și de reglementare: sancțiuni, nuclear și mecanism de monitorizare Potrivit agenției semi-oficiale iraniene Tasnim, adjunctul ministrului iranian de Externe, Kazem Gharibabadi, a declarat că textul integral al acordului va fi publicat după ceremonia de semnare. El a adăugat că, după semnare, ar urma să înceapă o perioadă de 60 de zile de discuții suplimentare, care să acopere inclusiv încetarea sancțiunilor împotriva Iranului, programul nuclear iranian și stabilirea unui mecanism de monitorizare a implementării. Separat, publicația iraniană Mehr a relatat că memorandum-ul ar include 14 puncte și că acordul final ar urma să fie consolidat printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU. Printre elementele invocate de Mehr se numără retragerea personalului militar american din jurul Iranului, un angajament de neinterferență în afacerile interne ale Iranului și eliberarea a 24 de miliarde de dolari (aprox. 110 miliarde lei) din fonduri iraniene înghețate. Context regional: Libanul și poziția Israelului În același material este menționat că ziarul israelian Maariv, citând surse israeliene familiarizate cu subiectul, a relatat că premierul Benjamin Netanyahu i-ar fi spus lui Trump că Israelul nu s-ar considera obligat să oprească operațiunile militare în Liban. Pentru piețe, elementul imediat rămâne calendarul redeschiderii Strâmtorii Hormuz și ridicarea blocadei navale americane, însă detaliile-cheie ale acordului – inclusiv cele legate de sancțiuni și de mecanismele de verificare – sunt prezentate ca urmând să fie clarificate după semnarea de vineri și în fereastra de negocieri de 60 de zile. [...]
